{"id":5839,"date":"2022-05-08T07:07:45","date_gmt":"2022-05-08T07:07:45","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=5839"},"modified":"2022-05-08T07:09:09","modified_gmt":"2022-05-08T07:09:09","slug":"5839","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2022\/05\/08\/5839\/","title":{"rendered":"O noapte furtunoas\u0103: \u201eIaca, ni\u0219te papugii…\u201d"},"content":{"rendered":"\n

*Fragment din lucrarea Absurdul \u00een opera lui I. L. Caragiale<\/em> (Editura Junimea, Ia\u0219i, 2018)<\/p>\n\n\n\n

            Didascaliile sunt o surs\u0103 de absurd. Lu\u00e2nd ca atare precizarea: \u201eJup\u00e2n Dumitrache (urm\u00e2nd o vorb\u0103 \u00eenceput\u0103)\u201d, un regizor, \u00eenclinat spre lucru, monteaz\u0103 o scen\u0103 cu un \u00eenceput \u00eenaintea celui preconizat de autor. Astfel, se proiecteaz\u0103 pe o p\u00e2nz\u0103, \u00een fundal, un cuv\u00e2nt, iar personajul, jucat de un actor cu alur\u0103 de st\u0103p\u00e2n, se \u00eendreapt\u0103, cu pas rar, \u00eenspre fastul proiec\u021biei, consider\u00e2ndu-se el \u00eensu\u0219i o continuare propriu-zis\u0103 a cuv\u00e2ntului afi\u0219at; se diminueaz\u0103 \u00een joc personajul, din condi\u021bia de fiin\u021b\u0103, p\u00e2n\u0103 la nivelul sintactic, gramatical, de complement direct, de obiect asupra c\u0103ruia se r\u0103sfr\u00e2nge ac\u021biunea, f\u0103r\u0103 intermediar deviant al ei, dac\u0103 vorba \u00eenceput\u0103 este un verb. Consecin\u021ba ac\u021biunii, pretins\u0103 de verbul de pe ecran, va fi gestul actorului care suport\u0103, cu docilitate, ca un obiect, ac\u021biunea f\u0103r\u0103 z\u0103bava de a o mai prelucra. Este nevoie, prin urmare, de un actor de travaliu, \u0219i nu caracterizat de ideea c\u0103 este un geniu.<\/p>\n\n\n\n\n\n\n\n

            Alt\u0103 modalitate de lucru, spre care \u00eendreapt\u0103 indica\u021bia scenic\u0103 de mai sus: se lanseaz\u0103 dintr-o box\u0103 o fraz\u0103 oarecare, \u00eentr-un spirit apropiat subiectului original. Actorul, juc\u00e2ndu-l pe jup\u00e2n Dumitrache, deci o aparen\u021b\u0103 masiv\u0103, u\u0219or amplificat\u0103 de haine, se \u00eenv\u00e2rte dup\u0103 ceva pierdut. Dezorientarea trebuie bine mimat\u0103. Conexiunea cu subiectul piesei se va face de parc\u0103 din aer protagonistul ar prinde, ca un aparat de recep\u021bie, unda realit\u0103\u021bii de veac perimat.<\/p>\n\n\n\n

           Sensul denotativ al indica\u021biei: \u201eJup\u00e2n Dumitrache (urm\u00e2nd o vorb\u0103 \u00eenceput\u0103)\u201d este, bine\u00een\u021beles, faptul c\u0103 primul personaj al piesei, pe care autorul nu-l agreeaz\u0103, dar \u00eel face destul de simpatic, atribuindu-i o psihologie naiv\u0103, se angreneaz\u0103 \u00eentr-un subiect solit al discu\u021biei, \u00een\u0219irat anterior. Piesa, de pe o \u021bint\u0103 deja atins\u0103, \u00eencepe, pentru a fi explicit\u0103 spectatorului, s\u0103 revin\u0103 \u00een puncte de cuprins \u0219i s\u0103 recucereasc\u0103 obiectivul care, dup\u0103 termeni (lingvistici) \u0219i replici, a fost bine preparat.<\/p>\n\n\n\n

            Urm\u0103toarea indica\u021bie scenic\u0103, menit\u0103 s\u0103 augmenteze statutul distonant al personajului discutat, este: \u201e(\u00ee\u0219i m\u00e2ng\u00e2ie favoritele)\u201d). Recuren\u021ba ei ilustreaz\u0103 un automatism care se poate exploata de regizor. Gestul de m\u00e2ng\u00e2iere a favori\u021bilor este un semn de egoism. Dragostea pentru al\u021bii nu exist\u0103 \u0219i dac\u0103 ar fi putut fi, modestu-i nivel de cultur\u0103 o reprim\u0103. C\u00e2nd alte personaje sunt la r\u00e2nd \u0219i se produc pe scen\u0103, jup\u00e2n Dumitrache, fixat \u00eentr-un col\u021b sau oriunde pe un scaun, dar cu fa\u021ba \u00eenspre public, repet\u0103 gestul, ca o plac\u0103 stricat\u0103. Mi\u0219carea va fi amplificat\u0103 de coate, suspendate p\u00e2n\u0103 la nivelul umerilor, ca o pas\u0103re care se cur\u0103\u021b\u0103 de insecte, \u00eenfoindu-\u0219i aripile. Un sunet de bufni\u021b\u0103, \u00een timpul producerii acestui gest de curtoazie, de etalare, ar accentua umorul. M\u00e2ng\u00e2iatul b\u0103rbii este o imagine specific\u0103 unui filosof. G\u0103sim la Jup\u00e2n Dumitrache o jum\u0103tate de preten\u021bie \u2013 de at\u00e2t este capabil – pentru c\u0103 favori\u021bii reprezint\u0103 preludiul b\u0103rbii, marc\u0103 deseori a \u00een\u021belepciunii.<\/p>\n\n\n\n

            \u00cen afara indica\u021biilor, care dau note suplimentare zestrei de \u00eensu\u0219iri a personajelor, exist\u0103 altele cu scop dublu: de a ajuta la conturarea peisajului de mahala \u0219i de a detensiona atmosfera, \u00een beneficiul comediei, a-i \u00eent\u0103ri aspectul. Interven\u021bia din Actul I: \u201eSe aude glasul lui Chiriac strig\u00e2nd afar\u0103: Spiridoane! Spiridoane!\u201d este ca strig\u0103tul de coco\u0219. Cu aceasta, perspectiva se l\u0103rge\u0219te. \u00cen imagina\u021bia spectatorilor, firul lung al drumului de mahala dureaz\u0103 c\u00e2t chemarea \u00een sine, suficient ca ei s\u0103 r\u0103sufle \u0219i s\u0103 aib\u0103 nostalgii atavice, dup\u0103 timpuri patriarhale.<\/p>\n\n\n\n

Fire\u0219ti \u00een garda civic\u0103, subordon\u0103rile devin absurde c\u00e2nd sunt transferate \u00een via\u021ba de zi cu zi. Comanda militar\u0103 anuleaz\u0103 rela\u021bia de omenie. Chiriac este \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103-l de\u0219tepte pe Spiridon, cum strig\u0103tul de coco\u0219, satul, \u0219i s\u0103-l trag\u0103 la r\u0103spundere: fa\u021b\u0103 de acesta, are atitudine combativ\u0103. \u00ce\u0219i permite s\u0103 aib\u0103. \u00cen schimb, docilitatea fa\u021b\u0103 de mai marele \u00een grad, c\u0103pitanul Dumitrache, o mimeaz\u0103 \u00een termeni acceptabili \u0219i datorit\u0103 ideii c\u0103, la r\u00e2ndu-i, are fa\u021b\u0103 de cine s\u0103 fie superior, distribuind ordine; tot ce \u00eendur\u0103 \u00een fa\u021ba c\u0103pitanului de gard\u0103 civic\u0103, refuleaz\u0103 \u00een direc\u021bia celui mai la \u00eendem\u00e2n\u0103. Spiridon este pionul care des\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te pe Chiriac, \u00een partea de obedien\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Anexate portretului tejghetarului, unele indica\u021bii \u00eel definesc pe acesta \u00een tr\u0103s\u0103tura principal\u0103, de spion al casei Dumitrache, de fapt, al propriei rela\u021bii cu Veta. La o adic\u0103, el ar fi mai gelos dec\u00e2t so\u021bul Vetei. Energia \u00een ap\u0103rarea onoarei de familist vine din statutul, captat la antrenul Vetei, de so\u021b ideal, nu legitim. Paradoxal, Veta se simte nedrept\u0103\u021bit\u0103 de soart\u0103 \u00een fa\u021ba so\u021bului civil \u0219i de drept. Ea se r\u0103zbun\u0103 \u00een reprize scurte de tandre\u021be, fa\u021b\u0103 de tot ce i-ar sta \u00een cale. Onoarea de familist pentru ea \u00eenseamn\u0103 s\u0103 nu intre \u00een gura lumii pentru c\u0103, altfel, ar divor\u021ba, pentru a-\u0219i \u00eemplini capriciul. <\/p>\n\n\n\n

