\u00cen liceu, \u00eemi propusesem s\u0103 citesc toat\u0103 literatura rom\u00e2n\u0103. Am \u00eenceput cu letopise\u021bele cronicarilor.<\/p>\n\n\n\n
St\u0103team \u00een bibliotec\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se termina programul. Doamnele ar fi vrut s\u0103 plece mai devreme, dar le \u00eencurcam. \u0218u\u0219oteau \u00eentre ele, \u00eens\u0103 nu-mi d\u0103deam seama c\u0103 \u00ee\u0219i exprimau nemul\u021bumirea fa\u021b\u0103 de perseveren\u021ba mea, de a fi terminat de citit, \u00een acea zi, cartea pe care o deschideam. <\/p>\n\n\n\n
Impresiile r\u0103mase, de la acele lecturi, nu au fost dintre cele mai puternice. Nici Heliade R\u0103dulescu nu-mi p\u0103rea un munte, cum l-a surprins Eminescu \u00een Epigonii<\/em>, dar nu m\u0103 l\u0103sam, c\u0103utam nestematele, altfel G. C\u0103linescu de ce ar fi scris despre operele lor \u00een Istoria literaturii<\/em>…? \u00censu\u0219i regretatul meu amic, Ioan Anastasia, \u00eentr-o discu\u021bie veche, mi-a spus c\u0103, dac\u0103 nu ar fi ap\u0103rut Eminescu, Ion Heliade R\u0103dulescu ar fi fost poetul nostru cel mai reprezentativ, prin \u201eproblemele pe care le-a ridicat \u00een poezia lui\u201d. <\/p>\n\n\n\n Cumva, mi-a p\u0103rut r\u0103u c\u0103 mi-am pierdut vremea cu perioada veche a literaturii noastre, abia acum \u0219ase ani, c\u00e2nd, la su\u021binerea doctoratului, la Academie, un cercet\u0103tor, care l-a cunoscut pe G. C\u0103linescu, a relatat o secven\u021b\u0103 \u00een care marele critic \u0219i istoric literar a m\u0103rturisit c\u0103 nu a citit toate operele pe care le-a prezentat \u00een Istoria<\/em> lui, apel\u00e2nd la alte arme, care i-au stat la \u00eendem\u00e2n\u0103, intui\u021bia \u0219i talentul. <\/p>\n\n\n\n Mult mai c\u00e2\u0219tigat am devenit \u00een clasa a XI-a, c\u00e2nd, liberat de grija treptei a doua, m-am lansat, ca racheta, \u00een cunoa\u0219terea literaturii universale, a acelor opere care au fost r\u0103spl\u0103tite cu premiul Nobel: le \u0219i cump\u0103ram, dac\u0103 le mai g\u0103seam prin libr\u0103riile austere, pentru a le a\u0219eza \u00een biblioteca mea. \u0218i ast\u0103zi, am acest obicei, de a v\u00e2na c\u0103r\u021bile recunoscute pe plan mondial. <\/p>\n\n\n\n Av\u00e2ntul de a-mi fi l\u0103rgit orizontul se lovea de alt\u0103 grij\u0103, a examenelor care urmau… Probabil angoasa (rezultat\u0103 din av\u00e2ntul de a m\u0103 forma \u0219i treptele pe care le aveam de urcat) a fost sursa unui fior nou \u00een lirica mea. <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00cen liceu, \u00eemi propusesem s\u0103 citesc toat\u0103 literatura rom\u00e2n\u0103. Am \u00eenceput cu letopise\u021bele cronicarilor. St\u0103team \u00een bibliotec\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se termina programul. Doamnele ar fi vrut s\u0103 plece mai devreme, dar le \u00eencurcam. \u0218u\u0219oteau \u00eentre ele, \u00eens\u0103 nu-mi d\u0103deam seama c\u0103 \u00ee\u0219i exprimau nemul\u021bumirea fa\u021b\u0103 de perseveren\u021ba mea, de a fi terminat de citit, \u00een … Continu\u0103 lectura \u00cen bibliotec\u0103…<\/span>