{"id":4935,"date":"2022-02-21T16:38:42","date_gmt":"2022-02-21T16:38:42","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=4935"},"modified":"2022-02-21T16:38:42","modified_gmt":"2022-02-21T16:38:42","slug":"redescoperirea-de-sine-cronica-de-carte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2022\/02\/21\/redescoperirea-de-sine-cronica-de-carte\/","title":{"rendered":"Redescoperirea de sine. Cronic\u0103 de carte"},"content":{"rendered":"\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Sentimentul de unicitate, relativ la viziunea asupra lumii, este afirmat ferm, de c\u0103tre Octavian Manafu, \u00een cea mai recent\u0103 carte a lui, <em>De aceea\u0219i parte a baricadei<\/em> (Ed. Contrafort, Craiova, 2022), titlu care persifleaz\u0103 ancorarea propriilor cunoscu\u021bi \u00een realitate. O prim\u0103 consecin\u021b\u0103 a acestei diferen\u021be de viziune o reprezint\u0103 introspec\u021bia, modalitate convenabil\u0103 autorului, care, astfel, \u00ee\u0219i poate men\u021bine intacte principalele tr\u0103s\u0103turi de caracter, precum temeritatea de a fi el \u00eensu\u0219i ori \u00eens\u0103\u0219i omenia (derivat\u0103 dintr-o pornire decent\u0103 de cinism, \u00een stilul lui Diogene): \u201eTo\u021bi au trecut de cealalt\u0103 parte \/ A baricadei. \/ De aceea, despre ei nu mai \u0219tiu nimic \/ \u0218i nu reu\u0219esc s\u0103 \u00een\u021beleg \/ Cum de s-au contopit cu lucrurile buluc\u201d (<em>Uneori \u00eencep s\u0103 vorbesc<\/em>). Consecin\u021ba secund\u0103 a deta\u0219\u0103rii de mai vechii-i prieteni o constituie hot\u0103r\u00e2rea de a se reorienta \u00een lume, poetul miz\u00e2nd pe un anumit punct zero de repornire \u00een via\u021b\u0103, pe a c\u0103rui autoritate sper\u0103 s\u0103 o reg\u0103seasc\u0103 \u00een casa p\u0103rinteasc\u0103, acolo unde \u201emai b\u00e2ntuie o parte din copil\u0103rie\u201d (<em>Oglinda a devenit at\u00e2t de opac\u0103<\/em>), dar, la fel ca Serghei Esenin sau Ion Pillat, constat\u0103 c\u0103 \u201eAnii au zburat ca o pulbere din tind\u0103 \/ \u0218i la masa rotund\u0103 \u0219i scund\u0103 \/ N-au mai r\u0103mas dec\u00e2t bunicii \/ Cu lacrimi sp\u00e2nzurate pe obraji\u201d. Ca atare, de acum \u00eenainte, el trebuie s\u0103-\u0219i asume o cale proprie de cunoa\u0219tere \u0219i de tr\u0103ire a vie\u021bii, o situa\u021bie aproximativ familiar\u0103 lui, \u00eentruc\u00e2t a crescut f\u0103r\u0103 mam\u0103: \u201ePe mama nu am cunoscut-o \/ Dec\u00e2t dintr-o fotografie mai veche\u201d (<em>Pe\u0219ti\u0219orul vr\u0103jit<\/em>). \u00centre lumea real\u0103 \u0219i cea de apoi, persist\u0103 o grani\u021b\u0103 sub\u021bire, pe care poetul o trece frecvent, \u00een c\u0103utarea unui dialog cu figuri dragi, iar c\u00e2nd nu reu\u0219e\u0219te, nu aduce repro\u0219uri divinit\u0103\u021bii, precum Arghezi \u00een <em>Psalmi<\/em>, ci se \u00eentreab\u0103 despre sine: \u201eM\u0103 cer\u021bi, dar nu-mi dau seama \/ Eul meu nu-\u021bi pl\u0103te\u0219te vama. \/ E\u0219ti dinainte-mi, dar nu te v\u0103d?