Ultima convorbire cu Ioan Anastasia a fost telefonic\u0103. M-a sunat, \u00eentr-o zi de duminic\u0103, \u00een ianuarie, 2009: <\/p>\n\n\n\n
\u201eBoierule, mi-a zis, a\u0219tept s\u0103 treci pe la mine, pe la birou\u201d. <\/p>\n\n\n\n
Am hot\u0103r\u00e2t s\u0103-l vizitez miercuri, dar, de\u0219i m-am \u00eenv\u00e2rtit cu ma\u0219ina de dou\u0103 ori, pe str\u0103zile conexe Arhivelor, tot nu am g\u0103sit loc de parcare. Fusese internat cu o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eenainte, din cauza problemelor pe care le avea cu inima. Descoperise c\u0103 mai suferea \u0219i de diabet. Dup\u0103 ce a revenit de la spital, ne-am mai \u00eent\u00e2lnit. \u00cemi povestea c\u0103 visase ceva legat de moarte, dar nu-i era team\u0103; mi-a citit \u0219i o poezie pe care o scrisese pentru o doamn\u0103 doctor, care l-a tratat impecabil. <\/p>\n\n\n\n
Joi, am primit apel de la el. Am deschis telefonul. Am auzit vocea Andradei, fiica lui frumoas\u0103 \u0219i talentat\u0103 \u00een domeniul artelor plastice. Am presim\u021bit c\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat o tragedie: <\/p>\n\n\n\n
\u201eTata a decedat. Sunte\u021bi primul, dintre prietenii lui, pe care l-am anun\u021bat\u201d. <\/p>\n\n\n\n
Ulterior, am sunat \u0219i eu pe al\u021bi amici scriitori (pentru a le da trista veste), dintre care unul a venit la mine, s\u0103 bem o cafea, \u0219i l-am \u00eentrebat: <\/p>\n\n\n\n
\u201eCe se \u00eent\u00e2mpl\u0103, oare, cu sufletul lui Ion?\u201d. <\/p>\n\n\n\n
\u201eE vai \u0219i amar de el! \u0218tia c\u0103 este cineva \u0219i, peste c\u00e2teva secunde, se treze\u0219te \u00een lumea de apoi, unde nu mai conteaz\u0103 cum \u00eel cheam\u0103 sau identitatea lui spiritual\u0103 de pe p\u0103m\u00e2nt. Acum, trece prin v\u0103mi. S\u0103 umpli un pahar de ap\u0103 \u0219i s\u0103-l la\u0219i pe mas\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n
\u201eCrezi \u00een supersti\u021bia aceasta, c\u0103 va bea ap\u0103, noaptea?\u201d. <\/p>\n\n\n\n
\u201eA murit bunicul meu, a \u00eenceput s\u0103-\u0219i sus\u021bin\u0103 ideea amicul respectiv. \u0218i, la miezul nop\u021bii, l-am auzit, fizic, sorbind apa din pahar. Sub ochii mei, s-a golit paharul. Nu am puterea s\u0103-\u021bi mai spun cum faptul a continuat\u201d. <\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 moartea lui Ion, i-am recitit toate c\u0103r\u021bile (mi le oferise pe toate cu autograf), descoperind ce poet bun a fost. Din p\u0103cate, nu-l mai puteam reg\u0103si nic\u0103ieri pe omul minunat care fusese, pentru a-i afirma r\u0103spicat p\u0103rerea: \u201eE\u0219ti mare, Ion!\u201d.<\/p>\n\n\n\n
P.S.<\/p>\n\n\n\n
Ioan Anastasia era pasionat, \u00eentre altele, de spiritism. \u00centr-o zi, mi-a citit din foile cercului de spiritism, condus, p\u00e2n\u0103 \u00een anii \u0219aizeci, de savantul C. D. Fortunescu. Membrii cercului, care au prev\u0103zut c\u0103derea comunismului \u00een aproximativ cincizeci de ani, ar fi luat leg\u0103tura cu spiritele lui Eminescu, Burebista, Mihai Viteazul, ar fi comunicat, dup\u0103 cum \u00eemi lectura Ion, p\u00e2n\u0103 \u0219i cu Dumnezeu.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ultima convorbire cu Ioan Anastasia a fost telefonic\u0103. M-a sunat, \u00eentr-o zi de duminic\u0103, \u00een ianuarie, 2009: \u201eBoierule, mi-a zis, a\u0219tept s\u0103 treci pe la mine, pe la birou\u201d. Am hot\u0103r\u00e2t s\u0103-l vizitez miercuri, dar, de\u0219i m-am \u00eenv\u00e2rtit cu ma\u0219ina de dou\u0103 ori, pe str\u0103zile conexe Arhivelor, tot nu am g\u0103sit loc de parcare. Fusese … Continu\u0103 lectura Ultima convorbire cu Ioan Anastasia<\/span>