La grani\u0163a dintre cele dou\u0103 lumi, acolo unde rezid\u0103 posibilitatea de a-l lua pe Leonardo da Vinci \u00een avion, am avut previziunea unei migra\u0163ii totale a oamenilor, dintr-un viitor care-i \u00eempingea \u00een cataclism, \u00eenspre trecut, timpul fiind transformare aplicabil\u0103 tuturor categoriilor de la Dumnezeu \u00een jos: planete, sori, legi de geometrie, piramide \u00een destr\u0103mare, p\u0103m\u00e2nt amenin\u0163at de soare s\u0103-i devin\u0103 energie; atunci, \u00een\u0163elegeam numai aparen\u0163a. Exista comunicare \u00eentre proiect \u015fi rezultat, puse al\u0103turi.<\/p>\n\n\n\n
Aproape de lun\u0103, fiin\u0163e de piatr\u0103 \u015fi de abur vegetau. Visele proprii le populau preajma cu titani tardiv r\u0103zvr\u0103ti\u0163i.<\/p>\n\n\n\n
F\u0103r\u0103 s\u0103 poat\u0103 vorbi, pentru c\u0103 astfel ar fi desemnat destine m\u0103runte celor care l-ar fi auzit, Zeus era captivul unui fulger imobil.<\/p>\n\n\n\n
Prometeu, devorat de altruism, \u00eengrijea de o flac\u0103r\u0103 simbolic\u0103, sufl\u00e2nd lin. \u00cen urma expira\u0163iei cu voin\u0163\u0103, \u015fi vulturul care-l amenin\u0163a, se dep\u0103rta, cu aripile desf\u0103cute, f\u0103r\u0103 putin\u0163\u0103 de a stagna \u00een satura\u0163ia-i hulpav\u0103 de celul\u0103 hepatic\u0103. <\/p>\n\n\n\n
\u00cenainte de na\u015fterea lui Iisus, zeii ne influen\u0163au \u00een traiul obi\u015fnuit: ap\u0103ruser\u0103 accidental, o dat\u0103 cu planetele, \u015fi nemurirea lor, perisabil\u0103 oricum \u00een modul pietrei care-i alc\u0103tuia, de a se fi erodat \u00een activit\u0103\u0163i, fusese \u00eendurat\u0103 de pater maximus. Partea mineral\u0103 rezid\u0103 \u00een istorie, pe c\u00e2nd, acum, tr\u0103s\u0103tura moral\u0103, care le asigura perenitatea, s-a reprimat major.<\/p>\n\n\n\n
Emo\u0163iile pe care le aveam \u00een fa\u0163a acestor imensit\u0103\u0163i fixe \u015fi dedicate efectelor faptelor noastre, erau pentru mine semnul forte c\u0103 apar\u0163ineam \u00eenc\u0103 lumii p\u0103m\u00e2ntene, unde voin\u0163a noastr\u0103, dup\u0103 ce Mesia a proclamat esen\u0163a dumnezeirii: dragostea de crea\u0163ie, se poate ini\u0163ia \u015fi exercita din sfaturi familiale \u015fi credin\u0163e personale.<\/p>\n\n\n\n
Un loc f\u0103r\u0103 timp. Clipa faptului \u00eemplinit se regenera f\u0103r\u0103 istoria lui. Nimic din supliciul sau fericirea umbrelor nu avea o istorie care s\u0103 le condi\u0163ioneze durata.<\/p>\n\n\n\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen coloana de lumin\u0103 r\u0103mas\u0103 \u00een urma c\u0103l\u0103toriei lui Iisus de la cer la p\u0103m\u00e2nt, se reg\u0103seau inscrip\u0163ionate ca am\u0103nunte fruste, din v\u00e2rful daltei unui Br\u00e2ncu\u015fi, faptele biblice. Din str\u0103lucirea lor terestr\u0103 s-a asigurat returul lui Iisus, cu fire omeneasc\u0103, dob\u00e2ndit\u0103 la na\u015fterea pruncului care va fi fost, \u00een traseu aparte, paralel cobor\u00e2rii ca instan\u0163\u0103 doveditoare.<\/p>\n\n\n\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Spiritul lui Moise, cuprins de somnul nedrept\u0103\u0163ii \u00een care va fi fost cufundat de m\u00e2na \u00eengerilor alunga\u0163i, va fi fost eliberat de coaja terestr\u0103 c\u00e2nd lan\u0163ul de care mai depindeau spiritele fine ale lui Socrate sau Zalmoxis, a fost sf\u0103r\u00e2mat de Iisus \u015fi pulverizat ca pilitur\u0103 de fier \u00een atmosfera erei noi, la fel cum handicapuri ar fi disp\u0103rut, retrase din boal\u0103 aleatorie sau ivit\u0103 din cutum\u0103, \u00een starea de vitalitate primar\u0103, de care s-a bucurat Adam \u00een paradis, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie nevoit s\u0103 treac\u0103 prin procesul de \u00eenv\u0103\u0163are at\u00e2t de greu, al mersului.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/p>\n\n\n\n
Din gr\u0103dina Edenului, unde avea acces deplin, ca Adam perfect, \u015fi-a adus Iisus for\u0163a minunii \u015fi rezolva nedrept\u0103\u0163i care \u00ee\u015fi aveau r\u0103d\u0103cina nu \u00een p\u0103catul personal al suferindului, ci \u00eentr-un p\u0103cat acumulat \u00een genera\u0163ii sau apar\u0163in\u00e2nd cuiva dintr-o genera\u0163ie trecut\u0103. Iisus vedea aceste situa\u0163ii \u015fi putea reconecta invalidul la putin\u0163a deplas\u0103rii \u015fi la \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura mersului, care, de\u015fi neexercitat\u0103, era con\u0163inut\u0103 \u00een v\u00e2rsta exponentului \u00een boal\u0103. A izolat instinctul deplas\u0103rii, de boal\u0103. Ca un experimentat chirurg a t\u0103iat din jurul posibilit\u0103\u0163ii de a merge, aflate \u00een orice fiin\u0163\u0103,\u00a0 plasma bolii, arunc\u00e2nd-o la co\u015ful de rest al erorii.<\/p>\n\n\n\n
Anul 2012, c\u00e2nd am \u00eentrebat despre el, mi-a p\u0103rut o r\u0103t\u0103cire a noastr\u0103 \u00een cre\u015ftinism. Am comparat o previziune p\u0103g\u00e2n\u0103, bazat\u0103 pe observa\u0163ii zilnice \u015fi consemnate asupra mi\u015fc\u0103rii stelelor pe cer, din \u00eenc\u0103peri cu fante calculate, cu for\u0163a de sf\u00e2nt suferind a lui Ioan\u2026<\/p>\n\n\n\n
Vorbele mamei: \u201eCopilul meu, copilul meu\u201c \u015fi pl\u00e2nsul desf\u0103\u015furat \u00een lacrimi calde m-au ajutat s\u0103-mi reg\u0103sesc superba dimensiune de om.<\/p>\n\n\n\n
\u00centrez\u0103ream sarea din lacrimile mamei ca pe-un capi\u015fon alb acoperind porii unei fe\u0163e sup\u0103rate; clovni tri\u015fti \u00eenveselindu-m\u0103 cu precara lor poft\u0103 de via\u0163\u0103 vedeam \u00een jur.<\/p>\n\n\n\n
Umbra se recuno\u015ftea drept a unui tip sau altul, dup\u0103 tr\u0103s\u0103turile fizice pe care le avem la treizeci \u015fi trei de ani.<\/p>\n\n\n\n
Cineva m-a strigat pe nume. Am \u00eentrebat: \u201eCine-\u0163i inspir\u0103 vederea despre mine? C\u0103 totu\u015fi privitul e atribut care piere odat\u0103 cu omul\u201c. Mi-a r\u0103spuns aparent altceva: \u201e\u00cen ochii domni\u015foarei Pogany, \u00een ochii aceia f\u0103r\u0103 vedere solit\u0103, se reg\u0103se\u015fte misterul amplitudinii lumii de apoi\u201c.<\/p>\n\n\n\n
Eu \u00eensumi, de\u015fi copil, m\u0103 proiectasem ca o umbr\u0103 a sufletului, amplificat\u0103 fa\u0163\u0103 de cea pe care o f\u0103ceam la v\u00e2rsta aceea de doisprezece ani. Dac\u0103 a\u015f fi r\u0103mas cu o fotografie a propriei tenebre de la acea expunere stelar\u0103 \u015fi accidental\u0103, s-ar fi identificat facil \u00een extinderea ei, felu-mi de a privi \u015fi aparen\u0163a expectant\u0103 a v\u00e2rstei christice.<\/p>\n\n\n\n
Am \u00eentrebat: \u201eRaiul, raiul unde este?\u201c. F\u0103r\u0103 niciun fel de tranzi\u0163ie, au parvenit \u00een jurul meu spirite independente. Singura dimensiune care le sus\u0163inea perenitatea \u00een fericire devenea \u00eens\u0103\u015fi \u00eenc\u00e2ntarea pe care o avem \u00een suflet ajut\u00e2nd omul \u00een necaz. Un fel de inim\u0103 \u00eenlocuit\u0103 \u00een cer de bun\u0103tatea ei. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen locul unor por\u0163i la Rai, am descoperit plutind un pergament cu subpuncte. Autoritatea principiilor cre\u015ftine se exercita de la acest pergament p\u00e2n\u0103 \u00een marginea oric\u00e2t de \u00eendep\u0103rtat\u0103, a viselor de orice natur\u0103 bun\u0103 ale spiritelor drepte.<\/p>\n\n\n\n
Nu suportam prezentul v\u00e2rstei, ci antinomiile pe care le aduc viziunii de a fi v\u00e2rstele \u00eentregii mele vie\u0163i. Esen\u0163a firii era deja impresionat\u0103 de toate diferen\u0163ele pe care le-ar fi acumulat \u00een timpuri. Nimic din ceea ce m\u0103 \u00eenconjura nu-mi era str\u0103in \u015fi nu m\u0103 dep\u0103\u015fea. Retr\u0103iam st\u0103rile evoluate ale propriei lumi interioare. Dezacordul dintre pofta de joac\u0103 din copil\u0103ria real\u0103 \u015fi imaginea grandioas\u0103, vizibil\u0103 atunci, devenise minor. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen semne, precum giulgiul din Milano – \u00een copie sau prototip, \u015fi energii \u00een avalan\u015f\u0103: globuri de lumin\u0103 care se desf\u0103ceau, oric\u00e2nd m\u0103 rugam, \u00een sfin\u0163i p\u0103zitori, c\u0103utam grani\u0163a dintre mine copil \u00een lume \u015fi \u00een via\u0163\u0103, \u015fi starea grav\u0103 de atunci \u2013 peregrin peste tot r\u0103spunsul pe care-l pretindea marea \u00eentrebare ca un ecou firav al firii p\u0103m\u00e2nte\u015fti: misterul vie\u0163ii se mai relev\u0103 \u00een visul somnului pur?<\/p>\n\n\n\n
Am resim\u0163it limita pe care o instaureaz\u0103 \u00een general dubiul; de\u015fi tr\u0103it\u0103 \u00een timpuri diferite, apar\u0163ine unui singur sine. Av\u00e2ntul firii for\u0163eaz\u0103 limitele concrete ale fiin\u0163ei. Reculul diminueaz\u0103 av\u00e2ntul. Impresia de am\u0103r\u0103ciune, colateral\u0103 disputei, va domina o bucat\u0103 de timp, preocup\u0103rile concrete. Dihotomia se va fi ilustrat perfect \u00een ac\u0163iunea de a fi deprins t\u00e2lcul: via\u0163a adev\u0103rat\u0103 unde \u00ee\u015fi are sediul?<\/p>\n\n\n\n
Mai t\u00e2rziu, am publicat \u00een diverse reviste eseuri cu tem\u0103 religioas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u201eFiin\u0163a are o nostalgie a provenien\u0163ei din \u201esubstan\u0163a cea dumnezeiasc\u0103\u201c. \u00cen via\u0163\u0103, fiin\u0163a se tot munce\u015fte a se dezm\u0103rgini. Aceast\u0103 munc\u0103 \u00een sine poate fi comparat\u0103 cu permanenta preg\u0103tire pentru moarte despre care scrie Blaga \u00een Trilogia cunoa\u015fterii<\/em>, iar m\u0103rginirea fiin\u0163ei, cu censura transcendental\u0103 instituit\u0103 de Marele Anonim \u00eentre om \u015fi universul criptic. Blaga pledeaz\u0103 pentru cunoa\u015fterea poetic\u0103, \u00een timp ce Hasdeu propune un tip de cunoa\u015ftere cumva direct\u0103, prin spiritism. Dac\u0103 poetul expresionist pre\u0163uia metaforele revelatorii (mirabila s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103<\/em>), Hasdeu construie\u015fte o asemenea metafor\u0103, casa de la C\u00e2mpina. \u00cen plus, Hasdeu se consider\u0103 un intermediar autorizat prin suferin\u0163\u0103 \u00eentre Dumnezeu \u015fi om.<\/p>\n\n\n\n Ceea ce este creat nu va disp\u0103rea. Numai metamorfozele declan\u015fate de evenimente definitive, despart o lume de alta, tot a\u015fa dup\u0103 cum transform\u0103rile interioare ale celor care viaz\u0103, apropie, pentru atenuarea triste\u0163ii, cumva a misterului, lumile. Un agent de transformare interioar\u0103, uitarea. Dar moartea ar \u00eensemna \u015fi eliberarea spiritului de \u00eencorset\u0103ri. Comuniunea dintre lumi ar fi asigurat\u0103, totu\u015fi, de alt\u0103 \u00eencorsetare: amintirea. Amintirea spiritului de fiin\u0163\u0103, iar aceast\u0103 memorie induce spiritul tr\u0103s\u0103turilor fiin\u0163ei, multe dob\u00e2ndite pe p\u0103m\u00e2nt, \u00eentre care \u015fi gradul de rudenie, care instituie alt\u0103 cauz\u0103 a na\u015fterii: p\u0103rin\u0163ii. Ca s\u0103 fie recunoscut \u00een lumea p\u0103m\u00e2ntean\u0103, sufletul are \u015fi memoria formei de fiin\u0163\u0103, inclusiv a propriei zbateri pentru revenirea \u00een substan\u0163a divin\u0103. Interesant e c\u0103 Hasdeu aduce \u00een discu\u0163ie \u015fi mirarea substan\u0163ei divine de a se reg\u0103si m\u0103rginit\u0103; devenirea fiin\u0163ei \u00eencol\u0163e\u015fte din seva acestei mir\u0103ri, dar, substituit\u0103 convenien\u0163elor lumii, con\u015ftientizarea limitelor devine credin\u0163\u0103 \u00een supravie\u0163uirea sufletului. \u00cen biseric\u0103, f\u0103c\u00e2nd semnul crucii, amintim mirarea ini\u0163ial\u0103. Arta e \u00eens\u0103 un mijloc spre dezm\u0103rginire. La filosoful Lucian Blaga, motivul primordial al schimb\u0103rilor fiin\u0163ei umane \u00eel reprezint\u0103 cunoa\u015fterea. Un simbol pentru cunoa\u015ftere, lumina. Dar Hasdeu pledeaz\u0103, prin demersurile lui \u00eenregistrate pe filme fotografice sau \u00een diverse caiete, pentru plus cunoa\u015ftere, \u00een timp ce Blaga, \u015fi \u00een versuri \u015fi \u00een filosofie, ader\u0103 la minus cunoa\u015ftere: \u201e\u015fi nu ucid cu mintea tainele ce le \u00eent\u00e2lnesc \u00een calea mea, \u00een ochi, \u00een flori, pe buze ori morminte\u201c.