Romantismul. \u201eLuceaf\u0103rul\u201d de Mihai Eminescu<\/p>\n\n\n\n
Romantismul<\/strong> a fost o mi\u0219care artistic\u0103, literar\u0103 \u0219i intelectual\u0103 ap\u0103rut\u0103 \u00een Europa pe la sf\u00e2r\u0219itul secolului al XVIII-lea. Romantismul a ap\u0103rut ca o reac\u021bie \u00eempotriva rigorilor clasicismului. \u00cen plan autohton, originile curentului romantic trebuie c\u0103utate \u00een scrierile pa\u0219opti\u0219tilor. \u00cen plus, romantismul rom\u00e2nesc apare ca o prelungire a ideilor iluministe, av\u00e2nd un caracter social, militant. De abia prin crea\u021bia lui Mihai Eminescu principiile estetice ale romantismului se sincronizeaz\u0103 cu modelul european.<\/p>\n\n\n\n\n\n\n\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Reprezentativ\u0103 pentru viziunea despre lume a poetului este opera literar\u0103 \u201eLuceaf\u0103rul\u201d<\/em><\/strong>, un poem publicat \u00een 1883, \u00een <\/strong>\u201eAlmanahul Societ\u0103\u021bii Academice Social-Literare Rom\u00e2nia Jun\u0103\u201d din Viena.\u00a0<\/p>\n\n\n\n \u00cen primul r\u00e2nd, caracterul romantic a<\/em><\/strong>l textului eminescian se eviden\u021biaz\u0103 la nivelul antitezei<\/strong>, ca procedeu literar preferat de reprezentan\u021bii acestui curent. Astfel, discursul liric dezvolt\u0103 antiteza dintre planul celest \u0219i planul teluric, dintre omul de geniu \u0219i omul comun, dintre cunoa\u0219terea apolinic\u0103 \u0219i cea dionisiac\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00cen al doilea r\u00e2nd, <\/em><\/strong>se observ\u0103 la nivelul discursului amestecul de genuri literare<\/strong>, ca tr\u0103s\u0103tur\u0103 specific\u0103 romantismului. Epicul este eviden\u021biat prin firul narativ. Lirismul este reliefat at\u00e2t de elementele de pastel, c\u00e2t \u0219i de medita\u021bia filosofic\u0103, \u00een vreme ce caracterul dramatic al textului este sus\u021binut de dialogurile dintre fata de \u00eemp\u0103rat \u0219i Luceaf\u0103r, dintre C\u0103t\u0103lin \u0219i C\u0103t\u0103lina, dintre Hyperion \u0219i Demiurg.<\/p>\n\n\n\n Dimensiunea romantic\u0103 se reflect\u0103 \u0219i \u00een plan tematic, discursul liric abord\u00e2nd trei teme fundamentale: iubirea, natura \u0219i cunoa\u0219terea. Tabloul \u00eent\u00e2i<\/strong> prezint\u0103 idila, proiectat\u0103 \u00een planul fantasticului, dintre Luceaf\u0103r \u0219i o \u201eprea frumoas\u0103\u201d fat\u0103 de \u00eemp\u0103rat. Aceast\u0103 poveste de dragoste devine, \u00eens\u0103, doar pretextul pentru adev\u0103rata problematic\u0103 a textului: modul diferit de raportare la existen\u021b\u0103 \u0219i la iubire a omului comun \u0219i a omului de geniu.<\/strong> Dac\u0103 pentru fata de \u00eemp\u0103rat, ca ipostaziere a vulgului, sentimentul iubirii se confund\u0103 cu dorin\u021ba, cu atrac\u021bia \u0219i este de aceea superficial, \u00een ceea ce-l prive\u0219te pe Luceaf\u0103r, sentimentul \u00eenseamn\u0103 asumare \u0219i se na\u0219te \u00een timp: \u201e\u00cel vede azi, \u00eel vede m\u00e2ni, \/ Astfel dorin\u021ba-i gata. \/ El iar privind de s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, \/ \u00cei cade drag\u0103 fata\u201d. Omul comun opteaz\u0103 pentru o cunoa\u0219tere dionisiac\u0103, bazat\u0103 pe afect, \u00een timp ce astrului ceresc \u00eei este specific alt tip de cunoa\u0219tere, cea apolinic\u0103<\/strong>. Totu\u0219i, fata de \u00eemp\u0103rat este atras\u0103 de cunoa\u0219terea absolut\u0103, \u00eentruchipat\u0103 de Luceaf\u0103r. \u00cen plus, \u00een numele iubirii, Luceaf\u0103rul este dispus s\u0103 se sacrifice, cobor\u00e2nd de dou\u0103 ori \u00een planul limitat al fetei. Cele dou\u0103 antropomorfiz\u0103ri ale Luceaf\u0103rului \u00eei relev\u0103 natura dual\u0103: angelic \u2013 demonic\u0103<\/strong>. Spre deosebire de Luceaf\u0103r, fata de \u00eemp\u0103rat nu este dispus\u0103 la sacrificiu, pentru a accede la o form\u0103 superioar\u0103 de cunoa\u0219tere. A\u0219a