La \u00eenceputul clasei a IX-a…<\/p>\n\n\n\n
La u\u0219\u0103, dup\u0103 ore, Ghi\u021b\u0103 Constantin, un coleg de la chimie-biologie, \u00eemi pretinde: <\/p>\n\n\n\n
\u201eM\u0103 po\u021bi \u00eemprumuta cu un leu? \u021ai-l \u00eenapoiez m\u00e2ine!\u201d. <\/p>\n\n\n\n
L-am \u00eemprumutat. <\/p>\n\n\n\n
A doua zi, diminea\u021ba, la prima or\u0103, Costic\u0103 m\u0103 a\u0219tepta, la intrarea \u00een clas\u0103, cu leul \u00een m\u00e2n\u0103 (Mai tare dec\u00e2t Sf. Anton care plimba leul prin cetate!). Aproape uitasem, nici nu luasem \u00een seam\u0103 \u00eemprumutul, din cauza sumei at\u00e2t de mici. M-a impresionat prin cinste \u0219i mi-am spus c\u0103 trebuie s\u0103 am un asemenea prieten. \u00cen plus, am descoperit c\u0103 avea acela\u0219i drum cu mine: \u00ee\u0219i g\u0103sise gazd\u0103 \u00een cartierul \u00een care eu locuiam cu p\u0103rin\u021bii (noi la casa noastr\u0103). <\/p>\n\n\n\n
Costic\u0103 \u00eendemna mereu spre cas\u0103, \u00een schimb, eu profitam de timp \u0219i m\u0103 uitam la ora\u0219, care, \u00een penumbr\u0103, avea o atmosfer\u0103 de burg vechi, pe str\u0103zile respective umblase Traian Demetrescu sau Constantin Br\u00e2ncu\u0219i, cu \u0219epcile pe cap, de liceeni, ca mine atunci. <\/p>\n\n\n\n
\u201eM\u0103 gr\u0103besc s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b!\u201d – mi-a r\u0103spuns, la \u00eentrebarea mea: \u201eCe mergi ca tramvaiul?\u201d. Impresionat, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, de seriozitatea lui, am relatat discu\u021bia altui coleg, nu-i mai \u0219tiu numele, care a propulsat-o mai departe \u0219i \u201eCostic\u0103 tramvai\u201d i-a r\u0103mas apelativul amicului meu, spre sup\u0103rarea mea, care m\u0103 sim\u021beam par\u021bial vinovat pentru consfin\u021birea unei porecle, posibil deranjante. <\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd jucam fotbal, \u00eel luam mereu pe Costic\u0103 \u00een echipa mea. Nu se pricepea cine \u0219tie ce, dar m\u0103 asculta. Observasem c\u0103 alerga mult \u0219i-i furnizam indica\u021bia: \u201eTu, \u00eel marchezi pe \u0103la! Chiar dac\u0103 trece de tine, te \u021bii de el continuu\u201d. \u0218i a\u0219a f\u0103cea – se \u00eenv\u00e2rtea \u00een jurul unui singur adversar, p\u00e2n\u0103 se termina meciul. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen 1990, c\u00e2nd eram studen\u021bi, m-a invitat pe la el la Morunglav. Am mers, pentru prima dat\u0103, la sugestia lui, cu ocazie. Cel care conducea, un \u0219ofer de dubi\u021b\u0103 (de marf\u0103), cu m\u00e2inile groase, prinse de volan \u0219i cu vorb\u0103 inept\u0103. a dep\u0103\u0219it, \u00een curb\u0103, pe linie continu\u0103, \u00eenc\u00e2t am crezut c\u0103 ne r\u0103sturn\u0103m. Am ajuns \u00een Bal\u0219. Acolo, ne a\u0219tepta tat\u0103l lui Costic\u0103, \u0219ofer de autobuz. \u00cenc\u0103 mai era aglomera\u021bie \u00een rat\u0103. O replic\u0103, apar\u021bin\u00e2nd domnului Ghi\u021b\u0103, mi-a atras aten\u021bia: \u201e\u0218tie ceva carte?\u201d. O femeie, cuno\u0219tin\u021b\u0103 a lor, s-a cam zg\u00e2l\u021b\u00e2it: \u00eei vorbise despre o fat\u0103, care ar fi fost adecvat\u0103 lui Costic\u0103. Probabil, \u00een spatele meu, Costic\u0103 se ro\u0219ise tot. <\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 ce, \u00een compania domnului Ghi\u021b\u0103, previzionasem gospod\u0103ria – \u00eentr-o groap\u0103, z\u0103ceau zeci de sticle de vin, adunate acolo de la botezul fiului Constantin, urm\u00e2nd s\u0103 fie desf\u0103cute la nunt\u0103: \u00een fiecare sticl\u0103, se pusese un bob de orez, pentru fermenta\u021bie – , ne-am retras s\u0103 dormim. <\/p>\n\n\n\n
