A\u015f fi plecat dinspre starea mea, vibrant\u0103 ca un plan \u015fi destul de intens urm\u0103rindu-m\u0103, \u00eenspre dispozi\u0163ia sufleteasc\u0103 a unuia dintre personajele pe care le urm\u0103ream d\u00e2nd pagini, numai s\u0103 m\u0103 sustrag prezentului \u00een care, iat\u0103, pl\u0103team chirie. Imaginile trecutului st\u0103ruiau ca o p\u00e2nz\u0103 pictat\u0103 \u00een aerul bl\u00e2nd al camerei \u015fi mi se p\u0103rea c\u0103 nu pot cur\u0103\u0163a vopseaua uscat\u0103 de pe unele scene; d\u0103ruit cu un har instantaneu de artist plastic, a\u015f fi ref\u0103cut \u00een loc schi\u0163a nou\u0103 a unui gest, \u00eens\u0103 \u00een culoarea local\u0103. \u00cembinam prezentul cu trecutul la nivel imaginar, iar \u00een voin\u0163\u0103, ideea viitorului liber de griji deschidea u\u015fi \u00eentunecate. Clipe din prezent se \u00eentret\u0103iau cu fire din viitor: \u00een locul pomului, instantaneu se instala \u00eent\u00e2lnirea unui cuplu; r\u0103sfoiam jurnalul: starea pe care trebuie s-o fi avut, traducea altfel \u015ftirile, cu nostalgia celui care alt\u0103dat\u0103 f\u0103cea parte din ele. Dar pentru a capta o astfel de variant\u0103, poten\u0163ial seduc\u0103toare, c\u00e2nd nu mai rezi\u015fti preocup\u0103rilor \u015fi tumultului devastator al tinere\u0163ii, aveam nevoie s\u0103 parvin. M-am ridicat de la mas\u0103, \u00eensp\u0103im\u00e2ntat de g\u00e2nduri, m-am dus la fereastr\u0103 \u015fi am privit afar\u0103, \u00een strad\u0103: dintr-un camion de armat\u0103, c\u00e2\u0163iva oameni desc\u0103rcau dulapuri cu oglinzi, un pian surd \u015fi o mas\u0103. Nerecunosc\u00e2ndu-mi la \u00eenceput chipul r\u0103sfr\u00e2nt \u00eentr-una dintre acele oglinzi, am de\u0163inut posibilitatea pentru prima dat\u0103, de a-mi analiza tr\u0103s\u0103turile fizice dintr-un unghi de vedere neutru. C\u00e2nd mi-am dat seama c\u0103 m\u0103 analizez la urm\u0103 pe mine \u00eensumi, am resim\u0163it o senza\u0163ie puternic\u0103 de \u00eenstr\u0103inare. Am scos capul pe geam \u015fi, plin de amploare, am strigat oamenilor s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pe loc \u015fi s\u0103 m\u0103 a\u015ftepte, cu povara \u00een bra\u0163e, pentru a nu da, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, ocazii cristalului s\u0103 exerseze furtul de identitate \u00een func\u0163ia oglindirii care-i apar\u0163inea ca o ap\u0103. Am insistat ca oamenii s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pe loc, dar n-am fost auzit, \u015fi imaginea mea a fost dus\u0103 mai departe (\u015fi de prezent), pe bra\u0163e str\u0103ine, \u00eentr-un vechi ungher unde nu se mai viseaz\u0103, precum pe fundul corabiei lui Iona, la posibilit\u0103\u0163i de am\u00e2nare a misiei. C\u0103m\u0103ru\u0163a pentru care pl\u0103team chirie, o asimilasem ca pe un segment interior: datorit\u0103 visului care m\u0103 decupla frecvent de la realit\u0103\u0163i dezagreabile, aduceam la fereastr\u0103, fluturi \u00een ianuarie geros, \u015fi \u00een locul razelor mult a\u015fteptate, p\u0103rul blond \u00een stare mobil\u0103, ca \u00een fug\u0103 pe miri\u0219ti vara, al unei mirese. Trecea via\u0163a pe dinainte ca un film, c\u0103ruia nu-i puteam \u00eenlocui personajele \u015fi \u00eencreng\u0103tura de rela\u0163ii, dec\u00e2t retu\u0219\u00e2nd pelicula. M\u0103 dep\u0103rtam de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, numai \u00een m\u0103sura \u00een care fapte curente, de o t\u0103rie similar\u0103, c\u0103ci sub parametrii de tensiune existen\u0163i, nu se mai schimba nimic, ca \u00eentr-un puzzle, \u00eenlocuiau pe cele vechi. T\u0103ria evenimentelor noi, major\u0103 precedentei, impunea, \u00een detrimentul desenelor anterioare, care se erodau \u00een consecu\u021bia impactului, esen\u0163a unei rela\u0163ii din care s\u0103 fi r\u0103s\u0103rit aparen\u0163a altor episoade. A