se explic\u0103 \u0219i dublul ei refuz \u00een fa\u021ba invita\u021biei pe care i-o adreseaz\u0103 astrul de a-l urma \u00een lumea lui nelimitat\u0103. De fapt, respingerea invita\u021biei confirm\u0103 incompatibilitatea dintre omul comun \u0219i lumea superioar\u0103 a astrului: \u201eC\u0103ci eu sunt vie, tu e\u0219ti mort \/ \u0218i ochiul t\u0103u m\u0103-nghea\u021b\u0103\u201d. <\/p>\n\n\n\n Tabloul al doilea prezint\u0103 alt\u0103 poveste de iubire, dintre doi muritori, C\u0103t\u0103lin \u0219i C\u0103t\u0103lina. Poetul recurge din nou la antitez\u0103 pentru a sublinia originea incert\u0103 a <\/strong>pajului C\u0103t\u0103lin: \u201eB\u0103iat din flori \u0219i de pripas\u201d \u00een opozi\u021bie evident\u0103 cu condi\u021bia superioar\u0103 a Luceaf\u0103rului: \u201eIar cerul este tat\u0103l meu \/ \u0218i mum\u0103-mea e marea\u201d, \u201e\u0218i soarele e tat\u0103l meu, \/ Iar noaptea-mi este muma\u201d. Fata de \u00eemp\u0103rat \u00eens\u0103\u0219i \u00ee\u0219i pierde din unicitate, fiind individualizat\u0103 prin nume. Derivarea mo\u021bional\u0103 la care recurge poetul, C\u0103t\u0103lin \u2013 C\u0103t\u0103lina, are rolul de a reliefa compatibilitatea dintre cei doi p\u0103m\u00e2nteni. Comportamentul C\u0103t\u0103linei fa\u021b\u0103 de Luceaf\u0103r este unul specific fiin\u021belor comune, atitudinea ei reflect\u00e2nd nestatornicia. Spre finalul tabloului, C\u0103t\u0103lina cade prad\u0103 afectelor. <\/p>\n\n\n\n Adev\u0103rat element paratextual, titlul anticipeaz\u0103 ideea discursului, fiind \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu mesajul transmis de text. Este format dintr-un substantiv articulat hot\u0103r\u00e2t \u0219i desemneaz\u0103 <\/em><\/strong>personajul central \u00een jurul c\u0103ruia graviteaz\u0103 \u00eentreaga problematic\u0103 a poemului. Luceaf\u0103rul este un personaj romantic, excep\u021bional.<\/p>\n\n\n\n Caracterul alegoric al textului este prefigurat \u00eenc\u0103 din incipit.<\/strong> Formula specific\u0103 basmului \u201eA fost odat\u0103 ca-n pove\u0219ti, \/ A fost ca niciodat\u0103\u201d atrage aten\u021bia at\u00e2t asupra mesajului cu caracter gnomic: iubirea dintre dou\u0103 fiin\u021be care provin din dou\u0103 lumi diferite este sortit\u0103 e\u0219ecului, c\u00e2t \u0219i asupra sursei de inspira\u021bie a poemei, basmul popular \u201eFata din gr\u0103dina de aur\u201d. Finalul<\/strong> consfin\u021be\u0219te superioritatea omului de geniu: \u201eTr\u0103ind \u00een cercul vostru str\u00e2mt, \/ Norocul v\u0103 petrece, \/ Iar eu \u00een lumea mea m\u0103 simt \/ Nemuritor \u0219i rece\u201d. <\/p>\n\n\n\n Simbolul central a<\/strong>l textului este cel al ochiului, care, prin repeti\u021bie, devine laitmotiv.<\/p>\n\n\n\n Elementele de prozodie <\/strong>atest\u0103 preferin\u021ba autorului pentru structurile clasice. Discursul este structurat \u00een 99 de catrene, ce pot fi \u00eemp\u0103r\u021bite \u00een patru tablouri. M\u0103sura versurilor este de \u0219apte \u2013 opt silabe, ritmul iambic \u0219i rima \u00eencruci\u0219at\u0103. <\/p>\n\n\n\n \u00cen concluzie, \u201eLuceaf\u0103rul\u201d de Mihai Eminescu r\u0103m\u00e2ne o crea\u021bie reprezentativ\u0103 at\u00e2t pentru viziunea despre lumea a poetului, c\u00e2t \u0219i pentru <\/em><\/strong>romantismul rom\u00e2nesc din a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Romantismul. \u201eLuceaf\u0103rul\u201d de Mihai Eminescu Romantismul a fost o mi\u0219care artistic\u0103, literar\u0103 \u0219i intelectual\u0103 ap\u0103rut\u0103 \u00een Europa pe la sf\u00e2r\u0219itul secolului al XVIII-lea. Romantismul a ap\u0103rut ca o reac\u021bie \u00eempotriva rigorilor clasicismului. \u00cen plan autohton, originile curentului romantic trebuie c\u0103utate \u00een scrierile pa\u0219opti\u0219tilor. \u00cen plus, romantismul rom\u00e2nesc apare ca o prelungire a ideilor iluministe, … Continu\u0103 lectura Romantismul. \u201eLuceaf\u0103rul\u201d de Mihai Eminescu<\/span>