Din tab\u0103r\u0103 (P\u0103durea Verde, 1987), am expediat o ilustrat\u0103 profesorului de matematic\u0103, domnului Badea, pe care \u00eel cuno\u0219team a\u0219a \u0219i a\u0219a…<\/p>\n\n\n\n
\u00cen toamn\u0103, la \u00eenceputul \u0219colii, \u00een timp ce traversam coridorul, \u00eendrept\u00e2ndu-m\u0103 c\u0103tre sc\u0103ri, domnul prof. Badea m-a strigat. M-am oprit. A venit la mine \u0219i mi-a spus: \u201e\u00ce\u021bi mul\u021bumesc pentru vedere. Mi-ai trimis exact bulevardul pe care mi-am petrecut cea mai frumoas\u0103 perioad\u0103 din via\u021ba mea, din studen\u021bie\u201d. <\/p>\n\n\n\n
Cuvintele dumnealui m-au impresionat: eu \u00eensumi \u00eel vedeam, cu ochii min\u021bii, hoin\u0103rind pe acel bulevard. <\/p>\n\n\n\n
Sl\u0103bu\u021b, cu p\u0103rul c\u00e2rlion\u021bat \u0219i energic, d\u00e2nd impresia c\u0103 este gata s\u0103 se apuce mereu de treab\u0103, domnul Badea ne povestea, la o or\u0103, ce \u00eenseamn\u0103 pasiunea, se referea la dumnealui: \u201e\u00een pauze, m\u0103 \u00eent\u00e2lneam cu al\u021bi colegi \u0219i f\u0103ceam calcule cu nuiaua pe nisip\u201d. Imaginea era similar\u0103 acelora din Antichitate, c\u00e2nd Pitagora sau Euclid \u00ee\u0219i verifica teorema, cam \u00een acela\u0219i mod. Cel pu\u021bin, eu la ei m\u0103 g\u00e2ndeam, c\u00e2nd \u00eel auzeam vorbind pe profesor. <\/p>\n\n\n\n
Ilustrata mea l-a mi\u0219cat destul de mult. De la acel moment \u00eenainte, m-a privit altfel, cu oarece recuno\u0219tin\u021b\u0103, \u00eei evocasem, prin imaginea imortalizat\u0103 pe o bucat\u0103 de h\u00e2rtie, o parte a tinere\u021bii, pe care nu o mai reg\u0103sea dec\u00e2t \u00een g\u00e2nd. \u00centr-un asemenea stadiu al nostalgiei, exprimat \u00een cuvinte \u0219i vizibil \u00een atitudinea meditativ\u0103, fiindc\u0103 \u00ee\u0219i pierduse din energia raport\u0103rii directe la algebr\u0103, presupun (ast\u0103zi, c\u00e2nd scriu) c\u0103 nu agrea prezentul pe care-l tr\u0103ia. Din p\u0103cate, a murit la scurt timp, la \u00eenceputul anilor nou\u0103zeci, de\u0219i nu era \u00een v\u00e2rst\u0103. O astfel de veste mi-a dat-o, \u00eentr-un fel senin, o fost\u0103 elev\u0103. La \u00eentrebarea mea, de ce este at\u00e2t de vesel\u0103 \u00een rostirea ve\u0219tii, mi-a men\u021bionat porecla pe care ei, elevii de mai t\u00e2rziu ai domnului Badea, i-au conferit-o, una cu trimitere la un recipient voluminos din perimetrul lui Bachus. M-a \u00eentristat porecla pe care i-au g\u0103sit-o \u0219i nici nu mi s-a p\u0103rut relevant\u0103 (corect\u0103) pentru ceea ce \u0219tiam c\u0103 era, c\u00e2ndva, domnul Badea \u0219i nu cred c\u0103 se schimbase, \u00eentr-un interval scurt de timp. Nu am mai vorbit cu acea fat\u0103, de care \u00eemi amintesc vag: parc\u0103 era pistruiat\u0103. Am evitat-o, fiindc\u0103 atentase la imaginea postum\u0103 a unui om pe care eu \u00eel apreciam. <\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Din tab\u0103r\u0103 (P\u0103durea Verde, 1987), am expediat o ilustrat\u0103 profesorului de matematic\u0103, domnului Badea, pe care \u00eel cuno\u0219team a\u0219a \u0219i a\u0219a… \u00cen toamn\u0103, la \u00eenceputul \u0219colii, \u00een timp ce traversam coridorul, \u00eendrept\u00e2ndu-m\u0103 c\u0103tre sc\u0103ri, domnul prof. Badea m-a strigat. M-am oprit. A venit la mine \u0219i mi-a spus: \u201e\u00ce\u021bi mul\u021bumesc pentru vedere. Mi-ai trimis exact … Continu\u0103 lectura Ilustrata<\/span>