A doua zi, prins de grija revederii cu Anca, mi-am amanetat ceasul de buzunar (\u00eel mo\u015ftenisem de la tata) -, ca un prolog al timpului pe care aveam s\u0103-l acord Anc\u0103i. Timpurile vechi p\u0103reau confiscate de cifrele reprezent\u00e2nd ore pe cadranul ceasului. Mi-am apropiat urechea de ora 15,00: am auzit cu surprindere z\u0103ng\u0103nituri de arme. Aproape \u015ftears\u0103, ora 16,00 con\u0163inea o perioad\u0103 pur\u0103, f\u0103r\u0103 poze, \u00een care m-a\u015f fi \u00eencadrat oportun cu fapta mea g\u00e2ndit\u0103 mereu, dar \u00eenc\u0103 s\u0103l\u0103\u015fluind \u00een taine \u015fi f\u0103r\u0103 peripe\u0163ia realului. Mi-am trecut \u00een caiet, cu aten\u0163ie, preocup\u0103rile avute \u00een solitudine \u015fi la care aveam s\u0103 renun\u0163 pentru Anca, pentru ca mai t\u00e2rziu, \u00een cazul unei desp\u0103r\u0163iri, s\u0103 \u015ftiu exact unde s\u0103 revin \u015fi s\u0103 m\u0103 fi salvat vertijului presupus de rec\u0103derea \u00een conul solitudinii, ca \u00eentr-un trombon uria\u015f emi\u0163\u00e2nd salutar imnul na\u0163ional. De unde suflul care s\u0103 m\u0103 redea realit\u0103\u0163ii? M-am \u00eentors la cartea sf\u00e2nt\u0103 \u015fi din imboldul lui Iona de a se fi rugat iar din p\u00e2ntecele chitului pentru a i se mai da \u015fansa revenirii \u00een misie, la suprafa\u0163\u0103, am luat anvergura faptei. Am \u00eemprumutat Anc\u0103i odat\u0103, o carte. Prima \u00eenstr\u0103inare de ceva deja interiorizat am tr\u0103it-o atunci. Pictura \u00een tonuri de toamn\u0103 de pe suprafa\u0163a memoriei se dilua \u00een sentimente precum acuarela de pe icoane incomplete, \u00een ape curg\u0103toare. Am c\u0103utat prin ora\u015f banca pe care ne-am \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat; am dat numai de umbra ei. Starea de iubire pe care am tr\u0103it-o \u00een peisajul real, am reg\u0103sit-o ca prad\u0103 \u00een pliscul unei p\u0103s\u0103ri numite Uitare. Am tras de umbr\u0103, spre salvarea de la devorare a luminilor care au creat-o: \u00een por\u0163iunea ei t\u0103cut\u0103 se concentraser\u0103 paletele sonore ale acelei \u00eent\u00e2lniri.<\/p>\n\n\n\n
De multe ori, \u00een mine era o tulburare vie, ca efect al pierderii paletei de culori \u00een unghiul meu de vedere, de c\u0103tre un zugrav neatent. De c\u00e2te ori m\u0103 uitam pe geam, \u00een locul z\u0103pezii proaspete, z\u0103ream z\u0103pada veche, a copil\u0103riei, c\u00e2nd mai mult dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 sustrag panoramei, \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 alunec dinspre debut \u00eenspre sf\u00e2r\u015fitul nostalgic al traiectului. Am \u00eent\u00e2lnit-o pe Anca \u00eentr-o autogar\u0103 semiobscur\u0103. \u00cen fa\u0163a unui autobuz sta\u0163ionat, z\u0103ceau roti\u0163e de ceas din\u0163ate. Mi-am imaginat un ceas mare, suveran, deasupra lucrurilor, \u00een care, pentru a sluji dup\u0103 rolul potrivit, roti\u0163ele, din impulsul datoriei \u00eentins \u00een spa\u0163iu, ca o linie ve\u015fnic\u0103 de energie, ar fi urcat singure, acumul\u00e2nd \u00een ascenden\u0163\u0103, fire de timp pe care apoi s\u0103 le toarc\u0103 \u00een evenimente \u015fi alte ac\u0163iuni. Acum \u00eempr\u0103\u015ftiate, \u00een urma unui impact, roti\u0163ele nu sugerau totu\u015fi c\u0103 timpul survine ca dimensiune din accidente: umbra