Din durere, peste ani, r\u0103m\u00e2ne imaginea momentelor consecutive evenimentului nefast care a produs-o. Ast\u0103zi, rememor\u00e2nd, nu v\u0103d dinaintea ochilor dec\u00e2t iconografia perioadei, nu pr\u0103bu\u0219irea sufletului \u00een dezn\u0103dejde sau teama care m\u0103 \u00eenso\u021bea, la orice pas, ca nu cumva accidentul \u00eent\u00e2mplat tatei s\u0103 se repete…<\/p>\n\n\n\n
M\u0103 rev\u0103d alerg\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 spital \u0219i a\u0219tept\u00e2nd SMURDUL, pentru a-l contempla pe tata, ale c\u0103rui clipe erau num\u0103rate – dup\u0103 cum eram pu\u0219i \u00een tem\u0103 de c\u0103tre echipajul care-i acordase primul ajutor. \u00cen fa\u021ba mea, era unchiul, fratele tatei, pe care, \u00een \u0219ocul de care eram cuprins, l-am \u00eentrebat dac\u0103 voi putea trece peste suferin\u021b\u0103. Nu am re\u021binut ce mi-a spus, dar nu m\u0103 sim\u021beam deloc bine \u00een ve\u0219mintele cuvintelor presupuse de \u00eentrebare, fiindc\u0103 nu trebuia s\u0103 fiu eu \u00een acel context – mul\u021bi prieteni mi-au m\u0103rturisit c\u0103 nu le venea s\u0103 cread\u0103 c\u0103 mie mi s-a putut \u00eent\u00e2mpla una ca asta, precum nici mie nu-mi venea s\u0103 accept modul acelei pierderi neremontabile \u0219i nu aveam \u00eencotro fugi – aceasta este limita noastr\u0103 ca oameni s\u0103 nu putem da via\u021b\u0103 de la noi acelora pe care-i iubim (\u0219i, poate, \u0219i altora afla\u021bi \u00een pragul sf\u00e2r\u0219itului). <\/p>\n\n\n\n
Cel mai nedrept fapt este s\u0103 a\u0219tep\u021bi la u\u0219a muribundului (nu-i un cuv\u00e2nt potrivit pentru personalitatea tatei, un om f\u0103r\u0103 team\u0103 de nimic), s\u0103 nu ai nicio putere s\u0103-l aju\u021bi \u0219i s\u0103 fii informat de c\u0103tre medici, c\u0103, p\u00e2n\u0103 diminea\u021ba, via\u021ba i se va scurge din trup, c\u0103 va supravie\u021bui at\u00e2ta vreme c\u00e2t inima \u00eei va rezista (\u00eens\u0103 nu mai mult p\u00e2n\u0103 a doua zi). Obosit, m-am dus p\u00e2n\u0103 la ma\u0219in\u0103, pentru ceva. Am \u00eenchis ochii, pentru c\u00e2teva momente. Somnul m-a prins subit. Am visat c\u0103 pulsul tatei ajunsese la peste 200 de b\u0103t\u0103i pe minut, m-am trezit speriat \u0219i am presupus c\u0103 visul mi-a semnalat sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii tat\u0103lui meu scump. <\/p>\n\n\n\n
Cu imaginea deplas\u0103rilor mele – eram un du-te-vino perpetuu – am r\u0103mas. <\/p>\n\n\n\n
Sub imboldurile suferin\u021bei, e\u0219ti ca butucul supus loviturilor securii \u0219i, dac\u0103, undeva, \u00een timp, intensitatea nu \u00eenceteaz\u0103, tu \u00eensu\u021bi mori, te \u00eengropi de viu \u00een faldurile triste\u021bii \u0219i ale g\u00e2ndului c\u0103 nu ai fi meritat s\u0103 treci niciodat\u0103 prin a\u0219a ceva. <\/p>\n\n\n\n
(Va urma) <\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Din durere, peste ani, r\u0103m\u00e2ne imaginea momentelor consecutive evenimentului nefast care a produs-o. Ast\u0103zi, rememor\u00e2nd, nu v\u0103d dinaintea ochilor dec\u00e2t iconografia perioadei, nu pr\u0103bu\u0219irea sufletului \u00een dezn\u0103dejde sau teama care m\u0103 \u00eenso\u021bea, la orice pas, ca nu cumva accidentul \u00eent\u00e2mplat tatei s\u0103 se repete… M\u0103 rev\u0103d alerg\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 spital \u0219i a\u0219tept\u00e2nd SMURDUL, pentru a-l … Continu\u0103 lectura Ce r\u0103m\u00e2ne din durere? Ea \u00eens\u0103\u0219i r\u0103m\u00e2ne!<\/span>