<\/p>\n\n\n\n Intermediari \u00eentre substan\u0163a celest\u0103 \u015fi via\u0163\u0103, poate fatum, p\u0103rin\u0163ii, c\u0103rora le dator\u0103m experien\u0163a terestr\u0103. Dup\u0103 aceast\u0103 configura\u0163ie se pot constitui \u015fedin\u0163ele de spiritism, dar dup\u0103 o chemare \u00eentoars\u0103, dinspre lumea material\u0103 spre cea a spiritelor. Medium-ul devine obiectul direct al mesajelor. P\u00e2n\u0103 \u015fi m\u00e2na, \u00een timpul \u015fedin\u0163elor, nu are dec\u00e2t un singur reflex: de a transcrie, \u00een special, memoria voca\u0163iilor terestre, iar spiritul divin atot\u015ftiutor, de data aceasta f\u0103r\u0103 a se mai uimi nici m\u0103car de spargerea marginilor de c\u0103tre, s\u0103 zicem, spiritul Iuliei, recurge la un sistem de simboluri lingvistice comun interlocutorilor. A comunica \u00een acela\u015fi cod, nu \u00eenseamn\u0103 o abandonare a condi\u0163iei de spirit, pentru c\u0103, dac\u0103 pentru mesaj e mai u\u015for de g\u0103sit obiectul direct, \u00een schimb, pentru spirit, re\u00eentruparea, \u015fi ea poten\u0163ial\u0103, e un mister pe care nici Hasdeu, la fel ca Blaga, nu-l perturb\u0103; deosebirea: Blaga \u00ee\u015fi propune dintru \u00eenceput ad\u00e2ncirea misterelor. Religiozitatea lui Hasdeu aici ar fi: comunic\u0103 din dor cu Iulia. A\u015fteapt\u0103 mesaje. Nu pune \u00een discu\u0163ie probleme capitale. Atest\u0103, prin aceste ab\u0163ineri, credin\u0163a \u00een Dumnezeu. Pasiunea pentru cultur\u0103 a Iuliei tranziteaz\u0103 lumile.<\/p>\n\n\n\n Prin somn, Blaga se \u00eentoarce \u00een momentul dinaintea na\u015fterii. Dup\u0103 cum scrie \u201es\u00e2ngele ca un val se \u00eentoarce \u00een p\u0103rin\u0163i\u201c, posesorii respectivului moment, p\u0103rin\u0163ii. Via\u0163a, metaforizat\u0103 prin \u201es\u00e2nge\u201d, se divide: o parte merge \u00eenspre mama, alta, c\u0103tre tata. Leg\u0103tura dintre el \u015fi p\u0103rin\u0163i este de s\u00e2nge \u015fi pe seama acestei leg\u0103turi, \u015fi Hasdeu \u00eencearc\u0103 s\u0103 schimbe mesaje, iar Iulia \u00eei r\u0103spunde. Revenind asupra versului blagian, retragerea nu este particular\u0103. Se armonizeaz\u0103 cu alte mi\u015fc\u0103ri, ale potecilor \u00eenspre p\u0103dure. Cu alte cuvinte, p\u0103durea se \u00eenchide, la fel p\u0103rin\u0163ii. Pulsul poetului, reg\u0103sindu-se \u00een p\u0103rin\u0163i, \u00eel sustrage st\u0103rii de veghe, ceea ce \u00eel apropie de mister. Din acest punct de vedere, somnul e demn de laud\u0103. Somnul, obiectul asupra c\u0103ruia ac\u0163ioneaz\u0103 sentimentul de adora\u0163ie al poetului. Dup\u0103 somn, misterul amplificat, pulsul revine \u00een poet, f\u0103r\u0103 s\u0103 se fi impregnat de fiorii tainelor. \u015ei Hasdeu binecuv\u00e2nteaz\u0103 somnul. \u00cei consacr\u0103 \u00een Sic cogito, <\/em>un capitol. F\u0103r\u0103 somn, povara trupului ar fi de nesuportat. Sic cogito<\/em> \u2013 un titlu care demasc\u0103 o fr\u0103m\u00e2ntare interioar\u0103 cumplit\u0103\u201c.<\/p>\n\n\n\n Sau:<\/p>\n\n\n\n \u201eCu toate c\u0103 Iona este sup\u0103rat pentru c\u0103 Dumnezeul lui e \u201emilostiv\u201d \u015fi \u201e\u00eendurat\u201d, totu\u015fi mobilul \u00eencerc\u0103rii de a se abate de la porunca divin\u0103, \u00eel reg\u0103sim dincolo de aceast\u0103 m\u0103rturisire, care, s\u0103 nu omitem, e rostit\u0103 dup\u0103 ce el hot\u0103re\u015fte: \u201eacum, Doamne, ia-mi sufletul meu\u201d. Deci, spre partea final\u0103 a capitolului, c\u00e2nd asist\u0103m la scena unei dezbateri mult mai cr\u00e2ncene, spre satisfacerea propriei ambi\u0163ii de a fi s\u0103v\u00e2r\u015fit un oficiu de pedepsire a celor pe care i-a vestit. Pentru Iona, finalizarea misiunii ar fi \u00eensemnat distrugerea cet\u0103\u0163ii Ninive. El se plaseaz\u0103 cu fa\u0163a la r\u0103s\u0103rit pentru vizualizarea \u201espectacolului\u201d. \u00cen acest fel, \u00ee\u015fi asum\u0103 cu adev\u0103rat postura de obiect. Crede \u00eentr-un plan divin prestabilit, ale c\u0103rui puncte s\u0103 nu schimbe perspectiva de \u00eenceput, dup\u0103 avatarurile oamenilor. Cunoa\u015fte o frustrare pe care o va rev\u0103rsa \u00een gesturi de nelini\u015fte. Se mut\u0103 de colo-colo, parc\u0103 pentru a se reg\u0103si pe sine \u00eensu\u015fi.<\/p>\n\n\n\n Iona \u00eencearc\u0103 s\u0103 se abat\u0103 de la porunca lui Dumnezeu. Refuz\u0103 limitele noi ale unui destin. O imposibilitate de a se ridica la presupusa sacralitate a misiunii. O inadaptabilitate. Vrea s\u0103 fug\u0103 la Tarsis. Nu prefer\u0103 destina\u0163ia om<\/em>. Totu\u015fi, se pierde cu frenezie \u00eentre oamenii de pe corabie. Refuz\u0103 providen\u0163a. Niciodat\u0103 n-a privit mai departe de el \u00eensu\u015fi. O c\u0103utare a libert\u0103\u0163ii \u00eentr-o condi\u0163ie care nu petinde mult. Dac\u0103 ar fi acceptat de la \u00eenceput misiunea, sentimentul de libertate ar fi survenit mult mai t\u00e2rziu \u015fi numai dup\u0103 ce Iona s-ar fi risipit destul cu mesaj \u00eentre oameni, p\u00e2n\u0103 la a se fi \u201elep\u0103dat\u201d de sinele vechi \u015fi atunci n-ar mai fi avut baz\u0103 de revenire, \u00een cazul vreunei nevoi de energie. Dac\u0103, pentru mai departe, ar fi pornit la drum cu energia prozeli\u0163ilor, nu \u015fi-ar fi pierdut cumva unicitatea? Din porunc\u0103 divin\u0103 e \u00eenghi\u0163it de un pe\u015fte. Interiorul pe\u015ftelui e de fapt egoismul lui Iona.<\/p>\n\n\n\n Corabia nu e sf\u0103r\u00e2mat\u0103. E un semn c\u0103 mai sunt speran\u0163e. Fiul lui Amitai se poate pr\u0103bu\u015fi \u00eentr-un gol de activitate. Dumnezeu \u00eel chinuie\u015fte prin remu\u015fc\u0103rile con\u015ftiin\u0163ei. Iona se refugiaz\u0103 \u00een suferin\u0163a remu\u015fc\u0103rii, precum \u015fi \u00eentr-o stare de somn.<\/p>\n\n\n\n \u00cen Biblie<\/em>, voin\u0163a Creatorului ac\u0163ioneaz\u0103 \u00eentru ameliorarea egoismului general, tocmai printr-o persoan\u0103 cu o rezerv\u0103 de individualism \u00een construc\u0163ie. Personajul biblic este sedus de respectarea propriului ritm existen\u0163ial. Asumarea unei misiuni presupune alt\u0103 febr\u0103. O libertate puternic\u0103 tocindu-se \u00een impactul cu \u00eenchistarea uman\u0103. Crea\u0163ia nu accept\u0103, pentru \u00eenc\u0103 o dat\u0103, interven\u0163ia artistului. <\/em>Tangen\u0163ialitatea om – Dumnezeu, \u00een ambele planuri, real \u015fi spiritual, ar duce, \u00een cazul omului, la o for\u0163are a limitelor, iar spargerea lor, benefic\u0103 pentru Dumnezeu; \u00een sf\u00e2r\u015fit, ar dispune de o entitate<\/em> pe picioare \u015fi cu aspira\u0163ii personale \u015fterse. Dar Iona cultiv\u0103 voca\u0163ia anonimatului. Are capacit\u0103\u0163i de conservare. Tr\u0103ie\u015fte ispita de a se sustrage m\u0103re\u0163iei poruncii supreme. Capcana \u2013 de a fi \u00eenghi\u0163it de un pe\u015fte ap\u0103rut din v\u00e2ltoarea pedepsei. Monstrul marin este o traducere \u00een form\u0103 concret\u0103 a egoismului uman. Dumnezeu cere libertate pentru credin\u0163a numai \u00een el \u00eensu\u015fi, pentru asigurarea unei justi\u0163ii.<\/p>\n\n\n\n Pentru Iona, personajul lui Marin Sorescu, a pescui \u00eenseamn\u0103 libertate. Prin pescuit, d\u0103 curs liber calit\u0103\u0163ilor personale \u00een acest domeniu. Dar nu se g\u00e2nde\u015fte \u015fi la instinctul de libertate al pe\u015ftilor. Uria\u015ful pe\u015fte apare ca o \u00eentruchipare a zbaterii, pentru a se elibera din plase, a at\u00e2tor pe\u015fti prin\u015fi. Gestul de a aduce l\u00e2ng\u0103 el \u201eun acvariu mic \u00een care dau vesel din coad\u0103 c\u00e2\u0163iva pe\u015fti\u201d, mimeaz\u0103 dorin\u0163a libert\u0103\u0163ii de a reu\u015fi ca pescar. Dac\u0103 nu pescuie\u015fte, redevine singur, captivul unui monolog.<\/p>\n\n\n\n O surs\u0103 a calvarului celor doi Iona, ne\u00eencrederea. De exemplu, eroul lui Sorescu nu observ\u0103 pe\u015ftele din spatele s\u0103u. O ne\u00eencredere \u00een ocazia de a se afla, o dat\u0103, \u00een fa\u0163a unei mari pr\u0103zi. Un corespondent mitic \u2013 Prometeu. Acesta a beneficiat de libertatea de a st\u0103p\u00e2ni. Va fi \u00eenl\u0103n\u0163uit, dar c\u0103derea e a cuiva \u00eemplinit, capabil s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 forme infime ale libert\u0103\u0163ii, privind f\u0103r\u00e2mele de ficat purtate \u00een plisc, din \u00eenl\u0103n\u0163uire, de vultur. Vulturul este un vehicul \u00eentre suferin\u0163a lui Prometeu \u015fi m\u0103re\u0163ia lui Zeus.<\/p>\n\n\n\n \u00cens\u0103, \u00eencoace de acele timpuri fabuloase, destinul concret al lui Ovidiu\u201c.<\/p>\n\n\n\n \u201eO concesie: de la planul de a z\u0103misli pe Adam, Dumnezeu ajunge la al doilea, echivalent complet\u0103rii naturii umane, cu, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, o parte de trup exclus\u0103, dar de baz\u0103 pentru ridicarea Evei. Esen\u0163a nun\u0163ii. Lui Adam i se va oferi un sprijin potrivit \u00een st\u0103p\u00e2nirea gr\u0103dinii \u015fi a sentimentului solitudinii, care l-ar fi \u00eentristat \u00eentr-un spa\u0163iu al fericirii; se evit\u0103 astfel antinomia unicit\u0103\u0163ii. Demersul creator deschide virtualit\u0103\u0163i multiple, \u00eentre care leg\u0103tura cu natura interzis\u0103, dar invocat\u0103. Transplantul coastei s-a produs perfect, dar \u00een m\u0103duv\u0103, leg\u0103tura cu interiorul masculin precedent nu e total destr\u0103mat\u0103. Spiritul femeii \u00eemprumut\u0103, prin coast\u0103, nelini\u015ftea de a se reg\u0103si, totu\u015fi, \u00eentr-un trup n\u0103scut din ideea consol\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n Timpurile diferite \u00een care au fost crea\u0163i b\u0103rbatul \u015fi femeia, provoac\u0103 virtualitatea p\u0103catului. Adam deschide ochii pe Creator. Comunic\u0103 direct. \u00cen plus, beneficiaz\u0103 de statutul de st\u0103p\u00e2n asupra vie\u0163uitoarelor, pe care le \u015fi nume\u015fte. Nu poate fi ispitit cu starea de st\u0103p\u00e2n. Eva oscileaz\u0103 \u00eentre dou\u0103 tipuri de impera\u0163ii. De ce n-ar urma un sfat rostit atractiv? A fost creat\u0103 pentru afectarea singur\u0103t\u0103\u0163ii, poate chiar a unicit\u0103\u0163ii lui Adam.<\/p>\n\n\n\n Expresia \u201easem\u0103narea cu Dumnezeu\u201d poate fi tradus\u0103 prin faptul c\u0103 avem destin; desigur, destin terestru, pierdut \u00een v\u0103mile c\u0103tre via\u0163a de apoi. Ie\u015firea crea\u0163iei din m\u00e2inile autorului, se produce \u015fi prin r\u0103sfr\u00e2ngerea capacit\u0103\u0163ii enorme de inova\u0163ie. Sau Dumnezeu, st\u0103p\u00e2nind destinul, \u00eel p\u0103streaz\u0103 \u00een afara timpului, ca s\u0103 ni-l confere, la un moment dat, pentru des\u0103v\u00e2r\u015firea inten\u0163iilor noastre predominante? O dilem\u0103 care se rezolv\u0103 \u00een virtutea principiului \u201ecrede \u015fi nu cerceta\u201c.<\/p>\n\n\n\n Prepozi\u0163ia \u201edup\u0103\u201c confirm\u0103 rolul secund al subiectului uman. Imediat, o tendin\u0163\u0103 permanent\u0103 de a recupera \u015fi limita prototipul suprem. Pentru noi, destul de greu pentru c\u0103 trebuie s\u0103 evit\u0103m modelul Adam \u015fi s\u0103 avem ab\u0163inerea cerut\u0103. Asem\u0103narea, oric\u00e2t de mare, nu exercit\u0103 originalul. De aceea e un compromis. Dumnezeu ia fire omeneasc\u0103, pentru a o \u00eembun\u0103t\u0103\u0163i. Un model irepro\u015fabil \u00eentr-o natur\u0103 cu sc\u0103deri.<\/p>\n\n\n\n La Empedocle, \u00eent\u00e2lnim principiul \u201easem\u0103n\u0103torul cunoa\u015fte pe asem\u0103n\u0103tor\u201c. Noi \u00eens\u0103 \u00eel cunoa\u015ftem pe Asem\u0103n\u0103tor, \u00eentr-un mod interior. Aproape intuitiv. O amintire a mecanismelor interne mo\u015ftenite, dar \u201ea\u015fezate\u201c \u00een primul om de El. Creierul poate tr\u0103da. Con\u015ftiin\u0163a confer\u0103 m\u0103sura abaterilor \u015fi face transferul, la judecat\u0103, \u00eenspre iezer sau iarb\u0103. Eidola<\/em> eterne, \u00een rug\u0103ciuni sau invoca\u0163ii, p\u0103trund printre atomii no\u015ftri, rezult\u00e2nd senza\u0163iile de Dumnezeu c\u0103rora le vor c\u0103dea prad\u0103 prezentul \u015fi sl\u0103biciunile noastre din acest timp. Abandonare a individualit\u0103\u0163ii pentru o re\u00eentrupare \u00een dualismul celest-terestru. Cade o limit\u0103 \u00een comunicarea pentru apropiere prin rug\u0103ciune ori fapt\u0103.