\u00centr-una din clasele primare, mama, Domnica (pe care o strigam \u201emica\u201d – derivat de la \u201em\u0103mica\u201d – mama fiind destul de \u00eenalt\u0103), m-a trimis, cu autobuzul, \u00een satul bunicilor materni, ca s\u0103 cump\u0103r orez, dar eu, ajuns la \u0219osea, am preferat s\u0103 merg la v\u0103rul Dorin, care locuia \u00een direc\u021bie opus\u0103, \u00een B\u0103l\u0103ci\u021ba. <\/p>\n\n\n\n
Dorinel nu era acas\u0103, ci \u00een sat, la unul dintre prietenii lui, de atunci, un b\u0103iat care desena frumos pe placaj, prin utilizarea pistolului de lipit. \u00cen cas\u0103, am c\u0103utat prin mul\u021bimea de c\u0103r\u021bi, extr\u0103g\u00e2nd una mai colorat\u0103. Intriga ac\u021biunii era at\u00e2t de captivant\u0103, \u00eenc\u00e2t nu mai l\u0103sam cartea din m\u00e2n\u0103 \u0219i aveam emo\u021bii, ca nu cumva Dorinel s\u0103 apar\u0103 mai \u00eenainte ca eu s\u0103 fi terminat lectura, fiindc\u0103, dac\u0103 sosea, ne apucam imediat de joac\u0103. <\/p>\n\n\n\n
Pentru mine, casa v\u0103rului meu era paradisul pe p\u0103m\u00e2nt: \u201eCopiilor mei nu le-a pl\u0103cut!\u201d – mi-a spus, \u00eencoace, destul de \u00eentristat\u0103, m\u0103tu\u0219a Constan\u021ba, auzindu-mi etichetarea.<\/p>\n\n\n\n
Cu excep\u021bia acelei zile de var\u0103, \u00een care \u00eemi omoram timpul citind, speram s\u0103-l fi reg\u0103sit acas\u0103 pe Dorinel, iar dac\u0103 nu era, m\u0103 duceam dup\u0103 el cu bicicleta Tohan<\/em> (bunicii lui, care locuiau \u00een aceea\u0219i curte, m\u0103 informau); odat\u0103, l-am \u00eent\u00e2lnit la magazin: \u201eHai la t\u0103ticu!\u201d – m-a \u00eendemnat \u0219i ne-am \u00eendreptat c\u0103tre CAP, acolo unde unchiul Dorel lucra (contabil-\u0219ef). Dorinel i-a cerut bani. Dup\u0103 ce a primit o sum\u0103, l-am auzit (\u0219i am apreciat gestul): \u201eD\u0103-mi \u0219i pentru D\u0103nu\u021b, c\u0103, uite, veni pe la noi!\u201d. Dup\u0103 ce ne-am asigurat buzunarul, am fost la cinematograf: rula, probabil, un film indian, sala fiind arhiplin\u0103 (de fiecare dat\u0103); ne luasem c\u00e2te o pung\u0103 de pufule\u021bi \u00eenveli\u021bi \u00een ciocolat\u0103. <\/p>\n\n\n\n Omenia rudelor mele era f\u0103r\u0103 seam\u0103n, iar soarele acelor vizite, pe care le efectuam fericit, str\u0103lucea la fel ca \u00een paradis. Nu m-a\u0219 fi mirat dac\u0103, pe acolo, prin curtea lor, a\u0219 fi \u00eentrez\u0103rit vreun \u00eenger sclipind. <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00centr-una din clasele primare, mama, Domnica (pe care o strigam \u201emica\u201d – derivat de la \u201em\u0103mica\u201d – mama fiind destul de \u00eenalt\u0103), m-a trimis, cu autobuzul, \u00een satul bunicilor materni, ca s\u0103 cump\u0103r orez, dar eu, ajuns la \u0219osea, am preferat s\u0103 merg la v\u0103rul Dorin, care locuia \u00een direc\u021bie opus\u0103, \u00een B\u0103l\u0103ci\u021ba. Dorinel nu … Continu\u0103 lectura Cum am citit primul roman poli\u021bist<\/span>