Apari\u021biile \u00een scen\u0103 ale lui Chiriac survin cel mai adesea, prin spate, amplific\u00e2ndu-se natura subversiv\u0103 a sarcinilor lui. Din tot ce insinueaz\u0103 indica\u021biile scenice, pl\u0103cerea lui este de a surprinde \u00een realitate lumea \u00eentr-un fel care s\u0103-i justifice supozi\u021biile; tremur\u0103 la g\u00e2ndul de a reg\u0103si \u00een realitate \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u0219i leg\u0103turi presupuse. Reprezentarea paradisiac\u0103 a propriilor ipoteze \u00eei asigur\u0103 extazul \u00een casele st\u0103p\u00e2nului Dumitrache. C\u00e2nd nu i se adeveresc fantasmele din care-\u0219i alc\u0103tuie\u0219te lumea interioar\u0103, \u201eiese repede\u201d, cu speran\u021ba de a afla, \u00een alt col\u021b al str\u0103zii sau al casei, conturarea temerii, ocazia de a-l sf\u0103r\u00e2ma pe coate-goale \u0219i de a elimina, sub imperiul statutului \u00een cas\u0103, al protec\u021biei pe care i-o asigur\u0103 calitatea de ap\u0103r\u0103tor al onoarei, concuren\u021ba pentru inima Vetei. Am\u0103girea c\u0103 face numai ceea trebuie \u00eei spore\u0219te \u00eend\u00e2rjirea. Egoismul specific d\u0103 m\u0103sura laturii morale despre care tot vorbe\u0219te: de la sine \u00eencolo, totul este permis dac\u0103 nu afecteaz\u0103 siguran\u021ba rutinei, \u00een spe\u021b\u0103, a fi pe placul Vetei. C\u00e2nd ecoul geloziei nu se confirm\u0103 \u00een \u00eemprejur\u0103ri mereu c\u0103utate, reintr\u0103 \u00een rutin\u0103 ca \u00een odaia din care a ie\u0219it mai \u00eenainte. Alterneaz\u0103 planurile, profesional cu fictiv, \u00een conformitate cu st\u0103rile suflete\u0219ti declan\u0219ate de leg\u0103tura cu amanta. El se consacr\u0103 unei cauze, compromise \u00een primul r\u00e2nd chiar de sine, onoarea de familist a angajatorului, \u00een al doilea r\u00e2nd, de polisemia atitudinilor femeii, a c\u0103ror justificare st\u0103 \u00een dorin\u021ba de a-l face \u00een continuare gelos. Posibil s\u0103 depind\u0103 mai mult de gelozie dec\u00e2t de dragoste. Veta devine, \u00een consecin\u021b\u0103, de mai multe ori victim\u0103, a lipsei de \u00eencredere \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i, a \u201eambi\u021bului\u201d so\u021bului de a o lega \u00een mod figurat \u0219i cu orice pre\u021b, de c\u0103minul conjugal, \u0219i a jocului lui Chiriac, de virtual so\u021b.<\/p>\n\n\n\n

Apari\u021bia lui Spiridon aduce lini\u0219te. El prime\u0219te empatia celorlal\u021bi, adic\u0103 frustrarea de a se izb\u0103vi de amenin\u021barea plutind, dar niciodat\u0103 relevat\u0103, a celor interesa\u021bi de a le perturba mediul. Spiritul detectivist al cititorului, trezit de Chiriac, se domole\u0219te.  <\/p>\n\n\n\n

\u201eJup\u00e2n Dumitrache: A\u0219a, cam pe la dou\u0103 dup\u0103 dou\u0103spce, ca totdeauna\u2026 Chiriac b\u0103iete (\u00cel trage la o parte), ia vezi tu\u2026 m\u0103 \u0219tii c\u0103 am ambi\u021b c\u00e2nd e vorba la o adic\u0103, \u021bin la\u2026\u201d. Gesturile apar\u021bin individului interesat s\u0103 conspire, dar \u00eentreprinderea lui \u00een direc\u021bia aceasta pare naiv\u0103, crez\u00e2nd c\u0103 rezolv\u0103 situa\u021bii p\u00e2ndind, juc\u00e2ndu-se de-a v-a\u021bi ascunselea, \u0219i comic\u0103. Naiv\u0103 prin faptul c\u0103 vor prinde, a\u0219a crede, \u0219i vor timora pe neru\u0219inatul g\u00e2ndind la Zi\u021ba. Comic\u0103, prin seriozitatea exorbitant\u0103 de a comunica orice mic detaliu din p\u0103reri, lui Chiriac. Cedarea, sub pretextul de a se anun\u021ba ocupat, drepturilor de scutier al lini\u0219tii \u00een c\u0103minul conjugal, lui Chiriac, singurul atentator cu \u0219anse la onoarea de familist, se face direct, f\u0103r\u0103 semn de \u00eendoial\u0103, pe cale scurt\u0103, de eliberare subit\u0103 a propriet\u0103\u021bii de so\u021b, de abandon franc pentru a-i confirma destinatarului \u00eenc\u0103 o dat\u0103 \u00eencrederea major\u0103, cu ochii \u00eenchi\u0219i, pe care i-a acordat-o.<\/p>\n\n\n\n

Ipingescu \u00eencearc\u0103 mereu s\u0103 nu vad\u0103 prea multe pentru a nu se pronun\u021ba asupra celor pe care le mai analizeaz\u0103. Refuz\u0103 prin urmare s\u0103-\u0219i exprime p\u0103rerea, din servilism. Evit\u0103 \u00eentreb\u0103rile punctuale, fie slug\u0103rnicia \u00eel determin\u0103 la eschiv\u0103, fie sinceritatea este \u00eensu\u0219ire nativ\u0103 \u0219i-l salveaz\u0103 din sfera semanticii numelui s\u0103u. Este plat pentru a-\u0219i \u00eendeplini datoria. Conduita lui exacerbat\u0103 \u00eentr-o singur\u0103 direc\u021bie (a supunerii fa\u021b\u0103 de cel care-l pl\u0103te\u0219te sau ar decide s\u0103 i se m\u0103reasc\u0103 remunera\u021bia) nu-i mai oblig\u0103 pe ceilal\u021bi la acela\u0219i tip de obedien\u021b\u0103 \u0219i-i las\u0103 liberi \u00een rolul lor. Cititul greoi, f\u0103r\u0103 interpunctua\u021bie\u201d, al articolelor din ziarul \u201eAlarma\u201d, dac\u0103 nu e semn de incultur\u0103, semnaleaz\u0103 inten\u021bia de a se l\u0103sa \u00eentrerupt \u0219i \u00eentrebat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu alt\u0103 problem\u0103, dec\u00e2t politica. A\u0219teapt\u0103 s\u0103 i se cear\u0103 \u0219i lui, care aude \u0219i prin natura profesiei, mai mult dec\u00e2t s-ar b\u0103nui, p\u0103rerea, pentru a fi adus, astfel, \u00een ochii lui Dumitrache, pe aceea\u0219i pozi\u021bie cu omul de \u00eencredere Chiriac, omniprezent. Mai cite\u0219te \u201ef\u0103r\u0103 interpunctua\u021bie\u201d paragrafele \u0219i din viclenie, pentru a-\u0219i face atent, cu tonul molcom, preopinentul, acesta singur s\u0103 descopere \u00een articol partea a\u0219teptat\u0103, \u201ebagabontul\u201d care atenteaz\u0103 la onoarea de familist. Ca s\u0103 nu vad\u0103 pentru c\u0103 nu vrea s\u0103 participe la mascarad\u0103, \u00ee\u0219i abate privirea la gazet\u0103: \u201eIpingescu (cite\u0219te greoi \u0219i f\u0103r\u0103 interpunctua\u021bie)\u201d. Asist\u0103m la un concurs de roluri pe care \u00eel c\u00e2\u0219tig\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103, interlocutorul cherestegiului. Sau jocul din fa\u021ba lui Chiriac este avansat \u0219i \u00een rela\u021bia cu ipistatul. Dumitrache se face c\u0103 pricepe totul. Apuc\u0103turile despotice i se mai domolesc. Etajele psihologice \u00een care se \u00eencadreaz\u0103 se pot reprezenta astfel: \u201e\u201ecam nedomirit\u201d, \u201enedomirit\u201d \u0219i \u201el\u0103murit\u201d. Absurdul pe care autorul \u00eel furnizeaz\u0103 textului este preluat de personajele care au voluptatea de a se preface: \u201eApoi cine m\u0103n\u00e2nc\u0103 poporul?\u201d. Lovind cu degetul \u00een gazet\u0103, Ipingescu \u00eei arat\u0103 lui Dumitrache c\u0103 mai exist\u0103 indivizi ca ei, cu o g\u00e2ndire ca a lor.  \u00cei convine starea pe care i-o procur\u0103 lectura: \u201eIPINGESCU (C\u0103ut\u00e2nd \u0219irul unde a r\u0103mas)\u201d. Dar probabil citind se simte folositor, nu sufer\u0103 din cauza con\u0219tiin\u021bei care-l alarmeaz\u0103 asupra unui travaliu defectuos de a nu fi slujit comunitatea, ci pe un singur om. Realitatea pare a nu-l interesa. Ori datorit\u0103 unei suficiente \u00een\u021belegeri a situa\u021biei \u00een care se afl\u0103 superiorul s\u0103u, ori pentru a nu suferi suplimentar pentru c\u0103 deasupra lui \u00een serviciu este situat un domn f\u0103r\u0103 calitate, care nu-i este superior, cel pu\u021bin \u00een \u0219iretenie, doar se preface a fi. \u00ce\u0219i permite s\u0103 se sustrag\u0103 acestei realit\u0103\u021bi: este valabil\u0103, \u00een ce-l prive\u0219te, numai c\u00e2t st\u0103 la slujb\u0103, \u00een rest, poate fi cine vrea, cel mai la \u00eendem\u00e2n\u0103, el \u00eensu\u0219i; o c\u0103utare \u00een sine a tr\u0103irilor care au evoluat \u00eentr-un sens anume, dar \u00een dialog, au fost \u00eentrerupte.<\/p>\n\n\n\n

