{"id":4133,"date":"2021-08-09T10:16:10","date_gmt":"2021-08-09T10:16:10","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=4133"},"modified":"2021-08-09T10:27:09","modified_gmt":"2021-08-09T10:27:09","slug":"nichita-stanescu-etapele-creatiei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2021\/08\/09\/nichita-stanescu-etapele-creatiei\/","title":{"rendered":"Nichita St\u0103nescu: Etapele crea\u021biei"},"content":{"rendered":"\n
\"Nichita<\/figure>\n\n\n\n

Marile curente literare care au infuzat cultura noastr\u0103 au reprezentat posibilit\u0103\u021bi de conexiune cu orizontul cultural al umanit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

Nichita St\u0103nescu este al treilea reformator lingvistic din istoria poeziei rom\u00e2ne\u0219ti, dup\u0103 Eminescu \u0219i Arghezi.  Se distan\u021beaz\u0103, prin originalitatea stilului \u0219i limbajului poetic, de colegii de genera\u021bie, precum
Marin Sorescu, Ana Blandiana, Cezar Baltag,
Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe. <\/p>\n\n\n\n

La fel ca \u00een situa\u021bia oric\u0103rui mare autor, \u0219i \u00een opera lui, identific\u0103m mai multe etape.<\/p>\n\n\n\n

Prima etap\u0103, cuprins\u0103 \u00eentre anii 1960 \u0219i 1966, de la volumul de debut, Sensul iubirii<\/em>, p\u00e2n\u0103 la 11 elegi<\/em>i<\/em>, denot\u0103 eforturi \u00een configurarea \u0219i descoperirea de sine sau a propriului sine. Nichita St\u0103nescu \u00ee\u0219i caut\u0103 profilul, investig\u00e2nd zone tematice \u0219i stilistice, dar cu men\u021biunea c\u0103 deja autorul lanseaz\u0103 o manier\u0103, anume fixarea pe o idee \u0219i relevarea acesteia de c\u0103tre fiecare poem \u00een parte. \u00cen primul volum, poetul experimenteaz\u0103 deta\u0219area de mentalul epocii, pun\u00e2nd accent pe obiectul investigat, ca un explorator ajuns \u00eentr-o lume nou\u0103. \u00cen al doilea volum, O viziune a sentimentelor<\/em>, pare a fi g\u0103sit mijlocul departaj\u0103rii onorabile de efervescen\u021ba prefacerilor sociale: descrierea pregnant\u0103 a consecin\u021belor interioare, determinate de tr\u0103irea unui sentiment ca dragostea. Descoperirea propriului eu se reliefeaz\u0103 \u00een volumul Dreptul la timp. <\/em>Poemul C\u0103tre Galateea<\/em> este o art\u0103 poetic\u0103 neomodernist\u0103, \u00een care se realizeaz\u0103 inversarea rolurilor: artistul este cel n\u0103scut de oper\u0103. Titlul este o aluzie la mitul lui Pygmalion, sculptorul din Cipru care, \u00eendr\u0103gostit de una dintre statuile lui de filde\u0219, o roag\u0103 pe zei\u021ba Afrodita s-o \u00eensufle\u021beasc\u0103 pentru el. Din c\u0103s\u0103toria cu Galateea, opera-femeie pl\u0103smuit\u0103 de artist, se na\u0219te un fiu, numit Pathos. Nichita St\u0103nescu reinterpreteaz\u0103 mitul, atribuind eului liric valen\u021be demiurgice, fapt care echivaleaz\u0103 posibilit\u0103\u021bii na\u0219terii universului de c\u0103tre oper\u0103: \u201e\u015etiu tot ceea ce tu nu \u015ftii niciodat\u0103, din tine. \/ B\u0103taia inimii care urmeaz\u0103 b\u0103t\u0103ii ce-o auzi, \/ sf\u00e2r\u015fitul cuv\u00e2ntului a c\u0103rui prima silab\u0103 tocmai o spui \/ copacii – umbre de lemn ale vinelor tale,\/r\u00e2urile – mi\u015fc\u0103toare umbre ale s\u00e2ngelui t\u0103u,\/\u015fi pietrele, pietrele – umbre de piatr\u0103 ale genunchiului meu,\/pe care mi-i plec \u00een fa\u0163a ta \u015fi m\u0103 rog de tine,\/na\u015fte-m\u0103. Na\u015fte-m\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Resituarea \u00eentr-un punct zero \u00eel face expugnabil oric\u0103rui pericol. Iubirea e o tr\u0103ire interioar\u0103, dar, \u00een cazul de fa\u021b\u0103, poetul, redistribuindu-\u0219i viziunea \u00eentr-un personaj masculin, pus \u00een situa\u021bii dintre cele mai variate, \u00eenc\u0103 nu s-a recuperat pe de-a-ntregul \u0219i, din ceea ce-i alc\u0103tuia c\u00e2ndva esen\u021ba, iubirea a r\u0103mas pe dinafar\u0103 \u0219i s-a \u00eenr\u0103it fa\u021b\u0103 de el \u00eensu\u0219i, drept semn al \u00eenstr\u0103in\u0103rii: \u201eLeoaic\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103, iubirea\/mi-a s\u0103rit \u00een fa\u021b\u0103.\/M\u0103 p\u00e2ndise-n \u00eencordare\/mai demult.\/Col\u021bii albi mi i-a \u00eenfipt \u00een fa\u021b\u0103,\/m-a mu\u0219cat leoaica, azi, de fa\u021b\u0103\u201d (Leoaic\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103, iubirea). Re\u00eentoarcerea afectului la un sine apar\u021bin\u0103tor se produce \u00een mod violent. Motivul p\u00e2ndei, prolific de obicei \u00een balade sau \u00een romane, aici apare ca un atu al fiarei, subliniind, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, ferocitatea atacului. Consecin\u021ba o constituie, \u00een mod nescontat, mansuetudinea victimei care prima a fost dispre\u021buitoare cu voca\u021bia pentru iubire a propriului corp \u0219i a ignorat-o p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd aceasta s-a materializat \u00eentr-un contur de fiar\u0103. Natura teluric\u0103, parc\u0103 eliberat\u0103 ca un disc din m\u00e2na atletului, se manifest\u0103 cu viteza pe care fostul tr\u0103itor al v\u00e2rstei de aur a dragostei a avut-o \u00een deplasarea prin univers ori \u00een spa\u021biul vast al propriului sine. \u00cen v\u00e2rtej, se epuizeaz\u0103 tot con\u021binutul dens al naturii, iar din omul ce spera a fi redevenit, mai r\u0103m\u00e2ne privirea pe care \u0219i-o recunoa\u0219te ca personal\u0103, \u00eentruc\u00e2t, altfel, \u0219i auzul mai rezid\u0103, nu a disp\u0103rut (a s\u0103rit mai \u00eencolo): \u201e\u0218i deodat\u0103-n jurul meu, natura\/se f\u0103cu un cerc, de-a-dura,\/c\u00e2nd mai larg, c\u00e2nd mai aproape,\/ca o str\u00e2ngere de ape.\/\u0218i privirea-n sus \u021b\u00e2\u0219ni,\/curcubeu t\u0103iat \u00een dou\u0103,\/\u0219i 51 auzul o-nt\u00e2lni\/tocmai l\u00e2ng\u0103 cioc\u00e2rlii\u201d. Reconstituirea eului \u00een fiin\u021b\u0103 e posibil\u0103 numai prin comuniune cu natura, ale c\u0103rei taine, nedeslu\u0219ite \u00een totalitate, nici de \u0219tiin\u021b\u0103, pot conferi aceluia care ajunge s\u0103 le cunoasc\u0103, prin intui\u021bie, deschideri incalculabile c\u0103tre univers. Poemul este mai degrab\u0103 o lec\u021bie despre ceea ce \u00eenseamn\u0103 a fi om adev\u0103rat: s\u0103 completezi benefic ansamblul teluric. \u00cen Lacustr\u0103, George Bacovia exprima spleenul omului incapabil s\u0103 se opun\u0103 ofensivei acvatice. Nu sesizase niciun progres \u0219tiin\u021bific \u00een acest sens, de protejare fa\u021b\u0103 de calamit\u0103\u021bile naturale. Acesta era motivul reg\u0103sirii \u201epe acelea\u0219i vremuri\u201d ale Comunei primitive, c\u00e2nd \u0219i atunci erau probleme asem\u0103n\u0103toare. Efectul iubirii diminueaz\u0103 senza\u021bia de fiin\u021b\u0103, pe care o avusese t\u00e2n\u0103rul, rupt cuplului de c\u0103tre poet, pentru a-i analiza comportamentul sau pentru a-i verifica pasiunea pentru femeia al\u0103turi de care a pretins s\u0103 ridice o lume. Adam (cel inventat de Nichita St\u0103nescu) nu cunoscuse iubirea adev\u0103rat\u0103 \u00een Genez\u0103, de\u0219i fusese ancorat \u00een v\u00e2rsta de aur a acestui sentiment fast. Anestezia m\u00e2inii indic\u0103 o for\u021b\u0103 mai mare a afectului, dec\u00e2t materia \u00een sine, alc\u0103tuitoare a corpului, mai mult, o volatilizare a omului ca \u00eentreg, \u00een relieful inspirat de senza\u021biile tr\u0103ite \u00een pasiunea intempestiv\u0103. Practic, materia se transform\u0103 \u00een impresiile pe care i le treze\u0219te canonul generat de sim\u021buri: \u201eMi-am dus m\u00e2na la spr\u00e2ncean\u0103,\/la t\u00e2mpl\u0103 \u0219i la b\u0103rbie,\/dar m\u00e2na nu le mai \u0219tie.\/\u0218i alunec\u0103-n ne\u0219tire\/pe-un de\u0219ert \u00een str\u0103lucire,\/peste care trece-alene\/o leoaic\u0103 ar\u0103mie\/cu mi\u0219c\u0103rile viclene,\/\u00eenc\u0103 o vreme\/\u0219i \u00eenc\u0103 o vreme…\u201d. Iubirea este prezentat\u0103 drept rod al \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, precum \u00een Antichitate, se credea c\u0103 zeul Cupidon, copilul, trimitea s\u0103ge\u021bi fermecate c\u0103tre inima vreunui p\u0103m\u00e2ntean. Prima \u00eent\u00e2lnire se configureaz\u0103 a se fi petrecut undeva la \u00eenceputul lumii; retr\u0103irea momentului aduce salvarea de la iubirea aceasta de mare impact, de o impulsivitate transfiguratoare \u0219i portant\u0103 a aceluia care i se dedic\u0103, \u00een cazul de fa\u021b\u0103, un soi de semizeu, al c\u0103rui atribut imortal, \u00een plan artizanal, contribuie la restabilirea, \u00een actualitate, a episodului rememorat. Amintirea face parte din apanajul eonilor, fiind o piedic\u0103 pentru ei s\u0103 devin\u0103 altceva dec\u00e2t sunt, dar nu \u0219i pentru a remonta \u00een contemporaneitate scene variate fiindc\u0103 orice le trece prin g\u00e2nd se definitiveaz\u0103 instantaneu.<\/p>\n\n\n\n

A doua etap\u0103, a consolid\u0103rii de sine, cuprinde volumele publicate \u00eentre anii 1966 \u20131980. Cu 11 elegii<\/em> (1966), \u00eencepe recunoa\u0219terea unei entit\u0103\u021bi superioare, \u00een a c\u0103rei apropiere personajul liric a stat \u0219i se vede \u00eendrept\u0103\u021bit s\u0103-i prezinte biografia. De la un discurs de la pupitru, a adoptat altul, din catedral\u0103, al unui credincios care merge zi de zi la biseric\u0103, \u00eens\u0103 care, atunci c\u00e2nd dob\u00e2nde\u0219te ceva, exprim\u0103 propriile opinii cu autoritate distins\u0103, din mijlocul oamenilor ori suit pe Muntele Tabor.<\/p>\n\n\n\n

Latura autobiografic\u0103 este dezvoltat\u0103 \u00een cartea Ro\u0219u vertical<\/em>(1967), \u00een care se observ\u0103 \u0219i o accentuat\u0103 pozi\u021bie bergsonian\u0103: \u201eNu trebuie \u00een\u021belese sentimentele,\/ele trebuie s\u0103 fie tr\u0103ite\u201d (Pean<\/em>). Eul liric s-a \u00eencet\u0103\u021benit, iar titlul volumului confer\u0103 o nuan\u021b\u0103 de participare la via\u021ba colectiv\u0103, prin adeziunea la vreun partid politic: erau ani de av\u00e2nt revolu\u021bionar. Alfa<\/em> (1967) este volumul amplific\u0103rii aproape a tot ceea ce influen\u021beaz\u0103 pe t\u00e2n\u0103rul poet, care-\u0219i asum\u0103 st\u0103rile, ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite \u00een cuvinte, ale indivizilor tr\u0103itori \u00een diverse epoci istorice, devine cu m\u00e2ndrie purt\u0103torul lor de cuv\u00e2nt, retr\u0103indu-le via\u021ba, favorizat de harul s\u0103u de fiin\u021b\u0103 itinerant\u0103 \u00een timp. De la visul de a fi fondat o lume, poetul trece la acela de a pune bazele unei biblioteci universale, precum Ptolemeu \u00een Antichitate, c\u0103ruia \u00eei \u00eenchin\u0103 o carte, Laus Ptolemaei <\/em>(1968). Verva dialogal\u0103 din Laus Ptolomaei<\/em> este continuat\u0103 \u00een Necuvintele<\/em>.<\/em><\/p>\n\n\n\n

