Iarna anului 1992, probabil.<\/p>\n\n\n\n
M-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 traduc, \u00eempreun\u0103 cu Daniel Mocioi \u0219i Nicu Munteanu, colegii mei de grup\u0103, din De Bello Gallico<\/em> de Caius Iulius Caesar. Ei st\u0103teau \u00een gazd\u0103, la etajul al IV-lea, \u00eentr-un bloc experimental. \u00cen parcare, l-am rev\u0103zut pe domnul Petcu, fostul meu profesor de englez\u0103 din liceu. Scund de statur\u0103, cu fa\u021ba u\u0219or \u00eembujorat\u0103, cu p\u0103r alb (\u00eenc\u0103 din tinere\u021be, din cauza unui necaz – a fost de\u021binut politic), domnul Petcu era vecinul preferat al colegilor mei. Ipostaza de locatar al unui asemenea bloc m-a surprins, fiindc\u0103 m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 dumnealui, conform emfazei, trebuie s\u0103 fi fost posesorul unei case mai de soi. <\/p>\n\n\n\n Sus, \u00een apartament, ne-am adus, la un loc, dic\u021bionarele, textele pentru examen (scoase la xerox) \u0219i foi pe care s\u0103 transcriem variantele.<\/p>\n\n\n\n Nicu tr\u0103gea cu ochiul la blocul vecin, \u00een al c\u0103rui balcon, tot de la etajul al IV-lea, r\u0103s\u0103rise o domni\u0219oar\u0103. Totu\u0219i, Daniel l-a scos din reverie, amintindu-i obiectivul, \u00een cuvinte aspre, anume s\u0103 profite de prezen\u021ba mea \u0219i s\u0103 nu piard\u0103 vremea gur\u0103-casc\u0103. \u00cendr\u0103gostit perpetuu de o coleg\u0103 de an care nu-i acorda aten\u021bie, Nicu mai juca \u0219i teatru: avea nevoie s\u0103 fie zg\u00e2l\u021b\u00e2it din \u021b\u00e2\u021b\u00e2ni, s\u0103 revin\u0103 la realitate, ceea ce, \u00eentr-un t\u00e2rziu, \u00een decurs de un an – doi, i s-a \u0219i \u00eent\u00e2mplat, dar aceasta ar fi alt\u0103 poveste.<\/p>\n\n\n\n Am tradus, ore \u00een \u0219ir, cu mici pauze de Pepsi<\/em>. L-am mai extras pe Nicu de pe balcon, acolo unde se retr\u0103sese, pentru a-i face semn fetei din blocul de vizavi; \u00eei mai trecuse prin cap s\u0103 scoat\u0103 casetofonul pe fereastr\u0103, s\u0103 se \u00eenregistreze cu o poezie de dragoste. Daniel s-a mai r\u0103stit la el s\u0103 se potoleasc\u0103. <\/p>\n\n\n\n Pentru a doua zi, stabilisem o or\u0103 de \u00eent\u00e2lnire, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 intr\u0103m to\u021bi trei \u00een facultate, cu lec\u021biile preg\u0103tite pentru examen etc. Zis \u0219i f\u0103cut. \u00cens\u0103, la ora fixat\u0103, ei nu mai ap\u0103reau: d\u0103deau explica\u021bii pentru poezia care a r\u0103sunat \u00een miez de noapte. <\/p>\n\n\n\n Din p\u0103cate, nu am mai tradus niciodat\u0103 \u00eempreun\u0103 cu ei niciun text, \u00eens\u0103 orele respective ne-au fost de ajuns: ne completaser\u0103m, \u00een acel exerci\u021biu riguros, manierele de lucru asupra textului latinesc (prin observarea modalit\u0103\u021bii de judecare \u0219i de aplicare a no\u021biunilor, de care dispunea fiecare dintre noi).<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Iarna anului 1992, probabil. M-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 traduc, \u00eempreun\u0103 cu Daniel Mocioi \u0219i Nicu Munteanu, colegii mei de grup\u0103, din De Bello Gallico de Caius Iulius Caesar. Ei st\u0103teau \u00een gazd\u0103, la etajul al IV-lea, \u00eentr-un bloc experimental. \u00cen parcare, l-am rev\u0103zut pe domnul Petcu, fostul meu profesor de englez\u0103 din liceu. Scund de statur\u0103, … Continu\u0103 lectura Front comun: De Bello Gallico<\/span>