\u00cencepeam s\u0103 m\u0103 \u00eendoiesc de tot realul semnificativ. P\u0103\u015feam prin parc, lua\u0163i de m\u00e2n\u0103. La primul semn de \u00eenserare, ca s\u0103 ne fi convins c\u0103 plimbarea a existat \u00eentr-adev\u0103r, c\u0103 a r\u0103s\u0103rit din mijlocul soarelui umbra acelui mers \u00een doi, f\u0103ceam drumul \u00eenapoi, interes\u00e2ndu-ne: \u00cen calea dumneavoastr\u0103, n-a\u0163i v\u0103zut. La mijlocul \u00eentreb\u0103rii, un b\u0103rbat mai \u00een v\u00e2rst\u0103, dintr-un grup, a reac\u0163ionat: M\u00e2ndru ciob\u0103nel, tras printr-un inel?. A\u015fteptarea unei \u00eentreb\u0103ri, cel pu\u0163in legat\u0103 de o fiin\u0163\u0103, m-a descurajat s\u0103-mi sus\u0163in interoga\u0163ia: Umbre de inim\u0103?.A! peste tot. \u00cen locul coroanelor de castani, cobor\u00e2te \u00eempreun\u0103 cu frunzele, \u00een p\u0103m\u00e2nt, ca steaguri \u00een bern\u0103, au urcat, spre amploare, inimi de copii. Pe sub umbrele unor jocuri mergem \u00een via\u0163\u0103, tinere! mi-a r\u0103spuns b\u0103tr\u00e2nul \u00eentr-un final \u015fi \u00eentr-un acord cu \u00eenso\u0163itorii lui. Urmele p\u0103reau m\u00e2ncate de o potec\u0103, la \u00eenceputul c\u0103reia a\u015ftepta un c\u00e2ine. Posibilitatea de a ne mai plimba a fost devorat\u0103 nu de un bot \u00eenfometat, ci de atributul justi\u0163iar pe care prietena mea \u00eel exersa, dup\u0103 ce instaurase \u00een atitudine o clemen\u0163\u0103 formal\u0103, c\u0103reia \u00eei c\u0103deau prad\u0103 mul\u0163i, fa\u0163\u0103 de orice mijloc de a parveni. \u00cen dimine\u0163i, la u\u015f\u0103, \u00eent\u00e2lneam indivizi dornici s\u0103 v\u00e2neze averi. Planul unei doamne, transcris atent \u00een carnet, s-a risipit pe sc\u0103ri. Am fost singurul care am reu\u015fit s\u0103-l refac punctual, dup\u0103 foile g\u0103site, dar \u015fi sub impresia pe care doamna o avea \u00een situa\u0163ia de expectativ\u0103 antrenant\u0103. Am ascultat-o. La obiec\u0163iile ei, dac\u0103 Anca nu-i r\u0103spundea potrivit, \u00eei ofeream eu solu\u0163ii, dintr-o compila\u0163ie de planuri machiavelice. Dar nu m\u0103 g\u00e2ndeam la ceea ce aceast\u0103 dam\u0103 \u00een etate mi-a sugerat: Ave\u0163i obiect de plan! <\/p>\n\n\n\n
C\u00e2inele era bl\u00e2nd \u015fi m-ar fi l\u0103sat s\u0103 m\u0103 uit \u00een gura lui, dar m-am temut c\u0103 m\u0103 voi \u00eentrevedea lunec\u00e2nd pe g\u00e2t, la scar\u0103 minor\u0103, de m\u00e2n\u0103 cu alt\u0103 Anc\u0103 – minion\u0103, \u00eentre noi cu un os mai tare ca iubirea, ori major fa\u0163\u0103 de fosta dimensiune din scara terestr\u0103; un croitor \u00een lips\u0103 de material, va fi trebuit s\u0103 onoreze o comand\u0103 urgent\u0103 de la adresa noastr\u0103 \u015fi s\u0103 arate unui slujba\u015f pe care i l-am fi trimis \u00een recunoa\u015ftere, c\u0103 va fi gata s\u0103 ajusteze materialul de catifea al iubirii noastre. Mi-am dat seama c\u0103 patrupedul m\u0103 vede \u00een propor\u0163ie minimal\u0103, dup\u0103 cum m\u0103 lingea lent. M\u0103 reflectam \u00een ochii lui \u00een ipostaz\u0103 antonimic\u0103: dec\u0103zut dintr-un sine major, \u00eembr\u0103cat \u00een costum negru, \u00eentr-un sine minim, ca o esen\u0163\u0103, ca o pic\u0103tur\u0103 de esen\u0163\u0103 \u00een fa\u0163a sticlei din care a s\u0103rit. Povara dragostei nu-mi mai apar\u0163inea: se r\u0103sfr\u00e2ngea asupra destina\u0163iei care m\u0103 sus\u0163inea cu propria-i gravita\u0163ie. C\u0103zusem \u00eentr-o gravita\u0163ie de \u00eemprumut care nu m\u0103 apropia de nicio form\u0103 de iubire. Am aruncat o piatr\u0103 \u00een apa lacului \u015fi n-am mai judecat mesajul ad\u00e2ncului dup\u0103 felul cercurilor de a se desface spre mal. Am \u00eent\u00e2lnit-o pe Anca \u00een momentul \u00een care, aproape de a-\u015fi lua diploma de bacalaureat, a renun\u0163at. Atunci, o pas\u0103re \u00eenfometat\u0103 s-a ab\u0103tut din zbor \u015fi a r\u0103pit dintre cercuri, pe\u015ftele magic, \u00eemplinitor de planuri. Ame\u0163it de iluzia suprafe\u0163ei, care-l \u00eempinsese, ca \u00eentr-un tub de nai, spre un tip de \u00eenot vertical, sonor, pe\u015ftele a ajuns la cea a zborului, dup\u0103 cum, o vreme scurt\u0103, a stat \u00een pliscul berzei, \u015fi din pl\u0103cerea plutirii for\u0163ate, a c\u0103zut \u00eentr-un ad\u00e2nc str\u0103in, ostil prin \u00eengustime \u015fi acid gastric. Totul a fost o c\u0103dere treptat\u0103, de\u015fi ini\u0163ial, pe\u015ftele a fost extras dintr-un mediu mai jos ca trestia. Lacul \u00ee\u015fi m\u0103sura v\u00e2rstele \u00een pe\u015fti pierdu\u0163i, ca zile. Alt\u0103dat\u0103, am apreciat june\u0163ea unui lac dup\u0103 cantitatea de verde oglindit\u0103. Dintr-o cup\u0103 \u00eentr-alta, ca nisip \u00een clepsidr\u0103, am estimat durata unui triunghi eminamente conjugal. C\u0103z\u00e2nd mai lent dintr-un sine reflexiv \u00eentr-altul dornic de activitate, am v\u0103zut ca \u00een reluare, mingea \u00een aer, aripa \u00eempins\u0103 de ritm vizibil \u00eentr-un lan\u0163 de mi\u015fc\u0103ri, a c\u0103rui verig\u0103 prim\u0103 z\u0103cea \u00een m\u00e2na lui Dumnezeu. Mersul meu, \u00eentins ca o linie de cale ferat\u0103, avea cap\u0103tul \u00een degetul mic al Domnului care, dac\u0103-l mi\u015fca, \u00eel ondula \u015fi-l expedia \u00een bilan\u0163uri cu numere care se erodau \u00een toat\u0103 cantitatea reprezentat\u0103. Nu observam diverse evenimente cronometrabile pentru c\u0103, \u00eentr-o condi\u0163ie de \u00eemprumut, eram impregnat de propriet\u0103\u0163ile obiectului pe care-l evaluam. De fapt, am descoperit de ce privim \u00eenapoi: avem nostalgia posibilit\u0103\u0163ii de a fi ales mai bine la o r\u0103sp\u00e2ntie, c\u00e2ndva.<\/p>\n\n\n\n
Am ajuns \u00een t\u00e2rg, dup\u0103 ce am schimbat dou\u0103 microbuze. Paralel cu noi, \u00eembarcat \u00een sine, trecea mereu timpul. Gesturile noastre se r\u0103sfr\u00e2ngeau \u00een fluxul temporal. Coboram de exemplu, din mine \u00eensumi \u00een poten\u0163ialul r\u0103sfr\u00e2ngerii, decod\u00e2nd spre fericirea personal\u0103, elanul din aceast\u0103 a doua voit experimentat\u0103 condi\u0163ie a mea, \u00een icoan\u0103 a lentorii, ca poft\u0103 a lui Adam de a se fi