\u00cenlocuirea unui g\u00e2nd cu altul, din nevoia de a fi atent le preten\u021biile superiorului, \u00eenseamn\u0103 prea mult pentru Ipingescu. Totu\u0219i, este l\u0103udabil c\u0103 \u00eencearc\u0103 s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103. Deci, nici lui nu-i pic\u0103 bine formalismul, dar n-are ce face. A\u0219a sunt oamenii \u00een jur. Mica dram\u0103 pe care o tr\u0103ie\u0219te, contrastul dintre ce \u0219i-ar dori s\u0103 fie, dar n-are curajul, n-o etaleaz\u0103. Abaterea de la propriul sine atrage antipatia spectatorilor, umorul (din reac\u021bii) const\u0103 \u00een interven\u021bii f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 la fr\u0103m\u00e2ntarea lui Dumitrache. \u201eApoi b\u0103t\u00e2nd cu m\u00e2na \u00een gazet\u0103\u201d: precum \u00een gazet\u0103 se afl\u0103 totul. Vrea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 \u00een sub\u00een\u021belesurile textului, sunt lucruri pe care \u0219i el, Dumitrache, le poate afla \u0219i lua aminte, ca s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een continuare captivul propriului joc. Lipsa de cultur\u0103 pare a i-o imputa. Alt cusur, \u00een afar\u0103 de servilismul amplificat probabil \u00een paralel cu agita\u021bia lui Dumitrache, din \u00eenclina\u021bia de a se manifesta aidoma superiorului, Ipingescu nu pare a avea sau dac\u0103 s-ar mai g\u0103si, i se pot ierta tocmai datorit\u0103 grijii de a se informa. Felul de a vedea lucrurile este la nivelul \u00een care s-a redactat gazeta, nu altul. Ipistatul este om al timpului s\u0103u, nu mai sus dec\u00e2t tiparul \/ subiectele gazetei – majoritatea, sub avalan\u0219a de treburi. Ipingescu atunci schimb\u0103 foaia gazetei. Informa\u021bia este convenabil\u0103, fa\u021b\u0103 de jocul de-a cinstea al celor doi. Gazeta pe care a citit-o, \u00eentorc\u00e2nd-o pe toate fe\u021bele, simbolizeaz\u0103 situa\u021bia pe care poli\u021baiul o cunoa\u0219te.<\/p>\n\n\n\n

            \u201eScena IV: \u201eJUP\u00c2N DUMITRACHE (\u0218ez\u00e2nd pe scaun): Hei! ia s\u0103 vedem acu ce mai zice politica. Citi\u0219i ceva?\u201d. Pozi\u021bia anun\u021b\u0103 dispozi\u021bia de a ie\u0219i din joc, dar \u0219i oboseal\u0103, perspective din care linia piesei se poate schimba ca atmosfer\u0103. Mai este varianta ca Dumitrache s\u0103-\u0219i recapete autoritatea, cel pu\u021bin de a i se permite s\u0103 supravegheze, iar dac\u0103 nu vede lucruri mai ales referitoare la el, va fi din vina lui; \u00eenseamn\u0103 c\u0103 n-are abilitate \u00een a-\u0219i domina propriul destin. Gestul cuprinde toat\u0103 resemnarea, c\u0103reia-i cade prad\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Atitudinea obtuz\u0103 a lui Dumitrache provine din faptul c\u0103 se \u00eenchipuie atot\u0219tiutor. Pornirile dictatoriale n-au finalitate din cauza v\u00e2rstei mai \u00eenaintate. Etajele psihologice \u00een care se \u00eencadreaz\u0103 se pot configura astfel: \u201ecam domirit\u201d, \u201enedomirit\u201d \u0219i \u201el\u0103murit\u201d. Dac\u0103 ordinea \u00een decriptarea situa\u021biilor este aceasta, jocul lui \u00eenseamn\u0103 c\u0103 este nedisimulat. \u00cens\u0103 dac\u0103 se schimb\u0103, esen\u021ba manifest\u0103rilor devenind \u201el\u0103murit\u201d, nu \u00een\u021belege \u00eemprejur\u0103rile c\u0103rora li se consacr\u0103 cu energie.<\/p>\n\n\n\n

            Absurdul pe care autorul vrea s\u0103-l furnizeze textului este preluat de acele personaje care au voluptatea de a se preface. Inten\u021bia de a amplifica viziuni personale, aflate \u00een dezacord cu linearitatea situa\u021biilor, se realizeaz\u0103 facil, prin preluarea segmentelor de via\u021b\u0103 interioar\u0103, de zbucium gratuit sufletesc.<\/p>\n\n\n\n

            Se poate inventa o situa\u021bie a c\u0103rei sugestie s\u0103 fie urm\u0103toarea: Spiridon \u2013 rud\u0103 \u00een naivitate cu b\u0103tr\u00e2nul. Spiridon ia gazeta, ca o impresie c\u0103 preceden\u021bii trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 captivii unui orgoliu de sine, ai unui egoism care le face bine; le subtilizeaz\u0103 calea de a se lumina, sursa de informa\u021bie la adev\u0103r:<\/p>\n\n\n\n

\u201eJUP\u00c2N DUMITRACHE (lui Spiridon): Dar mai mult nu puteai s\u0103 \u0219ezi, m\u0103?<\/p>\n\n\n\n

SPIRIDON: Vezi c\u0103 era mul\u021bi mu\u0219terii, jup\u00e2ne, p\u00e2n\u0103 s\u0103-mi dea madama gazeta\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Indica\u021biile scenice par absurde \u00een economia piesei, prin dezacordul inserat, prin declicul care se produce fa\u021b\u0103 de ac\u021biune.<\/p>\n\n\n\n

            E at\u00e2t de lung\u0103 pauza, \u00eenc\u00e2t dup\u0103 efort, nu \u0219tii dac\u0103 Ipingescu mai recupereaz\u0103 cadrul din care, prin reflexie ad\u00e2nc\u0103, a plecat. Nu este loc de armonie ori de lini\u0219te. Planeaz\u0103 o impresie c\u0103 de afar\u0103 poate veni un pericol. Dumitrache \u0219i ai lui din cas\u0103 se grupeaz\u0103 ca \u00eentr-o cetate de ap\u0103rare. Chiriac adopt\u0103 strategia calului troian: \u201e(C\u00e2nd \u00eenc\u0103 nu sf\u00e2r\u0219e\u0219te bine Ipingescu de citit, se aude afar\u0103, \u00een strad\u0103, ceart\u0103 mare.)<\/p>\n\n\n\n

UN GLAS DE B\u0102RBAT (de afar\u0103): Las\u0103, cocoan\u0103! Poate c\u0103 s\u0103 mor \u0219i s\u0103 nu \u021bi-o fac!<\/p>\n\n\n\n

GLASUL ZI\u021aII (de afar\u0103): Mitocane! pastramagiule! la poli\u021biune! (am\u00e2ndou\u0103 glasurile vorbesc <\/em>deodat\u0103.) Nene Dumitrache! <\/em>(Jup\u00e2n Dumitrache \u0219i Nae Ipingescu r\u0103m\u00e2n uimi\u021bi.)<\/p>\n\n\n\n

JUP\u00c2N DUMITRACHE (ascult\u00e2nd): S\u0103i, nene Nae!<\/p>\n\n\n\n

IPINGESCU: Urgent! (str\u00e2nge repede gazeta \u0219i scoate fluierul de la cheotoarea <\/em>mondirului. Am\u00e2ndoi ies fuga prin fund, Ipingescu \u0219uier\u00e2nd signalul de alarm\u0103.\u201d.<\/em><\/p>\n\n\n\n

            Personajele au lumea lor. Prefer\u0103 s\u0103 interac\u021bioneze numai cu acelea care le \u00een\u021beleg abaterea de la realitate.<\/p>\n\n\n\n

            O voin\u021b\u0103 ubicu\u0103 de a-l lua pe Chiriac deoparte, de a-l extrage din anonimatul masei care totu\u0219i lui Chiriac \u00eei face bine; pierdut \u00een mas\u0103, are o protec\u021bie \u00een plus \u00een atitudinea de amant fatal, cel pu\u021bin pentru consoarta lui Dumitrache, ar fi confundat\u0103 u\u0219or cu tendin\u021ba general\u0103 de a cultiva pe cineva \u00eentr-un scop. Pentru a-l vedea mai bine, pentru a se l\u0103muri \u00een privin\u021ba lui, Dumitrache, ale c\u0103rui s\u0103ge\u021bi verbale ori din privire sunt obsesiile imixtiunii conjugale, \u00een special, ca ele s\u0103 nu aib\u0103 loc, \u00eel invit\u0103 deoparte. Gestul reprezint\u0103 singura manifestare a supozi\u021biei. Ar fi fost de necrezut ca, \u00een gelozia-i oarb\u0103, totu\u0219i o mic\u0103 b\u0103nuial\u0103, sentiment din care-\u0219i tr\u0103ie\u0219te bravada, s\u0103 nu abat\u0103 asupra acestuia, de\u0219i p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, gelozia exagerat\u0103 \u00eel face s\u0103-l ignore pe intimul Chiriac. A-l lua la o parte \u00eenseamn\u0103 a-l examina. Aparteul suspend\u0103 furibunda ac\u021biune. Siluetele celor doi acced, prin jocuri de lumini \u0219i umbre, dimensiunilor obi\u0219nuite ale celor pe care scena le cuprinde: elemente ale mediului negustoresc sau din ce s-a acumulat, lucr\u00e2nd ca negustor.<\/p>\n\n\n\n

            Devine curioas\u0103 aceast\u0103 cedare de drepturi \u00een materie de siguran\u021b\u0103, lui Chiriac, primul oponent la ideea de onoare. Dou\u0103 posibile justific\u0103ri am re\u021bine aici. Prima: acord\u00e2ndu-i confien\u021b\u0103, se g\u00e2nde\u0219te c\u0103 \u00een acest fel \u00eel timoreaz\u0103 (tocmai prin gestul de a-i acorda \u00eencredere total\u0103). Este un fel de apel la con\u0219tiin\u021ba de amic. Efortul nu pare. Nedumerirea se amplific\u0103 \u00een cadrul vederilor st\u0103p\u00e2nului, \u00eel \u00eent\u00e2rzie \u00een punerea situa\u021biilor cap la cap, \u00een demersul propriu detectivist ca s\u0103 afle cine \u00eei pune coarne. De fapt aici este problema. Jup\u00e2n Dumitrache nu efectueaz\u0103 exerci\u021biul detectivist. Prefer\u0103, din comoditatea v\u00e2rstei, s\u0103-l lase \u00een seama lui Chiriac, energia acestuia din urm\u0103 l-ar ajuta \u00een explorare. A doua: ar fi prea mult s\u0103 se \u0219tie tr\u0103dat (a doua oar\u0103) de Veta. Tr\u0103ie\u0219te spaima de a fi \u00een pericol s\u0103 prind\u0103 amantul no name. S-a resemnat tr\u0103d\u0103rii lui Chiriac. \u00cen multe \u00eemprejur\u0103ri \u00eel trateaz\u0103 patern. Pare a-l cre\u0219te \u00een ideea de onoare. Este ca o practic\u0103 pedagogic\u0103. Pozi\u021bia anun\u021b\u0103 hot\u0103r\u00e2rea de a ie\u0219i din joc, dar \u0219i oboseal\u0103, perspective de la care linia piesei se poate schimba ca atmosfer\u0103. Mai este varianta ca onorabilul s\u0103-\u0219i recapete autoritatea, cel pu\u021bin de (a i se permite) a supraveghea, iar dac\u0103 nu observ\u0103 lucruri, cel pu\u021bin dintre cele privitoare la el, va fi din culpa lui; \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu are abilitate s\u0103-\u0219i reglementeze destinul: \u201eJUP\u00c2N DUMITRACHE (\u0219ez\u00e2nd pe scaun): Hei! ia s\u0103 vedem acu ce mai zice politica. Citi\u0219i ceva?<\/p>\n\n\n\n