<\/p>\n\n\n\n Homoiosis<\/em> are \u015fans\u0103 de realizare prin Katharsis. Dup\u0103 Socrate, func\u0163ia principal\u0103 a acestei st\u0103ri dezirabile, este \u201ede izgonire a r\u0103ului din suflet\u201c, iar un mijloc bun de cur\u0103\u0163ire \u2013 \u00eentreb\u0103rile. Katharsis ne-ar dep\u0103rta de faptul asem\u0103n\u0103rii, dar tot n-ar putea \u00eenfr\u00e2nge compromisul primar (dup\u0103 asem\u0103narea<\/em>…), marcat \u00een physis<\/em>. Transfigurarea materiei, prin \u201elucrul\u201c sufletului, \u00eentr-o aparen\u0163\u0103 luminoas\u0103 \u015fi ve\u015fnic\u0103, s-a \u00eent\u00e2mplat, \u00eens\u0103, la Iisus. Esen\u0163a L-a des\u0103v\u00e2r\u015fit \u015fi L-a \u00een\u0103l\u0163at (re\u00een\u0103l\u0163at). C\u0103derea din Eden pe p\u0103m\u00e2nt e chiar trupul.<\/p>\n\n\n\n Natura e alt compromis, \u00eens\u0103 al spiritului vast. \u00cen schimbul m\u0103rginirii \u00een trup, va crea acestuia nemul\u0163umire \u015fi speran\u0163\u0103. Ofer\u0103 m\u0103re\u0163ie. Prime\u015fte, \u00een replic\u0103, un corp de legi pe care, dac\u0103 nu le cunoa\u015fte, se poate rata din condi\u0163ia de transfug.<\/p>\n\n\n\n Omul atenteaz\u0103 la autoritatea poruncii supreme, nu prin prosl\u0103virea autodetermin\u0103rii, ci, mult mai r\u0103u, supun\u00e2ndu-se puterii de disimulare a unei creaturi de rang inferior. Condi\u0163ia lui va fi interferat\u0103 de tr\u0103s\u0103turile \u015farpelui. Acestea, de fapt, \u00eel coboar\u0103 din Eden. \u00cen apropierea Domnului, se insinueaz\u0103 o rocad\u0103 a rolurilor. S-a distrus inocen\u0163a ignoran\u0163ei care asigura o comunicare fluid\u0103 \u00eentre principiul divin \u015fi cel uman. Primii oameni savurau o stare de contempla\u0163ie. Timp aveau cele st\u0103p\u00e2nite de ei. Animalele asigurau impresia de mi\u015fcare. Comportau v\u00e2rste \u015fi aparen\u0163e variate, ca s\u0103 nu determine sentimente de monotonie \u00een crea\u0163ie. I-ar fi plictisit de rai. Cuplul princeps<\/em> a fost cobor\u00e2t \u00een timp. A completat panorama animalelor cu o not\u0103 de ra\u0163iune. Ratio<\/em> dob\u00e2ndit\u0103, nu oferit\u0103. Blaga, \u00een Trilogia cunoa\u015fterii<\/em>, este \u00eendrept\u0103\u0163it s\u0103 fie deplorat de cunoa\u015fterea paradisiac\u0103. Marele Anonim a instituit censura transcendental\u0103 \u00eentre universul criptic \u015fi om. Cunoa\u015fterea de tip luciferic apropie omul modern de starea contemplativ\u0103 atemporal\u0103 a lui Adam \u015fi cu aceast\u0103 stare asupr\u0103-i, va tr\u0103i amploarea misterelor, \u00een\u0163eleg\u00e2nd evadarea lui Adam, sub presiunea esen\u0163elor \u015fi a autorit\u0103\u0163ii divine manifestante \u00een timp \u015fi-n descenden\u0163i. \u00cen suflet, imaginea raiului. Motivul devenirii \u015fi cauza dihotomiei.<\/p>\n\n\n\n Schimbarea (metabolys<\/em>) \u2013 o conciliere a aparen\u0163elor unei v\u00e2rste cu suflul nou al alteia. O asumare a acestui suflu de c\u0103tre vechea aparen\u0163\u0103. Un acord cu devenirea. Materia, f\u0103r\u0103 apel la ratio, <\/em>se ofer\u0103 transform\u0103rii, sau, prin perisabilitatea mediului care-l con\u0163ine, spiritul consimte, dincolo de ethos<\/em>-ul specific, la \u00eentoarcere \u00een albia ini\u0163ial\u0103.<\/p>\n\n\n\n Logos<\/em>-ul, care la Plotin \u00eensemna \u201elumina arhetipal\u0103\u201d, de\u015fi \u00eenregistreaz\u0103, nu are mijloace de a opri devenirea. Provoac\u0103 sufletului suferin\u0163a schimb\u0103rii. Dup\u0103 felul individului, fie orientat, prin biseric\u0103 \u015fi prin \u015fcoal\u0103, c\u0103tre spa\u0163iul etern, putem discuta despre persoane care \u015ftiu s\u0103 primeasc\u0103 superior transformarea, deci tr\u0103s\u0103turile c\u0103p\u0103tate vor exprima devenirea, fie numai supus v\u00e2rstelor, f\u0103r\u0103 cuno\u015ftin\u0163e sau credin\u0163\u0103, iar noi ne vom referi numai la sensul propriu al schimb\u0103rii. Tr\u0103s\u0103turile fizice se modific\u0103 (sunt influen\u0163ate de trecerea vremii) p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd le permite natura. C\u00e2nd expansiunea transform\u0103rii nu mai e posibil\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt, dup\u0103 extinc\u0163ie, va continua \u00een alte cadre, \u015fi nu va mai fi obiectual\u0103. Metamorfozei \u00eei repugn\u0103 dimensiunile noi materiale \u015fi va pretinde, pentru manevr\u0103, masa anterioar\u0103, refugiindu-se \u00eentr-un punct, eventual ADN<\/em>. \u00cens\u0103 niciodat\u0103 devenirea. Ceea ce este recuperabil \u015fi, mai ales, transformabil la o fiin\u0163\u0103, con\u0163ine datele lumii de apoi.<\/p>\n\n\n\n Dumnezeu prive\u015fte dincolo de istorii. Totu\u015fi, a creat omul. Unda ap\u0103rut\u0103 prin mi\u015fcarea m\u00e2inilor Lui, a imprimat firii umane un destin de credin\u0163\u0103 salutar. Iisus a fost ceea ce a g\u00e2ndit Dumnezeu pentru noi. E Adam perfect.<\/p>\n\n\n\n Ideea coastei \u00eendep\u0103rtate nu a fost \u201eplinit\u0103\u201d cu nimic. B\u0103rbatul are nostalgia \u00eentregului. Nunta \u2013 o refacere a sinelui. Prin nunt\u0103 se repet\u0103 situa\u0163ia primar\u0103 de \u00eenso\u0163ire. Adam \u015fi Eva, prelungi\u0163i \u00een descenden\u0163i, se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 Domnului, preg\u0103ti\u0163i de supunere \u015fi de rec\u00e2\u015ftigare, prin credin\u0163a \u00een ei \u015fi \u00een modelul Iisus, a fericirii din Eden, de\u015fi la o scar\u0103 modern\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00cen cartea lui Tobit, descoperim fatum-ul nun\u0163ii. Fatum comunicat de \u00eenger \u015fi \u00eemplinit prin \u00eentreprinderile lui deloc discre\u0163ionale. Excep\u0163ia, al c\u0103rei echivalent lexical poate fi minune<\/em>, are un atribut multiplu: de determinare a evenimentelor pe un traiect semnificant, \u015fi de exersare a func\u0163iei de f\u0103uritor al istoriei, de c\u0103tre Dumnezeu. Dar istoria deriv\u0103 din fapte personale, asupra c\u0103rora se r\u0103sfr\u00e2nge \u00eenclina\u0163ia c\u0103tre bine sau r\u0103u a indivizilor. Determinarea pornirilor semnaleaz\u0103 asupra unui ethos<\/em> mai mult sau mai pu\u0163in deschis spre Dumnezeu.<\/p>\n\n\n\n Sfatul \u015fi \u00eendemnul \u00eengerului c\u0103tre Tobit de a o lua pe Sara de so\u0163ie, e o interven\u0163ie \u00een timp a voin\u0163ei maxime, pentru declan\u015farea unei surse de iubire \u00een pieptul lui Tobit, spre \u00eemprosp\u0103tare \u015fi \u00eent\u0103rire a unei ramuri etnice alese.<\/p>\n\n\n\n Nunta nu este un act la voia \u00eent\u00e2mpl\u0103rii \u015fi, dup\u0103 cum deprindem, nici la voia oamenilor, ci un prilej de conexiune \u00eentre inim\u0103 \u015fi izvorul dumnezeiesc de iubire care abia a\u015fteapt\u0103 s\u0103 scalde cu unde noi pere\u0163ii cordului. Nunta ofer\u0103 omului ocazia de a-\u015fi previziona c\u0103snicia. Bucuria evenimentului \u00eel face sensibil la fiorii viitorului.<\/p>\n\n\n\n \u00cen mine \u00eensumi descop\u0103r virtualit\u0103\u0163i multiple. Pacea interioar\u0103 mi-o asigur printr-un compromis cu natura mea. Dac\u0103 sunt gesturi de r\u0103utate \u00een jur, sau de f\u0103\u0163\u0103rnicie, trec mai departe, \u00een speran\u0163a, precum Diogene \u00een agora, cu lampa \u00een m\u00e2n\u0103, c\u0103 m\u0103 voi refugia \u00een dialoguri civilizate cu alt\u0103 cuno\u015ftin\u0163\u0103. Ofer situa\u0163iei gestul meu de indiferen\u0163\u0103 ca s\u0103 recap\u0103t, de la structura sufleteasc\u0103 proprie, m\u0103sura atitudinii ei precedente, o m\u0103sur\u0103 dubl\u0103, respectarea a ceea ce sunt\u201c.<\/p>\n\n\n\n \u201eComunicarea cu Dumnezeu asigura totul. Con\u015ftiin\u0163a a ap\u0103rut dup\u0103 gre\u015feal\u0103, ca o sum\u0103 a cuno\u015ftin\u0163elor, \u015fi influen\u0163a ei va eroda \u00een timp, biologicul, \u00eenlocuindu-l, la un moment dat, cu abstractul fr\u0103m\u00e2nt\u0103rii, care este etern. De aceea, \u201eferici\u0163i cei s\u0103raci cu duhul\u201c, fie c\u0103 doar cred \u00een cuv\u00e2ntul biblic, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi pun\u0103 vreo problem\u0103 a veridicit\u0103\u0163ii lui, credin\u0163a d\u00e2ndu-le starea lui Adam, fie c\u0103 n-au deplin\u0103tatea facult\u0103\u0163ilor mintale, deci, nu sunt vinova\u0163i de nimic. <\/p>\n\n\n\n Pentru c\u0103 spiritul suport\u0103 \u015fi presiunea dorin\u0163elor corpului, a instinctelor, omul nu sufer\u0103 prea mult \u00een timpul vie\u0163ii, din cauza propriei con\u015ftiin\u0163e, care nu ar fi fost deplin\u0103 dac\u0103 nu ar fi avut \u00een exerci\u0163iu, parametrii binelui \u015fi ai r\u0103ului. Ne ajut\u0103m de Biblie<\/em>, ca s\u0103 ne \u0163inem departe de alt\u0103 conduit\u0103 fa\u0163\u0103 de cea ortodox\u0103. Echilibrul e greu de dob\u00e2ndit, \u00eens\u0103 poate chiar \u00een\u0163elegerea faptului c\u0103 avem un sf\u00e2r\u015fit, e cauz\u0103 \u00een p\u0103cat. Nu ne vom mai \u00eent\u00e2lni cu fericirea pl\u0103cerii propriilor impulsuri \u015fi sim\u0163uri.<\/p>\n\n\n\n Con\u015ftiin\u0163a ar fi ap\u0103rut din interiorul \u015fi cu limitele fiin\u0163ei, instaur\u00e2ndu-se ca suprem\u0103 instan\u0163\u0103. Pericolul de a realiza dependen\u0163a \u00een existen\u0163\u0103 \u015fi chiar \u00een g\u00e2ndire, de Creator, ar fi indus un complex de subsidiaritate lui Adam; Evei, de \u015fi mai accentuat\u0103 minoritate.<\/p>\n\n\n\n Putem vorbi de cel pu\u0163in dou\u0103 contexte ale nevoii de interdic\u0163ie, pe care, \u00eens\u0103, le va produce, la urm\u0103, acest complex dezl\u0103n\u0163uit: r\u0103zvr\u0103tire, din sentimentul trufiei creaturii inferioare, de a nu se fi \u015ftiut prima ori de a deveni major\u0103, prin for\u0163a cunoa\u015fterii, care ar fi opacizat principiul optim al crea\u0163iei, dup\u0103 chipul \u015fi asem\u0103narea<\/em>, sau, dimpotriv\u0103, supunere p\u00e2n\u0103 la a-\u0163i pierde ireversibil, voca\u0163ia bucuriei. Al treilea, dedus din tendin\u0163ele extreme ale primelor dou\u0103 situa\u0163ii, ar merge spre diminuarea capacit\u0103\u0163ii de discern\u0103m\u00e2nt arhaic, concomitent cu amploarea schimb\u0103rilor \u00een vasta natur\u0103, \u00een favoarea unei adaptabilit\u0103\u0163i salutare la noul tempo. <\/p>\n\n\n\n Odat\u0103 cu evenimentul erorii, s-au acutizat, din voin\u0163\u0103 divin\u0103, impus\u0103 \u00een blestem, diferen\u0163ele \u00eentre caracterele unor specii diferite, \u015farpe \u015fi om.<\/p>\n\n\n\n Ispita s-a produs nea\u015fteptat, aproape f\u0103r\u0103 destin. \u00cen circumstan\u0163ele Edenului, noi, genera\u0163ia de ast\u0103zi, de exemplu, ne-am mai fi n\u0103scut?<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 alungarea din Eden, crea\u0163ia universal\u0103 s-a comprimat sub for\u0163a altei dimensiuni, timpul. Ne-am fi n\u0103scut, dar f\u0103r\u0103 povara timpului \u015fi a spa\u0163iului magnetic.<\/p>\n\n\n\n Adam fusese creat ca o ma\u015fin\u0103rie perfect\u0103, f\u0103r\u0103 posibilitate de sucombare sau de \u00eemboln\u0103vire. Interdic\u0163ia imperativ\u0103 provine de la previziunea divin\u0103 c\u0103 omul, deprinz\u00e2nd independen\u0163\u0103 \u00een g\u00e2ndire, va interpreta eronat unele idei personale, \u00een reevaluare de sine \u015fi deci, de manoper\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 revela\u0163ia sursei \u00eentregului r\u0103u, \u015farpele, c\u0103ruia \u00eei putem b\u0103nui pentru atunci, prezen\u0163a altui aparat de locomo\u0163ie, precum \u015fi capacitate manipulant\u0103 \u00een comunicare. Ce ar mai fi \u00eensemnat starea de liber arbitru, de ra\u0163iune individual\u0103? Trufie.