\u00cenceput de toamn\u0103, poate anul 2005.<\/p>\n\n\n\n
Ioan Anastasia, unul dintre cei mai d\u0103rui\u021bi inspectori de la Arhivele Na\u021bionale, m\u0103 roag\u0103 s\u0103 facem un drum p\u00e2n\u0103 la Turburea, \u00een satul lui. Trebuia s\u0103-\u0219i vad\u0103 mama. <\/p>\n\n\n\n
Robust, cu ochii alba\u0219tri, p\u0103r des, piept\u0103nat cu frez\u0103 pe dreapta, dornic s\u0103-\u0219i exprime emo\u021biile \u00een liric\u0103, Ioan Anastasia a fost un personaj complex, sincer \u0219i capabil s\u0103-\u0219i recunoasc\u0103 tarele, atunci c\u00e2nd era cazul. Despre umfl\u0103tura de la ceaf\u0103 m\u0103rturisea: de la arma pe care o c\u0103ram \u00een spate, \u00een armat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen ma\u0219ina mea, Matiz albastru indigou, Ioan \u00eencepe s\u0103-mi fie ghid.<\/p>\n\n\n\n
Pe un drum \u0219erpuit, \u00eenainte de Filia\u0219i: \u201eLocul se numea Valea Rea. \u0218i \u00een st\u00e2nga \u0219i \u00een dreapta, erau numai p\u0103duri. Veneau negustorii din Transilvania \u0219i ho\u021bii de codru le \u021bineau calea aici, l\u0103s\u00e2ndu-i \u00een pielea goal\u0103. Negustorii au luat m\u0103suri: sub coviltirul c\u0103ru\u021belor, st\u0103teau \u00eenarma\u021bi. Ho\u021bii d\u0103deau n\u0103val\u0103 \u0219i se trezeau ei \u00een\u0219i\u0219i cu pistoalele negustorilor \u00een piept. Pistoale contra pistoale. Se neutralizau reciproc\u201d. <\/p>\n\n\n\n
Trecem prin \u021a\u00e2n\u021b\u0103reni: \u201e\u00cen st\u00e2nga, acolo, \u0219i-a f\u0103cut tab\u0103ra Tudor Vladimirescu\u201d. M\u0103 uit \u0219i observ un platou \u00eentins, \u00een mijlocul c\u0103ruia troneaz\u0103 un monument comemorativ. <\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o curb\u0103: \u201eAceasta este casa lui Petrache Poenaru, cel care a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu \u0219i inventatorul stiloului. Niciodat\u0103 nu a vorbit despre Tudor, oric\u00e2t de mult i s-a cerut\u201d. O cas\u0103 impun\u0103toare, vopsit\u0103 \u00een albastru, cu ferestre mici. G\u00e2ndul meu \u00eencearc\u0103 s-o configureze pe din\u0103untru, la modul fictiv. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen dreapta, observ\u0103m o colin\u0103: \u201eEste un depozit secret\u201d. <\/p>\n\n\n\n
Peste calea ferat\u0103. \u201e\u00cen sta\u021bie, aici, a cobor\u00e2t Eminescu din tren, c\u00e2nd a stat, vreme de o lun\u0103, la boierul Florescu \u0219i a tradus din documentele Hurmuzachi. Am citit ni\u0219te m\u0103rturii ale celor care l-au cunoscut. Spuneau c\u0103 st\u0103tea \u00een foi\u0219or, iar seara, se plimba cu l\u0103utarii dup\u0103 el, pe malul lacului, pl\u0103tindu-i din banii pe care-i primise pentru munca de traducere (\u00een monede de aur). Pe drumul care se duce \u00eencolo, a venit, pe la 1914, b\u0103iatul boierului cu ma\u0219ina, pe timp de noapte. \u021a\u0103ranii, v\u0103z\u00e2nd farurile aprinse, au crezut c\u0103 este un mosntru \u0219i au luat-o la fug\u0103\u201d. <\/p>\n\n\n\n
Acas\u0103, la Ion, s-au str\u00e2ns s\u0103-l \u00eent\u00e2lneasc\u0103 mai mul\u021bi vecini. Mama lui, o femeie m\u0103runt\u0103 \u0219i \u00een v\u00e2rst\u0103, muncea \u0219i ea prin curte. <\/p>\n\n\n\n
La \u00eentoarcere, am oprit la R\u0103cari, la o teras\u0103. Am comandat mici: \u201eVezi ceasul meu? Este englezesc. \u021ai-l voi oferi \u021bie\u201d – m-a asigurat, plin de recuno\u0219tin\u0103, pentru gestul pe care-l f\u0103cusem, de a-l fi dus cu ma\u0219ina. \u201eMai aveam cuno\u0219tin\u021be, a continuat, dar nu aveam ce vorbi cu ele. De aceea, am insistat s\u0103 m\u0103 \u00eenso\u021be\u0219ti\u201d. \u201eIon, nu-mi trebuie ceasul t\u0103u. Am telefon\u201d. \u201eSco\u021bi telefonul din buzunar \u0219i verifici ora, pe c\u00e2nd, altfel, doar \u00eentorci m\u00e2na \u0219i ai \u0219i observat c\u00e2t e ceasul\u201d. Era un argument interesant. Din p\u0103cate, Ion avea s\u0103 moar\u0103, \u00een mod nea\u0219teptat, iar despre soarta ceasului argintiu, cu br\u0103\u021bar\u0103 metalic\u0103, nu mai \u0219tiu nimic.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Soarele acelei zile bl\u00e2nde a disp\u0103rut, amicul \u00eemi zace, demult, sub p\u0103m\u00e2nt, dar amintirea mai multor scene cu el este vie, ca prim\u0103vara de afar\u0103. <\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cenceput de toamn\u0103, poate anul 2005. Ioan Anastasia, unul dintre cei mai d\u0103rui\u021bi inspectori de la Arhivele Na\u021bionale, m\u0103 roag\u0103 s\u0103 facem un drum p\u00e2n\u0103 la Turburea, \u00een satul lui. Trebuia s\u0103-\u0219i vad\u0103 mama. Robust, cu ochii alba\u0219tri, p\u0103r des, piept\u0103nat cu frez\u0103 pe dreapta, dornic s\u0103-\u0219i exprime emo\u021biile \u00een liric\u0103, Ioan Anastasia a fost … Continu\u0103 lectura Cu Ioan Anastasia, \u00eentr-o toamn\u0103…<\/span>