\u00cen casa bunicilor, atmosfera era asigurat\u0103, pe timp de iarn\u0103, de paleta de culori a p\u00e2nzei din r\u0103zboiul la care se \u00eenvrednicea, de la ora cinci diminea\u021ba, mama Ioana \u0219i de guralivul difuzor din perete. Prev\u0103zut numai cu un buton, de la care sonorul se regla, mai tare sau mai \u00eencet, difuzorul \u00eemi inspira o stare dual\u0103, mai ales c\u00e2nd anun\u021ba: \u201eAici, Bucure\u0219ti, ora exact\u0103!\u201d. Pentru acele momente, m\u0103 imaginam pe str\u0103zile unui ora\u0219 fastuos, pe care \u00eenc\u0103 nu-l v\u0103zusem, iar inima \u00eemi pulsa o melancolie f\u0103r\u0103 margini, \u00eentruc\u00e2t, pentru a ie\u0219i la joac\u0103, pe drum, \u00eentr-un sat aproape f\u0103r\u0103 via\u021b\u0103, pe o asemenea vreme, a\u0219 fi avut de \u00eenfruntat z\u0103pada \u00eenalt\u0103, precum \u0219i frigul care o \u00eenso\u021bea \u201ela bra\u021b\u201d. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen jurul orei dou\u0103sprezece \u0219i jum\u0103tate, se difuza muzic\u0103 popular\u0103. Dup\u0103 c\u00e2teva escapade pe la animale \u0219i p\u0103s\u0103ri, bunicul revenea \u00een camer\u0103 \u0219i regla sonorul difuzorului, la maximum. Doinele sau acordurile melodiilor dobrogene \u00eemi inspirau peisaje austere, tulburate de nisip, dar cu oameni care aveau rutina de a o duce bine \u0219i \u00een pace. Se pare c\u0103 a\u0219a credea \u0219i bunicul, care, \u00eembr\u0103cat \u00een c\u0103ma\u0219\u0103 alb\u0103 cu vest\u0103 de l\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een pantaloni de postav, str\u00e2n\u0219i la glezn\u0103, se \u00eentindea \u00een pat \u0219i adormea. De obicei, se trezea c\u00e2nd muzica \u00eenceta. <\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd m\u0103 plictiseam \u0219i nu mai reg\u0103seam bucurie nici \u00een cartea de pove\u0219ti sau de Amintiri<\/em> de Ion Creang\u0103, m\u0103 \u00eendreptam c\u0103tre dulapul de lemn, prins \u00eentr-un cui, pe cel\u0103lalt perete, dinspre sob\u0103. Vopsit \u00een albastru, acoperit cu p\u00e2nz\u0103 alb\u0103, dantelat\u0103, mirosind a plante medicinale, dulapul m\u0103 atr\u0103gea, datorit\u0103 dulciurilor care se reg\u0103seau pe rafturi, dulciuri mereu altele, de parc\u0103 le aducea, pe nev\u0103zute, un Mo\u0219 Cr\u0103ciun al casei. Borcanul de miere str\u0103lucea ca o bucat\u0103 de bronz. Mama Ioana se ridica din r\u0103zboi: \u201eMum\u0103, \u00ee\u021bi fac un ceai de tei?\u201d. Niciodat\u0103 nu am spus \u201eNu!\u201d – \u00eel \u00eendulcea at\u00e2t de bine, cu miere sau cuburi de zah\u0103r, \u00eenc\u00e2t gustul acela de dulce \u00eemi st\u0103 \u0219i ast\u0103zi \u00een minte \u0219i este irepetabil. De\u0219i, \u00een general, nu beau ceai \u0219i, mai ales, at\u00e2t de zaharisit, acela \u00eemi pl\u0103cea mult. P\u00e2n\u0103 fierbea apa la focul din sob\u0103, \u00een care mai azv\u00e2rlea un lemn, mama Ioana se \u00eengrijora: \u201eMum\u0103, tu ai picioarele reci!\u201d \u0219i-mi aducea o \u021bigl\u0103 din cuptor, pe care mi-o fixa la t\u0103lpi. <\/p>\n\n\n\n Nu-mi trecea prin cap, atunci, ideea efemerit\u0103\u021bii acelor zile, care p\u0103reau eterne, b\u0103tute \u00een realitate, ca ni\u0219te st\u00e2lpi inoxidabili, dar ele au trecut ca fulgerul \u0219i mi-au luat bunicii, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eentrebe dac\u0103 mai am \u0219i eu ceva de spus; toate au disp\u0103rut ca melodia de la difuzor, dar l\u0103s\u00e2nd at\u00e2tea ecouri \u00een sufletul meu, cum r\u0103m\u00e2ne mina marcat\u0103 definitiv de lopata exploratorului dup\u0103 aur. <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00cen casa bunicilor, atmosfera era asigurat\u0103, pe timp de iarn\u0103, de paleta de culori a p\u00e2nzei din r\u0103zboiul la care se \u00eenvrednicea, de la ora cinci diminea\u021ba, mama Ioana \u0219i de guralivul difuzor din perete. Prev\u0103zut numai cu un buton, de la care sonorul se regla, mai tare sau mai \u00eencet, difuzorul \u00eemi inspira o … Continu\u0103 lectura Difuzorul din perete<\/span>