<\/p>\n\n\n\n Unii sus\u0163in c\u0103 vina \u015farpelui e similar\u0103 \u00een echivalen\u0163\u0103, unui simplu rol pe care l-a primit \u00een destin, a\u015fa cum Iuda mai t\u00e2rziu. Influen\u0163a r\u0103ului nu se putea consemna mai \u00eenainte. Adam era singur \u015fi \u00een total\u0103 credin\u0163\u0103. Tr\u0103ia \u00een contemplare \u015fi \u00een melancolia t\u0103cerii. De la Dumnezeu nu putea primi dec\u00e2t sfaturi sau \u00een continuare, porunci. Comunicare direct\u0103 \u015fi pe picior de egalitate, nu avea cu nimeni. Nici monolog nu rostea. Pe alocuri, monologul presupune dezacord, individualitate manifestant\u0103 \u00een idee, \u015fi ideile rostite, pe vremea aceea, aveau ecou imediat \u00een fapt\u0103. Ne afl\u0103m \u00een primele momente ale crea\u0163iei \u015fi mai aproape ca oric\u00e2nd, de for\u0163a logos<\/em>-ului care memorase \u015foapta creatorului dup\u0103 chipul \u015fi asem\u0103narea.<\/em> Un atribut al Demiurgului este \u00eemplinirea prin simpl\u0103 reflec\u0163ie.<\/p>\n\n\n\n De unde eventualitatea erorii? Crea\u0163ia fusese dezintegrat\u0103, prin \u00eendep\u0103rtarea coastei din trupul b\u0103rbatului, de\u015fi obiectivul interven\u0163iei era de reprimare a sl\u0103biciunii \u00een unicitate \/ singur\u0103tate, a triste\u0163ii probabile. De ce Dumnezeu n-a creat alt\u0103 fiin\u0163\u0103 infailibil\u0103, distrug\u00e2nd omul? A \u00eencercat, dar pentru un singur om drept pe p\u0103m\u00e2nt, pentru Noe, a salvat specia. \u015etia c\u0103 poate veni Adam perfect, Iisus.<\/p>\n\n\n\n \u00cen ce fel sau ne-am fi n\u0103scut dac\u0103 Adam \u015fi Eva ar fi r\u0103mas \u00een Eden? Ca ast\u0103zi, nu, pentru c\u0103, dup\u0103 Biblie<\/em>, felul na\u015fterii actuale e forma \u00eemplinit\u0103 a cutumei aruncat\u0103 asupra Evei, de Dumnezeu. Dar chinul facerii poate spori dragostea pentru noul copil, \u015fi o amploare \u00een dragoste etaleaz\u0103 nevoie de Dumnezeu. Acesta s\u0103 fi fost \u015fi rostul blestemului \u015fi s\u0103 nu fi fost spus din obid\u0103, ci din previziunea exact\u0103 asupra evolu\u0163iei lucrurilor? Dep\u0103rtarea de spa\u0163iul ini\u0163ial, ale c\u0103rui dimensiuni s\u0103 fi fost prea pu\u0163in distincte, a dus la o dinamic\u0103 aparte \u00een toate. Pe undeva, starea edenic\u0103 trebuia s\u0103 fie atins\u0103 \u015fi constr\u00e2ngerea insului de c\u0103tre timp, sfidat\u0103. Noi de\u0163inem o posibilitate de a afla despre atmosfera epocilor trecute: redactarea de c\u0103r\u0163i. Dar ce ocazie au predecesorii no\u015ftri de a previziona fragmente din prezentul nostru, \u00een afar\u0103 de faptul c\u0103 eu m\u0103 consider un reprezentant al lor?<\/p>\n\n\n\n Via\u0163a de apoi asigur\u0103 fluen\u0163a dintre om \u015fi viitorul oric\u00e2t de \u00eendep\u0103rtat. \u00cen fizic\u0103, timpul se consider\u0103 alt\u0103 dimensiune, ca spa\u0163iul, de exemplu. Paralel cu via\u0163a de apoi, ma\u015fina Domnului pentru noi, trebuie s\u0103 invent\u0103m un vehicul al c\u0103l\u0103toriei \u00een timp. Construirea lui devine posibil\u0103 c\u00e2nd nivelul de con\u015ftientizare r\u0103m\u00e2ne \u00een propor\u0163ie de standard \u015fi \u00een acord cu sursa de bine din noi, adic\u0103 s\u0103 ne g\u00e2ndim exclusiv la ceva, la Iisus, de exemplu, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne intersect\u0103m cu alte idei\u201c.<\/p>\n\n\n\n Eul se dezvolta \u00eentr-un soi de margine a problemelor materiale, \u00eens\u0103 de pe-o zi pe alta, se reducea din deschiderea-i ampl\u0103 \u00eenspre esen\u0163ele universului, la paralele stricte, cu traiul solemn, de substan\u0163\u0103 moral\u0103 afectat\u0103, \u00eenc\u00e2t doar felul sacadat al respira\u0163iei unui muribund mi se mai permitea de c\u0103tre noul mod de via\u0163\u0103 experimentat, iar nu reflexia, obi\u015fnuita-mi stare de p\u00e2n\u0103 acum.<\/p>\n\n\n\n \u00cemi duceam via\u0163a \u00een antitez\u0103 total\u0103 cu felu-mi anterior de aspira\u0163ie \u015fi sentimentele profunde \u00een care obi\u015fnuisem s\u0103 m\u0103 definesc, dezr\u0103d\u0103cinate acum, ilustrau suprafa\u0163a din etichetele unor cercuri sociale frecventate. Vigoarea care ar fi trebuit s\u0103 urce \u00een sentimente, \u00eempiedicat\u0103 de lipsa r\u0103gazului reflexiv, f\u0103cea imposibil de tr\u0103it diferen\u0163a \u00eentre mine cel de azi, m\u00e2nat aiurea de probleme, \u015fi cel de ieri, cu posibilit\u0103\u0163i mari de calm.<\/p>\n\n\n\n Prezentul personal era sugrumat \u00een propria-i senin\u0103tate de sentimentul geloziei. C\u0103utam r\u0103spunsuri la t\u0103cerile Anc\u0103i \u015fi orice prilej de a m\u0103 trezi din somn m\u0103 reconecta la durerea dilemelor.<\/p>\n\n\n\n Forme de cataclism interior am tr\u0103it \u00een cazul unei desp\u0103r\u0163iri nea\u015fteptate. Celule \u00ee\u015fi atingeau prematur limita \u015fi cr\u0103pau \u00een mine, eliber\u00e2nd \u00een s\u00e2nge inutilitatea sf\u00e2r\u015fitului ca pe o substan\u0163\u0103 neclar\u0103, superflu\u0103. Atunci, m-am temut prima dat\u0103 de timp: \u201eOamenii se tem de timp, iar timpul, de piramide\u201c.<\/p>\n\n\n\n Aveam examene terminale de sus\u0163inut \u015fi f\u0103r\u0103 apropierea Anc\u0103i eram pe punctul de a l\u0103sa momentele s\u0103-\u015fi n\u0103ruie degeaba actualitatea \u015fi concrete\u0163ea \u00een preajm\u0103. Timpul de fapt este o m\u0103sur\u0103 just\u0103 de reglare a elanului nostru abnorm \u00eenspre des\u0103v\u00e2r\u015fire. Teama de timp se reprim\u0103 \u00een deschiderea mai larg\u0103 \u00eenspre oameni. <\/p>\n\n\n\n Fiorii desp\u0103r\u0163irii se r\u0103sfr\u00e2ngeau \u00een suflet sub forma unui dubiu: \u00eei voi propune s\u0103 ne c\u0103s\u0103torim, ca s\u0103-mi asigur \u00een mod oficial apropierea ei, cu martori \u015fi rude, sau, distinct de ceea ce a\u015f dob\u00e2ndi \u00een mariaj \u2013 auspicii de pater familias, voi \u00eencerca s\u0103-i influen\u0163ez preocup\u0103rile curente prin sugestii repetate. Cel mai greu mi-ar fi s\u0103 indic prin artificialul purt\u0103rii, ceea ce n-a\u015f fi putut exprima dec\u00e2t printr-o comunicare pur\u0103.<\/p>\n\n\n\n Impactul inimaginabil cu lumea, dup\u0103 ce nu mai aveam de fa\u0163ad\u0103 rela\u0163ia \u00een armonie, m\u0103 complexa. Acordam importan\u0163\u0103 p\u0103rerii oamenilor. Ei, din complezen\u0163\u0103 sau din curiozitate mali\u0163ioas\u0103, presim\u0163ind probabil c\u0103 ne desp\u0103r\u0163isem, m\u0103 interogau \u00een revederi, dup\u0103 ce le spuneam despre mine \u015fi-i \u00eentrebam despre unele rosturi ale lor: \u201eCe mai face Anca?\u201c.<\/p>\n\n\n\n Recuno\u015fteam cu firav\u0103 re\u0163inere la \u00eenceput, c\u0103 ne-am certat. Ca s\u0103 risipesc triste\u0163ea unei asemenea con\u015ftientiz\u0103ri \u00een dialog, explicam pe \u00eendelete mobilul desp\u0103r\u0163irii. Pentru a nu mai avea mustr\u0103ri de con\u015ftiin\u0163\u0103 c\u0103 am gre\u015fit cu un argument corijabil \u00een discordie \u015fi prin urmare, va trebui s\u0103 refac leg\u0103tura, \u00eendreptam discu\u0163ia \u00eentr-o direc\u0163ie favorabil\u0103 confirm\u0103rii de c\u0103tre interlocutor, a micii drept\u0103\u0163i pe care o insinuam \u015fi credeam c\u0103 o de\u0163in.<\/p>\n\n\n\n Anca a gre\u015fit iremediabil \u00een atitudini \u015fi gesturi pe care nu le meritam. Ilustram pledoaria amical\u0103 prin exemple banale, dar care pentru mine atunci explicau re\u0163inerile ei \u00een ceea ce n-a\u015f fi sperat s\u0103 aib\u0103, \u00een oportunit\u0103\u0163ile ireversibile de a-\u015fi fi deschis mai larg sufletul c\u0103tre mine, seara, pe banc\u0103, \u00een parc.<\/p>\n\n\n\n \u201eLa \u00eenceput, de emo\u0163ie \u015fi de team\u0103 c\u0103 nu i-am spus ce simt \u015fi \u00een virtutea acestei re\u0163ineri, ea s-ar fi purtat descendent, \u00een necuno\u015ftin\u0163\u0103 de cauz\u0103, sau dac\u0103 i-a\u015f fi spus deschis \u015fi ea m-ar fi respins, atunci a\u015f fi pierdut un vis, o posibilitate de a visa, m-am raportat, pentru a-mi p\u0103stra firescul discursului \u015fi al comunic\u0103rii paraverbale, la a ter\u0163a entitate abstract\u0103, numit\u0103 de mine \u201eCuv\u00e2nt\u201c, \u00een felul acesta \u015fi pentru a putea preveni din respingile Anc\u0103i, abandon\u00e2ndu-m\u0103 ca destina\u0163ie a refuzului, inven\u0163iei Cuv\u00e2nt<\/em>. Ca s\u0103 m\u0103 asigur c\u0103 particip\u0103 la jocul acesta de situa\u0163ie, o \u00eentrebam exers\u00e2nd func\u0163ia referen\u0163ial\u0103 a limbajului: \u201eC\u00e2t te reprezint\u0103 pe tine Cuv\u00e2ntul?\u201c. Nuan\u0163ele psihologice ale situa\u0163iilor le dezb\u0103team singur seara.<\/p>\n\n\n\n A doua zi, dezvoltam dialogul \u00eenspre ideea convie\u0163uirii totale. Reduceam impactul prezentului prin destina\u0163ii fictive, dar posibile. Substantivul \u201evacan\u0163\u0103\u201c ne salva prezentului diurn prin conota\u0163ii relaxante. Toate \u00eendoielile asupra unui lucru pe care-l voiam cert, le reluam \u00een convorbirea proxim\u0103, cu aten\u0163ie de a ne face favorabil finalul \u00eent\u00e2lnirii.<\/p>\n\n\n\n – Cuv\u00e2ntul<\/em> afl\u0103 \u015fi din \u00eentreb\u0103rile mele. El \u00eemi spune, \u015ftii ce?, c\u0103 mai mult a auzit pe cele nespuse. \u015ei n-am cum s\u0103-l contrazic.<\/p>\n\n\n\n Anca:<\/p>\n\n\n\n – Te ascult.<\/p>\n\n\n\n – I-am spus: \u201eBine ai venit!\u201c \u015fi s\u0103 vezi ce am \u00een\u0163eles, ceea ce p\u00e2n\u0103 acum nu m\u0103 g\u00e2ndisem, e o chestiune proasp\u0103t\u0103 \u015fi profund\u0103 pe care mai trebuie s-o lucrez, dar lui \u00eei pot spune, oricum m\u0103 \u00een\u0163elege \u015fi-mi zice: \u201eSuntem doar noi, \u00eemi poti spune, oricum te \u00een\u0163eleg, \u015fi \u00een sl\u0103biciune \u015fi \u00een for\u0163a sensibilit\u0103\u0163ii\u201c. Vine l\u00e2ng\u0103 mine: \u201eLas\u0103, hai s\u0103 ne vorbim \u00een ma\u015fin\u0103\u201c, el \u015fi mai bine m\u0103 ascult\u0103 \u015fi-i pun Elvis, \u00eei spun c\u0103 un viitor e \u00een toate, nu doar un prezent etern, \u015fi m\u0103 \u00een\u0163elege \u00een vizionarism, dar mai ales \u00eemi \u00een\u0163elege sufletul, ceea ce-mi produce dor de el, de \u00een\u0163elegerea lui, e un cuv\u00e2nt ca mine \u00een destule \u015fi complex.<\/p>\n\n\n\n Un Cuv\u00e2nt<\/em> motivant pentru care numai g\u00e2ndindu-te c\u0103 dai seara peste el, merit\u0103 s\u0103 munce\u015fti. De multe ori, \u00eemi ia pixul din m\u00e2n\u0103 \u015fi scrie el pentru mine, alt\u0103dat\u0103, mi-l ia din m\u00e2n\u0103 \u015fi-mi strig\u0103: \u201eDestul! Cu mine c\u00e2nd mai vorbe\u015fti? Hai!\u201c \u015fi m\u0103 \u00eentind, str\u0103bat Europa, m\u0103 trage de limb\u0103 vr\u00e2nd s-o aud\u0103 \u00een ce are ea mai dulce. \u00centre timp ajung la esen\u0163e, el \u00eemi pune \u00eentreb\u0103ri\u2026 Despre 2012 ai auzit? Dar nu despre asta vorbesc \u015fi despre ce a\u015f mai vrea neap\u0103rat s\u0103 fac restul vie\u0163ii. Ceea ce ofer\u0103 Cuv\u00e2ntul<\/em> e aparte, scriu propozi\u0163ii, \u015fterg, iar scriu, iar \u015fterg, dar Cuv\u00e2ntul l\u00e2ng\u0103 mine aici, re\u0163ine \u015fi mi le va reda cu for\u0163\u0103 dup\u0103 \u00eencheierea convorbirilor dintre mine \u015fi tine, e chinuitor pe undeva, dar creeaz\u0103 l\u00e2ng\u0103 mine, uneori mi se pare c\u0103 vorbim acela\u015fi lucru, elanul constat\u0103rii de atunci m\u0103 poart\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 planet\u0103, m\u0103 cred ca Atlas, c\u0103 pot sus\u0163ine realitatea pe care o vreau.\u201c<\/p>\n\n\n\n M\u0103 disculpam reproduc\u00e2nd aceea\u015fi discu\u0163ie:<\/p>\n\n\n\n Anca:<\/p>\n\n\n\n – Ce vorbe stranii mi-ai zis! De ce ar mai lupta un b\u0103rbat s\u0103 recucereasc\u0103 o femeie mereu \u015fi mereu dac\u0103 \u015ftie c\u0103 ea nu va pleca niciodat\u0103? \u015ei cum \u0163i-ai dat seama? Tipologia mea e dezbatut\u0103 \u00een cercurile tale? Cum \u0163i-ai dat seama c\u0103 sunt genul pe care nu-l po\u0163i prea u\u015for pierde?