\u00cen sf\u00e2r\u0219it, a treia etap\u0103 este consacrat\u0103 experiment\u0103rii unei noi arte poetice. <\/em>\u00cen Noduri \u0219i semne <\/em>(1982), volum de \u00eencheiere a unui \u0219ir \u00eendelung de experien\u021be, Nichita St\u0103nescu ador\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103 despre natura uman\u0103, pe care o prive\u0219te din unghiuri variate, iar ideea fundamental\u0103 este c\u0103 sentimentului i se subsumeaz\u0103 aproape totul. Autorul apeleaz\u0103 la introspec\u021bie, realiz\u00e2nd signatura \u00een care st\u0103tuse, surd \u0219i orb la ceea ce se desf\u0103\u0219ura pe l\u00e2ng\u0103 el: \u201ePrivirea d\u0103 ocol albului ochilor,\/alunec\u0103 pe iris \u00eenapoi \u00een pupile,\/sunetul r\u0103m\u00e2ne ag\u0103\u021bat de lobul urechii,\/c\u00e2ntecul nu p\u0103trunde \u00een timpane\u201d. V\u0103zutul e un dar pe care acum \u00eel recap\u0103t\u0103, e momentul refacerii leg\u0103turii cu natura. O preocupare nespus\u0103, dar mereu urm\u0103rit\u0103, a poetului a fost depistarea demonului pe care s\u0103-l domine prin disput\u0103 nemijlocit\u0103. Presat la propriu, aproape strivit de trupul celui pe care l-a secondat, demonul, a c\u0103rui manifestare predilect\u0103 o constituie disimularea, atitudine care i-a asigurat conservarea puterii, \u00ee\u0219i recunoa\u0219te, prin auto-relevare, e\u0219ecul – iese la suprafa\u021b\u0103, nemaiput\u00e2nd rezista, nici poruncii: \u201earat\u0103-mi-te!\u201d (Nod 15<\/em>), nici ap\u0103s\u0103rii propriu-zise. S-a ajuns aici datorit\u0103 activit\u0103\u021bilor spirituale ale omului Nichita St\u0103nescu. Litigiul se rezolv\u0103 printr-un meci de box, \u00een care adversarul neatent pierde. De dou\u0103 ori mai puternic este poetul; o dat\u0103, de\u0219i nu-\u0219i vede adversarul, demonul camuflat, totu\u0219i \u00eel dovede\u0219te din \u00eent\u00e2mplare, a doua, meciul este pierdut de competitorul imprudent, care-\u0219i compromite atuul omniprezen\u021bei: \u201eDaimonul url\u0103 c\u0103 m\u0103 culc pe el,\/\u00eentind bra\u021bul \u0219i Daimonul meu url\u0103\/c\u0103 \u00eel p\u0103lmuiesc.\/(…)\/Stau \u2013 \u0219i Daimonul meu url\u0103\/c\u0103 pe el stau.\/Ei bine, mi-am zis,\/dac\u0103 tu e\u0219ti pretutindeni,\/ arat\u0103-mi-te!\/El mi s-a ar\u0103tat.\/Urla\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Fronda fa\u021b\u0103 de autoritatea fatumului, semn al incompatibilit\u0103\u021bii neo-modernismului cu tr\u0103s\u0103turile tragediei antice, o reg\u0103sim \u00een versurile din Nod 19<\/em>, intime ca semnifica\u021bie Psalmilor<\/em> de Tudor Arghezi: \u201eIa cuno\u0219tin\u021b\u0103 c\u0103 pot ucide,\/c\u0103 pot zdrobi cu c\u0103lc\u00e2iul capul suav\/al stelei r\u0103s\u0103rinde \u0219i placide,\/din pricina c\u0103reia am devenit zugrav!\u201d; r\u0103zvr\u0103tirea vine din \u00eencrederea aceluia care s-a confruntat cu moartea \u0219i a biruit-o, ca Iisus (de\u0219i modalitatea este diferit\u0103, prin temeritate, autorul, prin ab\u021binerea de la p\u0103cat, M\u00e2ntuitorul): \u201eIa cuno\u0219tin\u021b\u0103 c\u0103 nu am mil\u0103 de mine,\/c\u0103 s\u00e2ngele meu mi-l amestec cu mestecenii!\/Grabnic \u021bi-aduc la cuno\u0219tin\u021b\u0103 toate acestea!\/Vezi ce faci!