transferat din exilul terestru \u00een iar \u00eenceputa carte a istoriei, ca principal\u0103 crea\u0163ie \u00een m\u00e2na Domnului, uit\u00e2nd c\u0103 partea de bine pentru care devenise st\u0103p\u00e2n \u00een rai, f\u0103r\u0103 un pom \u00een suprema\u0163ie, ajunsese prin urma\u015fi \u00een firea lui Noe care \u00een corabie, \u00een rela\u0163ie activ spiritual\u0103 cu fiii, \u015flefuia la ea, f\u0103r\u0103 patima perfec\u0163iunii; \u015fi reg\u0103sit \u00een oglindirea propriului act de a citi, cu aduceri-aminte a ceea visam s\u0103 fiu dincolo de prezent, nu mai aveam conectori la planul lingvistic, \u00eenc\u00e2t \u00eemi r\u0103m\u00e2neau incomunicate vederile noi, ale mele \u00eensumi deplasat din actul con\u015ftiin\u0163ei \u00eenspre cel al voin\u0163ei de a sta spre medita\u0163ie \u00een r\u0103sfr\u00e2ngere, ca \u00een umbr\u0103. La asemenea confluen\u0163\u0103 dintre voin\u0163\u0103 \u015fi con\u015ftiin\u0163\u0103, predomina, p\u00e2n\u0103 la inhibarea vocabularului dob\u00e2ndit, aspectul vizual, acea latur\u0103 de medita\u0163ii, reg\u0103sit\u0103 zilnic \u00een noi, c\u00e2nd prefer\u0103m c\u0103r\u0163ii un film. Ne va fi influen\u0163at figura tronant\u0103 \u00een sim\u0163ul olfactiv, deci tot contemporaneit\u0103\u0163ii ne supunem, afect\u00e2ndu-ne mai t\u00e2rziu uitarea destina\u0163iilor, care va fi echivalat unui repaus neprogramat \u00een preg\u0103tire \u015fi unei dep\u0103rt\u0103ri ambigui de tensiunea constan\u0163ei \u00een scop, cu o ambi\u0163ie de form\u0103, f\u0103r\u0103 densitatea unui curs ne\u00eentrerupt. Prin descende\u0163i, partea de bine pentru care Adam devenise st\u0103p\u00e2n \u00een Eden, parvenise \u00een firea lui Noe. M-am prezentat simplu, g\u00e2ndind la art\u0103, \u00een fa\u0163a unei tejghele, de pe care am ales, \u00een uimirea t\u00e2rgove\u0163ilor, o ra\u0163\u0103 de sticl\u0103 \u015fi metal, mama Elada. Ca s\u0103 fug de propria solitudine, m-am deghizat \u00eentr-un t\u00e2n\u0103r grec la mod\u0103: am intrat \u00eentr-o pr\u0103v\u0103lie, de unde am cump\u0103rat o saco\u015f\u0103 de plastic \u015fi ni\u015fte c\u0103m\u0103\u015fi albe de bumbac, mi-am pus ochelari de soare \u015fi am pornit \u00een c\u0103utarea unei biciclete de \u00eenchiriat. St\u0103p\u00e2ne, am auzit de undeva un glas c\u0103tre mine, las\u0103 aripile \u00een jos!. At\u00e2t de mare s\u0103-mi fie elanul spre o via\u0163\u0103 nou\u0103, \u00eenc\u00e2t s\u0103 fie vizibil din stratul acela social de jos, \u00een care se afl\u0103, b\u00e2nd cafea proast\u0103, cer\u015fetorul care m-a strigat? Consider\u0103-m\u0103 dedublarea felului t\u0103u de a cere destinului iubire, pentru a c\u0103rei tr\u0103ire, v\u0103d, n-ai v\u00e2nt de fond, sau ipostaza str\u0103in\u0103 a inten\u0163iei de a p\u0103rea altfel dec\u00e2t e\u015fti. Vezi copilul care se \u00eenv\u00e2rte pe l\u00e2ng\u0103 tine? Se crede Ulise: \u00een cl\u0103direa Prim\u0103riei vede o cetate \u015fi mereu imagineaz\u0103 un cal troian. Func\u0163ionarii din Prim\u0103rei nu sl\u0103besc ritmul: ei \u015ftiu despre copil \u015fi din truda lor, aparen\u0163a dinamic\u0103 a ora\u015fului. Inten\u0163ia mea de subterfugiu impresionase mediul. Panorama p\u0103rea consecin\u0163a fireasc\u0103 a unor idei despre c\u0103l\u0103torie.<\/p>\n\n\n\n