<\/p>\n\n\n\n – Mi te-am imaginat al\u0103turi de mine, sincer, \u015fi scenele \u00eenchipuite mi-au dat aceast\u0103 impresie. De exemplu, mie c\u0103l\u0103toriile \u00eemi vorbesc despre cineva, ideea unei c\u0103l\u0103torii departe\u2026 E o siguran\u0163\u0103 pe care \u015fi tu \u0163i-o dore\u015fti, un interes care se afirm\u0103 uneori \u00een discu\u0163ie la un moment dat, o discu\u0163ie care are un punct culminant. E un orgoliu care se simte, dar se spune pu\u0163in.<\/p>\n\n\n\n – Eu cred c\u0103 am\u00e2ndoi eram neferici\u0163i, c\u0103 ne umpleam timpul unul cu altul.<\/p>\n\n\n\n – Am uitat starea de atunci a \u00eenceputului \u00een prietenie, dar \u015ftiu c\u0103 m\u0103 atr\u0103gea. Abia \u00eencepusem s\u0103-\u0163i \u00een\u0163eleg replica.<\/p>\n\n\n\n – Eram prea acid\u0103?<\/p>\n\n\n\n – Era o brusche\u0163e premerg\u0103toare calmului. A fi acid \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii a\u015fa mereu, s\u0103 fii din na\u015ftere.<\/p>\n\n\n\n – Da, la mine e doar brusche\u0163e, da, cred c\u0103 e bine spus, iau hot\u0103r\u00e2ri bru\u015fte.<\/p>\n\n\n\n – Tu mai degrab\u0103 parc\u0103 te fere\u015fti s\u0103 nu \u0163i se spun\u0103 ceva nepl\u0103cut.<\/p>\n\n\n\n – A\u015fa o fi!<\/p>\n\n\n\n – \u015ei m\u0103sura ta de pruden\u0163\u0103 este asprimea de suprafa\u0163\u0103.<\/p>\n\n\n\n – \u00cen realitate pe mine m\u0103 intereseaz\u0103 extrem de pu\u0163ine lucruri.<\/p>\n\n\n\n – Ai o sensibilitate ce nu sufer\u0103 ofensa. De multe ori, nu a\u015ftep\u0163i clarul ofensei. \u015ei \u00eencerci s\u0103-l previi. Eventualitatea de a te sup\u0103ra tu e dinamic\u0103, e accentuat\u0103 \u015fi greu se demonteaz\u0103 apoi.<\/p>\n\n\n\n – Sunt foarte impulsiv\u0103, nu am r\u0103bdare s\u0103 fac nimic, nici lucrurile pl\u0103cute. Am un stil anume?<\/p>\n\n\n\n – Acesta despre care vorbim e anume, e personal, e\u015fti \u015fi \u00eenchis\u0103 pu\u0163in \u00een tine.<\/p>\n\n\n\n – M\u0103 protejez foarte mult. De aceea ripostez \u00eenainte de a fi atacat\u0103.<\/p>\n\n\n\n – Mai bine evi\u0163i pe viitor ceea ce nu agreezi ast\u0103zi.<\/p>\n\n\n\n – \u015ei pentru c\u0103 m\u0103 intereseaz\u0103 pu\u0163ine lucruri, nu comunic cu mult\u0103 u\u015furin\u0163\u0103.<\/p>\n\n\n\n – Pe mine, de exemplu, ce multe lucruri crezi c\u0103 m\u0103 intereseaz\u0103?<\/p>\n\n\n\n – Nici pe tine nu te intereseaz\u0103 multe, doar te preocup\u0103, am impresia c\u0103 e\u015fti ca medicii, vezi \u00een toate numai „cazuri”, adic\u0103 poten\u0163iale subiecte.<\/p>\n\n\n\n – Unde v\u0103d suflet, m\u0103 intereseaz\u0103. Doream s\u0103-\u0163i spun ceva la un moment dat\u2026 Stilul t\u0103u favorizeaz\u0103 persoana de care te ata\u015fezi \u015fi e\u015fti pre\u0163uibil\u0103 aici. Te intereseaz\u0103 s\u0103-\u0163i des\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fti personalitatea cu tot ce e valoros \u015fi faci eforturi \u00een sensul de fa\u0163\u0103.<\/p>\n\n\n\n – \u00cen ce fel favorizeaz\u0103 stilul meu b\u0103rbatul de l\u00e2ng\u0103 mine? Vreau s\u0103 \u015ftiu.<\/p>\n\n\n\n – Intimitatea pe care tu mi-o acorzi e profund\u0103, autentic\u0103 \u015fi am pe ce m\u0103 baza, am sentimentul c\u0103 te-a\u015f rec\u00e2\u015ftiga zilnic \u015fi a\u015f fi dispus s\u0103-\u0163i dedic multe.<\/p>\n\n\n\n – Ciudat!<\/p>\n\n\n\n – A\u015fa e\u2026 Dac\u0103 norocul mi te-ar apropia, a\u015f \u015fti c\u0103 nu e ceva vremelnic.<\/p>\n\n\n\n – E foarte adev\u0103rat ce spui. Sunt statornic\u0103 \u015fi chiar se poate avea \u00eencredere deplin\u0103 \u00een mine \u015fi tocmai mi-am dat seama c\u0103 aici e punctul \u00een care am gre\u015fit, c\u0103 am acordat impresia c\u0103 nu pot fi pierdut\u0103. At\u00e2ta siguran\u0163\u0103 stric\u0103. Trebuia s\u0103 m\u0103 prefac \u015fi s\u0103 las impresia c\u0103 m\u0103 poate pierde \u00een orice moment.<\/p>\n\n\n\n – A\u015fa e\u015fti tu. E bine s\u0103 po\u0163i respira \u00een propria-\u0163i piele c\u00e2t mai mult \u015fi nu-i bine s\u0103 te risipe\u015fti lupt\u00e2ndu-te pentru a da o impresie. \u00censeamn\u0103 c\u0103 respectivul nu \u015ftie ierarhii ale valorilor. \u015ei eu am fost \u00een locul t\u0103u, am vrut s\u0103 dau alt\u0103 impresie. Mi se p\u0103rea necesar s-o men\u0163in pe respectiva aproape de mine. Dar am gre\u015fit pentru c\u0103 de fapt tr\u0103iam \u00een oboseal\u0103.<\/p>\n\n\n\n Mi-am imaginat ce ar fi dup\u0103 importantul \u015fi esen\u0163ialul t\u0103u acord adic\u0103, un acord uneori \u00eemparte destinul \u00een dou\u0103: \u00eenainte \u015fi dup\u0103 decizie, \u015fi \u00eentr-o faz\u0103 ulterioar\u0103 acordului, toate mi-au p\u0103rut durabile, dar acordul e dificultatea ta prezent\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103 necunoscut\u0103\u2026 Eu la felul meu de a vedea lucrurile acum, a\u015f fi \u00een stare s\u0103 m\u0103 lansez \u00een perspective din care s\u0103 m\u0103 hr\u0103nesc.<\/p>\n\n\n\n – Am cam \u00een\u0163eles eu ce am vrut s\u0103 \u00eenteleg.<\/p>\n\n\n\n – E bine s\u0103 \u015ftii clar realitatea din jur, meri\u0163i.<\/p>\n\n\n\n – Doar realitatea mea.<\/p>\n\n\n\n – Este \u015fi mai bine. Din realitatea mea, \u0163i-am spus despre tine: te-am v\u0103zut, numai c\u00e2nd am cobor\u00e2t \u00een esen\u0163a firii mele, acolo te-am auzit clar, f\u0103r\u0103 ca tu s\u0103 vorbe\u015fti, dec\u00e2t poate de team\u0103 s\u0103 nu te plictise\u015fti. Ai grij\u0103 de tine \u015fi nu te obosi \u00een \u00eentreprinderi superflui, chiar dac\u0103 tu le crezi acum zg\u00e2r\u00e2ie-nori. C\u00e2nd privesc \u00een urm\u0103, unele scene de nimic pe care le apreciam, parc\u0103 m\u0103 dor \u015fi mi-e necaz pentru suferin\u0163a degeaba de atunci\u2026<\/p>\n\n\n\n Sunt interesat de orizontul persoanei pentru care \u00eencep s\u0103 visez \u015fi mereu cred \u00eentr-un real dup\u0103 sufletul meu \u015fi aspira\u0163ie, aceasta este condi\u0163ia mea. Sunt \u015fi de mare fidelitate, \u00eens\u0103 numai \u00een reciprocitate, fidelitate \u00een reciprocitate, \u015fi m\u0103 g\u00e2ndesc la, \u00ee\u0163i mai spun?<\/p>\n\n\n\n – Normal c\u0103 \u00eemi spui!<\/p>\n\n\n\n – M\u0103 g\u00e2ndesc… Compar planurile posibilit\u0103\u0163ilor mele de orice natur\u0103, cu dimensiunea visului de a m\u0103 revan\u015fa fa\u0163\u0103 de mine ca spirit, \u00eentr-o \u00een sf\u00e2r\u015fit convie\u0163uire cum o vreau.<\/p>\n\n\n\n – \u00cemi place cum sun\u0103!<\/p>\n\n\n\n – \u00cen mine, e o lume \u00eenc\u0103 nescris\u0103 pe care a\u015f vrea s-o d\u0103ruiesc. Mai sunt momente \u00een via\u0163\u0103 c\u00e2nd ai impresii de unicitate a contextului sau c\u00e2nd comunici f\u0103r\u0103 ca fluxul vorbelor \u015fi al tr\u0103irilor s\u0103 se onduleze de ceva intermediar din spa\u0163iu.<\/p>\n\n\n\n \u201eLume nescris\u0103\u201c – prin aceasta \u00een\u0163eleg un fel de a vrea s\u0103 tr\u0103iesc ca niciodat\u0103 \u015fi \u00een contul persoanei care-\u0163i inspir\u0103 lumea: c\u0103 o lume nu-\u0163i inspir\u0103 oricine. V\u00e2rfuri de mun\u0163i am \u00een fire, \u00een trup, \u00een mine, v\u00e2rfuri de pe care zbor, n-am mai zburat, dac\u0103 a\u015f zbura singur, zborul s-ar fr\u00e2nge concomitent cu mun\u0163ii \u00een pr\u0103bu\u015fire, e o plutire a c\u0103rei \u00een\u0103l\u0163ime o simt, se poate zbura sus, dar \u00een\u0103l\u0163imea depinde totdeauna de cine e aproape de tine. Dac\u0103 l\u00e2ng\u0103 tine nu este persoana care \u0163i-a inspirat zborul, mai bine te resemnezi \u015fi stai \u00een tine cuminte, ca un pui de g\u0103in\u0103, nu ca un vultur, cum ai vrut. Unele situa\u0163ii sunt irepetabile \u015fi ce-mi inspiri este ideea unui real al meu, c\u0103ruia \u00eei caut suport \u00een ce-\u0163i pot oferi eu \u0163ie. Sub alt unghi, cred c\u0103 a\u015f \u00eemplini idealul \u00een iubire al seriilor de poe\u0163i romantici, \u00eens\u0103 dorin\u0163a reu\u015fitei va m\u0103ri mai mult poate dec\u00e2t ar fi cazul, temerile de a nu mi te \u00eenstr\u0103ina \u015fi n-a\u015f vrea s\u0103 obosesc \u00een eforturi de a-mi te men\u0163ine aproape, \u00een detrimentul a ceea ce a\u015f mai putea scrie, de aceea chemarea c\u0103tre o singur\u0103 destina\u0163ie, via\u0163a, trebuie s\u0103 se sus\u0163in\u0103 puternic de ambele p\u0103r\u0163i. \u0162i-am spus din universul meu. Vrei s\u0103-mi spui ceva?<\/p>\n\n\n\n – Nu mai am cuvinte.<\/p>\n\n\n\n Pentru ca mai t\u00e2rziu, \u00een reevaluare a situa\u0163iilor \u00een solitudine, s\u0103 nu-mi fi p\u0103rut major p\u0103rtinitor \u015fi s\u0103 fi suferit iar\u0103\u015fi \u00een urma ideii c\u0103 mai e loc de \u00eemp\u0103care, deschideam alte unghiuri \u00een confesiune, c\u0103 totu\u015fi am gre\u015fit afi\u015f\u00e2nd ne\u00eencredere \u015fi mereu aveam o conduit\u0103 iritabil\u0103 \u015fi inexplicabil\u0103 de timid complexat. \u00cemi imputam c\u0103 n-am cerut Anc\u0103i mai multe \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103ri\u2026 Oricum, a\u015f fi plecat de la \u00eent\u00e2lnire sub impresia, dac\u0103 mi-a\u015f fi dovedit insisten\u0163a, c\u0103 m-am expus capriciilor viitoare ale ei, din cauza sl\u0103biciunilor mele indirect relevate, mai u\u015for dec\u00e2t ar fi fost cazul.<\/p>\n\n\n\n Nu m\u0103 recuperam ca tr\u0103ire \u00een sine aproape niciodat\u0103. \u00cemi duceam traiul \u00een dezacord flagrant cu felu-mi anterior de aspira\u0163ie.<\/p>\n\n\n\n Ce minunat era s\u0103 pun m\u00e2na, cu deta\u015farea unui arhitect, pe fruntea ei senin\u0103, \u00een timp ce ea st\u0103tea \u00eentins\u0103 l\u00e2ng\u0103 mine \u015fi se uita la tavan. Relaxarea pe care o resim\u0163eam \u00eemi permitea s\u0103 fiu fericit \u015fi s\u0103 m\u0103 consider favorizat de hazard, cu un atribut ad-hoc demiurgic, datorit\u0103 c\u0103ruia modelez viziunea Anc\u0103i. Deasupra noastr\u0103 statornicea \u00eensu\u015fi Brahma, pe care, totu\u015fi, \u00eel \u00eendep\u0103rtam, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi inten\u0163ionat neap\u0103rat, c\u00e2nd teama de vremelnicia iubirii m\u0103 st\u0103p\u00e2nea iar. Sub umbra lui Cupidon, care lua locul profundului suflet universal, eu \u015fi Anca ne jucam, pervertind \u00een tran\u015fe exagerate de simpatie, scopul de ampl\u0103 abstinen\u0163\u0103. Dup\u0103 \u00eent\u00e2lniri, eu cel pu\u0163in, m\u0103 \u00eentrebam dac\u0103 nu cumva bucuria ei \u00een faptul de a nu ne mai fi controlat, este f\u0103r\u0103 destina\u0163ie exclusiv\u0103.<\/p>\n\n\n\n Germenii cataclismului \u00eei aflam \u00een ideile ei. Ea vorbea lini\u015ftit, f\u0103c\u00e2nd doi pa\u015fi \u00een dreapta. M\u0103 apropiam de ea, dornic de iubire bl\u00e2nd\u0103, \u00eei puneam m\u00e2na pe um\u0103r, dar ea mai mult \u00ee\u015fi fr\u00e2ngea afectul \u00een dispozi\u0163ii frecvente de a r\u00e2de.<\/p>\n\n\n\n La fel de \u00eenalt\u0103 ca mine, \u00eemi era dificil s\u0103-i merg al\u0103turi. Atunci, trotuarele aveau \u00eenclina\u0163ia terenului \u015fi de la distan\u0163\u0103 p\u0103rea c\u0103 ea m\u0103 \u0163ine pe mine de m\u00e2n\u0103, s\u0103 nu scap \u00een strad\u0103. M\u0103 deplasam \u00een unghiul de vedere al celorlal\u0163i trec\u0103tori asupra mea \u015fi preluam din el impresia c\u0103 sunt un copil n\u0103zdr\u0103van \u0163inut de m\u00e2n\u0103 de o sor\u0103 mai \u00eenalt\u0103 \u015fi din acest motiv pierdeam vorbele ei cele mai bune.<\/p>\n\n\n\n Iarna, \u00een parc, ne b\u0103team cu z\u0103pad\u0103. Bulg\u0103rii se topeau \u00een apropierea Anc\u0103i. Puteam aprecia intensitatea sentimentelor ei. C\u00e2nd primul bulg\u0103re a atins-o, am \u00eentrebat-o: \u201eNu mai \u0163ii la mine?\u201c. \u201eAm stat prea mult afar\u0103, am stat p\u00e2n\u0103 sentimentele s-au r\u0103cit \u00een joac\u0103. S\u0103 a\u015ftept\u0103m prim\u0103vara! Ne va fi mai bine atunci\u201c. Anca a plecat a doua zi.