IPINGESCU: Bravos ziar, domnule! \u0102sta \u0219tiu c\u0103 combate bine.<\/p>\n\n\n\n

JUP\u00c2N DUMITRACHE: Apoi nu-i zice lui degeaba „Vocea Patriotului Na\u021bionale”!…\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Ecoul str\u0103zii apare ca o portavoce a protestului celor din casa cherestegiului. Unghiul de vedere este \u00eentors dinspre individual spre general. Inten\u021bia de a amplifica viziuni personale, \u00een dezacord cu ale majorit\u0103\u021bii, se observ\u0103 \u00een crearea unor spa\u021bii de interferen\u021b\u0103 a celor dou\u0103 medii, urban \u0219i casnic, precum odaia Vetei, unde nimere\u0219te Ric\u0103 Venturiano \u0219i etaleaz\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere, dec\u00e2t la aprinderea l\u0103mpii respir\u0103, alt spirit, mai liber, mai aplicat la veac, la formele de noutate \u00een materia divertismentului, ie\u0219irea la teras\u0103, \u0219i a transmiterii conchistei, prin tentative de liric\u0103 scris\u0103 \u00eentr-un bilet sau recitat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

            Cu scop pe care abia \u0219i-l caut\u0103 \u2013 \u0219i din acest motiv, erou singular – este Ric\u0103 Venturiano. Spre deosebire de ceilal\u021bi, incorigibili f\u0103uritori de planuri, al lui se \u00eendepline\u0219te f\u0103r\u0103 a\u0219teptare \u00eendelungat\u0103. Este un hoinar agramat, pentru ale c\u0103rui perspective \u00een dragoste contribuie o cas\u0103 \u00eentreag\u0103 de oameni. Cel mai dornic s\u0103-l ajute este chiar st\u0103p\u00e2nul casei, Dumitrache, mul\u021bumit c\u0103 nu a dat peste un \u201ebagabont\u201d care s\u0103-i fi amenin\u021bat \u201eonoarea de familist\u201d. Ipostaza liric\u0103 a junelui ziarist ar fi pajul C\u0103t\u0103lin, care se bucur\u0103 de aten\u021bia fetei de \u00eemp\u0103rat, f\u0103r\u0103 vreun efort comparativ cu al Luceaf\u0103rului, antonimul, simbol al omului bine preg\u0103tit. C\u0103t\u0103lin \u0219tie \u00eens\u0103 ce vrea. Reu\u0219ita, bazat\u0103 numai pe resursa cultural\u0103 a celor care-l sus\u021bin, f\u0103r\u0103 ca el s-o cear\u0103, citirea jurnalului \u201eVocea patriotului na\u021bionale\u201d, este meritat\u0103, \u00eentr-un fel. Ric\u0103 Venturiano face parte din clasa lui Romeo, dar nu sub raportul for\u021bei de sacrificiu. Declamarea propriei identit\u0103\u021bi \u00een genunchi, asem\u0103n\u0103toare c\u00e2ntatului sub balcon, indic\u0103 un b\u0103rbat care s-a pus \u00een slujba dragostei \u0219i a femeii pentru care \u201es-a transportat\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Cele dou\u0103 femei, Veta \u0219i Zoe, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc obiective \u00een derulare, a c\u0103ror durat\u0103 este legat\u0103 de propor\u021bia pasiunii. La fel de abile \u00een a-\u0219i interpreta rolul, se diferen\u021biaz\u0103 totu\u0219i. Veta se \u00eendeletnice\u0219te cu lectura facil\u0103, pentru a-\u0219i mai acoperi unele goluri, merge la spectacole, tot \u00een scopul form\u0103rii personale. Prin lustrul cotidian al preocup\u0103rilor este superioar\u0103 \u00een condi\u021bie altor femei, \u00eens\u0103 av\u00e2nd \u00een vedere moda vremii, ie\u0219itul la gr\u0103dina de var\u0103 sau interesul pentru literatura fran\u021buzeasc\u0103 de aventur\u0103, o consider\u0103m plat\u0103. \u00cen acela\u0219i timp, reprezenta\u021bia la gr\u0103din\u0103 devine scena unde ea se etaleaz\u0103 femeie onorabil\u0103, unde falsific\u0103 abandonul acestei calit\u0103\u021bi. \u00cen schimb, Zoe se caracterizeaz\u0103 prin suficien\u021b\u0103, \u00een virtutea a cel pu\u021bin dou\u0103 motive, clasa social\u0103 din care provine \u0219i vioiciunea v\u00e2rstei. \u00cen men\u021binerea statului social, ambele recurg la o viclenie asem\u0103n\u0103toare aceleia care i-a permis lui Ion (din romanul cu titlu analog) s\u0103 g\u0103seasc\u0103 mijlocul, seduc\u021bia Anei, de a intra \u00een posesia p\u0103m\u00e2nturilor lui Vasile Baciu.<\/p>\n\n\n\n

            Exploatarea situa\u021biilor absurde \u00eent\u00e2lnite \u00een opera lui Caragiale ajut\u0103 regizorii s\u0103 pun\u0103 \u00een joc, \u00een alt\u0103 viziune, altfel ca p\u00e2n\u0103 acum, Comediile<\/em>. De asemenea, textul p\u0103r\u00e2nd o scen\u0103 scrutat\u0103 de lumina reflec\u021biilor, se poate citi de la alt nivel, al dimensiunilor 3 D.<\/p>\n\n\n\n

Dumitrache \u00eei confirm\u0103 lui Chiriac, lu\u00e2ndu-l deoparte, faptul c\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva \u00een familie. \u0218tie aceasta cu siguran\u021b\u0103, \u00eens\u0103 n-a ajuns la identificarea pretendentului sau probabil \u00eenc\u0103 nu-l demasc\u0103. Atitudinea m\u0103rturisirii \u00een mod normal ar fi \u00eensp\u0103im\u00e2ntat pe orice interlocutor care s-ar fi \u0219tiut \u00een culp\u0103. \u00cens\u0103 lui Chiriac \u00een aparen\u021b\u0103 nu-i pas\u0103. \u00cen acest sens, putem estima: fie i se pare firesc s\u0103-\u0219i dezam\u0103geasc\u0103 st\u0103p\u00e2nul, fie se disimuleaz\u0103 prea bine. Sau \u00eentre ei exist\u0103 o complicitate conjugal\u0103. Dumitrache mai mult n-ar tolera. \u00cen concluzie, \u201eChiriac, b\u0103iete, secretul cu leg\u0103turile din casa mea, ai grij\u0103 s\u0103 nu transpar\u0103. Mai mult ca leg\u0103tura ta cu propria-mi consoart\u0103 nu pot tolera\u201d. Aceasta este o supozi\u021bie. Spaima lui cea mare se fondeaz\u0103 pe un am\u0103nunt insignifiant, de copil: se sup\u0103r\u0103 pe cei care fac cu ochiul la dame. Oricine ar \u00een\u021belege s\u0103 reac\u021bioneze la motive de mai mare disconfort. Jup\u00e2n Dumitrache oricum este un spirit exagerat.<\/p>\n\n\n\n

Personajele caragialiene \u00ee\u0219i preg\u0103tesc avalan\u0219a oral\u0103 din acele am\u0103nunte pe care, \u00een lumina zilei, nu le vezi, dar se amplific\u0103 \u00een noapte. Punctul culminant se \u00eenregistreaz\u0103 noaptea \u0219i este declan\u0219at de activitatea vis\u0103toare a unui miop, Ric\u0103 Venturiano, care exprim\u0103 unghiul de vedere al celor din afar\u0103: ei nu v\u0103d prea bine departe, nu v\u0103d peste gard. Confuzia este cauza care-l determin\u0103 pe Venturiano s\u0103 ajung\u0103, total nepreg\u0103tit, pentru o situa\u021bie neprev\u0103zut\u0103, \u00een fa\u021ba Vetei.<\/p>\n\n\n\n

A te afla \u00een centrul de aten\u021bie al presei nu este de ici, de acolo. Atitudinea lui Dumitrache are o cauz\u0103 \u0219i \u00een ipostazele de cozerie cu diver\u0219i jurnali\u0219ti. Expresia: \u201eTrag lumea pe sfoar\u0103\u201d sugereaz\u0103 ideea c\u0103 lumea se duce \u00een direc\u021bia dorit\u0103 de ziari\u0219ti. Oricum, psihologia lor este mai cunoscut\u0103 negustorilor, dec\u00e2t invers. Negustorii nu se cred at\u00e2t de importan\u021bi, \u00eenc\u00e2t s\u0103 ias\u0103 \u00een lumina reflectoarelor, ei cred mai degrab\u0103 \u00eentr-un interes mascat al altora pentru so\u021biile lor. Gesturile caricaturale le sunt inspirate \u0219i n-au cultura de a fi constan\u021bi. Ei sunt supu\u0219i mereu legii mercantile \u0219i n-au complexe \u00een a-\u0219i schimba vederile prea des.<\/p>\n\n\n\n

