{"id":4504,"date":"2021-12-04T16:39:38","date_gmt":"2021-12-04T16:39:38","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=4504"},"modified":"2021-12-05T16:42:49","modified_gmt":"2021-12-05T16:42:49","slug":"dorul-de-propriul-sine-cronica-de-carte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2021\/12\/04\/dorul-de-propriul-sine-cronica-de-carte\/","title":{"rendered":"Tendin\u021ba de a spune verde \u00een fa\u021b\u0103. Cronic\u0103 de carte"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

\u00cen volumul de liric\u0103, intitulat Piele pe piele<\/em> (Ed. Casa de pariuri literare, Bucure\u0219ti, 2021), Lia Faur \u00ee\u0219i propune o cunoa\u0219tere (de tip socratic) a lumii, pornind, astfel, de la cunoa\u0219terea de sine. Urma impresiilor pe care i le-a creat realitate este asem\u0103nat\u0103, ca tip de fragilitate, cu aceea l\u0103sat\u0103, pe un perete \u00eeng\u0103lbenit, de pozele care au fost date jos. \u00cen aceast\u0103 \u201ehipnoz\u0103 a propriei obsesii\u201d, surprinde imaginea p\u0103m\u00e2ntului v\u0103zut din spa\u021biu, precum \u00een Epopeea lui Ghilgame\u0219<\/em>: \u201ese z\u0103re\u0219te p\u0103m\u00e2ntul \/ peste care a curs o b\u0103ltoac\u0103 de s\u00e2nge \/ acolo unde de obicei \u00eenfloresc merii\u201d (Hipnoza propriei obsesii<\/em>). \u00centr-o \u201e\u021bar\u0103 nefericit\u0103\u201d, orizontul este compus numai din probleme de o dubl\u0103 natur\u0103, social\u0103 \u0219i economic\u0103: \u201eto\u021bi au rate copii pensii cheltuieli la gaz curent servicii mobile \/ Rom\u00e2nia, Dumnezeu te iube\u0219te! (mod implicit<\/em>). Din iure\u0219ul tr\u0103it, r\u0103m\u00e2ne \u0219irul de poze, \u00eentr-un chenar de lemn, pe perete, rutin\u0103 care a caracterizat, decenii la r\u00e2nd, pe aproape fiecare om de r\u00e2nd \u2013 s\u0103-\u0219i str\u00e2ng\u0103 fotografiile: \u201eperetele t\u0103u r\u0103m\u00e2ne intact cu amintiri din care po\u021bi reconstitui o via\u021b\u0103 fericit\u0103\u201d. Pozele confer\u0103 colec\u021bionarului posibilitatea de a revedea momentele mai senine din via\u021b\u0103 \u0219i de a vorbi despre acele momente oaspe\u021bilor mai apropia\u021bi. Dragostea de care autoarea se bucur\u0103 \u00een prezent, din partea unui \u201etu\u201d, pronume care desemneaz\u0103, probabil, pe iubitul ei, o estompeaz\u0103 pe aceea de care a avut parte \u00een copil\u0103rie, din partea p\u0103rin\u021bilor, consider\u00e2ndu-se \u201eun copil ferit de iubire\u201d, ipostaz\u0103 care, \u00een mod paradoxal, a presupus diverse avantaje, precum acela de a fi iubit \u201evie\u021buitoarele \u0219i firele de iarb\u0103\u201d (pauz\u0103 2<\/em>). Compara\u021bia dintre cele dou\u0103 feluri de iubire, erotic\u0103 \u0219i parental\u0103, devine prilej de recuperare, prin introspec\u021bie, a unei amintiri legate de \u201ecel mai mare magazin din Arad\u201d: \u201e\u00een \u201976 un copil era tras de m\u00e2n\u0103 pe sc\u0103rile \u00eenalte \/ o feti\u021b\u0103 \u00een pantaloni cadrila\u021bi cu p\u0103r mult \u0219i galben \/ mergea s\u0103-i cumpere tata h\u0103inu\u021be de Cr\u0103ciun \/ vor dormi \u00een compartiment apoi \u00een gar\u0103 \/ p\u00e2n\u0103 se deschid magazinele \/ e prima oar\u0103 \u00een tren \/ va fi mereu z\u0103pad\u0103 \/ chiar dac\u0103 b\u0103ie\u021belul i-a spus c\u0103 