<\/p>\n\n\n\n Ne r\u0103t\u0103cisem odat\u0103. Eram pe schiuri. Am alunecat vreo doi kilometri. Z\u0103pada p\u0103rea o mantie imortal\u0103 peste care, tras\u0103 ca un fermoar, c\u0103l\u0103toria noastr\u0103 avea totu\u015fi final. \u00cens\u0103 noi deprinsesem for\u0163\u0103 din inspira\u0163ia celor care ne-ar fi prev\u0103zut curse \u00een cuplu. Am compus ode pe care le-am \u00eenchinat libert\u0103\u0163ii, descriind cu schiurile cuvinte ap\u0103sate.<\/p>\n\n\n\n La orizont, fumega un co\u015f de la caban\u0103. Am avut preten\u0163ia s\u0103 ne consider\u0103m fraze vii \u015fi am \u00eempins \u00een be\u0163e ca s\u0103 \u00eencheiem repede sensul finish-ului, \u00een timp ce iepuri speria\u0163i \u00ee\u015fi lipeau urechile de sunete.<\/p>\n\n\n\n \u00cen caban\u0103, am reg\u0103sit un prieten vechi. Ne-a \u00eent\u00e2mpinat cu z\u00e2mbete largi, a c\u0103ror umbr\u0103, at\u00e2t de personal\u0103, p\u0103rea s\u0103 ne \u00eembr\u0103\u0163i\u015feze p\u00e2n\u0103 peste fire. Am stat dou\u0103 ceasuri \u00een caban\u0103. Am b\u0103ut ceaiuri fierbin\u0163i. Dup\u0103 ce ne-am dezghe\u0163at \u015fi am zis \u201esper s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 solid\u0103 starea dintre mine \u015fi Anca\u201c, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 plec\u0103m. \u00cen u\u015f\u0103, s-au auzit b\u0103t\u0103i repezite. Cabanierul, pu\u0163in impacientat, a deschis.<\/p>\n\n\n\n \u201eAnca!\u201c a strigat din u\u015f\u0103 un t\u00e2n\u0103r brunet, cu p\u0103r v\u00e2lvoi. \u201eAnca! Am \u015ftiut c\u0103 e\u015fti aici dup\u0103 urma de pe z\u0103pad\u0103 a schiurilor. Am putut m\u0103sura urma care \u00een z\u0103pad\u0103 reprezenta fix cele 40 de kilograme ale tale\u201c.<\/p>\n\n\n\n Sub avalan\u015fa aceasta posesiv\u0103 de vorbe, Anca s-a \u00eenchis mai mult \u00een sine, plec\u00e2ndu-\u015fi capul, ru\u015finat\u0103. N-am avut puterea s\u0103 \u00eentreb: \u201eS-a \u00eent\u00e2mplat ceva odat\u0103 \u00een via\u0163a ta?\u201c. \u201eNoi tocmai ne preg\u0103team s\u0103 plec\u0103m\u201c am spus. T\u00e2n\u0103rul a r\u0103mas perplex. Am dat cu u\u015fa suficient de tare, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 cad\u0103 peste aceast\u0103 scen\u0103, cu zgomot.<\/p>\n\n\n\n Afar\u0103, am s\u0103rutat-o pe Anca, dar n-am mai avut for\u0163\u0103 interioar\u0103 s-o \u00eembr\u0103\u0163i\u015fez cald.<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 a\u015f fi pies\u0103 \u00eentr-un joc de \u015fah, a\u015f consim\u0163i la o rocad\u0103: nu m-a\u015f ruga dec\u00e2t s\u0103 am impulsul potrivit de a s\u0103ri de pe tabl\u0103 \u00een m\u00e2na juc\u0103torului, \u00een cazul \u00een care n-ar avea inspira\u0163ia ap\u0103r\u0103rii, pentru a face schimb de identitate.<\/p>\n\n\n\n M-am apucat de scris. Doream s\u0103 re\u0163in mai multe din medita\u0163ia v\u00e2rstei. La fereastr\u0103, am auzit:<\/p>\n\n\n\n – Surato, ai v\u0103zut-o pe Anca? Umbla cam f\u0103r\u0103 cap.<\/em><\/p>\n\n\n\n – Ca \u00een romanul lui Camil Petrescu, soldatul pe front?<\/em><\/p>\n\n\n\n Eram surprins c\u0103 \u00een fa\u0163a imobilului se vorbea despre Petrescu. \u00cen acela\u015fi timp, am rostit, \u00een singur\u0103tatea camerei, c\u00e2teva cuvinte rele criticilor care l-au f\u0103cut mare pe Camil fa\u0163\u0103 de Cezar. O, \u00eentunecare!<\/p>\n\n\n\n – Nu\u2026 La Anca este o dezorientare formal\u0103, sezonier\u0103. Acum c\u00e2teva zile, am glumit: \u201eDrag\u0103 Anca, dac\u0103 nu te-a\u015f cunoa\u015fte, a\u015f crede c\u0103 e\u015fti cuprins\u0103 de Zbur\u0103tor. De c\u00e2nd va fi trecut pe la tine, va fi r\u0103mas ca \u00eent\u00e2mplare, sur\u00e2su-i de foc \u00een cordul t\u0103u\u201c. \u201eC\u00e2nd? C\u00e2nd?\u201c. \u201ePe la doisprezece ani. Atunci \u00eencepe el s\u0103 treac\u0103 pe la fete\u201c. \u201eN-a trecut nimeni str\u0103in pe la casa noastr\u0103\u201c. \u201eAre min\u0103 prietenoas\u0103. E abil. \u00ce\u015fi suflec\u0103 m\u00e2necile de la hain\u0103 \u015fi, nev\u0103zut, cutremur\u0103 trupul fetelor p\u00e2n\u0103 \u00eentrevede \u00een fete un elan \u00een iubire\u201c. \u201eTata a luat pu\u015fca. A stat la fereastr\u0103, \u00eemi aduc aminte, cu pu\u015fca fixat\u0103 de um\u0103r s\u0103 \u00eempu\u015fte elanul\u201c. \u201eTe pomene\u015fti c\u0103 vei fi visat un t\u00e2n\u0103r blond, cu must\u0103\u0163i?\u201d.<\/em><\/p>\n\n\n\n Femeile au r\u00e2s. Aluzia m\u0103 privea. Eram uimit. Nu-mi trecuse vreun moment prin cap detaliul c\u0103 prietena mea se va fi cunosc\u00e2nd foarte bine cu vecinele mele. Anca venea totu\u015fi destul de rar pe la mine. E adev\u0103rat, o mai l\u0103sam singur\u0103, dar nu mai mult de trei-patru ore; mergeam la hipermarket-uri pentru diverse: ap\u0103 mineral\u0103, portocale, p\u00e2ine etc.<\/p>\n\n\n\n Anca a intrat aproape alerg\u00e2nd \u00een camer\u0103. Deschisesem o carte \u015fi citeam. Anca a venit la mine, m-a s\u0103rutat. \u201eSunt Zbur\u0103torul re\u00eencarnat?\u201c. Anca a z\u00e2mbit. Cuminte, a adormit ca o lectur\u0103 \u00eentre mine \u015fi carte. Sau ca un pui. Am s\u0103rit din fotoliu \u015fi m-am dus la incubator. Din cauza mi\u015fc\u0103rii mele bru\u015fte, Anca s-a trezit \u015fi mi-a repro\u015fat murmur\u00e2nd gestul neglijent. Dar a adormit repede.<\/p>\n\n\n\n \u201ePe Anghel, t\u00e2n\u0103rul de la caban\u0103, l-am cunoscut pe vremea acelor exerci\u0163ii de separare pe care le executam dup\u0103 reguli ambigui. Uitasem de fazele noi selenare pe care \u00een r\u0103gaz distinct, le treceai \u00een registrul de lucru, simplu, matematic. Dup\u0103 un punct, uneori, \u00ee\u0163i d\u0103deai ochelarii jos de pe nas \u015fi \u00eencepeai s\u0103 miro\u015fi aerul cosmic pe care \u0163i-l parfumam cu prezen\u0163a mea terestr\u0103. \u00centre miresme de mere coapte \u015fi gutui, c\u0103utam \u00eent\u00e2iul semn al plec\u0103rii\u201c.<\/p>\n\n\n\n Cu fiecare vorb\u0103, angoasa punea st\u0103p\u00e2nire pe mine. Nu fusesem prea atent la Anghel \u00een acea \u00eentrevedere \u015fi nu puteam evalua \u00een care dintre \u00eensu\u015firile fizice m\u0103 dep\u0103\u015fe\u015fte \u00een frumuse\u0163e. M\u0103 consideram superior \u00een aparatul moral. Dac\u0103 pleoapele rivalului ar fi avut de exemplu mai pu\u0163in\u0103 gr\u0103sime, a\u015f fi compensat printr-o b\u0103taie natural\u0103 a lor, incapabil\u0103 s\u0103 determine \u00eentre mine \u015fi orice conlocutor unde \u015firete. Numai dup\u0103 o compara\u0163ie prelungit\u0103 mi-a\u015f fi topit propriile intransigen\u0163e fa\u0163\u0103 de mine \u00eensumi \u00eentr-o superb\u0103 clemen\u0163\u0103 pe care mi-a\u015f fi acordat-o izb\u0103vitor, ca dinspre con\u015ftiin\u0163\u0103: \u201eDa, meri\u0163i s\u0103 fii iertat de chinul mereu al complexelor\u201c.<\/p>\n\n\n\n \u00cencercam s\u0103-mi dau seama prin mai multe \u00eentreb\u0103ri, dac\u0103 \u00een panoplia de sentimente a Anc\u0103i fusese unul deosebit, pe care ea s\u0103 nu-l fi tr\u0103it la fel cu mine. Aici ar fi fost o porti\u0163\u0103 de revenire la Anghel. Eram ispitit \u2013 r\u0103spunsul mi-ar fi adus lini\u015fte sufleteasc\u0103 – s\u0103 \u00eentreb despre motivul desp\u0103r\u0163irii lor care, bine justificat, ar fi \u00eentrecut orice \u00een\u0103l\u0163ime a dragostei (rela\u0163ia s-ar fi stins \u00een curs) \u015fi ar fi remodelat, sub formele oarecum noi ale apropierii noastre, toat\u0103 efervescen\u0163a jocurilor din prietenia lor, \u00een memorii uscate.<\/p>\n\n\n\n Ar fi fost bine s\u0103 m\u0103 fi putut desp\u0103r\u0163i de Anca, \u00eens\u0103 trebuia ca dintr-un cerc de prieteni, pe care-l frecventam, s\u0103 am deschidere c\u0103tre prietenia cu alt\u0103 femeie, oricum superioar\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u201eUite, mica mea prieten\u0103, povestea noastr\u0103 s-a terminat. Frumuse\u0163ea ei s-a excedat \u00een acele am\u0103nunte pe care le-am rostit din sinceritate. Sinceritatea nu e totul. Ceea ce amintirile tale relev\u0103 m\u0103 afecteaz\u0103\u201c. Aspiram s\u0103-i vorbesc astfel, dar numai noaptea c\u00e2nd, singur \u00een camer\u0103, puneam la punct secven\u0163e de via\u0163\u0103.<\/p>\n\n\n\n Episodul relat\u0103rii Anc\u0103i se estompase \u00een acest vis: scriam o carte despre un cerc oficios al veacului trecut. Personajul avea p\u0103r\u0163i bune pentru cei din afara cercului, dar tare destule pentru oamenii de-o teap\u0103 cu el. Reu\u015fise s\u0103 amelioreze printr-un mariaj v\u00e2rful \u00eensu\u015firilor. \u00cen timp ce scriu neatent prea multe fraze, personajul, robust construit, cu detalii de via\u0163\u0103 real\u0103: scop \u00een bani, preocupare pentru ziua de m\u00e2ine etc., dep\u0103\u015fe\u015fte mediul livresc \u015fi-l re\u00eent\u00e2lnesc \u00een strad\u0103 a\u015ftept\u00e2nd acea iubire promis\u0103 de mine \u00een planul c\u0103r\u0163ii. Aten\u0163ia la semeni \u00eel men\u0163ine ca personaj pozitiv. \u201eDomnule autor, singur\u0103tatea mi-e prieten\u0103 acum. S\u0103 nu-mi spui c\u0103 tu ai aceea\u015fi stare cu mine. Du-m\u0103 pe oriunde vrei, dar umple-m\u0103 de lume\u201c.<\/p>\n\n\n\n Am citit \u00eentr-o zi din manuscrise vecinului de la doi.<\/p>\n\n\n\n \u201eDrag\u0103 prietene, mi-a zis \u00een timp ce turna whiskey \u00een pahar, \u00eencerci s\u0103-mi dai repere \u00een via\u0163\u0103 din fi\u015fa personajului t\u0103u planificat. Am aceast\u0103 idee pe care nu vreau s-o contrazici \u015fi pe care a\u015f vrea s-o consolidezi cu p\u0103reri la impresie: tr\u0103s\u0103turile personajului cresc \u00een mine \u015fi m\u0103 domin\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, speriat de senza\u0163ia impersonalit\u0103\u0163ii, con\u015ftientizez \u00een acte poza influen\u0163ei livre\u015fti \u015fi m\u0103 opresc s\u0103 m\u0103 reculeg uneori la marginea strungului. A\u015ftept \u00eendeletnicirea de muncitor s\u0103 m\u0103 recompleteze \u015fi s\u0103-mi fac munca pentru care iau un ban. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een momentul alipirii mie platonic la cel realist, s\u0103 m\u0103 \u00eentrebe de vorb\u0103 vreun coleg. Refacerea personalit\u0103\u0163ii de sine la munc\u0103 devine deziderat \u00een matc\u0103. \u00cen aten\u0163ia \u00eemplinirii lui, nu trebuie s\u0103 intre am\u0103nunte alienante. Dac\u0103 se va fi \u00eent\u00e2mplat, voi fi sub controlul de und\u0103 hot\u0103r\u00e2t\u0103 al iner\u0163iei. La orice discu\u0163ie, voi ie\u015fi ab\u0103tut, cu atmosfera acelor fapte pe care le voi fi executat, repet, sub imperiul unor impulsuri str\u0103ine. Dezam\u0103girea fa\u0163\u0103 de semeni, c\u00e2nd m\u0103 explic \u00een prezent, este ca umbra de la ideile platonice: are limbajul deprins \u00een discu\u0163iile noastre \u015fi motiva\u0163ie \u00een inoportunit\u0103\u0163ile care mi se fac\u201c.<\/p>\n\n\n\n \u00cen zadar explicam: \u201ePersonajul meu e un aristocrat. N-ai suficient\u0103 \u00eenzestrare pentru a-l concura. Orice similitudine \u00eentre el \u015fi tine dispare \u00een diferen\u0163a de clas\u0103. Nu te \u00eengrijora pentru ceva impropriu \u015fi te rog s\u0103 nu mai dezba\u0163i pe seama ta probleme care nu te privesc. \u00cen spa\u0163iul vulnerabilit\u0103\u0163ii pe care \u0163i-a creat-o lectura, \u00ee\u015fi face loc adev\u0103rul: nu rezi\u015fti problemelor vie\u0163ii \u015fi te r\u0103zbuni \u00een discu\u0163ii pe interlocutori, repro\u015f\u00e2ndu-le totul, de la ie\u015firea ta din cas\u0103 p\u00e2n\u0103 la revenire; din cauza voastr\u0103<\/em> – acum \u0163inta sunt eu \u2013 sunt deviat de la \u00eencerc\u0103rile de a m\u0103 reg\u0103si<\/em>. Nu a\u015fa te vei reg\u0103si, c\u0103ut\u00e2ndu-te \u00een afar\u0103, \u00een personajele despre care cite\u015fti, ci \u00een unghiul t\u0103u romantic din care sporadic te propulsezi \u00een lume. Acolo vei reg\u0103si aplombul pa\u015foptist \u015fi dispozi\u0163ia la sacrificiu pentru binele general\u201c.