\u201d. Nemul\u021bumit cu soarta, pe care a crezut c\u0103 o domin\u0103, c\u0103 o face buc\u0103\u021bi, poetul reinterpreteaz\u0103 mitul lui Oedip, \u00eens\u0103 din perspectiva parabolei \u00eensu\u0219ite; vrea s\u0103 \u00eendrepte lucrurile \u0219i pentru unii predecesori ai civiliza\u021biei (care le-au ambarasant, f\u0103r\u0103 voia lor \u00eens\u0103. Preten\u021bia presupune interven\u021bia \u00een trecut, unde este convins c\u0103 \u00ee\u0219i va reg\u0103si trupul \u0219i tonusul v\u00e2rstei de atunci. O sintagm\u0103 recurent\u0103 este: \u201e\u00eentr-un co\u0219 \u00eempletit\u201d, de fiecare dat\u0103, cu semnifica\u021bie identic\u0103: loc al pierzaniei. Accep\u021bia este de \u00een\u021beles aici, fiind vorba de o readucere \u00een actualitate a unui mit de factur\u0103 tragic\u0103, dar poate fi \u0219i alta, anume c\u0103 se schimb\u0103 o v\u00e2rst\u0103, a copil\u0103riei, cu aceea a tinere\u021bii: \u201eMi-am furat trupul de copil,\/l-am \u00eenf\u0103\u0219at\/\u0219i l-am pus \u00eentr-un co\u0219 \u00eempletit\/\u0219i l-am azv\u00e2rlit \u00een fluviu\/s\u0103 se duc\u0103 \u0219i s\u0103 moar\u0103 \u00een delt\u0103\u201d (Nod 23<\/em>). Previzibil\u0103 este \u0219i tendin\u021ba permut\u0103rii mitului, a parametrilor acestuia, \u00een spa\u021biul na\u021bional. Cuv\u00e2ntul \u201edelt\u0103\u201d subliniaz\u0103 ideea. Via\u021ba p\u0103m\u00e2nteasc\u0103 este mai frumoas\u0103 dec\u00e2t moartea \u0219i, probabil, dec\u00e2t supravie\u021buirea \u00een alt\u0103 dimensiune. Semnificatul versurilor: \u201eNenorocitul, tristul \u0219i tragicul de pescar nemilos\/mi-a venit cu el (co\u0219ul \u00eempletit, n.n.) \u00een bra\u021be\/tocmai acum\u201d este conform maximei lui Gaston Bachelard – \u201eCopil\u0103ria dureaz\u0103 toat\u0103 via\u021ba. Ea se \u00eentoarce mereu pentru a \u00eensufle\u021bi sec\u021biuni mari ale vie\u021bii de adult\u201d.                                                                                  <\/p>\n\n\n\n

Nichita St\u0103nescu este poetul pe care l-am apreciat de la \u00eenceput \u0219i pentru a c\u0103rui dispari\u021bie prematur\u0103 \u00eemi pare at\u00e2t de r\u0103u, \u00eentruc\u00e2t sunt curios, precum \u0219i \u00een cazul lui Mihai Eminescu, \u00een ce direc\u021bie s-ar fi dus opera lui at\u00e2t de original\u0103.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marile curente literare care au infuzat cultura noastr\u0103 au reprezentat posibilit\u0103\u021bi de conexiune cu orizontul cultural al umanit\u0103\u021bii. Nichita St\u0103nescu este al treilea reformator lingvistic din istoria poeziei rom\u00e2ne\u0219ti, dup\u0103 Eminescu \u0219i Arghezi.  Se distan\u021beaz\u0103, prin originalitatea stilului \u0219i limbajului poetic, de colegii de genera\u021bie, precumMarin Sorescu, Ana Blandiana, Cezar Baltag,Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe. … Continu\u0103 lectura Nichita St\u0103nescu: Etapele crea\u021biei<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-4133","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4133","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4133"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4133\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4135,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4133\/revisions\/4135"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4133"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4133"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4133"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}