o va fura pe toat\u0103 la noapte\u201d (h\u0103inu\u021be pentru nori. iarna care nu se va sf\u00e2r\u0219i niciodat\u0103<\/em>). Poemele au \u0219i un caracter militant, deseori Lia Faur face trimitere la evenimente de importan\u021b\u0103 istoric\u0103. Fiindc\u0103 atunci nu a reu\u0219it, ast\u0103zi, cu ocazia acestui volum, poeta expediaz\u0103 o scrisoare simbolic\u0103 v\u0103rului ei, martir al Revolu\u021biei din 1989: \u201ederulez filmul zilei tale din optsprezece \/ imaginile scurtcircuit\u00e2nd fiecare pas invers propor\u021bional cu via\u021ba (…) Scrisoarea Liei c\u0103tre Sorin Leia, v\u0103rul ei de 22 de ani, erou martir \u00eempu\u0219cat \u00een 18 decembrie 1989 \/ pe treptele Catedralei Mitropolitane din Timi\u0219oara\u201d (r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele zilei<\/em>). Omagiul, care atrage aten\u021bia asupra sacrificiului at\u00e2tor tineri, \u00een numele libert\u0103\u021bii \u2013 a\u0219a cum o vedeau ei atunci -, marcheaz\u0103, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, suferin\u021ba insurmontabil\u0103 a familiilor care, la Revolu\u021bie, au pierdut pe cineva drag. Totodat\u0103, ca \u00een piesele lui Eugen Ionescu, se pun pe tapet probleme ale oamenilor moderni, probleme care nu par a fi luate \u00een serios de c\u0103tre majoritate, dar care au anvergura lor: \u201eam luat cina \u0219i am vorbit despre realiz\u0103ri \/ ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 faci ceva \u00een via\u021b\u0103 \/ s\u0103-\u021bi atingi poten\u021bialul \/ s\u0103 le \u00eenchizi gura p\u0103rin\u021bilor bloca\u021bi pe traseu \/ poate s\u0103 scrii o carte bun\u0103 \/ s\u0103 adormi f\u0103r\u0103 somnifere s\u0103 te surprinzi \u00een oglinzile hotelurilor de provincie \/ s\u0103-\u021bi sugi burta \/\/ carnea ta are nevoie s\u0103 ias\u0103 din c\u00e2mpul gravita\u021biei\u201d (cin\u0103<\/em>).  <\/p>\n\n\n\n

Subscris temelor majore, ca dragostea, natura \u0219i istoria, volumul, al c\u0103rui titlu subliniaz\u0103 disponibilitatea Liei Faur de a spune totul, verde \u00een fa\u021b\u0103, p\u00e2n\u0103 la piele, este atractiv \u0219i perfect sincronizat ritmului interior al liricii actuale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen volumul de liric\u0103, intitulat Piele pe piele (Ed. Casa de pariuri literare, Bucure\u0219ti, 2021), Lia Faur \u00ee\u0219i propune o cunoa\u0219tere (de tip socratic) a lumii, pornind, astfel, de la cunoa\u0219terea de sine. Urma impresiilor pe care i le-a creat realitate este asem\u0103nat\u0103, ca tip de fragilitate, cu aceea l\u0103sat\u0103, pe un perete \u00eeng\u0103lbenit, de … Continu\u0103 lectura Tendin\u021ba de a spune verde \u00een fa\u021b\u0103. Cronic\u0103 de carte<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-4504","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4504","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4504"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4504\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4513,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4504\/revisions\/4513"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4504"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4504"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4504"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}