B\u0103iete, am strigat la pu\u015fti: Ulise a fost matur. \u00cens\u0103 ca sabia din teac\u0103, s-a tras dintr-un t\u00e2n\u0103r fervent ca mine. \u00cen\u0163elepciunea acestui copil mi-a amintit de o \u00eent\u00e2mplare cu Diogene, c\u00e2nd, \u00een c\u0103utare de-un om, cu lampa aprins\u0103 prin agora, \u015fi de simplitate, \u00eempov\u0103rat superfluu cu un pocal de lemn, l-a aruncat v\u0103z\u00e2nd un copil b\u00e2nd ap\u0103 din pumni. Pe biciclet\u0103, \u00eemi p\u0103stram echilibrul \u00eentre o perspectiv\u0103 static\u0103 \u015fi alta mobil\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 las prad\u0103 mirajului unui context – deprins instantaneu din mersul bicicletei, ori altuia – \u00eenr\u0103d\u0103cinat \u00een propriile-i cupe vegetale, ca o past\u0103. Cu ochii la Anca, n-am mai pedalat, dar perspectiva preluase vechiul meu elan \u015fi \u00eempingea pedalele spre nem\u0103rginire. A clipei? De unde! Momentul are margini, pe care, la dispari\u0163ie, le proiecteaz\u0103 \u00een fiin\u0163e, ca pentru el s\u0103 nu mai r\u0103m\u00e2n\u0103 aproape nimic din supliciul finitului. \u00cemprumutat\u0103 altora, durerea nu impresioneaz\u0103 timpul cel mare. Anca nu se \u00eenc\u0103rcase de etapele cursei eventuale. Cu team\u0103 de a nu se fi deranjat \u00een starea \u00een care-\u015fi instalase actualitatea sim\u0163irii, mi-a spus: Te-am urm\u0103rit continuu. Am dezavuat \u00eencercarea ta de a deveni altul. P\u00e2n\u0103 s\u0103 ajungi la mine, m-au chinuit \u00eentreb\u0103ri diverse: Nu cumva pu\u0163inele noastre certuri au avut cauz\u0103 \u00een caracterul t\u0103u dedublabil? \u015ei de ce s\u0103 te schimbi, fa\u0163\u0103 de cine? Ai un ceva pe care-l fere\u015fti de mine \u015fi-l mu\u0163i dintr-un fel de-a fi \u00eentr-altul. Iar eu trebuie s\u0103 rezist, f\u0103r\u0103 s\u0103 combat nimic din aceste capricii. Sub impresia repro\u015furilor Anc\u0103i, am predat bicicleta. Domnule, mi s-a adresat recep\u0163ionerul (avea o musta\u0163\u0103 grea, de corb zburlit), domnule, a\u0163i plecat unul \u015fi a\u0163i revenit altul. Dedublarea s\u0103 aib\u0103 efect la scar\u0103 planetar\u0103? S\u0103 tr\u0103iesc \u00eentr-o lume de un instantaneu etern al aparen\u0163ei? \u00cen fiecare zi, ne-am reg\u0103si \u00een c\u0103utarea esen\u0163ei fiin\u0163ei. Ce obositor ar fi s\u0103 \u00eencepi ziua de la anularea dezorient\u0103rii! Tendin\u0163a de camuflaj sau de simpl\u0103 deghizare se \u00eencadra comensurabil \u00een propor\u0163ia ochelarilor de soare de a colora lumea. Cu Anca de m\u00e2n\u0103, a\u015fa am sperat. Altfel, \u00eentr-un iure\u015f bolnav, toate \u015fi-ar men\u0163ine conturul vechi, popul\u00e2nd spa\u0163iul cu aparen\u0163a aceleia\u015fi v\u00e2rste, p\u00e2n\u0103 la m\u0103rginirea na\u015fterii ca fenomen \u00een posibilitatea spa\u0163iului de a mai sus\u0163ine cel pu\u0163in un bec, de pe a c\u0103rui lumin\u0103 s\u0103 recad\u0103 \u00een extaz umbra trecutului. Ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n eu \u00eensumi \u00een pasiune \u015fi s\u0103 pot z\u0103vor\u00ee timpul, am cump\u0103rat de la col\u0163 un orologiu. Cu pu\u0163in timp de a mai reglementa ceva \u00een rela\u0163ie, speram la un r\u0103gaz: voi desface piesa, care de at\u00e2tea ori a sunat din turnuri, \u015fi dintre zecile-i de roti\u0163e, voi \u00eencerca s\u0103 trag afar\u0103, ca pe un \u015farpe viu, capabil s\u0103 mu\u015fte din moartea unor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, inerv\u00e2ndu-le faptul, un timp suplimentar, captiv mecanicii. \u00cen exceden\u0163a vremii, voi fi murmurat: Anca, mai stai! Te vei dep\u0103rta mult de mine? Ideea fix\u0103 de a corija lumea, lovindu-mi gazda, cu at\u00e2t mai mult va prinde contur. Anca nu m-a auzit De fapt, oric\u00e2t de multe orologii a\u015f fi achizi\u0163ionat \u015fi dezasamblat, n-a\u015f fi g\u0103sit \u00een mecanisme acel timp de rezerv\u0103 al rela\u0163iilor \u015fi motivul discre\u0163iei.<\/p>\n\n\n\n
Trecusem de calea ferat\u0103. Prin plecarea lui, semnalat\u0103 prin \u0163ignale, trenul \u015ftergea impresia unei sta\u0163ion\u0103ri anoste, ca la teatru, c\u00e2nd, dup\u0103 cortin\u0103, spectacolul are por\u0163iuni care \u00eenlocuiesc prin jocul de lumini \u015fi al actorilor, nelini\u015ftea \u00eentre\u0163inut\u0103 de cortina fixat\u0103 \u00een sc\u00e2ndura scenei. Am r\u0103t\u0103cit prin ora\u015f. C\u00e2nd eram copil, am avut un accident. Am c\u0103zut de la etajul al doilea, de pe balcon. P\u00e2n\u0103 jos, reflectam c\u0103 timpul s-a dilatat. Atomii lui dislocau linia desp\u0103r\u0163itoare dintre golul c\u0103derii \u015fi p\u0103m\u00e2nt, pun\u00e2nd \u00een loc fragmente din viitorul h\u0103r\u0103zit mie spre tr\u0103ire. Destinul regla timpul s\u0103 \u00eent\u00e2rzie sf\u00e2r\u015fitul atunci imanent, substituind prezentul accidental, dintr-o improviza\u0163ie periculoas\u0103 de copil teribil, sc\u0103pat\u0103 a\u015ftrilor, viitorului [care p\u00e2n\u0103 azi mi s-a etalat bonom \u015fi cu destul chin \u00een dragoste]. La impact, din spate, o for\u0163\u0103 protectoare m-a sus\u0163inut zdrav\u0103n de umeri, s\u0103 nu mi-i f\u0103r\u00e2m. Erau neutronii variantelor pe care le aveam de tr\u0103it p\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta final\u0103, \u00eenspre care duceau toate liniile felului meu eligibil de a vie\u0163ui. Am v\u0103zut mecanismul fatum-ului. \u00cenclina\u0163ia firii, pentru care voi fi judecat, m\u0103 apropia de o singur\u0103 variant\u0103 viabil\u0103 mersului \u00een concret \u015fi \u00een context, poten\u0163ialitatea celorlalte st\u0103ruind \u00een for\u0163a liberului arbitru, \u015fi mi se impunea de c\u0103tre calea pe care o apucam, fixa\u0163ia ei \u015fi rigoarea obiectiv\u0103 a pieselor pe care le con\u0163inea. Ca pe o strad\u0103 pe care, intr\u00e2nd, ai numai poza cl\u0103dirilor \u015fi a gr\u0103dinilor, dar, sigur, obiectiv personal. Direc\u0163ia \u00een continuare \u00ee\u0163i va apar\u0163ine. Con\u015ftiin\u0163a proprie, la r\u00e2ndu-i, se va fi ilustrat \u00een concret prin decizie. Suportam \u00een suferin\u0163a abisal\u0103 starea accidentului, ca un bilet de vot sc\u0103pat \u00een urn\u0103, influen\u0163a jocurilor consecutive momentului acestui picaj: jocurile, prin instan\u0163a lor magic\u0103 dep\u0103rt\u00e2ndu-\u015fi punctele \u00een aer, a\u015fteptau s\u0103 fie \u00eemplinite prin participarea mea; exuberant, \u00eemi asumam inocen\u0163a de a fi v\u00e2nat impresii c\u0103 voi fi fost pl\u0103cut de fetele care m\u0103 cereau osta\u015f \u00een \u0162ar\u0103, \u0163ar\u0103, vrem osta\u015fi! \u015fi partea de \u00eendem\u00e2natic \u00eemplinitor al sumei dou\u0103zeci \u015fi unu, \u00een jocul de c\u0103r\u0163i. For\u0163a jocului cer\u00e2nd vajnice desf\u0103\u015fur\u0103ri, diminua caracterul tragic al \u00eent\u00e2mpl\u0103rii sau cel pu\u0163in, \u00eel transforma \u00eentr-un efemer dramatic datorit\u0103 schimburilor prin cosmos cu apriori experien\u0163e de maturitate. Nu m-am lovit fatal. \u00cen cele dou\u0103 zile de com\u0103, am \u00eentrev\u0103zut domenii din lumea de apoi. Prima descindere a fost pe scena unui amfiteatru. Cei din primele r\u00e2nduri, at\u00e2t de ar\u015fi, \u00eenc\u00e2t strig\u0103tul disperat le era cenu\u015f\u0103, mi-au sugerat s\u0103 plec mai grabnic, disperarea lor mi-a sugerat aceasta, pentru c\u0103 \u00eei luminez cu prezen\u0163a mea acolo mai mult ca jarul de la c\u0103rbunii de sub ei; erau acelea\u015fi chipuri, pe care, zbur\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 soare, le-am v\u0103zut ca m\u0103\u015fti ale supliciului pe suprafa\u0163a lui, ca ni\u015fte bolboro\u015fi.<\/p>\n\n\n\n
Cei din r\u00e2ndul al patrulea, dimpotriv\u0103, insistau: Mai r\u0103m\u00e2i aici s\u0103 ne amintim de spa\u0163iul casnic din fosta via\u0163\u0103! Lumina prezen\u0163ei tale, de care suspend\u0103 eticheta obiectelor din lumea real\u0103, este rece \u015fi atenueaz\u0103 dogoarea de aici. Deasupra fiec\u0103rei tenebre observam sfori care o blocau sau o coordonau lent, separat de celelalte, \u00een afara amfiteatrului. Exilul abia a\u015fteptat (\u00een balonul Purgatoriului) avea cauz\u0103 \u00een rug\u0103ciunile celor vii. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, aici mai este o \u015fans\u0103! Mai este, mai este, dar nu \u015fi pentru noi. Vocile r\u0103spunz\u00e2nd ideii mele apar\u0163ineau celor din primele r\u00e2nduri. Pe scen\u0103, dup\u0103 explorarea general\u0103, am c\u0103utat spectacolul: \u00een focul din cupe mari de metal, ap\u0103reau p\u00e2lp\u00e2ind ca ni\u015fte mari t\u0103ciuni, erorile terestre ale umbrelor gl\u0103suitoare de fa\u0163\u0103. Unii s\u0103v\u00e2r\u015fiser\u0103 un lan\u0163 de gre\u015feli, care, trecut de prestidigitatori \u00een frac prin dreptul focurilor, se proiecta, \u00eempreun\u0103 cu imaginea din g\u00e2ndul care a precedat faptul negativ, pe o pelicul\u0103 vertical\u0103 de \u0163\u0103r\u00e2n\u0103. De\u015fi \u00een timpul vie\u0163ii, intui\u0163ia