Am luptat \u00een regimentul doi Clo\u0219ca, numit pe front p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de 27 noiembrie, c\u00e2nd am c\u0103zut prizonieri \u00een apropierea r\u00e2ului Grigor, jude\u021bul Prahova. Du\u0219manul ne \u00eenconjurase din toate p\u0103r\u021bile \u0219i noi voiam s\u0103 spargem cercul. N-am putut, cu toate sfor\u021b\u0103rile noastre, pentru c\u0103 nem\u021bii erau mul\u021bi \u0219i din toate p\u0103r\u021bile. Am stat \u00eenchis \u00een Ploie\u0219ti, \u00een \u0218coala primar\u0103. Acolo am stat nou\u0103 zile \u0219i nou\u0103 nop\u021bi, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne dea o buc\u0103\u021bic\u0103 de p\u00e2ine, dec\u00e2t ap\u0103 rece. P\u0103duchii se \u00eenmul\u021beau din zi \u00een zi. \u00cen \u0219coal\u0103 f\u0103ceau focuri din b\u0103ncile copiilor, unde ne p\u0103leam c\u0103m\u0103\u0219ile, ca s\u0103 moar\u0103 p\u0103duchii. \u00cencep s\u0103 ne dea la patru in\u0219i c\u00e2te o varz\u0103 alb\u0103. Trec\u00e2nd trei zile, ni se da c\u00e2te un pesmet de fiecare prizonier, iar dup\u0103 alte trei zile, ne d\u0103deau la cinci prizonieri, o p\u00e2ine.<\/p>\n\n\n\n
Din cauza p\u0103duchilor \u0219i a mizeriei ce am \u00eendurat, s-a ivit \u00eentre noi o boal\u0103 numit\u0103 tifos, care a pr\u0103p\u0103dit foarte mul\u021bi: de la 30 \u2013 40 pe zi. \u00cengropatul se f\u0103cea c\u00e2te 30 \u2013 40 de mor\u021bi la un loc, fiind c\u0103ra\u021bi cu c\u0103ru\u021bele care tr\u0103geau la marginea gropii unde se r\u0103sturnau, apoi se tr\u0103gea p\u0103m\u00e2nt pe ei. M-am \u00eemboln\u0103vit \u0219i eu. M\u0103 durea capul \u0219i nu \u0219tiam nimic de mine. Eram a\u0219a de sl\u0103bit, c\u0103 nici din pat nu m\u0103 puteam da jos.<\/p>\n\n\n\n
La 1 aprilie, am fost luat de turci \u0219i trimis \u00een \u021bar\u0103 la ei. Am trecut Dun\u0103rea peste pontoane, \u00een Bulgaria. La sta\u021bie, bulgarii ne a\u0219teptau cu bra\u021bele pline de pietre. Cum a oprit trenul, au \u00eenceput s\u0103 dea \u00een noi cu ele. Santinelele turce\u0219ti abia au putut \u00eenl\u0103tura pe bulgari.<\/p>\n\n\n\n
Ne-au dus la Adrianopol, pe urm\u0103, la Constantinopol \u0219i de aici cu trenul, spre Bagdad, p\u00e2n\u0103 la localitatea Alep (Alep<\/em> este un ora\u0219 din Siria, cu cca 1,7 mil. locuitori ast\u0103zi, n.r.). Ne-au dat jos, pun\u00e2ndu-ne la s\u0103pat tuneluri pe sub munte. Erau acolo fel de fel de oameni: rom\u00e2ni, ru\u0219i, italieni, s\u00e2rbi, francezi, englezi, indieni \u0219i chinezi. M\u00e2ncam p\u00e2ine \u0219i o por\u021bie de pilaf \u00eendulcit cu smochine. De prin munte, m\u00e2ncam poame ca portocale, smochine, ro\u0219cove.<\/p>\n\n\n\n Solda\u021bii se \u00eemboln\u0103veau de c\u0103ldur\u0103. Mul\u021bi mureau, dar cu toate c\u0103 erau \u00eengropa\u021bi ad\u00e2nc, hienele \u00eei scoteau \u0219i-i m\u00e2ncau.<\/p>\n\n\n\n Din Constantinopol am scris o carte po\u0219tal\u0103 pe care am trimis-o acas\u0103 la mine, dar n-au primit-o ai casei.<\/p>\n\n\n\n Venit acas\u0103, m-am \u00eemboln\u0103vit \u0219i am z\u0103cut un an \u0219i jum\u0103tate \u0219i am r\u0103mas cu un tu\u0219it, dup\u0103 cum m\u0103 vezi.<\/p>\n\n\n\n *M\u0103rturie f\u0103cut\u0103 de \u021b\u0103ranul Toma Isman\u0103 din satul Izvorul Ane\u0219tilor, jud. Mehedin\u021bi, \u00een anul 1937, lui V. V\u00e2rcol, care atunci era insp. general \u0219colar. Toma Isman\u0103 fusese osta\u0219, prizonier sub ocupa\u021bie. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Am luptat \u00een regimentul doi Clo\u0219ca, numit pe front p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de 27 noiembrie, c\u00e2nd am c\u0103zut prizonieri \u00een apropierea r\u00e2ului Grigor, jude\u021bul Prahova. Du\u0219manul ne \u00eenconjurase din toate p\u0103r\u021bile \u0219i noi voiam s\u0103 spargem cercul. N-am putut, cu toate sfor\u021b\u0103rile noastre, pentru c\u0103 nem\u021bii erau mul\u021bi \u0219i din toate p\u0103r\u021bile. Am stat \u00eenchis … Continu\u0103 lectura M\u0103rturii* deosebite de pe vremea ocupa\u021biei (Primul R\u0103zboi Mondial)<\/span>