O form\u0103 de absurd o reprezint\u0103 ruptura mediilor jurnalistic \u0219i social-negustoresc, ceea ce inevitabil duce la caricaturizarea unora de c\u0103tre al\u021bii ori la amplificarea tensiunilor din contrarieri p\u0103relnice.<\/p>\n\n\n\n

Absurdul de multe ori apare c\u00e2nd expresiile sunt luate \u00een sens propriu. \u201eUn acela, un pr\u0103p\u0103dit de amploiat, s\u0103 le sparg\u0103 casele oamenilor\u201d: \u00een obida aceasta, rostit\u0103 sie\u0219i, de c\u0103tre Titirc\u0103 Inim\u0103 Rea, i se atribuie for\u021b\u0103 de buldozer amploiatului. \u00cen fond, uzitat\u0103 \u00een termeni calmi, expresia desemneaz\u0103 lipsa de \u00eencredere \u00een via\u021ba de cuplu, de imixtiune a unui amorez ori a unui clevetitor. Focuri de tun auzi \u00een poarta castelului.<\/p>\n\n\n\n

Robot f\u0103r\u0103 direc\u021bie ar p\u0103rea \u201ebagabontul\u201d, dedic\u00e2ndu-se moftului de a umbla f\u0103r\u0103 adres\u0103, dar \u00een sf\u00e2r\u0219it i se acord\u0103 o subtilitate de c\u0103tre interlocutori, de c\u0103tre Ipingescu mai precis: umbl\u0103 dup\u0103 felul de a fi al femeii \u0219i \u00eenc\u0103 depinde foarte mult de chemarea ei din coada ochiului: \u201eDac\u0103 trage la ei cu coada ochiului \u0219i face fasoane\u201d. Femeia posed\u0103 p\u00e2inea \u0219i cu\u021bitul sau el, \u201ebagabontul\u201d anonim, \u00eei las\u0103 la \u00eendem\u00e2n\u0103 variantele, caz \u00een care clasa negustorilor apare deposedat\u0103 de o asemenea \u00eensu\u0219ire, gentile\u021bea. Nu o are, cel mult, numai de rezerv\u0103 \u0219i \u00een alt\u0103 direc\u021bie, pentru a nu-\u0219i pierde clientul de la tejghea. Propria opinie \u0219i-o consider\u0103 truism, sunt convin\u0219i de infailibilitatea unghiului lor de vedere. Au impertinen\u021ba de a crede c\u0103 lucrurile toate sunt conforme tiparului min\u021bii lor.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd spune: \u201eNu se ia dup\u0103 toate\u201d, Ipingescu arat\u0103 c\u0103 poarta la castel s-a deschis din voia spiritului de-a fi al Vetei. A-i permite femeii s\u0103 intervin\u0103 asupra atmosferei generale a c\u0103minului echivaleaz\u0103 cu a-i acorda o \u0219ans\u0103 nou\u0103 la demnitate. Posibila revenire la statutul de dam\u0103 respectabil\u0103 altfel nu are valabilitate.<\/p>\n\n\n\n

Descrierea situa\u021biei are aspect de thriller american, din col\u021bul \u00eentunecat al scenei se sufl\u0103, cu voce gutural\u0103, de c\u0103tre o ar\u0103tare cu \u021bol concret. Tonalitatea este distinct\u0103 \u00eentruc\u00e2t se reitereaz\u0103 un truism. Pentru a se ajunge la intimit\u0103\u021bi \u00eenv\u0103luite \u00een secret, reciprocitatea e condi\u021bie sine qua non. \u00centr-o viziune regizoral\u0103, dac\u0103 ar fi cazul, vorbele ar fi redate cu voce r\u0103gu\u0219it\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ansamblu, replicile au firesc, deprinse din context impun bariere \u00eentre personaje \u00eentruc\u00e2t ele \u00ee\u0219i asum\u0103 partea consistent\u0103 a mesajului lor, \u00ee\u0219i fixeaz\u0103, cu tent\u0103 de rezolvare, energia \u0219i deduc\u021bia de a accede mai bine la fericirea personal\u0103, \u00eentr-un cuv\u00e2nt – cheie, care le define\u0219te personalitatea. \u201eBa s\u0103 am pardon\u201d \u2013 la un asemenea curs al discu\u021biei \u00eenfl\u0103c\u0103rat pe seama ideii c\u0103 femeile \u00eencurajeaz\u0103 curtea care li se face, jup\u00e2n Dumitrache \u00ee\u0219i permite s\u0103 se dea la o parte sau chiar s\u0103 pun\u0103 \u00een calea unei asemenea concep\u021bii o piatr\u0103 imens\u0103 de moar\u0103. \u201eS\u0103 am pardon\u201d este o eventualitate (descins\u0103 din forma verbal\u0103 – verbul la conjunctiv) care face loc ideii c\u0103 \u201enevast\u0103-mea nu e a\u0219a\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 ne dep\u0103rt\u0103m, ca \u00eentr-o expunere 3 D, de centrul conversa\u021biei celor doi, vom fi mi\u0219ca\u021bi de cumsec\u0103denia popularului Dumitrache. \u00cen fond, e \u0219i el vocal pentru a deveni mai respectat. Are nevoie preventiv pentru cazul \u00een care sl\u0103biciunile so\u021biei lui pentru alt b\u0103rbat s-ar adeveri.<\/p>\n\n\n\n

Efectul produs de expresii este urm\u0103torul: deviaz\u0103 textul de la atmosfera ontic\u0103 la una mai apropiat\u0103 de psihologia grupului de mahala cu preten\u021bii. Orice s-ar spune, personaje ca Veta, Chiriac, Spiridon \u0219i Dumitrache devin comice \u00een aspira\u021bia lor c\u0103tre centru, agitat\u0103 mai mult \u00een interiorul grupului, c\u00e2t\u0103 vreme altfel auspiciile sunt mai grele. G\u00e2ndul grupului este de a accede, dac\u0103 nu la centrul urbei, spa\u021bial, cel pu\u021bin, la cel al aten\u021biei majorit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

Valen\u021bele adiacente atmosferei generale trebuie luate din paleta de sugestii conferite de aceste expresii. C\u00e2nd nu g\u0103se\u0219te explica\u021bie pentru unul dintre panseurile lui Nae Ipingescu: curtezanii dau t\u00e2rcoale femeilor care-i \u00eencurajeaz\u0103, Dumitrache se angajeaz\u0103 cu o interoga\u021bie retoric\u0103 salutar\u0103, de\u0219i absurd\u0103: \u201eIPINGESCU: Nu se ia dup\u0103 toate, jup\u00e2n Dumitrache; dup\u0103 cum e \u0219i femeia: dac\u0103 trage la ei cu coada ochiului \u0219i face fasoane, vezi bine! bagabon\u021bii at\u00e2t a\u0219teapt\u0103.<\/p>\n\n\n\n

JUP\u00c2N DUMITRACHE: Ba s\u0103 am pardon! \u0218tiu eu ce vrei dumneata s\u0103 zici… Dar nevast\u0103-mea nu-i d-alea, domnule.<\/p>\n\n\n\n

IPINGESCU: Vai de mine! jup\u00e2n Dumitrache, adic\u0103, g\u00e2nde\u0219ti c\u0103 am vrut pentru ca s\u0103-\u021bi fac un atac? \u00cemi pare r\u0103u!<\/p>\n\n\n\n

JUP\u00c2N DUMITRACHE: Nu, nene Nae; dar vreau s\u0103 zic adic\u0103 c\u0103 nevasta mea nu-i d-alea cum zise\u0219i, \u0219i iaca, dup\u0103 mine de ce s-a luat?\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Are loc sub ochii no\u0219tri un joc de-a \u0219oarecele \u0219i pisica, deseori rolurile fiind schimbate. \u00centre labele pisicii, se zbate Nae, la \u00eenceput, dar mai \u00eencolo, frec\u00e2ndu-se la ochi, pare Dumitrache. \u0218i viceversa. Ambii formuleaz\u0103 argumente abile, ca s\u0103 scape supozi\u021biei celuilalt. Frecventa schimbare de situa\u021bii depinde mereu de cusurul celuilalt.<\/p>\n\n\n\n

            Exist\u0103 \u00een pies\u0103 un joc plin de antinomii, al v\u00e2rstelor. Tot ce-i permite v\u00e2rsta lui Ric\u0103 Venturiano interzice imediat lui Dumitrache. Mobilitatea este de partea primului, precum t\u0103ria de a renun\u021ba la spectacol. Eroarea, de a confunda scena cu via\u021ba, \u00eel duce \u0219i pe el \u00een derizoriu.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ceea ce spune Jup\u00e2n Dumitrache, multe repere conciliante au rolul de a prelungi asisten\u021ba pe care i-o acord\u0103 Ipingescu, de\u0219i acesta din urm\u0103 caut\u0103, pe banii statului, s\u0103-\u0219i iroseasc\u0103 vremea din slujb\u0103 \u00eentr-un mod c\u00e2t mai facil. Contrazicerile au \u00eenc\u0103rc\u0103tura unor bombe cu ceas, dar dispozi\u021bia omului care le \u00eenv\u00e2rte este s\u0103 le fac\u0103 active fa\u021b\u0103 de eventualii intru\u0219i. Cunoscu\u021bii ies din raza b\u0103nuielilor datorit\u0103 mentalit\u0103\u021bii de grup \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite. C\u00e2nd tensiunea, acumulat\u0103 din antiteze, pare a exploda, totu\u0219i se irose\u0219te \u00eentr-o cam repede resemnare fa\u021b\u0103 de ideile preopinentului, ceea ce integreaz\u0103 absurdului, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, piesa. Lunga distan\u021b\u0103 de la g\u00e2ndul nostru la zestrea ideatic\u0103 a personajelor este pres\u0103rat\u0103 de multe r\u0103sturn\u0103ri de situa\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