\u201d (<em>E\u0219ti Dumnezeul meu de piatr\u0103<\/em>). Din suita de \u00eentreb\u0103ri, la c\u00e2teva se poate r\u0103spunde \u00een mod cert, anume c\u0103 starea interioar\u0103 se schimb\u0103, \u00een acord cu specificul anotimpurilor, care se tot perind\u0103. Astfel, poetul descoper\u0103: \u201ePrim\u0103vara, abia z\u00e2mbesc, \/ Vara m\u0103 sufoc, deseori, \/ Toamna din g\u00e2f\u00e2it \u00e2n g\u00e2f\u00e2it \/ P\u00e2n\u0103 iarna c\u00e2nd \/ M\u0103 pierd \u00een z\u0103pezile interminabile \/ Ale zeroului absolut\u201d (<em>Anotimpuri umane<\/em>). Pastelurile (care urmeaz\u0103 acestui poem crucial) sunt psihologice. Ca \u00een <em>Metamorfoze<\/em> de Publius Ovidius Naso, omul devine copac, dar numai la nivelurile senzorial \u0219i fic\u021bional: \u201eE\u0219ti ca un arbore \u00eenflorit \u00een prim\u0103var\u0103\u201d (<em>Pe crengi uscate, f\u0103r\u0103 muguri<\/em>); vara, printre at\u00e2tea a\u0219chii de la bu\u0219teanul \u00een care \u201etata, \u00eentr-o amiaz\u0103 torid\u0103, \u00eenfigea barda\u201d, se ive\u0219te \u201eun chip de femeie ce aducea cu mama\u201d. Fiindc\u0103 p\u0103m\u00e2ntul devine un spa\u021biu prea \u00eengust pentru a g\u0103zdui at\u00e2tea metamorfoze, urm\u0103toare \u021bint\u0103 de \u00eemplinire \u00een dragoste, este Galaxia, acolo unde poetul nu mai purcede singur, ci \u00eenso\u021bit de iubita lui, c\u0103reia \u00eei confer\u0103 \u0219i un rol \u00een mecanismul cosmic, anume acela de a \u201estr\u00e2nge Absen\u021bele la un loc\u201d (<em>Persoana \u00eent\u00e2i plural<\/em>). T\u00e2n\u0103ra este un ego pe care eul liric nu-l simte str\u0103in, dimpotriv\u0103, complementar sie\u0219i \u00een voluptatea ascensiunii c\u0103tre \u201eun Necuprins de neimaginat\u201d (<em>C\u00e2t un Necuprins de neimaginat<\/em>). &nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Cu metafore surprinz\u0103toare, care schimb\u0103 unghiul de vedere \u00een puncte solite, volumul de fa\u021b\u0103 e propriu unui poet care are ceva de spus.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Sentimentul de unicitate, relativ la viziunea asupra lumii, este afirmat ferm, de c\u0103tre Octavian Manafu, \u00een cea mai recent\u0103 carte a lui, De aceea\u0219i parte a baricadei (Ed. Contrafort, Craiova, 2022), titlu care persifleaz\u0103 ancorarea propriilor cunoscu\u021bi \u00een realitate. O prim\u0103 consecin\u021b\u0103 a acestei diferen\u021be de viziune o reprezint\u0103 introspec\u021bia, modalitate convenabil\u0103 autorului, care, astfel, &hellip; <a href=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2022\/02\/21\/redescoperirea-de-sine-cronica-de-carte\/\" class=\"more-link\">Continu\u0103 lectura <span class=\"screen-reader-text\">Redescoperirea de sine. Cronic\u0103 de carte<\/span> <span class=\"meta-nav\">&rarr;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-4935","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4935","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4935"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4935\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4936,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4935\/revisions\/4936"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4935"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4935"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4935"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}