Nu mai \u0219tiu prin ce clas\u0103, a doua sau a treia, am efectuat o excursie la Calafat. Dup\u0103 ce am vizionat c\u00e2teva obiective turistice, nea S\u0103ndel, organizatorul excursiei, ne-a invitat pe to\u021bi la o fotografie de grup, al c\u0103rei decor era marcat de prezen\u021ba a dou\u0103 tunuri, utilizate de armata rom\u00e2n\u0103 \u00een R\u0103zboiul de Independen\u021b\u0103, de la 1877. <\/p>\n\n\n\n
Am \u00eencercat s\u0103-mi g\u0103sesc un loc potrivit, pentru a fi vizibil \u00een fotografie, dar, indiferent unde m\u0103 a\u0219ezam, nu era bine, obturam persoana cuiva drag lui nea S\u0103ndel. Speram s\u0103-mi vin\u0103 \u0219i mie r\u00e2ndul \u00een ierarhia aceea a lui, datorit\u0103 gradului de rudenie, v\u0103rul tatei, \u00eens\u0103 m\u0103 trezeam cu m\u00e2na-i micu\u021b\u0103 pe um\u0103r, care m\u0103 tot muta de colo, dincolo. Am stat, din proprie ini\u021baitiv\u0103, l\u00e2ng\u0103 tun: m-a \u201eexpulzat\u201d \u0219i de acolo. Trebuiau s\u0103 ias\u0103 \u00een eviden\u021b\u0103 fetele lui, Celestina \u0219i Luiza, mult mai mari dec\u00e2t mine.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen grija meticuloas\u0103, de a ne fi surprins, pe simpatii, \u00een obiectivul aparatului, nea S\u0103ndel se tot d\u0103dea \u00eenapoi, cu fa\u021ba la noi, tras\u00e2nd indica\u021bii, ca un general de r\u0103zboi. Strig\u0103tele doroban\u021bilor se adunaser\u0103 \u00een vocea lui; mai avea un singur pas \u0219i ar fi c\u0103zut de pe acel platou \u00eenalt, unde se chinuia s\u0103 fotografieze, \u0219i praf s-ar fi f\u0103cut p\u00e2n\u0103 jos. Spaima de un deznod\u0103m\u00e2nt nefast ne-a marcat chipurile, mai pu\u021bin pe al meu, care aproape nu se vede, \u00een schimb, c\u0103lare pe tunuri, troneaz\u0103 Celestina \u0219i Luiza.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd tata a mers s\u0103 ia, pe bani, fotografia, l-a \u00eentrebat unde sunt eu. Ce mai putea spune \u00eenv\u0103\u021b\u0103torul S\u0103ndel, care, complexat de statura-i liliputan\u0103, purta pantofi cu toc, iar, pentru a mai cre\u0219te \u00een importan\u021b\u0103, vorbea rar, ca un savant ratat, mi\u0219c\u00e2ndu-\u0219i ochelarii pe nas cu degetul? Eram un strop \u00een poz\u0103, care observa, \u00eens\u0103, totul, inclusiv inten\u021bia tribal\u0103 a familiei respective, de a p\u0103rea membrii ei mai cu mo\u021b, pe o bucat\u0103 de carton, care imortaliza un moment estival \u0219i v\u00e2rsta mea de atunci, de\u0219i, pentru a m\u0103 revedea, afirm \u00eenc\u0103 o dat\u0103, este necesar s\u0103 \u00eentrebuin\u021bez lupa. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu mai \u0219tiu prin ce clas\u0103, a doua sau a treia, am efectuat o excursie la Calafat. Dup\u0103 ce am vizionat c\u00e2teva obiective turistice, nea S\u0103ndel, organizatorul excursiei, ne-a invitat pe to\u021bi la o fotografie de grup, al c\u0103rei decor era marcat de prezen\u021ba a dou\u0103 tunuri, utilizate de armata rom\u00e2n\u0103 \u00een R\u0103zboiul de Independen\u021b\u0103, … Continu\u0103 lectura Fotografia de la Calafat<\/span>