Jocul de priviri dintre cei doi, Chiriac \u0219i st\u0103p\u00e2n, iese din sfera v\u00e2rstei lor, seam\u0103n\u0103 taton\u0103rii dintre doi copii care vor s\u0103-\u0219i asigure \u00eent\u00e2ietatea asupra juc\u0103riei sau \u00een mijlocul cetei. Diferen\u021ba dintre Dumitrache \u0219i adversarul p\u0103relnic, invocat\u0103 mereu de primul, ar fi urm\u0103toarea: negustorul, din c\u00e2\u0219tigul adus de profesie, \u00ee\u0219i asigur\u0103, pentru orice \u00eemprejurare, materialul necesar pentru un costum \u00eentreg, chit c\u0103 prefer\u0103 uniforma de gardian, pe c\u00e2nd al doilea, doar o hain\u0103 rupt\u0103-n coate.<\/p>\n\n\n\n

Comedie este \u0219i ce face D. Ionescu pe scen\u0103, director de trup\u0103 \u00een acea vreme, dar \u0219i cum se manifest\u0103 \u201eamploiatul\u201d, singurul din sal\u0103 cu spatele \u00eentors la scen\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Jocul de m\u0103\u0219ti destram\u0103 \u00een esen\u021b\u0103, dar \u00een aparen\u021b\u0103 salveaz\u0103 echilibrul. Dumitrache, \u00een obsesia lui cu onoarea de familist, \u00ee\u0219i scoate \u00een afara b\u0103nuielii so\u021bia \u0219i de aceea poate cel mai bun joc de masc\u0103 apar\u021bine ei. \u00cen egal\u0103 m\u0103sur\u0103, dac\u0103 \u0219tie cu adev\u0103rat despre amorul consoartei, i-ar apar\u021bine lui. Formuleaz\u0103 chiar o solu\u021bie la o problem\u0103 obsedant\u0103 \u0219i cronofag\u0103: prevede un termen pentru a sc\u0103pa de Chiriac, \u00eensur\u00e2ndu-l. Este cea mai bun\u0103 form\u0103, consider\u0103, de a sc\u0103pa definitiv de gura lumii b\u0103nuitoare. Paradoxul situa\u021biei: av\u00e2ndu-l angajat, crede c\u0103 dispune de soarta lui, precum de a celorlal\u021bi din curte. Din cercul angaja\u021bilor, Chiriac face un rol de suplinire a st\u0103p\u00e2nului, p\u0103r\u00e2nd \u00eendrept\u0103\u021bit s\u0103 tind\u0103 la tandre\u021bea Vetei, dup\u0103 organigrama casei: \u201eJUP\u00c2N DUMITRACHE: (\u2026) De! C\u00e2nd lipsesc eu de-acas\u0103, cine s\u0103-mi p\u0103zeasc\u0103 onoarea? Chiriac s\u0103racul!\u201d. Fragmentul poate fi un argument favorabil celor care apreciaz\u0103 c\u0103 st\u0103p\u00e2nul casei \u0219tia despre leg\u0103tura so\u021biei. Efortul lui Ipingescu, de a-i deschide ochii, se love\u0219te mereu de jocul Vetei. Printr-o atitudine ursuz\u0103, ea reu\u0219e\u0219te s\u0103 deruteze pe cei din jur, mai ales pe so\u021b. Ea pare izolat\u0103 \u00een rolul ei, pesemne din cauza sentimentelor puternice pentru Chiriac. Elementele care-i limiteaz\u0103 extazul oniric sunt lucrul la mondirul de sergent al lui Chiriac, dar \u0219i semnele prevestitoare, a\u0219a cum se interpreteaz\u0103 \u00een popor, faptul c\u0103 i se bate t\u00e2mpla. C\u00e2nd se adreseaz\u0103 amantului: \u201eDu-te, puiule, du-te\u201d, dac\u0103 s-ar da drumul \u00een scen\u0103 la un pui de g\u0103in\u0103, efectul vizual s-ar \u00eent\u0103ri prin tertip. Puiul scap\u0103 din palmele femeii numai prin voin\u021ba ei. Piuitul apar\u021bine unei viet\u0103\u021bi vr\u0103jite, f\u0103r\u0103 cuvinte, \u00een c\u0103utare de c\u0103ldur\u0103, de cuib uitat. Desigur, Chiriac se crede un june-prim, dar dac\u0103 n-ar exista reciprocitatea, el primul s-ar panica, pierz\u00e2ndu-\u0219i impresia de faim\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ceea ce acuz\u0103 la fostu-i cumnat de fapt Dumitrache \u00eenfiereaz\u0103 despre sine, o r\u0103sturnare de situa\u021bie, mereu exploatat\u0103, care de fapt constituie tiparul preferat al piesei. Sem\u0103n\u00e2ndu-i surorii, Zi\u021ba nu \u0219i-a respectat se pare so\u021bul care n-a ezitat s-o pun\u0103 la punct.<\/p>\n\n\n\n

Starea general\u0103 de bine ar spori dac\u0103 \u201evom avea un sufragiu universal\u201d. Cu pu\u021bin\u0103 z\u0103bav\u0103, se poate depista alt\u0103 direc\u021bie de abordare a piesei. Structurii sociale i se adaug\u0103 o p\u0103tur\u0103, a servitorului universal, ceea ce p\u00e2n\u0103 acum \u00een istorie n-a existat. Sclavii apar\u021bineau st\u0103p\u00e2nilor \u0219i ac\u021bionau conform ordinului acestora. Nu se \u00eenfiin\u021base categoria de sclav universal, presupunem individ liber s\u0103 circule, iar acolo unde interac\u021bioneaz\u0103, aduce servitute.<\/p>\n\n\n\n

            Spiridon este marginalizat, \u00eens\u0103 are pornirea de a spune tot, ceea ce \u00eel face periculos. Fa\u021b\u0103 de Zi\u021ba devine aproape imperativ, nu ezit\u0103 s\u0103 i se etaleze cu aerul c\u0103 se afl\u0103 \u00een posesia unui secret, tranzac\u021bia cu bilete oneroase, pe care dac\u0103 l-ar m\u0103rturisi, ar face oric\u00e2nd rocada cu ea \u00een organigrama de rela\u021bii a casei. Dintr-o aparent\u0103 femeie m\u00e2hnit\u0103, nedrept\u0103\u021bit\u0103 de fostu-i so\u021b, ea ar deveni culpabil\u0103 de imoralitate, cel pu\u021bin, de un tertip compromi\u021b\u0103tor. Eventualitatea de-a o denun\u021ba, sub tensiunea insuportabil\u0103 a unui moment de cump\u0103n\u0103, \u00een privin\u021ba leg\u0103turii ei secrete, platonice, inspirat\u0103 de un joc de priviri la teras\u0103, \u00eel pune pe Spiridon pe picior de egalitate cu Zi\u021ba. Dac\u0103 ipostaza exegetic\u0103 \u00een care-l a\u0219ez\u0103m pe Spiridon pare prea subtil\u0103 pentru tu\u0219a din care se relev\u0103 acesta, atunci vom reconsidera non\u0219alan\u021ba exprim\u0103rii lui drept modalitate de a se elibera mai iute de sarcini. Desigur, el \u00eencorporeaz\u0103 mental complexul c\u0103 este cel mai mic \u00een rang \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, supus tirului de invective al fiec\u0103ruia din mediul casei, unde-\u0219i g\u0103sise o slujb\u0103. Distan\u021ba fa\u021b\u0103 de felul cum este privit, luat\u0103 cel pu\u021bin \u00een dialogul cu Zi\u021ba ori \u00een b\u0103nuitele-i pauze de tutun, \u00eel \u00eemping \u00eentr-un absurd spectacular de rela\u021bii. Tem\u0103torul b\u0103iat de cas\u0103, luat \u00een \u0219uturi, duce frumoasei r\u0103zvr\u0103tite, calul alb pe care s\u0103 \u00eencalece \u0219i s\u0103 galopeze p\u00e2n\u0103 la \u00eemp\u0103ratul adorat:<\/p>\n\n\n\n

\u201e<\/a>SCENA VI<\/strong><\/p>\n\n\n\n

SPIRIDON, ZI\u021aA (intr\u0103 agitat\u0103)<\/em><\/p>\n\n\n\n

ZI\u021aA: Auzi mizerabilul! s\u0103 se-ntinz\u0103 p\u00e2n\u0103-ntr-at\u00e2ta ca s\u0103-mi fac\u0103 un afront.<\/p>\n\n\n\n

SPIRIDON: Dumneata e\u0219ti, cocoan\u0103 Zi\u021bo? Bine c\u0103 veni\u0219i. Eu n-am putut s\u0103 viu. Mi-era fric\u0103 s\u0103 nu m\u0103 spuie nea Chiriac lui jup\u00e2nul, c\u0103 am umblat noaptea pe drum…<\/p>\n\n\n\n

ZI\u021aA (repede): Ei! L-ai g\u0103sit? I-ai vorbit? I-ai dat? I-ai spus?<\/p>\n\n\n\n

SPIRIDON: Da, cocoan\u0103.<\/p>\n\n\n\n

ZI\u021aA: Ce-a zis?<\/p>\n\n\n\n

SPIRIDON: „Mersi!”<\/p>\n\n\n\n

ZI\u021aA: \u0218i tu ce i-ai spus?<\/p>\n\n\n\n

SPIRIDON: „Pentru pu\u021bin.”<\/p>\n\n\n\n

ZI\u021aA: Nu i-ai spus cum \u021bi-am zis eu?<\/p>\n\n\n\n

SPIRIDON: Ba da, l-am luat s\u0103-i ar\u0103t casa.<\/p>\n\n\n\n

ZI\u021aA: Nu mai trebuia s\u0103-i ar\u0103\u021bi nimic, c\u0103-i scrisesem eu \u00een bilet unde s\u0103 vie.<\/p>\n\n\n\n

SPIRIDON: A\u0219a mi-a zis, s\u0103-i ar\u0103t casa, ca s\u0103 mearg\u0103 la sigur… Dar c\u00e2nd s\u0103 ies de p\u0103 maidan cu dumnealui, tocmai trecea jup\u00e2nul de la vale; am l\u0103sat pe persoana \u00een chestiune s\u0103 m-a\u0219tepte pe maidan \u0219i eu am s\u0103rit peste uluci prin fundul cur\u021bii, c\u0103 mi-era fric\u0103 s\u0103 nu dea jup\u00e2nul cu ochii de mine, ori s\u0103 vie acas\u0103 \u0219i s\u0103 nu m\u0103 g\u0103seasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n

