\u00cen 1987, nu am mai fost singurul premiat; dimpreun\u0103 cu mine, au mai fost selec\u021biona\u021bi Cristina Ion \u0219i un b\u0103iat, c\u0103ruia nu-i mai re\u021bin numele. <\/p>\n\n\n\n
Ne-am \u00eent\u00e2lnit la Universitate, \u00een ziua plec\u0103rii, \u0219i am luat tustrei un taxi, p\u00e2n\u0103 la gar\u0103. Eram \u00eenso\u021bi\u021bi de c\u0103tre un utecist, pe nume Dumitru, care b\u0103tea \u00een patruzeci de ani, u\u0219or durduliu \u0219i \u00eembr\u0103cat la costum maro (costum cu dungi albe, verticale). C\u0103ma\u0219a era galben\u0103. A stat cu noi \u00een compartiment – acolo l-am \u0219i cunoscut. La finalul c\u0103l\u0103toriei, Dumitru a f\u0103cut o remarc\u0103 pozitiv\u0103, la adresa mea, referitoare la \u00eenclina\u021bia firii c\u0103tre literatur\u0103. I se p\u0103ruse lui, din atitudinea mea re\u021binut\u0103: preferam s\u0103 m\u0103 uit, \u00een lini\u0219te, pe geamul cu\u0219etei, c\u0103 sunt meditativ, fr\u0103m\u00e2ntat de versuri…<\/p>\n\n\n\n
Spre deosebire de Cristina Ion, o fat\u0103 cuminte, respectuoas\u0103, bine crescut\u0103, cu ochi negri \u0219i fa\u021b\u0103 alb\u0103, pe care nu am mai rev\u0103zut-o de atunci, b\u0103iatul respectiv (purt\u0103tor de ochelari, brunet, cu p\u0103r drept \u0219i negru) era extrem de incisiv, nu mai \u00eent\u00e2lnisem pe cineva cu un asemenea soi de nesim\u021bire ca a lui. C\u00e2nd am v\u0103zut c\u0103 a mai fost cazat cu mine \u00een camer\u0103, m-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103-l ignor c\u00e2t pot de mult, pentru a nu-mi face nervi, \u00een zadar. Totu\u0219i, manifesta onestitate: \u00eentr-o sear\u0103, a revenit \u00een camer\u0103 s\u0103-mi spun\u0103 s\u0103 m\u0103 duc \u0219i eu la discotec\u0103 – \u00eei ceruse Cristina. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen tab\u0103r\u0103, l-am reg\u0103sit pe Florin Iaru – nu mai era at\u00e2t de expansiv, ca anul trecut \u0219i nici at\u00e2t de slim – , pe care l-am \u00eentrebat despre Mircea C\u0103rt\u0103rescu: \u201eNu a putut veni. Are un b\u0103ie\u021bel de un an \u0219i a preferat s\u0103 stea cu el acas\u0103\u201d. <\/p>\n\n\n\n
\u00centre scriitorii participan\u021bi (\u00een afara lui Florin Iaru, mai sus amintit), se aflau Mircea Martin \u0219i \u0218erban Foar\u021b\u0103. <\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o sear\u0103, Valentin Naumescu (era din V\u00e2lcea, azi, este prof. la Cluj-Napoca), un tip cu umor, care scria proz\u0103 SF, a venit la mine: \u201eHai s\u0103-i ar\u0103t\u0103m \u0219i noi textele lui Mircea Martin, s\u0103 vedem ce p\u0103rere are!\u201d. Am ezitat, dar, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, ne-am dus.<\/p>\n\n\n\n
\u00ceng\u00e2ndurat, cu frez\u0103 pe dreapta, slab \u0219i destul de t\u00e2n\u0103r (cred c\u0103 avea pu\u021bin peste patruzeci de ani), c\u0103ruia ochelarii \u00eei confereau un aer intelectual, Mircea Martin vorbea pu\u021bin.<\/p>\n\n\n\n
(Va urma) <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen 1987, nu am mai fost singurul premiat; dimpreun\u0103 cu mine, au mai fost selec\u021biona\u021bi Cristina Ion \u0219i un b\u0103iat, c\u0103ruia nu-i mai re\u021bin numele. Ne-am \u00eent\u00e2lnit la Universitate, \u00een ziua plec\u0103rii, \u0219i am luat tustrei un taxi, p\u00e2n\u0103 la gar\u0103. Eram \u00eenso\u021bi\u021bi de c\u0103tre un utecist, pe nume Dumitru, care b\u0103tea \u00een patruzeci de … Continu\u0103 lectura Tab\u0103ra de crea\u021bie, P\u0103durea Verde din Timi\u0219oara, 1987<\/span>