Domenii din lumea de apoi…<\/p>\n\n\n\n
Prima descindere a fost pe scena unui amfiteatru. Cei din primele r\u00e2nduri, at\u00e2t de ar\u015fi, \u00eenc\u00e2t strig\u0103tul disperat le era cenu\u015f\u0103, mi-au sugerat s\u0103 plec mai grabnic, disperarea lor mi-a sugerat aceasta, pentru c\u0103 \u00eei luminez cu prezen\u0163a mea acolo mai mult dec\u00e2t jarul de la c\u0103rbunii de sub ei; erau acelea\u015fi chipuri, pe care, zbur\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 soare, le-am v\u0103zut ca m\u0103\u015fti ale supliciului pe suprafa\u0163a lui, ca ni\u015fte bolboro\u015fi.<\/p>\n\n\n\n
Cei din r\u00e2ndul al patrulea, dimpotriv\u0103, insistau: Mai r\u0103m\u00e2i aici s\u0103 ne amintim de spa\u0163iul casnic din fosta via\u0163\u0103! Lumina prezen\u0163ei tale, de care suspend\u0103 eticheta obiectelor din lumea real\u0103, este rece \u015fi atenueaz\u0103 dogoarea de aici. Deasupra fiec\u0103rei tenebre observam sfori care o blocau sau o coordonau lent, separat de celelalte, \u00een afara amfiteatrului. Exilul abia a\u015fteptat (\u00een balonul Purgatoriului) avea cauz\u0103 \u00een rug\u0103ciunile celor vii. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, aici mai este o \u015fans\u0103! Mai este, mai este, dar nu \u015fi pentru noi. Vocile r\u0103spunz\u00e2nd ideii mele apar\u0163ineau celor din primele r\u00e2nduri. Pe scen\u0103, dup\u0103 explorarea general\u0103, am c\u0103utat spectacolul: \u00een focul din cupe mari de metal, ap\u0103reau p\u00e2lp\u00e2ind ca ni\u015fte mari t\u0103ciuni, erorile terestre ale umbrelor gl\u0103suitoare de fa\u0163\u0103. Unii s\u0103v\u00e2r\u015fiser\u0103 un lan\u0163 de gre\u015feli, care, trecut de prestidigitatori \u00een frac prin dreptul focurilor, se proiecta, \u00eempreun\u0103 cu imaginea din g\u00e2ndul care a precedat faptul negativ, pe o pelicul\u0103 vertical\u0103 de \u0163\u0103r\u00e2n\u0103. De\u015fi \u00een timpul vie\u0163ii, intui\u0163ia faptelor pe care le facem e p\u0103relnic\u0103 precum \u00eens\u0103\u015fi clipa, \u00een lumea superioar\u0103, a ceea ce absoarbe tr\u0103irea sufletului, intui\u0163ia ca origine a tipului de fapt se \u00eenr\u0103d\u0103cineaz\u0103 \u015fi cre\u015fte p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, paralel, va lua locul cu \u00eent\u00e2ietate de identitate, corpului nostru. Dup\u0103 un oftat general, pelicula se pr\u0103bu\u015fe\u015fte, \u00een timp ce imaginea, propulsat\u0103 de energia \u015fansei de a se fi salvat de la al doilea efemer, \u00ee\u015fi perpetueaz\u0103 consisten\u0163a descifrabil\u0103 de linii \u015fi culori, \u00eentr-un spa\u0163iu gol \u015fi izolant al mi\u015fc\u0103rii, astfel \u00eenc\u00e2t lucrurile s\u0103 devin\u0103 mai clare \u015fi rezonante la esen\u0163a creatoare. \u00cen c\u00e2teva situa\u0163ii, \u00een vid, consisten\u0163a imaginii se p\u0103stra \u00eentr-un desen simplu, de linii maro. Mesajul se va fi \u00een\u0163eles: con\u015ftiin\u0163a originar\u0103 a vreunui fapt supravie\u0163uie\u015fte acestuia prin impresia ei de vinov\u0103\u0163ie sau nu. Ce bine c\u0103 m-am dep\u0103rtat, Doamne!. Mi s-a spus c\u0103 murmuram aceast\u0103 sintagm\u0103, \u00een timp ce paramedicii m\u0103 resuscitau. M-am dep\u0103rtat, de\u015fi atras de mantaua de aur a unor suflete, m-am dus extaziat s\u0103 le vorbesc. C\u0103ptu\u015feala de plumb le \u00eempov\u0103ra la propriu at\u00e2t de mult comunicarea, \u00eenc\u00e2t vorbele \u00eense\u015fi nu mai plecau \u00een plutire. \u00cen lumea de apoi, abstractul tr\u0103s\u0103turii morale se materializeaz\u0103 \u00eempotriva incorporaliz\u0103rii care ai devenit. Comunicarea nu mai are nevoie de cod. Nu, mi s-a r\u0103spuns, citindu-mi-se g\u00e2ndul, ai numai senzorialitate specific\u0103 la ceea ce nu te caracterizeaz\u0103 \u015fi p\u0103rerea consecutiv\u0103: Mi s-a vorbit!. A! am f\u0103cut eu scurt, ca un fel de Evrika!, acolo unde conversez, m\u0103 \u00eencadrez cu firea \u015fi specificul faptelor. \u00cen ecoul truismului respectiv, mi-am revenit: \u00een jurul meu, o mas\u0103 de halate albe de care am tras, convins c\u0103 sub ele voi afla vorbe grele de plumb. Gestul m-a \u00eenglobat unei geometrii perfecte a viselor. La grani\u0163a dintre cele dou\u0103 lumi, acolo unde rezid\u0103 posibilitatea de a-l lua pe Leonardo da Vinci \u00een avion, am avut previziunea unei migra\u0163ii totale a oamenilor, dintr-un viitor care-i \u00eempingea<\/p>\n\n\n\n
(Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Domenii din lumea de apoi… Prima descindere a fost pe scena unui amfiteatru. Cei din primele r\u00e2nduri, at\u00e2t de ar\u015fi, \u00eenc\u00e2t strig\u0103tul disperat le era cenu\u015f\u0103, mi-au sugerat s\u0103 plec mai grabnic, disperarea lor mi-a sugerat aceasta, pentru c\u0103 \u00eei luminez cu prezen\u0163a mea acolo mai mult dec\u00e2t jarul de la c\u0103rbunii de sub ei; … Continu\u0103 lectura Domenii din lumea de apoi: Infernul (Iadul)<\/span>