\u201eOpre\u0219te televizorul!\u201d – i-am spus lui Costic\u0103. V\u0103zusem c\u0103-l fur\u0103 somnul. <\/p>\n\n\n\n
\u201eNu. Eu adorm cu el aprins\u201d. <\/p>\n\n\n\n
\u201eE\u0219ti ca alt\u0103 emisiune!\u201d – am conchis.<\/p>\n\n\n\n
Ne uitam la un Diamant<\/em> imens (\u00eenc\u0103 nu ap\u0103ruser\u0103 televizoarele color).<\/p>\n\n\n\n A doua zi, ne-am dus la un b\u00e2lci de toamn\u0103, \u021binut \u00een Morunglav, sat \u00eenvecinat cu Bobice\u0219ti (de unde era originar Sabin B\u0103la\u0219a).<\/p>\n\n\n\n La insisten\u021ba lui Costic\u0103, m-am dat, pentru prima \u0219i ultima dat\u0103, \u00een tiribomb\u0103. Senza\u021bia de zbor, atenuat\u0103 de pericol, m-a pus \u00een r\u00e2nd cu \u0219irul infinit de temerari, de la \u00eenfiin\u021barea acestei ma\u0219in\u0103rii de relaxare, p\u00e2n\u0103 \u00een clipa aceea autumnal\u0103. <\/p>\n\n\n\n Peste vreun an, nu-mi mai g\u0103seam caietul de Sintax\u0103<\/em>. Nu-mi mai aduceam aminte nimic, dec\u00e2t momentul \u00een care i-l \u00eemprumutasem cuiva. Era sigur un apropiat, \u00een care aveam deplin\u0103 \u00eencredere, altfel, memoria mea s-ar fi alertat \u0219i ar fi re\u021binut totul. Am \u00eentrebat \u00een st\u00e2nga, \u00een dreapta, de caiet, teorie la care muncisem at\u00e2t de mult, trebuitor \u0219i ast\u0103zi, dar to\u021bi negau, inclusiv Costic\u0103; totdeauna, c\u00e2nd m\u0103 aflu \u00eentr-un impas, oric\u00e2t de neglijabil, vine asupra mea m\u00e2na Domnului \u0219i m\u0103 trage \u00een sus: \u00eentr-o noapte, l-am visat pe Costic\u0103 plec\u00e2nd din apartament, cu Sintaxa. Pe zi, am reconstituit momentul: mi l-a cerut pentru o veri\u0219oar\u0103 a lui, care a dat examen la Facultatea de Litere. Mi-a fost greu s\u0103-i reproduc scena, greu pentru eventuala-i ru\u0219ine, dar am \u00eenceput s\u0103-l evit, precum \u00eemi st\u0103 \u00een obicei, pentru a m\u0103 proteja \u0219i a-l onora, \u00eentr-un fel, pe Horatius, care afirma c\u0103 \u201ese fere\u0219te de vulg c\u00e2t poate\u201d. Mai avusesem un episod similar: citeam Freud. \u201eDup\u0103 ce o termini de citit, s\u0103 mi-o \u00eemprumu\u021bi \u0219i mie!\u201d. \u0218i \u00eemprumutat\u0103 r\u0103m\u0103sese, dar, c\u00e2t\u0103 vreme, ne mai \u00eent\u00e2lneam, tr\u0103geam n\u0103dejde s\u0103-mi v\u0103d cartea \u00eenapoi. <\/p>\n\n\n\n Pe o balan\u021b\u0103 fictiv\u0103, leul acela prim a fost aruncat \u00een sus de c\u0103tre un caiet \u0219i o carte. <\/p>\n\n\n\n Costic\u0103 era un b\u0103iat sub\u021bire, cuminte ca o fat\u0103 mare, 1,83 \u00een\u0103l\u021bime, care \u00ee\u0219i \u00eencepea vorbitul printr-o scurt\u0103 aspirare a aerului. Visul s\u0103u a fost s\u0103 devin\u0103 medic chirurg \u0219i, din c\u00e2te am auzit, a reu\u0219it (poate c\u0103 a ie\u0219it chiar la pensie, lucr\u00e2nd \u00eentr-un spital cu profil – nu mai men\u021bionez de care). Cert este c\u0103 a plecat din ora\u0219, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 anun\u021be, \u0219i, de atunci, nu l-am mai v\u0103zut niciodat\u0103. El, cel din 1996, s-a contrazis pe sine, acela din clasa a IX-a. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" La \u00eenceputul clasei a IX-a… La u\u0219\u0103, dup\u0103 ore, Ghi\u021b\u0103 Constantin, un coleg de la chimie-biologie, \u00eemi pretinde: \u201eM\u0103 po\u021bi \u00eemprumuta cu un leu? \u021ai-l \u00eenapoiez m\u00e2ine!\u201d. L-am \u00eemprumutat. A doua zi, diminea\u021ba, la prima or\u0103, Costic\u0103 m\u0103 a\u0219tepta, la intrarea \u00een clas\u0103, cu leul \u00een m\u00e2n\u0103 (Mai tare dec\u00e2t Sf. Anton care plimba leul … Continu\u0103 lectura 1 leu<\/span>
\n\n\n\n
\n\n\n\n