{"id":5876,"date":"2022-05-09T06:42:27","date_gmt":"2022-05-09T06:42:27","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=5876"},"modified":"2022-05-09T06:55:29","modified_gmt":"2022-05-09T06:55:29","slug":"5876","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2022\/05\/09\/5876\/","title":{"rendered":"Conu Leonida fa\u021b\u0103 cu reac\u021biunea: \u201eI-auzi colo!\u201d (Efimi\u021ba)"},"content":{"rendered":"\n

Conu Leonida fa\u021b\u0103 cu reac\u021biunea<\/em><\/strong>*. Fragment din lucrarea: Absurdul \u00een opera lui I. L. Caragiale <\/em>(Editura Junimea, Ia\u0219i, 2018)<\/p>\n\n\n\n

\"\"\/<\/figure>\n\n\n\n

            \u201eCu scufia de noapte\u201d pe cap se schimb\u0103 lumea. Cele mai multe permut\u0103ri au pornit de la situa\u021bii banale, care au inspirat pe acei oameni puternici ai zilei. Unul dintre ace\u0219tia \u00ee\u0219i \u00eenchipuie \u0219i Leonida c\u0103 este, cel pu\u021bin \u00een fa\u021ba Efimi\u021bei. Din rutin\u0103, pune m\u00e2na \u201e\u00eent\u00e2i \u0219i-nt\u00e2i pe \u201eAurora Democrat\u0103\u201d s\u0103 v\u0103z cum merge \u021bara\u201d. A captura zei\u021ba dimine\u021bii \u00een fiecare zi, care \u00een loc s\u0103 a\u0219eze rou\u0103 pe flori, instaleaz\u0103 democra\u021bia \u00een \u021bar\u0103, este viziunea lui de baz\u0103 \u0219i, implicit, a autorului care, undeva de foarte sus, de la planul mitologic, ini\u021biaz\u0103 situa\u021biile piesei. Tot ce intr\u0103 \u00een unghiul de comentariu al protagonistului nu va ma atinge nivelul acesta de iluzie. Exclusivismul este \u00eensu\u0219irea lui primordial\u0103. Se devoteaz\u0103 unei singure gazete, crez\u00e2nd c\u0103 numai lecturarea ei \u00eei va aduce informa\u021bia absolut\u0103 asupra mersului \u021b\u0103rii, dar se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva menit s\u0103-i augmenteze fixismul. Ochii \u00eei cad pe titluri \u0219i, \u00een diminea\u021ba amintit\u0103 \u00een pies\u0103, pe \u0219tirea nea\u0219teptat\u0103: \u201e11 \/ 23 f\u0103urar. A c\u0103zut tirania! Vivat Republica!\u201d pe care o consider\u0103 fundamentul de la care se va \u00eentrema societatea \u0219i nu va admite aporii \u00eentr-un asemenea crez\u0103m\u00e2nt. Din acest moment, tendin\u021ba de a se izola fa\u021b\u0103 de cursul de afar\u0103 pune st\u0103p\u00e2nire pe el. \u0218tirea prelucrat\u0103 este credibil\u0103 acolo unde spune Efimi\u021ba: \u201eI-auzi colo!\u201d, \u00een niciun caz \u00een realitate. Aici, \u00eenregistr\u0103m un avertisment subtil al autorului c\u0103tre spectatori, a c\u0103ror aten\u021bie trebuie s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 un fir al ac\u021biunii, \u00een afara celor jucate, \u00eentr-un plan teoretic, unde ideile au dreptul la mobilitate. Nedumerirea femeii la cele auzite este motivul pentru care Leonida este interesat s\u0103 par\u0103 autentic \u00een expunerea amintirii. El vrea s\u0103 men\u021bin\u0103 treaz interesul pentru orice subiect \u0219i s\u0103 nu dezam\u0103geasc\u0103 \u00een relatare, mir\u00e2ndu-se el \u00eensu\u0219i ce s\u0103 mai spun\u0103.<\/p>\n\n\n\n\n\n\n\n

Teoria este mai tare dec\u00e2t realitatea. \u00cen celula lor zilnic\u0103, ambii, \u00eentr-un exces de colocviu, compun ap\u0103rarea ideii de republic\u0103, pentru c\u0103 seniorul a\u0219a a apucat s\u0103 se declare fa\u021b\u0103 de \u201enevast\u0103-mea a d-\u00eent\u00e2i\u201d, republican.<\/p>\n\n\n\n

