\u00cen \u0219coala primar\u0103, citeam (\u0219i le agream): \u201eArici Pogonici\u201d \u0219i revista \u201eCutez\u0103torii\u201d, ale c\u0103ror cerneluri aveau un miros deosebit, pe care nu l-am uitat (\u00een timp ce scriu, \u00eel resimt \u00een n\u0103ri). Aceste publica\u021bii pentru copii erau \u00eenso\u021bite de benzi desenate, a c\u0103ror tem\u0103 viza, cu \u00eent\u00e2ietate, r\u0103zboaiele dintre daci \u0219i romani. C\u00e2nd \u00eenvingea eroul dacilor, m\u0103 bucuram pe deplin, \u00een timp ce, fa\u021b\u0103 de intriga romanilor aveam rezerve \u0219i eram chiar trist c\u0103 ie\u0219eau \u00eenving\u0103tori \u00een vreo b\u0103t\u0103lie, dar \u00eemi reveneam, datorit\u0103 ideii c\u0103 sunt \u0219i eu urma\u0219 de roman. <\/p>\n\n\n\n
Prin anii optzeci, fiind tot copil, eram atras de ziarul \u201eSportul\u201d, pe care, \u00eens\u0103, nu-l g\u0103seam niciodat\u0103 la chio\u0219curi; puneam m\u00e2na pe el, numai c\u00e2nd mergeam \u00een vizit\u0103, la unchiul Augustin (care f\u0103cea abonament, f\u0103r\u0103 teama de a-i fi fost sustras cotidianul din cutia po\u0219tal\u0103, fapt care, \u00een blocul nostru, se mai \u201eobi\u0219nuia\u201d – vorba lui Moromete). <\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o diminea\u021b\u0103, a\u0219tept\u00e2ndu-mi r\u00e2ndul, pentru a achizi\u021biona \u0219i eu un ziar, oricare dintre cele care mai r\u0103m\u00e2neau nedate, am auzit un b\u0103tr\u00e2n solid, dinaintea mea, \u00eentreb\u00e2nd-o pe v\u00e2nz\u0103toare: \u201eAve\u021bi Rom\u00e2nia ocupat\u0103 de rom\u00e2ni?\u201d. Se referea la \u201eRom\u00e2nia liber\u0103\u201d, ziar care, de fapt, consfin\u021bea subjugarea \u021b\u0103rii nu unei na\u021bii anume, ci unei ideologii, pretins universale, prin care URSS se extindea \u0219i domina. De\u0219i \u00eentrebarea nu mi s-a p\u0103rut o glum\u0103 bun\u0103, ba, dimpotriv\u0103, formulat\u0103 numai a\u0219a, pentru a fi p\u0103rut \u0219i b\u0103tr\u00e2nul spiritual, mi-a r\u0103mas, totu\u0219i, \u00een minte, prin doza ei de descump\u0103nire \u0219i de reflec\u021bie, adic\u0103 \u00een ce mod noi \u00een\u0219ine ne st\u0103p\u00e2neam \u021bara. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen liceu, eram abonat, fiindc\u0103, altfel, riscam s\u0103 mi se impute \u00een \u0219edin\u021bele de UTC, la \u201eSc\u00e2nteia tineretului\u201d, care devenea din ce \u00een ce mai politizat, la fel \u0219i revistele literare: pe coloane \u00eentregi, erau publicate articole dedicate tovar\u0103\u0219ului \u0219i activit\u0103\u021bii unicului partid (supranumit \u0219i partid c\u0103l\u0103uzitor). <\/p>\n\n\n\n
Pentru a mai citi \u0219i altceva dec\u00e2t despre tovar\u0103\u0219i, urm\u0103ream almanahul \u201eAnticipa\u021bia\u201d. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen romanul Morome\u021bii<\/em> de Marin Preda, este relatat\u0103 realist scena \u00een care Ilie Moromete, protagonistul primului volum, cite\u0219te ziarul \u201eDiminea\u021ba\u201d, \u00een poiana fier\u0103riei lui Iocan: b\u0103rba\u021bii, \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een haine duminicale, \u00eel a\u0219teptau pe Ilie Moromete, al c\u0103rui obicei era s\u0103 \u00eent\u00e2rzie pu\u021bin (tocmai pentru a spori ner\u0103bdarea acestora de a-l asculta). Ajuns \u00een mijlocul lor, desf\u0103cea ziarul, ulterior rutinei de a-\u0219i fi preg\u0103tit o \u021bigar\u0103, \u0219i interpreta, pe \u00een\u021belesul tuturor, \u0219tirile referitoare, \u00een special, la rege \u0219i la deciziile guvernului liberal. <\/p>\n\n\n\n Pe atunci, nu toat\u0103 lumea \u0219tia s\u0103 citeasc\u0103, \u00eens\u0103 Ilie Moromete era un bun lector \u0219i, \u00een plus, avea darul de a atrage aten\u021bia prin interpret\u0103ri sui generis ale informa\u021biilor, parvenite publicului, prin jurnale. <\/p>\n\n\n\n Scena pe care o evoc\u0103 Marin Preda pare o prelungire a cl\u0103cilor de alt\u0103dat\u0103, care, \u00eens\u0103, mai fiin\u021bau \u0219i \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 (anterioar\u0103 declan\u0219\u0103rii celui de al Doilea R\u0103zboi Mondial). Variante de clac\u0103 am prins \u0219i eu, \u00een copil\u0103rie: bunicii erau vizita\u021bi de unii vecini, precum tata Ticu; se vorbeau multe \u0219i nevrute, c\u00e2te \u00een lun\u0103 \u0219i stele. Mama Ioana fierbea boabe de porumb, dup\u0103 care le cocea pe plita sobei. \u00cen acest r\u0103stimp, zb\u00e2rn\u00e2itul fuselor nu contenea. <\/p>\n\n\n\n Ziarele con\u021bin istoria unei zile \u0219i se lectureaz\u0103, concomitent cu tr\u0103irea clipei care devine istorie personal\u0103… Nu st\u0103p\u00e2nim nimic, nici \u0219tirea (care, deseori, influen\u021beaz\u0103), nici momentul care ne fur\u0103, \u00een trecere, din propria via\u021b\u0103. <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00cen \u0219coala primar\u0103, citeam (\u0219i le agream): \u201eArici Pogonici\u201d \u0219i revista \u201eCutez\u0103torii\u201d, ale c\u0103ror cerneluri aveau un miros deosebit, pe care nu l-am uitat (\u00een timp ce scriu, \u00eel resimt \u00een n\u0103ri). Aceste publica\u021bii pentru copii erau \u00eenso\u021bite de benzi desenate, a c\u0103ror tem\u0103 viza, cu \u00eent\u00e2ietate, r\u0103zboaiele dintre daci \u0219i romani. C\u00e2nd \u00eenvingea eroul … Continu\u0103 lectura Cititul ziarelor, \u00een diverse epoci… (II)<\/span>