unei guri de leu \u015fi-a ar\u0103tat col\u0163ii \u00een pic\u0103tura de s\u00e2nge de pe buricul degetului mijlocar; m\u0103 \u00een\u0163epasem \u00een zim\u0163ii de metal ai roti\u0163ei aurii. Am suferit ca de mu\u015fc\u0103tura unei fiare. M-am speriat pu\u0163in, \u00eens\u0103 Anca a observat \u015fi mi-a str\u00e2ns m\u00e2na. Al\u0103turi, \u00eentins\u0103 ca o piele de bivol absurd \u00een plasma timpului, melancolia a murit. Un b\u0103rbat \u00eentre dou\u0103 v\u00e2rste, la c\u00e2\u0163iva pa\u015fi de masa unde ne a\u015fezaser\u0103m s\u0103 bem cafea, s-a izbit cu pumnul \u00een frunte, a str\u00e2ns pleoapele \u015fi \u00een c\u00e2teva secunde, de sub stratul sub\u0163ire al pl\u00e2nsului dur, a reie\u015fit o min\u0103 destins\u0103. M-am \u00eenfuriat \u015fi din locul meu i-am strigat necunoscutului s\u0103 fie constant cu el \u00eensu\u015fi: Metamorfozele rapide nu sunt reale. R\u0103m\u00e2i \u00een starea ta p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd realismul care o justific\u0103, se va retrage \u00eentreg \u00een albia istoriei. Pentru b\u0103rbat, mi-am dat seama, vremea are amplitudine vexant\u0103: orice moment, \u00eenainte s\u0103 dispar\u0103, \u00eei accentueaz\u0103 setea de via\u0163\u0103. O dat\u0103 cu melancolia, \u00ee\u015fi pierduse echilibrul: s\u0103rea \u00een sus de bucurie, zic\u00e2nd: Bachus, te insinuezi \u00eentre mine \u015fi so\u0163ie, \u00eenvenindu-mi via\u0163a! Decuplezi din cadrul nostru, ca un instalator, sursele vacan\u0163ei. Umbli, f\u0103r\u0103 a-\u0163i p\u0103sa, la dispozi\u0163ia mea, aduc\u00e2ndu-mi nori diminea\u0163a, sub form\u0103 de chitan\u0163e, \u00een drumul spre buc\u0103t\u0103rie, \u015fi eu, ca sub vreme rea, suport repro\u015furi: Te \u00eenchizi mult \u00een tine! Sunt agresat de griji. Dar n-ai niciun motiv s\u0103 cau\u0163i alinarea \u00een b\u0103utur\u0103. \u00cen efectul b\u0103uturii acolo \u00eel rev\u0103d pe Bachus, pe v\u00e2rful pl\u0103cerii, escaladat cu multe pahare-n spate, \u015fi rezist, rezist, dau cu bocancii-n podele, ca Ivan Turbinc\u0103, \u015fi bocancii nu cedeaz\u0103 jocului, genunchii suport\u0103 \u00eencord\u0103ri \u00cei spun lui Bachus tot ce ar trebui s\u0103 auzi tu, iubito: \u00cen alcool, precum \u0163igara \u00een scrumiere umezite u\u015for, sting suplicii diverse. So\u0163ia a aflat despre \u00eenclina\u0163ia mea de a suferi constant \u015fi insufl\u0103 iz de necazuri mediului propriu, ca un paj dirij\u00e2nd curen\u0163i de r\u0103coare, dinspre franjurii verzi ai palmierilor cruzi, \u00eenspre st\u0103p\u00e2nul adorat \u00een suprafa\u0163\u0103. \u00cen suprafa\u0163\u0103, am aruncat undi\u0163a de viclenie \u015fi din ad\u00e2ncurile adora\u0163iei \u00eenfiorate de pr\u0103zi mari \u015fi mici, unde s-a dus, am scos ur\u0103 ne\u00eensemnat\u0103 ca m\u0103rime, dar cu intestine at\u00e2t de materiale!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
A doua zi, prins de grija revederii cu Anca, mi-am amanetat ceasul de buzunar (\u00eel mo\u015ftenisem de la tata) -, ca un prolog al timpului pe care aveam s\u0103-l acord Anc\u0103i. Timpurile vechi p\u0103reau confiscate de cifrele reprezent\u00e2nd ore pe cadranul ceasului. Mi-am apropiat urechea de ora 15,00: am auzit cu surprindere z\u0103ng\u0103nituri de arme. … Continu\u0103 lectura Roman de introspec\u021bie (2)<\/span>