ZI\u021aA: Prostule! Nu \u0219tii c\u0103 nenea e de rond la noapte? Nu mai d\u0103 pe-acas\u0103 p\u00e2n\u0103 la ziu\u0103.<\/p>\n\n\n\n

SPIRIDON: Dar dac\u0103 m\u0103 g\u0103sea pe uli\u021b\u0103, pl\u0103teai dumneata pielea mea?<\/p>\n\n\n\n

ZI\u021aA: Ei! \u0218i zi persoana \u00een chestiune a\u0219teapt\u0103 pe maidan?<\/p>\n\n\n\n

SPIRIDON: Da, \u0219i mi-a dat \u0219i biletul \u0103sta ca s\u0103 \u021bi-l aduc\u201d<\/p>\n\n\n\n

            Jum\u0103tate din replica unui personaj reflect\u0103 varianta lui de sustragere de la destinul casnic dat, iar cealalt\u0103, \u00een termeni de elec\u021biune prudent\u0103, purul adev\u0103r existen\u021bial \u0219i de rang \u00een care se reg\u0103se\u0219te. De pild\u0103, la \u00eentrebarea Zi\u021bei, dac\u0103 va mai merge la teras\u0103, Veta caut\u0103 s\u0103-\u0219i explice dezinteresul, c\u0103 nu agreeaz\u0103 comedia, c\u0103 obose\u0219te, \u00eens\u0103, reconsider\u00e2nd contextul, anume c\u0103 se afl\u0103 \u00een fa\u021ba surorii, va recunoa\u0219te adev\u0103rul: \u201eEi, ce s\u0103 zic: nu voi!\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Zi\u021ba este conspirativ\u0103, ceea ce i se poate ierta, devreme ce este o femeie liber\u0103 \u0219i interesat\u0103, manevr\u00e2nd bilete, s\u0103-\u0219i refac\u0103 via\u021ba.<\/p>\n\n\n\n

            Expresii diverse \u00eenzestreaz\u0103 firea Vetei cu daruri manufacturiere: \u201eAm lucrat mult la lum\u00e2nare\u201d; pare a fi elaborat, cu \u00eendem\u00e2narea unui artist plastic, o veritabil\u0103 sculptur\u0103 \u00een cear\u0103 sau, pe timpul nop\u021bii, s-a str\u0103duit mult s\u0103 dea la iveal\u0103 o lum\u00e2nare. De\u0219i absurd, acest sens, ilustrat, \u00een st\u00e2nga scenei, pentru c\u00e2teva secunde, cu proiec\u021bia unei imagini de femeie buchisind la figurine de cear\u0103, al expresiei consemnate anterior, scruteaz\u0103 mintea spectatorilor. Iluzia de a fi altfel dec\u00e2t e anim\u0103 spiritul exuberant al femeii.<\/p>\n\n\n\n

            Umor implic\u0103 \u0219i expresia: \u201eM-a tras fereastra\u201d. Un simbol al comunic\u0103rii dintre spa\u021bii, interior \u0219i exterior, fereastra at\u00e2t de mult a fost utilizat\u0103, \u00eenc\u00e2t inspir\u0103 agresiune. Sau at\u00e2t de mult a fost for\u021bat\u0103 \u00een deschiderea c\u0103tre lume, c\u0103tre cineva anume din mul\u021bime, \u00eenc\u00e2t a devenit un simbol pentru ceea ce s-ar putea \u00eent\u00e2mpla \u00een mod nefast, din simpl\u0103 neaten\u021bie. Paleta de sensuri secundare se desface \u00een pagin\u0103 asemenea cercurilor de ap\u0103, reverberate \u00een jurul pietrei aruncate, angren\u00e2nd realit\u0103\u021bi numai \u00een acord cu durata av\u00e2ntului imagina\u021biei lectorilor, suprasaturat\u0103 de etichete \u0219i dornic\u0103 s\u0103 cuprind\u0103 forme ale spa\u021biului familiar.: \u201eZI\u021aA: Vai de mine! Ce vorb\u0103-i asta? Ce, \u021bi-e r\u0103u de tot? S\u0103 trimitem s\u0103 caute pe nenea.<\/p>\n\n\n\n

VETA: A\u0219! E\u0219ti nebun\u0103! Nu vezi c\u0103 glumesc. M\u0103 doare capul; nu \u021bi-am spus? Am lucrat mult la lum\u00e2nare. (are un fior.<\/em>) M-a tras \u0219i fereastra…\u201d.<\/p>\n\n\n\n

           Cele dou\u0103 cu adev\u0103rat sunt bune surori. Pentru a-\u0219i men\u021bine considera\u021bia reciproc\u0103, nu-\u0219i fac m\u0103rturisiri una alteia asupra leg\u0103turilor noi de dragoste pe care le \u00eencearc\u0103. Sunt predispuse la minciun\u0103, \u00een prima parte a dialogului lor, pentru a-\u0219i ascunde aspira\u021bia blamabil\u0103 din cauza pozi\u021biei \u0219i a v\u00e2rstei nepotrivite pentru a se mai \u00eendr\u0103gosti: prima, Veta, de a-\u0219i petrece mai mult timp \u00een compania lui Chiriac, a doua, Zi\u021ba, de a-\u0219i reface via\u021ba, \u00eencep\u00e2nd de la nivel epistolar. Sunt dou\u0103 p\u0103r\u021bi ale colocviului: una, de av\u00e2nt, c\u00e2nd fiecare vorbe\u0219te mai mult de-a se auzi pe sine, despre o realitate cum \u0219i-ar dori-o, \u00eenv\u0103luit\u0103 \u00een culorile visului \u0219i conform\u0103 unei inimi schimb\u0103toare, a doua, de recul al vorbelor, care, izbindu-se de zidul existen\u021bei cotidiene, aduc vorbitorului surzenia receptorului la probleme.<\/p>\n\n\n\n

            Veta porne\u0219te s\u0103 ias\u0103 pe st\u00e2nga. Dac\u0103 ar fi posibil, ar p\u0103r\u0103si de tot situa\u021bia \u0219i dac\u0103 nu ar avea orgoliul unei dame respectabile, s-ar deda plenar impresiei de iubire care i-a cuprins inima. Intimitatea cu berbantul Chiriac face inoportun \u00eentre ei cuv\u00e2ntul \u201edumneata\u201d. El e slug\u0103, dar \u00een dragoste, ea devine.<\/p>\n\n\n\n

            Non\u0219alan\u021ba lui Chiriac de a ac\u021biona se reg\u0103se\u0219te \u00een aceast\u0103 opinie a rolului s\u0103u, de slug\u0103 cu simbrie, \u00een casa lui Dumitrache: face numai ceea ce i se porunce\u0219te. Jum\u0103tate din culpa lui este, prin urmare, \u0219tears\u0103.<\/p>\n\n\n\n

            Poten\u021bialitatea jupuirii: \u201eSPIRIDON: Dac\u0103 m\u0103 g\u0103sea pe uli\u021b\u0103, pl\u0103teai dumneata pielea mea?\u201d se consum\u0103 sub spectrul a dou\u0103 sensuri: 1. Zi\u021ba s\u0103 preia, \u00een fa\u021ba cumnatului fixist, vina plan\u00e2nd asupra lui Spiridon, de a se fi g\u0103sit pe un drum nepotrivit, c\u00e2nd misia lui era s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 locuin\u021ba, s\u0103 contribuie deci la onoarea de familist; 2. Pielea jupuit\u0103 la propriu, \u00eentr-un caz absurd \u0219i \u00een afara spiritului de baz\u0103 al piesei, s\u0103 fi fost r\u0103scump\u0103rat\u0103 de aceea\u0219i amorezat\u0103 \u0219i repus\u0103, cu bune lipituri, pe bietul Spiridon, ca s\u0103-\u0219i redob\u00e2ndeasc\u0103, inocentul, stratul epidermic. \u201eEi!\u201d apare ca un fermoar \u00eenchis rapid peste asemenea perspective sumbre deschise de expresie: \u201eZI\u021aA: Ei! \u0218i zi persoana \u00een chestiune a\u0219teapt\u0103 pe maidan?\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Zi\u021ba devine \u00een fa\u021ba biletului toat\u0103 o inim\u0103 \u0219i \u201e\u00ee\u0219i comprim\u0103 palpita\u021biile\u201d, cum de Cr\u0103ciun, gospodinele fr\u0103m\u00e2nt\u0103 aluatul de cozonac. \u00cen inim\u0103, ca \u00een sac, \u00eendeas\u0103, cuprins\u0103 de grab\u0103, palpita\u021biile. \u201eFoarte aprins\u0103 \u00ee\u0219i face v\u00e2nt cu scrisoarea\u201d. La scar\u0103 simbolic\u0103, scena presupune p\u00e2lp\u00e2irea unei fl\u0103c\u0103ri \u0219i m\u0103rirea ei \u00een curen\u021bii m\u0103run\u021bi adu\u0219i de utilizarea scrisorii \u00een loc de evantai, cum ni\u0219te foale sufl\u0103 \u00een jar. Coinciden\u021ba din finalul scenei a VI-a aduce fa\u021b\u0103-n fa\u021b\u0103 umbletul celor dou\u0103 surori de a ie\u0219i din tiparul sor\u021bii \u0219i de a-\u0219i reg\u0103si aspira\u021biile \u00eenf\u0103ptuite \u00een via\u021b\u0103. \u201eVeta intr\u0103 cu lucrul \u00een m\u00e2n\u0103\u201d, ea are deja o situa\u021bie la care lucreaz\u0103 \u0219i \u00een sf\u00e2r\u0219it, b\u0103rbatul ei nu are niciun cuv\u00e2nt de spus. Caut\u0103 un loc potrivit unde s\u0103 aib\u0103 comoditatea necesar\u0103 de a \u00eendeletnici \u00een voie, de a ticlui planuri \u0219i de a le pune pe mas\u0103.<\/p>\n\n\n\n

