Am aflat, cu triste\u021be, despre moartea fulger\u0103toare, a poetului Emilian Mirea. <\/p>\n\n\n\n
L-am cunoscut \u00een anul 1985, pe vremea c\u00e2nd era student la Agronomie, iar eu, elev \u00een clasa a IX-a. Venise, \u00eenso\u021bit de Ion Buzera, la o \u0219edin\u021b\u0103 a cenaclului \u201eAlexandru Macedonski\u201d. <\/p>\n\n\n\n
Cu must\u0103cioar\u0103 \u0219i ochi blajini, Emilian Mirea era un personaj dickensian, cel pu\u021bin a\u0219a l-am perceput (atunci, \u00een 1985, la cenaclu). La finalul \u0219edin\u021bei, cu vocea lui median\u0103, a citit c\u00e2teva poeme, dintre acelea care-i aduseser\u0103 un premiu. Din zestrea stihuitoare, un cuv\u00e2nt p\u0103rea a fi cheia: \u201emarasm\u201d, cuv\u00e2nt pe care-l pronun\u021ba aparte. <\/p>\n\n\n\n
L-am rev\u0103zut mult mai t\u00e2rziu, prin 2006 sau mai \u00eencoace. Emilian era profund afectat de experien\u021ba avut\u0103 la o asocia\u021bie: refuzase, sus\u021binea cu fervoare, s\u0103 semneze ni\u0219te acte ilicite, fapt care l-a pus \u00een conflict cu persoana care direc\u021biona respectiva grupare. Astfel, dec\u00e2t s\u0103 se supun\u0103 unor ordine inadecvate naturii lui cinstite, a preferat s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 asocia\u021bia, dar f\u0103r\u0103 a se fi dat b\u0103tut, \u00eentruc\u00e2t, ambi\u021bios din fire, a intrat \u00eentr-un circuit \u00eendelungat al proceselor (pe care le-a c\u00e2\u0219tigat, \u00eentr-un final – a\u0219a am \u00een\u021beles). <\/p>\n\n\n\n
\u00cen anul 2017, am fost premia\u021bi de c\u0103tre Uniunea Scriitorilor, filiala Oltenia, pentru c\u0103r\u021bile care ne ap\u0103ruser\u0103 \u00een anul precedent. Emilian chiar a stat l\u00e2ng\u0103 mine \u0219i-mi relata (ceea ce avea s\u0103 afirme la microfon, c\u00e2nd a intrat, efectiv, \u00een posesia diplomei): \u201eAcum dou\u0103zeci \u0219i cinci de ani, Marin Sorescu mi-a acordat un premiu. Sper ca, peste al\u021bi dou\u0103zeci \u0219i cinci de ani, s\u0103 fiu premiat, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, de c\u0103tre Uniunea Scriitorilor\u201d. Vorbele erau cu dublu sens, dar marcate, \u00een substrat, de acela\u0219i marasm care i-a definit, \u00eentr-un fel, destinul. Totu\u0219i, \u00een acel moment solemn, avea \u00eencredere deplin\u0103 c\u0103 va apuca s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 m\u0103car num\u0103rul de ani declara\u021bi. <\/p>\n\n\n\n
Vita brevis, ars longa! <\/strong><\/p>\n\n\n\n P.S.<\/p>\n\n\n\n De cur\u00e2nd, am scris despre Ioan Anastasia, poet \u0219i om deosebit, care a lucrat la Arhivele Na\u021bionale. Din curiozitate, am navigat pe Google, s\u0103 v\u0103d cine \u00ee\u0219i mai aminte\u0219te de Ion. Bine\u00een\u021beles, singurul care-l evocase era jurnalistul Emilian Mirea (\u00eentr-un articol recent). <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Am aflat, cu triste\u021be, despre moartea fulger\u0103toare, a poetului Emilian Mirea. L-am cunoscut \u00een anul 1985, pe vremea c\u00e2nd era student la Agronomie, iar eu, elev \u00een clasa a IX-a. Venise, \u00eenso\u021bit de Ion Buzera, la o \u0219edin\u021b\u0103 a cenaclului \u201eAlexandru Macedonski\u201d. Cu must\u0103cioar\u0103 \u0219i ochi blajini, Emilian Mirea era un personaj dickensian, cel pu\u021bin … Continu\u0103 lectura Despre Emilian Mirea<\/span>