*Cronic\u0103 de carte ap\u0103rut\u0103 \u00een revista \u201eScrisul Rom\u00e2nesc, Nr. 10 \/ 2021<\/p>\n\n\n\n
Volumul Poemele umbrei<\/em> (Ed. Cartea Rom\u00e2neasc\u0103) de Ioan F. Pop este scris sub semnul \u00een\u021belepciunii, anume c\u0103 nimic din ceea ce a fost nu mai poate fi schimbat. De la acest punct \u00eenainte, autorul recurge la introspec\u021bie, pentru a reg\u0103si resursa necesar\u0103 liber\u0103rii de sub tirania timpului care trece iremediabil. Una dintre ideile auxiliare efortului de a se recupera ca autoritate de sine st\u0103t\u0103toare, de a-\u0219i p\u0103rea sie\u0219i fiin\u021b\u0103 caracterizat\u0103 de liberul arbitru, ar fi c\u0103 \u201edespre via\u021b\u0103 am aflat c\u00e2te ceva de la cei care nu s-au n\u0103scut\u201d (de acum nu mai putem da \u00eenapoi<\/em>); luat ad litteram, versul poate surprinde, \u00eens\u0103, analiz\u00e2nd conota\u021biile, descoperim, de fapt, ce ne inspir\u0103 g\u00e2ndul la cei nen\u0103scu\u021bi: c\u0103 nu se tem de timp, c\u0103 idealurile lor sunt intacte \u0219i au o na\u0219tere \u0219i o via\u021b\u0103 de parcurs. Alt\u0103 idee, a posibilei recuper\u0103ri a bucuriilor din trecutul pe care l-a tr\u0103it, nu-i d\u0103 pace poetului, care, \u00een ipostaza lui Arghezi (care scria \u201ecu unghia pe tencuial\u0103\u201d, pe efemeritatea clipei, stihuri \u201ef\u0103r\u0103 an\u201d etc.), \u00eencepe el \u00eensu\u0219i a \u201escurma cu unghiile p\u00e2n\u0103 \u00een ce\u021burile ultime\u201d, pentru a se revedea pe sine \u00een stadiul de a se preface \u00een fiin\u021b\u0103, stadiu pe care-l identific\u0103 prin astfel de cuvinte: \u201eacolo unde ochiul se zbate ca un lic\u0103r f\u0103r\u0103 contur\u201d. Interesant\u0103 este perspectiva embrionar\u0103, de care f\u0103tul are parte, \u00eentruc\u00e2t tot ceea ce poate observa este la scar\u0103 minimal\u0103, echivalent\u0103 dimensiunii p\u00e2ntecului care-l poart\u0103: \u201enumele at\u00e2rnau de firele ploii, de norii ghemui\u021bi la r\u0103scruci\u201d. Cu astfel de reflec\u021bii asupra na\u0219terii \u0219i cunoa\u0219terii, tendin\u021be care asigur\u0103 temele c\u0103r\u021bii, \u00ee\u0219i continu\u0103 Ioan F. Pop discursul. \u00cen lumea teluric\u0103, eul discerne, treptat, realitatea care i se relev\u0103, \u00eent\u00e2i, sub aspecte specifice v\u00e2rstei puerile; ceea ce-l impresioneaz\u0103 sunt zvonurile despre el \u00eensu\u0219i, precum \u0219i despre congeneri: \u201edespre noi se vorbea c\u0103, \u00een cur\u00e2nd, \/ vom sosi ca ni\u0219te prelungiri ale beznei, \/ vom bate la por\u021bi, vom \u00eentinde m\u00e2inile \u00eencle\u0219tate spre cer\u201d (ne-am strecurat \u00eencet prin cr\u0103p\u0103turile dimine\u021bii<\/em>). \u00cen primii ani de via\u021b\u0103, mai aproape \u00eei par am\u0103nuntele comune unui cadru de care nu s-a desp\u0103r\u021bit de prea mult timp: \u201ene vom \u00eenchina p\u00e2n\u0103 ce alt\u0103 \u00eenserare ne va chema \u00eenapoi\u201d. Apoi, precum Lucian Blaga nu a vorbit p\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta de patru ani, de teama de a nu rosti incorect cuvintele, tot astfel \u0219i protagonistul liric al c\u0103r\u021bii de fa\u021b\u0103 pretinde c\u0103, p\u00e2n\u0103 a dob\u00e2ndi sentimentul st\u0103p\u00e2nirii limbii materne, \u201ela \u00eenceput am t\u0103cut toate cuvintele pe de rost\u201d, atitudine care l-a supus unei zbateri \u00een sine, de a se descurca singur \u00een via\u021b\u0103, \u00eenc\u0103 de la primii pa\u0219i. \u00cen general, prima fiin\u021b\u0103 \u00eent\u00e2lnit\u0103 pe lume este mama, \u00eens\u0103, pentru poet, glasul profetului Moise devine c\u0103l\u0103uzitor: \u201edoar un glas r\u0103gu\u0219it despica apele \u00een dou\u0103, \/ s\u0103 treac\u0103 un mic alai de siluete noctambule\u201d (din valuri s-au ridicat chipuri nedeslu\u0219ite<\/em>). \u201eGlasul\u201d este o metafor\u0103 pentru voca\u021bia de a se educa \u00een chip spartan, de a se forma direct \u00een confruntarea cu via\u021ba. Ioan F. Pop exploreaz\u0103 universuri infime, de nivel aproximativ celular, manier\u0103 prin care aspir\u0103 s\u0103 ias\u0103 \u00een fa\u021b\u0103, s\u0103 fie \u00een top, ca o na\u0219tere nou\u0103 a destinului s\u0103u literar.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" *Cronic\u0103 de carte ap\u0103rut\u0103 \u00een revista \u201eScrisul Rom\u00e2nesc, Nr. 10 \/ 2021 Volumul Poemele umbrei (Ed. Cartea Rom\u00e2neasc\u0103) de Ioan F. Pop este scris sub semnul \u00een\u021belepciunii, anume c\u0103 nimic din ceea ce a fost nu mai poate fi schimbat. De la acest punct \u00eenainte, autorul recurge la introspec\u021bie, pentru a reg\u0103si resursa necesar\u0103 liber\u0103rii … Continu\u0103 lectura Voin\u021ba de a ie\u0219i din tipare. Cronic\u0103 de carte*<\/span>