\u00cen acea perioad\u0103, raza de soare putea fi Mona Conrad, cu zece ani mai mic\u0103. La \u00eent\u00e2lnirea cu mine, alerga, animat\u0103 de dragostea pe care mi-o purta, \u00een mod sincer \u0219i deschis. Prezen\u021ba ei \u00eemi inspira perspective astrale; ca micul prin\u021b, jinduiam dup\u0103 un loc propriu, \u00een care, liberi de oricine, s\u0103 fi zburdat ca iezii prin iarb\u0103, r\u0103ni\u021bi numai de col\u021burile stelelor din cale, f\u0103r\u0103 vulnerare sufleteasc\u0103. \u00cemi aducea p\u00e2ine coapt\u0103 \u00een \u021best, p\u00e2ine \u00eempuns\u0103 cu furculi\u021ba \u0219i spoit\u0103 cu suc de ro\u0219ii. Preocupat\u0103 s\u0103 nu aib\u0103 celulit\u0103, Mona avea re\u021betele ei culinare, dar, \u00eentr-o zi, m-a a\u0219teptat cu sup\u0103 de pui, ca la restaurant. De cele mai multe ori, uitam s\u0103 m\u00e2nc\u0103m, \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a\u021bi pe canapea. \u00centr-un moment, s-a temut \u0219i se verifica pe sine, fiindc\u0103 nu o mai s\u0103rutasem cu foc. Nu \u0219tia s\u0103-\u0219i explice, \u00een niciun fel, re\u021binerea mea, care, \u00eens\u0103, nu era deloc veridic\u0103 sau venea dintr-un motiv de conjunctur\u0103 pueril, inextricabil, pe care mi-ar fi dificil s\u0103-l ilustrez aici. <\/p>\n\n\n\n
Cu p\u0103r lung \u0219i moale, brunet\u0103 \u0219i ghidu\u0219\u0103, Mona avea stilul ei, asigurat de interesul pentru mondenit\u0103\u021bi. \u00cemi interzicea s\u0103 port telefonul mobil la piept, pentru c\u0103 m\u0103 afecteaz\u0103: \u201eAlergam, \u00eemi exemplifica, prin cartier \u0219i-mi plasasem telefonul la \u0219old. Dup\u0103 jogging, am descoperit c\u0103 telefonul deja \u00eemi produsese o ran\u0103\u201d. \u00cemi cerea s\u0103 o iert c\u0103 este \u201em\u00e2\u021b\u00e2it\u0103, dar ador s\u0103 m\u0103 r\u0103sf\u0103\u021b cu tine\u201d.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o sear\u0103 de prim\u0103var\u0103, am f\u0103cut o plimbare cu ma\u0219ina, \u00een marginea ora\u0219ului. \u00cen timp ce ploaia izbea \u00een parbriz ca degetele \u00een clape, cre\u00e2nd o impresie de lini\u0219te \u0219i de intimitate, vorbele Monei se auzeau clar: \u201eC\u00e2nd eram mai mic\u0103, tata m-a luat pe biciclet\u0103, pe portbagaj. \u00cen galopul bicicletei, mi-am prins piciorul drept \u00eentre spi\u021be \u0219i mi-am sucit glezna… Am fost la spital!\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Ei i-a trecut durerea… La spital, la modul figurat, aveam s\u0103 ajung eu, nu pentru desp\u0103r\u021bire \u00een sine, fiindc\u0103 decizia mi-a apar\u021binut, ci pentru cele pe care aveam s\u0103 le suport, \u00eencadr\u00e2ndu-m\u0103 \u00eentr-o nou\u0103 rela\u021bie, spasmodic\u0103 din cale afar\u0103. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen acea perioad\u0103, raza de soare putea fi Mona Conrad, cu zece ani mai mic\u0103. La \u00eent\u00e2lnirea cu mine, alerga, animat\u0103 de dragostea pe care mi-o purta, \u00een mod sincer \u0219i deschis. Prezen\u021ba ei \u00eemi inspira perspective astrale; ca micul prin\u021b, jinduiam dup\u0103 un loc propriu, \u00een care, liberi de oricine, s\u0103 fi zburdat ca … Continu\u0103 lectura Mona Conrad<\/span>