faptelor pe care le facem e p\u0103relnic\u0103 precum \u00eens\u0103\u015fi clipa, \u00een lumea superioar\u0103, a ceea ce absoarbe tr\u0103irea sufletului, intui\u0163ia ca origine a tipului de fapt se \u00eenr\u0103d\u0103cineaz\u0103 \u015fi cre\u015fte p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, paralel, va lua locul cu \u00eent\u00e2ietate de identitate, corpului nostru. Dup\u0103 un oftat general, pelicula se pr\u0103bu\u015fe\u015fte, \u00een timp ce imaginea, propulsat\u0103 de energia \u015fansei de a se fi salvat de la al doilea efemer, \u00ee\u015fi perpetueaz\u0103 consisten\u0163a descifrabil\u0103 de linii \u015fi culori, \u00eentr-un spa\u0163iu gol \u015fi izolant al mi\u015fc\u0103rii, astfel \u00eenc\u00e2t lucrurile s\u0103 devin\u0103 mai clare \u015fi rezonante la esen\u0163a creatoare. \u00cen c\u00e2teva situa\u0163ii, \u00een vid, consisten\u0163a imaginii se p\u0103stra \u00eentr-un desen simplu, de linii maro. Mesajul se va fi \u00een\u0163eles: con\u015ftiin\u0163a originar\u0103 a vreunui fapt supravie\u0163uie\u015fte acestuia prin impresia ei de vinov\u0103\u0163ie sau nu. Ce bine c\u0103 m-am dep\u0103rtat, Doamne!. Mi s-a spus c\u0103 murmuram aceast\u0103 sintagm\u0103, \u00een timp ce paramedicii m\u0103 resuscitau. M-am dep\u0103rtat, de\u015fi atras de mantaua de aur a unor suflete, m-am dus extaziat s\u0103 le vorbesc. C\u0103ptu\u015feala de plumb le \u00eempov\u0103ra la propriu at\u00e2t de mult comunicarea, \u00eenc\u00e2t vorbele \u00eense\u015fi nu mai plecau \u00een plutire. \u00cen lumea de apoi, abstractul tr\u0103s\u0103turii morale se materializeaz\u0103 \u00eempotriva incorporaliz\u0103rii care ai devenit. Comunicarea nu mai are nevoie de cod. Nu, mi s-a r\u0103spuns, citindu-mi-se g\u00e2ndul, ai numai senzorialitate specific\u0103 la ceea ce nu te caracterizeaz\u0103 \u015fi p\u0103rerea consecutiv\u0103: Mi s-a vorbit!. A! am f\u0103cut eu scurt, ca un fel de Evrika!, acolo unde conversez, m\u0103 \u00eencadrez cu firea \u015fi specificul faptelor. \u00cen ecoul truismului respectiv, mi-am revenit: \u00een jurul meu, o mas\u0103 de halate albe de care am tras, convins c\u0103 sub ele voi afla vorbe grele de plumb. Gestul m-a \u00eenglobat unei geometrii perfecte a viselor. La grani\u0163a dintre cele dou\u0103 lumi, acolo unde rezid\u0103 posibilitatea de a-l lua pe Leonardo da Vinci \u00een avion, am avut previziunea unei migra\u0163ii totale a oamenilor, dintr-un viitor care-i \u00eempingea<\/p>\n\n\n\n
(Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cencepeam s\u0103 m\u0103 \u00eendoiesc de tot realul semnificativ. P\u0103\u015feam prin parc, lua\u0163i de m\u00e2n\u0103. La primul semn de \u00eenserare, ca s\u0103 ne fi convins c\u0103 plimbarea a existat \u00eentr-adev\u0103r, c\u0103 a r\u0103s\u0103rit din mijlocul soarelui umbra acelui mers \u00een doi, f\u0103ceam drumul \u00eenapoi, interes\u00e2ndu-ne: \u00cen calea dumneavoastr\u0103, n-a\u0163i v\u0103zut. La mijlocul \u00eentreb\u0103rii, un b\u0103rbat mai … Continu\u0103 lectura Roman de introspec\u021bie *4<\/span>