Oboseala (contextual\u0103) din orice periplu te \u00eempiedic\u0103 a fi capr\u0103 de munte, de\u0219i ai dori s\u0103 \u021bop\u0103i printre st\u00e2nci ori v\u0103i (m\u00e2ng\u00e2iate de izvoare bl\u00e2nde). \u00cen timp, nu amintirea oboselii r\u0103m\u00e2ne, ci peisajul. Stoarcerea de energie nu devine imagine, nu o mai resim\u021bi, dispare \u00een clipa tr\u0103it\u0103, dovad\u0103 a perenit\u0103\u021bii spiritului, fa\u021b\u0103 de limitele corpului…<\/p>\n\n\n\n
Bucuria \u00eens\u0103\u0219i a corpului, angajat \u00een a se tr\u0103i, este condi\u021bionat\u0103 de cum \u00ee\u021bi este sufletul, chiar dac\u0103, \u00een jur, detalii de paradis se \u00eenv\u00e2rt ca luminile de pe globul de sticl\u0103 din vechile discoteci (pe care nu le-am frecventat, din fericire \u0219i pentru care discoteci aveam oroare). <\/p>\n\n\n\n
\u00cen drum, ca pe Golgota, pe dreapta, z\u0103resc o rulot\u0103 cu m\u00e2ncare rapid\u0103. Nici nu mi-e foame, nici nu a\u0219 spune c\u0103 nu-mi este. Pentru a-mi inhiba senza\u021bia de foame – pe care o consider \u00eentre cele mai \u00eempov\u0103r\u0103toare senza\u021bii \u0219i de evitat – , merg s\u0103-mi iau, cred, un hot dog, pentru c\u0103, pe \u00eentregul drum, am retr\u0103it incursiunile din str\u0103in\u0103tate, c\u00e2nd, din repezeala cursei, luam o cafea ori c\u00e2te un sandvici. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen spatele v\u00e2nz\u0103toarei, corpolent\u0103, dar bl\u00e2nd\u0103 \u0219i cu ochi alba\u0219tri, se rumeneau, la rotisor, mai mul\u021bi pui – pe care mi-i imaginez cum trebuie s\u0103 fi zbur\u0103t\u0103cit anterior. P\u00e2n\u0103 s\u0103 m\u0103 decid, fiindc\u0103 nu mai conteaz\u0103 foamea omului fa\u021b\u0103 de via\u021ba pierdut\u0103 a unor p\u0103s\u0103ri – sau da, conteaz\u0103 – , \u00eemi poveste\u0219te cum a v\u00e2ndut un apartament dintr-un ora\u0219 de munte, pentru a-\u0219i achizi\u021biona o cas\u0103 \u00een acest sat, cu flori \u0219i miere la por\u021bi \u0219i cum, de la vale \u00eenspre deal, oamenii sunt din ce \u00een ce mai r\u0103i etc. \u00cen g\u00e2nd, glumesc: \u00eenspre deal, \u00eenspre cer, te-ai fi a\u0219teptat s\u0103 fie mai aproape de Dumnezeu, dar… Doi muncitori, care luaser\u0103 loc la o mas\u0103, \u00ee\u0219i exprim\u0103 ner\u0103bdarea prin vorbe specifice, \u00eens\u0103 femeia, p\u0103str\u00e2ndu-\u0219i calmul, le atrage aten\u021bia asupra ordinii, c\u0103 au venit, ulterior mie etc. Interven\u021bia m\u0103 oblig\u0103 s\u0103 comand ceva, plus c\u0103 ajut un om care dezvolt\u0103 o afacere, precum poate. C\u00e2nd \u00eemi preg\u0103te\u0219te pachetul, o \u00eentreb dac\u0103 nu a pus mai mult dec\u00e2t era comanda: \u201eE din partea casei!\u201d. <\/p>\n\n\n\n
(Va urma) <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Oboseala (contextual\u0103) din orice periplu te \u00eempiedic\u0103 a fi capr\u0103 de munte, de\u0219i ai dori s\u0103 \u021bop\u0103i printre st\u00e2nci ori v\u0103i (m\u00e2ng\u00e2iate de izvoare bl\u00e2nde). \u00cen timp, nu amintirea oboselii r\u0103m\u00e2ne, ci peisajul. Stoarcerea de energie nu devine imagine, nu o mai resim\u021bi, dispare \u00een clipa tr\u0103it\u0103, dovad\u0103 a perenit\u0103\u021bii spiritului, fa\u021b\u0103 de limitele corpului… … Continu\u0103 lectura Oboseala din orice periplu…<\/span>