La replica Vetei, f\u0103r\u0103 noim\u0103, dup\u0103 cum pare \u00een situa\u021bia lor: \u201e\u00cenv\u0103\u021bul are \u0219i dezv\u0103\u021b\u201d, Chiriac formuleaz\u0103 o defini\u021bie, puternic\u0103 prin similaritate, a dragostei:<\/p>\n\n\n\n

\u201eCHIRIAC: Dezv\u0103\u021b! Lesne din gur\u0103. \u00cei sco\u021bi rum\u00e2nului ochii \u0219i dup\u0103 aia-i zici: „Las\u0103 c\u0103 nu e r\u0103u \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 mai vezi… mai bine c\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat a\u0219a! N-o s\u0103 mori f\u0103r\u0103 luminile ochilor!… \u00cenv\u0103\u021bul are \u0219i dezv\u0103\u021b!…” Dar dac\u0103 n-oi vrea eu s\u0103 mai tr\u0103iesc a\u0219a!… care va s\u0103 zic\u0103 s\u0103 mor, ‘ai?\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Echilibrul situa\u021biilor depinde \u00een totalitate de at\u00e2tea semne, idem, fericirea Vetei, de candel\u0103, care se r\u0103stoarn\u0103 prevestind consecin\u021be malefice. \u00cen inten\u021bia mimat\u0103 de a muri \u00een numele dragostei ne\u00eemplinite, Chiriac schimb\u0103 spanga de la pu\u0219c\u0103, \u00eentr-un raport simbolic, cu Veta, luat\u0103 repede \u00een bra\u021be, pentru a n-o mai cuprinde vertijul supersti\u021biilor la mod\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\u201eCHIRIAC: De ce te-ai dus la gr\u0103din\u0103?<\/p>\n\n\n\n

VETA: M-am dus numai de gura sorii-mii Zi\u021bii. Era lume mult\u0103, de n-aveam unde sta; c\u00e2nta muzica; juca comedii; n-am auzit nimic, n-am v\u0103zut nimic. Toatea seara \u00een vuietul gr\u0103dinii m-am g\u00e2ndit numai la tine; parc\u0103 dormeam \u0219i visam ceva… \u0218tiam eu c\u0103 o s\u0103 mi se \u00eent\u00e2mple mie un necaz mare; mi se f\u0103cuse semn: r\u0103sturnasem de diminea\u021b\u0103 candela.. \u00cenc\u0103 dumnealui, dac\u0103 m-a v\u0103zut c\u0103 m\u0103 speriu, zice: „Ei ce e dac\u0103 s-a r\u0103sturnat! Nu mai crede \u00een prostii de-alea. Ce! Ce-o s\u0103 ni se-nt\u00e2mple? S\u0103-mi arz\u0103 cherestigiria? Arz\u0103 s\u0103n\u0103toas\u0103! Nu m-a f\u0103cut ea pe mine! Este asiguripsit\u0103… At\u00e2ta pagub\u0103!…” R\u0103sturnasem candela; pe urm\u0103 ochiul \u0103l drept mi se b\u0103tea \u00eentr-una de vreo trei zile. Pe tine te l\u0103sasem acas\u0103 \u0219terg\u00e2ndu-\u021bi pu\u0219ca: \u0219tii c\u0103 ruginise \u00eenc\u0103rc\u0103tura \u00een\u0103untru \u0219i te apucase\u0219i s-o sco\u021bi cu vergeaua. Nu puteam s\u0103-mi iau g\u00e2ndul de la pu\u0219c\u0103. M\u0103 g\u00e2ndeam: dac\u0103 s-o desc\u0103rca, Doamne fere\u0219te! Pu\u0219ca \u00een m\u00e2na lui, ce s\u0103 m\u0103 fac eu c\u00e2nd l-oi g\u0103si mort \u00eentins acas\u0103!… Da’ de ce nu i-am spus s\u0103 bage de seam\u0103! De ce nu l-am rugat s\u0103 o lase cu g\u00e2ndurile toat\u0103 seara. N-am v\u0103zut, z\u0103u! N-am v\u0103zut nimic, n-am auzit nimic! M\u0103 jur pe ce vrei tu; m\u0103 crezi?<\/p>\n\n\n\n

CHIRIAC (biruit cu des\u0103v\u00e2r\u0219ite): Te crez! (arunc\u0103 departe spanga \u0219i ia pe Veta \u00een bra\u021be.<\/em>)\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            La nivelul de aten\u021bie la care ei ajung, li se pare c\u0103 \u201eumbl\u0103 cineva pe porti\u021b\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            \u00cen ciuda v\u00e2rstei respectabile, jup\u00e2n Dumitrache urm\u0103re\u0219te apogeul riscului; penduleaz\u0103 \u00eentre a-\u0219i men\u021bine principiul, definitoriu pentru el, onoarea de familist, \u0219i dispozi\u021bia tumultuoas\u0103 de a se r\u0103zbuna pe eventualul atentator la a\u0219a demnitate, consolidat\u0103 cu trud\u0103. Tumultul comportamental, \u00eendreptat asupra a ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een afara propriului c\u0103min conjugal, este absurd, neav\u00e2nd mobil \u00een gelozie, ci \u00eentr-un principiu, despre care mai mult a auzit, dec\u00e2t s\u0103-l fi asimilat \u00een conformitate cu vreun anumit nivel de educa\u021bie. Nu ar fi fost altfel nici dac\u0103 \u0219i-ar fi g\u0103sit justificarea \u00een gelozie, dar sentimentul s-ar fi tras de undeva din resortul firii lui. Flec\u0103reala o face de ochii lumii. Ca negustor, este un om cu scaun la cap, dar p\u00e2nda zgomotoas\u0103, pe care o execut\u0103 cu o vrednicie improprie v\u00e2rstei, ar avea o cauz\u0103 \u00een atribu\u021bia, satirizat\u0103 de autor, de \u201ec\u0103pitan \u00een garda civic\u0103\u201d. Limita lui este propria-i ru\u0219ine fa\u021b\u0103 de eventualul moment al tr\u0103d\u0103rii, de c\u0103tre so\u021bie. \u0218i-ar vedea n\u0103ruit statutul. Mereu d\u0103 t\u00e2rcoale, scrut\u00e2nd cu mintea diversele \u00eemprejur\u0103ri, \u00eens\u0103 tr\u0103ie\u0219te intens speran\u021ba de a nu ajunge acolo, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fie nevoit a se r\u0103zbuna pe vreun intrus. Ipostaza ultimului ar fi de simbol pentru acribia vremii de a nu permite ca exponen\u021bii unei categorii sociale s\u0103 accead\u0103 alteia. Tensiunea precau\u021biei (de a nu fi cumva pus \u00eentr-o situa\u021bie incomod\u0103) se disperseaz\u0103 \u00een desele confesiuni c\u0103tre omul de \u00eencredere, Chiriac. Echivalentul caracterologic ar fi Agami\u021b\u0103 Dandanache, care face echilibristic\u0103 \u00eentre etatea, care i-a adus ramolismentul, \u0219i impostura de care nu se las\u0103. Deosebirea dintre ei este conferit\u0103 de a doua tr\u0103s\u0103tur\u0103 de caracter. Cherestegiul mai las\u0103 din sarcini, pe c\u00e2nd omul capitalei plute\u0219te undeva \u00een siajul altei scrisori.<\/p>\n\n\n\n

            C\u00e2nd o secven\u021b\u0103 de ansamblu citadin, ca aspectul str\u0103zii, din perspectiva indivizilor f\u0103r\u0103 stare, este reluat\u0103, din motiv artistic, \u00een alt\u0103 oper\u0103, va pierde caracterul colectiv al lucrurilor, pentru cel individual: \u201eJUP\u00c2N DUMITRACHE (urm\u00e2nd o vorb\u0103 \u00eenceput\u0103<\/em>): Iaca, ni\u0219te papugii… ni\u0219te sc\u00e2r\u021ba-sc\u00e2r\u021ba pe h\u00e2rtie! ‘I \u0219tim noi! M\u0103n\u00e2nc\u0103 pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoar\u0103 cu pi\u0219icherlicuri… \u0219i seara… se g\u0103tesc frumos \u0219i umbl\u0103 dup\u0103 nevestele oamenilor s\u0103 le fac\u0103 cu ochiul. N-ai s\u0103 mai ie\u0219i cu o femeie pe uli\u021b\u0103, c\u0103 se ia bagabon\u021bii laie dup\u0103 dumneata\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen dinamica textului, apar formul\u0103ri care declan\u0219eaz\u0103 regresii ale ac\u021biunii, de la distorsiuni \u00eentre erou \u0219i mediu, la polul firesc al lucrurilor. Cu ocazia acestui recul, mintea noastr\u0103 sondeaz\u0103 nebunia temperat\u0103 a lumii. Toat\u0103 voca\u021bia apuc\u0103toare a personajelor caragialiene este sugerat\u0103, s-ar putea crede, aleatoriu. Cobor\u00e2rea \u00een absurd face parte din lumea pieselor dramaturgului rom\u00e2n.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

*Fragment din lucrarea Absurdul \u00een opera lui I. L. Caragiale (Editura Junimea, Ia\u0219i, 2018)             Didascaliile sunt o surs\u0103 de absurd. Lu\u00e2nd ca atare precizarea: \u201eJup\u00e2n Dumitrache (urm\u00e2nd o vorb\u0103 \u00eenceput\u0103)\u201d, un regizor, \u00eenclinat spre lucru, monteaz\u0103 o scen\u0103 cu un \u00eenceput \u00eenaintea celui preconizat de autor. Astfel, se proiecteaz\u0103 pe o p\u00e2nz\u0103, \u00een fundal, … Continu\u0103 lectura O noapte furtunoas\u0103: \u201eIaca, ni\u0219te papugii…\u201d<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-5839","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5839","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5839"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5839\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5842,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5839\/revisions\/5842"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5839"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5839"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5839"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}