\u00cen camer\u0103, nimerisem, \u00eentre al\u021bii, cu un b\u0103iat, pe nume Soare Claudiu (cred c\u0103 a\u0219a \u00eei era prenumele). \u0218aten, cu p\u0103r c\u00e2rlion\u021bat, cu din\u021bi u\u0219or de iepura\u0219, Soare scria o liric\u0103 de tip dadaist, oricum, destul de \u00eendr\u0103znea\u021b\u0103. Era din Buz\u0103u. Am \u0219i corespondat, pentru pu\u021bin timp, dup\u0103 \u00eencheierea taberei. <\/p>\n\n\n\n
Acum vreo zece ani, am dat de el pe Google: locuie\u0219te \u00een Fran\u021ba. I-am scris un mesaj pe email. \u00cenainte de toate, l-am \u00eentrebat dac\u0103 el este acel Soare Claudiu din tab\u0103ra de la Victoria, din 1986. \u0218i mi-a r\u0103spuns: \u201e\u00ce\u00ee\u00ee! \u00ce\u00ee\u00ee!\u201d. At\u00e2t ajunsese poetul \u00een devenire, o monosilab\u0103…. Mai puteam conversa ceva cu el? \u00cen coada acestui a\u0219a-zis r\u0103spuns, am regretat c\u0103 am \u00eencercat s\u0103-l interpelez, fiindc\u0103 nu mai aveam pe cine. Scremutul s\u0103u lingvistic a fost revelator pentru micimea care e. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen camer\u0103, nimerisem, \u00eentre al\u021bii, cu un b\u0103iat, pe nume Soare Claudiu (cred c\u0103 a\u0219a \u00eei era prenumele). \u0218aten, cu p\u0103r c\u00e2rlion\u021bat, cu din\u021bi u\u0219or de iepura\u0219, Soare scria o liric\u0103 de tip dadaist, oricum, destul de \u00eendr\u0103znea\u021b\u0103. Era din Buz\u0103u. Am \u0219i corespondat, pentru pu\u021bin timp, dup\u0103 \u00eencheierea taberei. Acum vreo zece ani, am … Continu\u0103 lectura Soare (apus prea devreme!)<\/span>