<\/p>\n\n\n\n Condi\u0163ia mea de scriitor influen\u0163a lumea \u00een care m\u0103 \u00eenv\u00e2rteam. Dac\u0103 Anca, lectur\u00e2nd pe ascuns din scrieri, ca s\u0103-mi plac\u0103 mai mult, s-a l\u0103sat erodat\u0103 \u00een sinele natural de artificii ad\u0103ugate unui personaj \u00een marginea existen\u0163ei pe un perimetru posibil, ca subterfugii de simpl\u0103 deplasare \u00eenspre scopul definitiv al unei circumstan\u0163e, unde o mai pot recupera pe Anca? De la ce vorb\u0103 \u00eencolo s\u0103 re\u00eennod tradi\u0163ia tandre\u0163urilor noastre?<\/p>\n\n\n\n M\u0103 indignez c\u00e2nd o v\u0103d vorbind cu alt b\u0103rbat \u015fi mereu dup\u0103 \u00eentrevederi o \u00eentreb de unde-l cunoa\u015fte, \u00eentreb p\u00e2n\u0103-mi r\u0103spunde cu acele idei \u015fi cuvinte pe care le a\u015ftept ca izb\u0103vire de la mica, atunci, fr\u0103m\u00e2ntare a geloziei; mai \u00eencolo, acest sentiment trufa\u015f se amplific\u0103, dac\u0103 discu\u0163iile nu-\u015fi rezolv\u0103 instan\u0163ele.<\/p>\n\n\n\n Nevoia dedubl\u0103rii survine imposibilit\u0103\u0163ii de a mai suporta durerea unui moment \u00een via\u0163\u0103 \u015fi speri s\u0103 resim\u0163i responsabilitatea noului statut \u00eentr-un fel mai robust ca pruden\u0163a vechiului (vechii identit\u0103\u0163i).<\/p>\n\n\n\n Cu un ceas sensibil la dispozi\u0163ii de orice natur\u0103, am pornit-o de-a lungul str\u0103zii Sfin\u0163ii Apostoli<\/em>. Sf\u00e2r\u015fitul unui om ac\u0163iona mecanismul ceasului de buzunar \u00eentr-un asemenea fel, \u00eenc\u00e2t vidul p\u0103rea ap\u0103 obosind roti\u0163ele \u015fi dezorient\u00e2nd acele. \u015ei mai robust\u0103 era senza\u0163ia c\u0103 \u00een buzunarul de la piept de\u0163in aspectul propriu al unui final \u2013 un cap desfigurat de om, ca \u00een tabloul Strig\u0103tul<\/em>,dec\u00e2t urma, f\u0103r\u0103 contur veridic, a unei b\u0103t\u0103i de cord sau dec\u00e2t b\u0103taia unei aripi de \u015foim, dac\u0103 l-a\u015f fi ascuns de v\u00e2nat, pentru o secund\u0103, sub hain\u0103. M\u0103 temeam s\u0103 deschid haina, ca nu cumva de sub ea s\u0103 r\u0103sar\u0103 \u00een mijlocul str\u0103zii, \u00een dreptul meu, aproape \u00eenlocuindu-m\u0103, acea fa\u0163\u0103 disperat\u0103, care totu\u015fi ar fi g\u0103sit ecou mai repede \u00een vopseaua tabloului ca \u00een spa\u0163ii \u00eentredeschise, precum haina cu doi nasturi desf\u0103cu\u0163i din trei. Nu aveam ce spune dac\u0103 a\u015f fi fost acuzat de furt, probabil at\u00e2t de bine m-ar fi reprezentat pictura singular\u0103, \u015fi nici la \u00eentrebarea: \u201eFondul strig\u0103tului este durerea \u00eens\u0103\u015fi?\u201c. Nu m-a\u015f fi mirat dac\u0103 a\u015f fi v\u0103zut scris \u00een expozi\u0163ie, sub tablou ori \u00een Program<\/em>: \u201e\u00cen ziua de \u2026, ora \u2026, anul de gra\u0163ie 19.. sau 20\u2026, un copil a c\u0103utat \u00een spatele ramei gura clam\u00e2nd\u201c. Strig\u0103tul e adresat numai privitorului care descoper\u0103 \u2013 ca \u00een oglind\u0103: o dat\u0103, se recunoa\u015fte \u00een sunetul \u00eenr\u0103mat ca ipostaz\u0103 a dezn\u0103dejdii, o dat\u0103 \u00een via\u0163\u0103.<\/p>\n\n\n\n A trecut o lun\u0103 de singur\u0103tate \u015fi m\u0103 g\u0103sesc \u00eentr-un apus \u00een Parc: \u201eDoamne, ajut\u0103-m\u0103 s\u0103 m\u0103 salvez de la dezn\u0103dejde! \u00cemi dai motive \u015fi timp liber s\u0103 m\u0103 bucur de natur\u0103, dar nu m\u0103 simt prea larg \u00een ceea ce tr\u0103iesc: o nelini\u015fte instantanee, cu un tipic solit ceasurilor de contempla\u0163ie.<\/p>\n\n\n\n \u00cencerc s\u0103 nu m\u0103 g\u00e2ndesc la Anca. Probabil m\u0103 enerveaz\u0103 faptul c\u0103 al\u0163i b\u0103rba\u0163i n-au motive mai multe ca mine s\u0103-i vorbeasc\u0103, eventual tandru, \u015fi n-am cuno\u015ftin\u0163\u0103 despre ce face ea \u00een prezent.<\/p>\n\n\n\n Deschid Ars amandi<\/em> \u015fi caut \u00een cuprins pasaje despre cauzele de a supravie\u0163ui \u00een dragoste, c\u00e2nd ignorarea de c\u0103tre iubit\u0103 escaladeaz\u0103 insuportabilul, nu \u00eenainte de a m\u0103 impresiona de c\u00e2ntecul peti\u0163ionar al lui Orfeu \u00een Infern, citind \u00eenc\u0103 o dat\u0103 \u00een Metamorfoze<\/em>: \u201eO, zeit\u0103\u0163i ale lumii subp\u0103m\u00e2ntene \u00een care venim to\u0163i \/ cei care suntem n\u0103scu\u0163i muritori, \/ \u00eeng\u0103dui\u0163i, de se poate, \/ s\u0103 spun adev\u0103rul, \/ l\u0103s\u00e2nd la o parte ocoli\u015furile unei vorbiri me\u015fte\u015fugite. \/ N-am venit aici ca s\u0103 v\u0103d Tartorul cel \u00eentunecat, \/ nici s\u0103 leg monstrul cel cu trei capete \u015fi cu \u015ferpi ca ai Meduzei, \/ \u00een jurul g\u00e2tului. \/\/ So\u0163ia mea e pricina acestui drum: o viper\u0103 c\u0103lcat\u0103 i-a trimis veninul \u00een corp \/ \u015fi i-a curmat via\u0163a \u00een floarea v\u00e2rstei. \/ Am voit s\u0103 pot suporta \u015fi nu voi nega c\u0103 am \u00eencercat. \/ Amor a \u00eenvins. \/ Acest zeu e binecunoscut \u00een lumea celor de sus. \/ Nu \u015ftiu dac\u0103 e \u015fi aici, \/ totu\u015fi cred c\u0103 se g\u0103se\u015fte \u015fi aici la locul s\u0103u \u015fi, \/ dac\u0103 nu e mincinoas\u0103 vechea poveste cu r\u0103pirea, \/ \u015fi pe voi tot dragostea v-a unit. \/ V\u0103 conjur pe aceste locuri pline de groaz\u0103, \/ pe acest haos imens \u015fi pe t\u0103cerile marii \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ii, \/ desface\u0163i destinele prea repede terminate ale Eurydicei. \/ To\u0163i v\u0103 suntem datornici vou\u0103 \u015fi, \/ dac\u0103 z\u0103bovim pu\u0163in \u00een via\u0163\u0103, \/ mai cur\u00e2nd sau mai t\u00e2rziu, \/ spre acela\u015fi loca\u015f pornim. Aici tindem to\u0163i, \/ aceasta este cea din urm\u0103 cas\u0103 \u015fi sub puterea voastr\u0103 sunt cele mai \u00eendelungate \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ii ale neamului omenesc. \/ \u015ei Eurydice, dup\u0103 ce va ajunge la anii b\u0103tr\u00e2ne\u0163ii, \/ se va supune legilor voastre. \/ V\u0103 cer s\u0103-i da\u0163i s\u0103 se foloseasc\u0103 de dreptul ei. \/ Iar dac\u0103 destinele refuz\u0103 aceast\u0103 \u00eeng\u0103duin\u0163\u0103 pentru so\u0163ia mea, \/ eu \u00een niciun chip nu vreau s\u0103 m\u0103 mai \u00eentorc. \/ Bucura\u0163i-v\u0103 de moartea am\u00e2ndurora!\u201c.<\/p>\n\n\n\n Cu dou\u0103 c\u0103r\u0163i \u00een m\u00e2n\u0103, pe alei, dau la un moment dat cu piciorul \u00eentr-o creang\u0103 rupt\u0103, c\u0103zut\u0103 pe jos, \u00eentre frunze, \u015fi cuget: pentru ce s\u0103 fi fost condamnat Ovidiu la exil? Pentru sfaturile din Ars amandi<\/em>? \u00cen aceast\u0103 carte de opt sute de versuri, din care, student, am tradus peste patru sute, eu g\u0103sesc inversul cauzei surghiunului. <\/p>\n\n\n\n La serbarea zilei de na\u015ftere, sim\u0163im cu nostalgie c\u0103 prezentul nu mai re\u0163ine prea mult din aspira\u0163ia trecutului, dar \u0163in\u00e2ndu-ne deoparte de ceremoniile prilejuite de aniversare, sentimentul trecerii timpului se atenueaz\u0103 \u015fi ne exclude beatitudinii comune c\u0103 firea a triumfat pierz\u00e2nd un an, c\u00e2nd \u00een\u0163elepciunea de a te sustrage valului general parvine prin senectute.<\/p>\n\n\n\n Prad\u0103 unor dubii, consim\u0163i la pierzanie, pentru ca ambi\u0163ia de a te p\u0103stra la fel, \u00een armonie cu daruri fizice neschimbate, cu dorin\u0163e de a iubi femei tinere \u015fi frumoase, s\u0103 nu-\u0163i devin\u0103 fapt zilnic.<\/p>\n\n\n\n Un telefon de la un prieten poet m-a edificat. L-a cunoscut pe Nichita. \u201eCe impresie \u0163i-a f\u0103cut?\u201c. \u201eC\u0103 dorea s\u0103 se duc\u0103\u201c. \u201eDe ce?\u201c. \u201eDin dragoste\u201c. Se \u00eendr\u0103gostise \u015fi dilema de a fi sau a nu fi acceptat \u00eei reprimase instinctul de supravie\u0163uire.<\/p>\n\n\n\n Pentru c\u0103 mi se p\u0103rea c\u0103 \u00eentreaga suferin\u0163\u0103 a dragostei o tr\u0103iam numai eu, am mers la icoane, cuprins dup\u0103 un timp relativ lung, de \u00eenclina\u0163ia reculegerii. Biblia<\/em> \u00een special, prin surprinderea at\u00e2tor istorii de triburi \u015fi de evenimente particulare, \u00eemi conferea \u00een consecin\u0163a lecturii, un calm special care m\u0103 scotea din tensiunea p\u0103rerii c\u0103 sunt singurul destinatar al neajunsului unui demers c\u0103tre prosperitate sentimental\u0103 \u015fi c\u0103, \u00een reculul impactului cu \u0163inta onest\u0103, nu am echivalent de revigorare dec\u00e2t \u00een contemplarea afec\u0163iunii declarate.<\/p>\n\n\n\n Iubirea era expus\u0103 ca datorie \u00een raporturi slug\u0103-st\u0103p\u00e2n \u015fi neg\u0103sind opozi\u0163ie \u00een ad\u00e2ncul inimii roabei Rut, str\u0103bunica lui Iisus, m\u0103 rugam pentru un context \u00een care starea de st\u0103p\u00e2n a lui Booz s\u0103-mi fie atitudine \u00een alt\u0103 rela\u0163ie. Ata\u015famentul era fa\u0163\u0103 de acele femei pe care le-a\u015f fi iubit cu o inim\u0103 de cre\u015ftin, cu umilin\u0163\u0103 \u015fi mai mult ca pe mine \u00eensumi.<\/p>\n\n\n\n \u00centrebat odat\u0103 despre Anca, i-am f\u0103cut un portret fizic: \u201e\u00cenalt\u0103, slab\u0103, poate prea slab\u0103, p\u0103r \u015faten, vopsit discret \u00een blond, g\u00e2t sub\u0163ire \u015fi lung\u201c. Aici m-am oprit. \u00cen descriere am descoperit defectul pe care din dragoste nu-l aflasem p\u00e2n\u0103 acum. Din acel moment, nu mi-a mai p\u0103rut sublim\u0103, demn\u0103 de od\u0103, ci egal\u0103 celorlalte femei. Eu de\u0163ineam un rol de aspira\u0163ie, de rob care e nevoie s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 sarcini pentru a i se oferi colapsul \u00een curtenie, deci, \u00een epuizare de mijloace, logodna.<\/p>\n\n\n\n Revela\u0163ia egalit\u0103\u0163ii am avut-o c\u00e2nd Anca nu era de fa\u0163\u0103. Dorin\u0163a de a m\u0103 reabilita \u00een prietenie f\u0103r\u0103 patim\u0103 exagerat\u0103, m\u0103 f\u0103cea ner\u0103bd\u0103tor s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim \u015fi s\u0103 afirm \u00een discu\u0163ie, indiferent de tem\u0103, dispozi\u0163ia-mi calm\u0103, superioar\u0103, neglijent\u0103 la \u201eerorile\u201c ei, a unui b\u0103rbat care s-a \u00een\u0163eles el pe sine \u00eensu\u015fi.<\/p>\n\n\n\n \u00cemi era greu pentru c\u0103 nu acceptam supliciul prezentului c\u00e2nd era alternativ\u0103 de fericire \u015fi m\u0103 revoltam, de cele mai multe ori cump\u0103nit, c\u00e2nd totul depindea de obiectivul despre care ar fi vorbit Anca \u015fi nu o f\u0103cea. \u00cen concluzii la revederi, mai consideram c\u0103 n-are aceea\u015fi viziune. <\/p>\n\n\n\n Orice obstacol \u00eent\u00e2mpinat \u00een des\u0103v\u00e2r\u015firea leg\u0103turii noastre ap\u0103rea ca pagin\u0103 sortit\u0103 pe care o citeam atent, doar voi descoperi nuan\u0163e fundamentale care s\u0103 m\u0103 fi edificat \u00een sensul dorit de mine, de continuare \u00een rela\u0163ie sau, dimpotriv\u0103, de ie\u015fire, ceea ce deloc n-a\u015f fi vrut. Desigur, a\u015f fi optat, dac\u0103 autorul de fatum-uri pentru oameni m-ar fi \u00eentrebat, pentru cele mai romantice pagini, cu mine protagonist \u015fi tr\u0103itor de evenimente maxime, conforme imagina\u0163iei: ie\u015firi din ora\u015f cu ma\u015fina, \u00eentre noi, \u00een cotier\u0103 av\u00e2nd dulciuri \u015fi cafea, eu \u00een voie apuc\u00e2ndu-i m\u00e2na, degetele ei fine. Din ivirea obstacolelor \u00een miracolul romantic aflam resursa proprie de rezisten\u0163\u0103 la triste\u0163ea grea a unei desp\u0103r\u0163iri neanun\u0163ate, c\u0103 posibilit\u0103\u0163ile de a m\u0103 reechilibra, destule \u015fi vacante, rezidau \u00een mediul meu, f\u0103r\u0103 a fi nevoit s\u0103 ies \u00een lume, cu tot orizontul presupus.<\/p>\n\n\n\n Lectura marii c\u0103r\u0163i prelua \u015fi atenua din anxiet\u0103\u0163i. Erau lecturi pe care le descifram special \u00een sensurile auxiliare st\u0103rii mele. M\u0103 preocupa timpul care m\u0103 prinsese \u00een flux \u015fi unica posibilitate de a sc\u0103pa avalan\u015fei lui era s\u0103 m\u0103 sustrag \u00een spa\u0163iul unei iubiri unice \u015fi de reciprocitate \u00een care s\u0103 m\u0103 bucur de suflet, iar \u00een moarte s\u0103 fiu consecin\u0163\u0103 de iubire tr\u0103it\u0103.