doua zi, am ie\u015fit \u00een ora\u015f, sub auspiciile unui sine angelic, de\u015fi \u00eentreb\u0103rile despre plata chiriei, pe care gazda mi le adresa pe sc\u0103ri, m\u0103 importunau \u00een av\u00e2nt, sporind aversiunea pe care deja \u00eencepusem s-o am fa\u0163\u0103 de gazd\u0103; aceast\u0103 femeie, care flec\u0103rea mult, avea \u00een jur de \u015faizeci de ani \u015fi ori de c\u00e2te ori m\u0103 revedea, \u015fi se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 \u00eent\u00e2rzii cu plata, m\u0103 b\u00e2rfea c\u0103tre portarul imobilului. Inten\u0163iile de a o evita erau insuportabil de mari, \u00eens\u0103 de-o m\u0103sur\u0103 care ar fi \u00eenc\u0103put \u00een capacitatea de p\u0103\u015fire ca pe moi perne, a unei pisici aristocrate. \u00cen col\u0163ul str\u0103zii, l-am z\u0103rit pe unul dintre oamenii care au c\u0103rat dulapul cu oglind\u0103. L-am \u00eentrebat nu despre obiect \u00een sine, ci despre efectul r\u0103sfr\u00e2ngerii mele \u00een oglind\u0103: cum i-am p\u0103rut? Oglinda a fost ocupat\u0103 \u015fi dep\u0103\u015fit\u0103 \u00een cadrul ei, de sup\u0103rarea ca lacrima de pe fa\u0163a dumneavoastr\u0103. \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu tr\u0103s\u0103turile, nu \u0163in minte mare lucru. \u00cen virtutea acestui r\u0103spuns, m-am decis \u00een ce fel voi ac\u0163iona pe viitor. Oricum, nimerisem pe o strad\u0103 simpl\u0103. Puterea de a decide \u00een destin o de\u0163ii numai \u00een momentul \u00een care te hot\u0103r\u0103\u015fti, dintr-un punct spa\u0163ial, s-o iei \u00eentr-o direc\u0163ie sau alta. Cu tine atunci se intersecteaz\u0103 multiple direc\u0163ii \u015fi de voin\u0163a proprie depinde numai traseul, nu \u015fi particularitatea acestuia care deja este instaurat\u0103 \u015fi trebuie s\u0103-i \u00eenduri patina. Domnule, de unde crezi c\u0103 te \u015ftiu? m-a \u00eentrebat preopinentul meu. Din acea distan\u0163\u0103 care, parcurs\u0103 cu o vitez\u0103 enorm\u0103, nu este observat\u0103. N-a fost r\u0103spunsul corect. Te recunosc dup\u0103 acela\u015fi nivel de \u00eengrijorare la care au urcat tr\u0103s\u0103turile chipului t\u0103u: sub ele, sus\u0163in\u00e2ndu-le \u00een prezent, s\u0103 nu recad\u0103 \u00een amintire, mi s-au r\u0103sfr\u00e2nt palmele; eram \u00een lift, iar tr\u0103s\u0103turile fe\u0163ei tale, \u00eencremenite parc\u0103 \u00een oglind\u0103, atingeau etaje superioare de frustrare. Se dep\u0103rtaser\u0103 de surs\u0103, precum raza de stea, \u015fi, aproape de propria eclips\u0103, c\u0103utau mijloc de regenerare \u00een vestigiile condi\u0163iei mele de hamal \u00een port \u00een care m\u0103 exersasem at\u00e2ta vreme \u015fi pe care le mimam, ajut\u00e2ndu-mi colegul s\u0103 se mute. Dup\u0103 o balistic\u0103 anume a circuitului de imagini, te-am localizat. Dup\u0103 tabieturi deduse, te-am a\u015fteptat aici, la col\u0163ul str\u0103zii. C\u00e2t mai repede era nevoie s\u0103-mi diminuez sup\u0103rarea, de la faza unei lacrimi la cea de umbr\u0103 firav\u0103. Mi-am schimbat unghiul de vedere \u015fi dac\u0103 mai mult discordia \u00een sine cu doamna Ioana, gazda mea, devenea vehement\u0103, trebuia \u00een schimb s\u0103-mi asigur prezen\u0163a mai multor elemente circumstan\u021biale, pentru a o reprima.<\/p>\n\n\n\n
(Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
A\u015f fi plecat dinspre starea mea, vibrant\u0103 ca un plan \u015fi destul de intens urm\u0103rindu-m\u0103, \u00eenspre dispozi\u0163ia sufleteasc\u0103 a unuia dintre personajele pe care le urm\u0103ream d\u00e2nd pagini, numai s\u0103 m\u0103 sustrag prezentului \u00een care, iat\u0103, pl\u0103team chirie. Imaginile trecutului st\u0103ruiau ca o p\u00e2nz\u0103 pictat\u0103 \u00een aerul bl\u00e2nd al camerei \u015fi mi se p\u0103rea c\u0103 … Continu\u0103 lectura Roman de introspec\u021bie (1)<\/span>