<\/p>\n\n\n\n P\u00e2n\u0103 la Anca nu mai tr\u0103isem reciprocitatea afirmat\u0103 f\u0103r\u0103 team\u0103 c\u0103, spun\u00e2nd-o, dovede\u015fti sl\u0103biciune fa\u0163\u0103 de cel\u0103lalt care ar putea profita \u015fi s\u0103 se poarte dominator.<\/p>\n\n\n\n Am tres\u0103rit \u015fi mi-am retras degetul de pe buton. Liftul fusese chemat \u00eenaintea mea de cineva mai sus. Am avut ideea c\u0103 impulsul de a urca s-a dus dinspre mine la cer, l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 \u00eentr-o gravita\u0163ie aberant\u0103, de sf\u00e2r\u015fit de lume, c\u00e2nd toate se pr\u0103bu\u015fesc, iar fiin\u0163a, renegat\u0103 definitiv de marele Dumnezeu, recade mai mult \u00een propria-i densitate, popasul devenind destina\u0163ie.<\/p>\n\n\n\n Faptul cunoa\u015fterii se reabsoarbe dimensiunilor \u00een care se deschisese, acelor mari domenii ca \u015ftiin\u0163a, care ne \u00eennobilaser\u0103 \u015fi ne apropiaser\u0103 de \u0163inta \u00een care fusesem fixa\u0163i, asemenea \u00een chip \u015fi tr\u0103ire lui Dumnezeu. \u00cen preajm\u0103, ca exponent al unui abis ad-hoc, instalat \u00een sens invers liftului ascendent, nu g\u0103seam sprijin, pe c\u00e2nd \u00een geam soarele se descria ca fum al unui foc aproape consumat.<\/p>\n\n\n\n Identitatea prezent\u0103 \u00een care m\u0103 exaltam cu atribute ferme de caracter, acum se anula \u00een regres p\u00e2n\u0103 la p\u0103rerile care-mi deveneau baz\u0103 de pornire pentru o vedere nou\u0103, fie \u015fi numai sporadic\u0103, ale bunicului participant pe front la Sevastopol, c\u0103 pr\u0103pastia curs\u0103 din misiunea (aripile) avioanelor, exploda \u00een mine ca bomb\u0103. M-am surprins salut\u00e2nd cu m\u00e2na \u00een aer un vecin de palier; \u00eentre mine \u015fi el prevedeam pilotul care din carling\u0103 flutura amical o e\u015farf\u0103 a timpului s\u0103u. O vreme n-am \u015ftiut s\u0103 explic vecinului momentul acesta. Fo\u015fnetul plasei pe care pusesem m\u00e2na, contrastant prin superficialitate vacarmului interior, m-a trezit din confuzie.<\/p>\n\n\n\n \u00cenaintarea \u00een v\u00e2rst\u0103 coincide cu apari\u0163ia ideii c\u0103 moartea rezolv\u0103 crizele \u00een care intri, legate de timp sau de faptul c\u0103 un defect fizic, dac\u0103-l ai, se va anula \u00een moarte, \u00een timp ce, p\u00e2n\u0103 aici, el \u00een v\u00e2rste se va fi amplificat, precum \u015fi fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile presupuse de el. Dup\u0103 traversarea mor\u0163ii \u015fi a por\u0163iei de eternitate, spiritul t\u0103u va reveni \u00een alt\u0103 via\u0163\u0103 pe Terra, sub acea \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare pe care o vrea ambi\u0163ia ta prezent\u0103. Alt chip din ambi\u0163ia de azi, cu tr\u0103s\u0103turi ale aspira\u0163iei c\u0103tre un idol al frumuse\u0163ii. Conjunc\u0163ia dintre minte \u015fi frumuse\u0163ea fizic\u0103 o vei fi con\u015ftientizat suficient, astfel \u00eenc\u00e2t vei avea ocazia ei \u015fi o vei etala ca un filosof \u00een opera lui. \u00cen capitole se vor fi rev\u0103rsat experien\u0163e ale iubirii care ajutat\u0103 de harurile \u00een sf\u00e2r\u015fit primite \u00een a doua via\u0163\u0103, va fi triumf\u0103toare asupra timpului care iar te va \u00eemb\u0103tr\u00e2ni, dar am\u0103r\u0103ciunea perisabilit\u0103\u0163ii \u00ee\u0163i va fi departe, respins\u0103 de un suflet fericit.<\/p>\n\n\n\n Teama de moarte se atenua mult \u00een aceste momente de fr\u0103m\u00e2ntare, \u00een timp ce \u00een\u0163elegerea fa\u0163\u0103 de curajul unor eroi legendari ca Ahile \u00eemi f\u0103cea veridice Iliada<\/em> \u015fi Odiseea<\/em>, orice oper\u0103 de la Epopeea lui Ghilgame\u015f<\/em> \u00eencoace. Din cauza condi\u0163iei acestuia de semizeu, mai aveam p\u00e2n\u0103 a \u00een\u0163elege amploarea \u00eendr\u0103znelii unice a lui Ahile de a alege nemurirea modelului care a devenit, \u00een locul unei vie\u0163i lungi \u015fi fericite.<\/p>\n\n\n\n Detestam faptul de a fi \u00eendr\u0103gostit. Mai mari p\u0103reau obstacolele ca prilejurile de \u00eemplinire. Preocup\u0103ri curente \u00eemi erau afectate de \u00eendoial\u0103 numai pentru c\u0103 eram departe de Anca. Ea g\u00e2nde\u015fte diferit de mine. Spune ceva o dat\u0103 \u015fi nu mai revine, ori mie a reveni la ceea ce mi-a pl\u0103cut s\u0103 aud c\u00e2ndva, hot\u0103r\u00e2te confirm\u0103ri, decizii de a privi \u00eenainte, mi se p\u0103rea c\u0103 \u00eenseamn\u0103 dragoste.<\/p>\n\n\n\n Eram complexat din cauza aspira\u0163iei de a tr\u0103i sub toate raporturile cu Anca \u015fi gre\u015feam \u00een afirma\u0163ii, patima din spuse r\u0103scolea r\u0103ut\u0103cios, c\u0103 nu m\u0103 deconspiram, jucam inversul rolului tr\u0103it.<\/p>\n\n\n\n \u00cen discu\u0163iile noastre, m-am redescoperit pe mine \u00eensumi \u015fi progresiv mi-am \u00een\u0163eles firea, st\u0103ri a c\u0103ror melcancolie nu \u015ftiam de unde provine.<\/p>\n\n\n\n O pornisem iar\u0103\u015fi la drum. Oh! Exclamam \u015fi-mi veneau \u00een minte, \u00een treac\u0103t prin autog\u0103ri \u00een paragin\u0103, versuri din Conachi, oh! Exclama\u0163iile care trec\u0103torilor p\u0103reau semnalul unei dureri ad\u00e2nci, erau de fapt bucurii sonorizate \u00een fa\u0163a peisajelor \u015fi a oamenilor \u00eent\u00e2lni\u0163i, erau semnul unui extaz imposibil de surprins, c\u0103 m-am despov\u0103rat de iubirea pentru Anca, \u00een m\u0103sura \u00een care \u00eemi permitea absen\u0163a ei. \u00cen distan\u0163a, m\u0103surabil\u0103 \u00een kilometri, dintre noi, se dilua, spre deschiderea mea \u00eenspre alte lucruri, \u00eencordarea \u00een dragoste. Oricine m\u0103 vizita resim\u0163ea \u00een mediul meu tensiunea iubirii \u015fi la plecare, lua ceva din ea. De\u015fi vast\u0103 \u015fi robust\u0103, lumea de afar\u0103 n-o \u00eenvingea pe cea l\u0103untric\u0103, \u00een care m\u0103 refugiasem cu visul de a fi reie\u015fit iar \u00een lume, cu op\u0163iuni sentimentale \u00eemplinite.<\/p>\n\n\n\n Ca s\u0103 m\u0103 fi bucurat iar de c\u0103l\u0103torie, c\u0103utam premisele conjuncturale ale vechii incursiuni la mare, c\u00e2nd pe balcoane grece\u015fti, lecturam lini\u015ftit din c\u0103r\u0163i de A. Holban.<\/p>\n\n\n\n Pe strad\u0103, \u00eengerul \u00eent\u00e2lnit c\u00e2ndva \u00een c\u0103derea mea \u00een trans\u0103, s-a ivit ca o fluturare de lumin\u0103 l\u00e2ng\u0103 hotelul Jiul:<\/p>\n\n\n\n \u201eIart\u0103-mi cursul tenta\u0163iei \u2013 m\u0103 oprisem \u00een loc \u015fi rosteam lent \u015fi destul de \u00eencet, ca nu cumva trec\u0103torii s\u0103 m\u0103 ia drept nebun \u2013 iart\u0103-mi, repet, \u00eengerule, care faci abil conexiunea dintre lumi, iart\u0103-mi sl\u0103biciunea de a fi fost aproape rostirii f\u0103r\u0103 control a ceea ce am v\u0103zut demult.<\/p>\n\n\n\n Rostirea devenea un corp de sine st\u0103t\u0103tor care nu se pulveriza \u00een ideile care o continuau, ci afectat\u0103 \u00een vreun fel de inten\u0163ia mea de a o prelua \u00een confesiune, se de\u015fira nelegitim pe Terra. Realit\u0103\u0163ile deconspirate: raiuri \u00een mi\u015fcare, infern rezid\u00e2nd \u00een umbre mai mult dec\u00e2t pot \u00eendura, \u00ee\u015fi vor fi redublat circumstan\u0163ele \u015fi din suportul nou reizbucneau f\u0103r\u0103 tandre\u0163ea atingerii ideilor umane, \u00een frontul cosmic, anul\u00e2nd calea propice transei.<\/p>\n\n\n\n \u00cengerul, \u00een propria-i apari\u0163ie pe care o sus\u0163inea prin efectul curant al b\u0103t\u0103ilor mai repezi din aripi, se \u00eensenina \u015fi din efectul de aur al vorbelor mele \u015fi-a asigurat combustia de a rezista sf\u00e2r\u015fitului \u00een scop: cineva din grija lui \u00ee\u015fi oprea m\u0103rturisirea \u00een marginea adev\u0103rurilor din Biblie.<\/p>\n\n\n\n Fa\u0163\u0103 de Anca, lumea din jur c\u0103zuse. Apreciam interven\u0163ii simple: \u201eNiciun autobuz nu pleac\u0103 din ora\u015ful acesta la o asemenea or\u0103. \u00cen nicio direc\u0163ie\u201c ca semne de inteligen\u0163\u0103 aparte. At\u00e2t eram atent la oameni, c\u00e2t s\u0103-mi furnizeze o informa\u0163ie util\u0103 mersului pe mai departe. Eram uimit c\u0103 m\u0103 \u00een\u0163elegeau.<\/p>\n\n\n\n \u00cendelungatele discordii nu le mai clarificam dec\u00e2t \u00een defavoarea mea: eu sunt vinovat prin repetate \u00eentreb\u0103ri care induc ne\u00eencredere, prin mir\u0103ri \u00een marginea unor situa\u0163ii de la care a\u015fteptam o explica\u0163ie. Numai \u00een fa\u0163a r\u0103spunsului: \u201eOf! dac\u0103 nu po\u0163i avea \u00eencredere, de ce s\u0103 mai continu\u0103m?\u201c, ca un taler greu, s\u0103lt\u00e2ndu-l pe cel\u0103lalt \u00een lumina aten\u0163iei, \u00eemi rec\u0103p\u0103tam calmul necesar perpetu\u0103rii dialogului fin.<\/p>\n\n\n\n \u00centre noi, \u00eentre mine \u015fi Anca, nu era dec\u00e2t o poveste. Dup\u0103 ce n-am mai crezut \u00een nimic, expresiile con\u0163in\u00e2nd culmea unor fantezii, au regresat, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een aer z\u0103pada fabulosului pur. Sub presiunea drept\u0103\u0163ii, oscilam \u00eentre bine \u015fi r\u0103u, ca \u00eentre dou\u0103 toarte de cup\u0103; la un moment dat, am s\u0103rit peste m\u0103sura celor dou\u0103 valori \u015fi, ca s\u0103-mi dovedesc mie \u00eensumi c\u0103 sunt \u00een afara comunului, am ucis-o pe gazd\u0103, izbind-o cu fruntea de pere\u0163i. M-am plasat peste fascina\u0163ia referent\u0103 a echilibrului. \u00cen s\u00e2ngele uscat pe lespezi, am \u00eentrez\u0103rit, \u00eenfiorat, micul testament, pe care-l preg\u0103tea: \u00eentre beneficiari, eram \u015fi eu. Dorin\u0163a mare de a-\u015fi fi \u00eemplinit subpunctele inscrip\u0163ionase fluxul sanguin. Planuri \u00eei curgeau din vene. Am eliberat-o de planuri \u015fi de tensiunea lor. E binele pe care i l-am f\u0103cut. Vreau r\u0103splat\u0103 pentru aceasta. Voi merge \u00een lume \u015fi voi spune doar at\u00e2t: am pus punct la planuri.<\/p>\n\n\n\n Am c\u0103utat un spa\u0163iu de \u00eendreptare a gre\u015felii de a fi ucis o persoan\u0103. Cel mai bun ar fi fost interiorul unei balene, unde m-a\u015f fi refugiat de \u00eentregul teluric, nu doar de semnifica\u0163ia no\u0163iunii Om,<\/em> \u015fi nu m-ar fi ajuns, perisabile pe traseu, invidia \u015fi cutezan\u0163a.<\/p>\n\n\n\n La o mas\u0103 de lemn cu o lamp\u0103 aprins\u0103, preg\u0103tit s\u0103 dau mai departe o pagin\u0103 din carte, \u00een pragul cel nou al amintirii de a m\u0103 fi sustras la na\u015ftere, dintr-un sine care, f\u0103r\u0103 tiparul v\u0103zutului ulterior, a derulat \u00een traiul p\u0103relnic destinul din cer, am scris mai multor posturi de televiziune \u015fi unor centre de cercetare \u015ftiin\u0163ific\u0103. M\u0103 ofeream voluntar: s\u0103 m\u0103 expedieze cu echipament elementar de supravie\u0163uire, \u00een p\u00e2ntecele unui chit. Am luat leg\u0103tura cu mai mul\u0163i filosofi \u00een vog\u0103. Nu m-au luat \u00een serios; au presupus c\u0103 voi reveni dintr-un ad\u00e2nc asem\u0103n\u0103tor ca solitudine profundului omenesc, cu o foaie de observa\u0163ii firav\u0103, redus\u0103 la anxietate. s\u0103 le ofer o fi\u015f\u0103 de observa\u0163ii. \u00cen fond, m\u0103 devora \u00een condi\u0163ia mea civil\u0103 procesul-verbal, la care scria un plutonier. <\/p>\n\n\n\n M\u0103 raportam \u00eengerului \u00een situa\u0163ii f\u0103r\u0103 ie\u015fire: \u201eD\u0103-mi elan din firea ta de lumin\u0103, s\u0103 m\u0103 \u00eenal\u0163 peste m\u00e2nia care \u00een avans, o simt \u00een prezent!\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" La grani\u0163a dintre cele dou\u0103 lumi, acolo unde rezid\u0103 posibilitatea de a-l lua pe Leonardo da Vinci \u00een avion, am avut previziunea unei migra\u0163ii totale a oamenilor, dintr-un viitor care-i \u00eempingea \u00een cataclism, \u00eenspre trecut, timpul fiind transformare aplicabil\u0103 tuturor categoriilor de la Dumnezeu \u00een jos: planete, sori, legi de geometrie, piramide \u00een destr\u0103mare, p\u0103m\u00e2nt … Continu\u0103 lectura Roman de introspec\u021bie<\/span>