A fi mum\u0103 \u00eenseamn\u0103 a avea copii. Leonida \u00ee\u0219i striga prima so\u021bie cu acest apelativ: \u201eScoal\u0103, cocoan\u0103, \u0219i te bucur\u0103, c\u0103 e\u0219ti \u0219i dumneata mum\u0103 din popor; scoal\u0103, c-a venit libertatea la putere!\u201d. De\u0219i nu a dat na\u0219tere niciunui copil, totu\u0219i \u201eMi\u021bu\u201d devine, ca \u00een republic\u0103, mam\u0103 a tuturor, a libert\u0103\u021bii mai cu seam\u0103, pe care o asigur\u0103, \u00een viziunea adep\u021bilor acestei forme de guvern\u0103m\u00e2nt, numai republica. Absurdul este prilejuit de imboldul de a-\u0219i apropria ca fiu posibila instaurare a republicii \u0219i de a se fi deplasat prin ora\u0219, ca \u00eenspre maternitate, acolo unde propriul copil d\u0103 \u00eent\u00e2iul strig\u0103t.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen mod general, Leonida este pa\u0219nic, f\u0103r\u0103 aerul de a nu fi produs un fapt eroic \u0219i ar trebui s\u0103-l \u00eentreprind\u0103 totu\u0219i, \u00eens\u0103 evaziunea \u00een trecut favorizeaz\u0103 descoperirea unei m\u0103\u0219ti partizane pe care \u0219i-ar fi instalat-o cu u\u0219urin\u021b\u0103 pe fa\u021b\u0103, cu orice ocazie, numai s\u0103 ajung\u0103 la ziarul preferat sub forma dedublat\u0103 de erou al patriei str\u0103bune. Cauza pierderii st\u0103p\u00e2nirii de sine, de a nu se mai debarasa de efectul \u201efandacsiei\u201d, taman \u00een cozerie, este regretul fragil c\u0103 nu a avut ocazia atunci s\u0103 cunoasc\u0103 o revolu\u021bie \u0219i s\u0103 ia evenimentele \u00een piept, cu toat\u0103 emfaza temerit\u0103\u021bii de moment. Sub imperiul cusurului pe care \u0219i-l cunoa\u0219te, de a fi luat de val, atrage aten\u021bia consoartei a doua, \u00eens\u0103 cu o inten\u021bie r\u0103sturnat\u0103 celei a\u0219teptate, de a \u0219i-l voala: \u201e\u0219tii c\u0103 eu nu intru la idee cu una cu dou\u0103…\u201d. Evocarea unor momente normale din propria existen\u021b\u0103 nu anun\u021b\u0103 apari\u021bia vreunei himere, cu at\u00e2t mai mult, a celei dominante, care nici m\u0103car nu-i apar\u021bine ab initio lui, ci fostei so\u021bii \u2013 instaurarea obligatorie a republicii – , \u00eens\u0103 la ceasul \u201edou\u0103spce trecute\u201d, \u201efandacsia\u201d ia amploare, tot pe baza resurselor pe care protagonistul crede c\u0103 le posed\u0103, tenacitatea de a pune la treab\u0103 oameni de teapa eroului italian Garibaldi \u0219i de a avea un plan de schimbare a ordinii \u00een stat, totul dup\u0103 ce se fr\u0103m\u00e2nt\u0103 \u00een pat, c\u0103ut\u00e2ndu-\u0219i somnul. Impresia pe care el \u0219i-a f\u0103cut-o despre ce ar \u00eensemna republica, fa\u021b\u0103 de monarhie, o oblig\u0103 pe Efimi\u021ba s\u0103 ias\u0103 din ale ei, cu \u00eentreb\u0103ri menite s\u0103 ajusteze absurdul expus cu verv\u0103 de c\u0103tre b\u0103rbat. Discu\u021bia politic\u0103 nu produce niciun fel de clivaj rela\u021biei lor. Rezisten\u021ba femeii la expozeul extravagant devine principalul motiv de regenerare a piesei, din direc\u021bii nea\u0219teptate pentru spectator \u0219i deopotriv\u0103 pentru cititor, inventivitatea conului Leonida extrapol\u00e2nd, cu frenezia conchistadorului medieval, precepte sociogonice. \u00cen viziunea lui, partizanii lui Garibaldi sunt dintre cei care dau cu \u201epu\u0219ca-n Dumnezeu\u201d. \u021ainta, niciodat\u0103 concret\u0103, deplaseaz\u0103 tenta absurd\u0103 \u00een punctul cel mai \u00eenalt, acolo unde exemplul g\u0103sit nu suport\u0103 \u00eenfr\u00e2ngeri \u0219i nici vorbitorul contraziceri. Alternan\u021ba imediat\u0103 cu peisajul autohton, de la Dumnezeu la Foc\u0219ani, executat\u0103 cu o simpl\u0103 identificare a existen\u021bei \u0219i pe la noi, a unor \u201evolintiri, m\u0103 rog\u201d, indic\u0103 o nevoie de recorectare a explica\u021biei, de recunoa\u0219tere pasager\u0103 a av\u00e2ntului personal, ajuns \u00eentr-un punct greu de a mai fi credibil, chiar de c\u0103tre ascult\u0103toare, parc\u0103 pus\u0103 \u00een gard\u0103 tocmai de asemenea exager\u0103ri aduse de entuziasm:<\/p>\n\n\n\n

\u201eEFIMI\u021aA (din a\u0219ternut<\/em>): \u0218i zi a\u0219a cu Galibardi, ‘ai?<\/p>\n\n\n\n

LEONIDA (asemenea<\/em>): A\u0219a z\u0103u!… Ei! mai d\u0103-mi \u00eenc\u0103 unul ca el, \u0219i p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine seara, \u2014 nu-mi trebuie mai mult, \u2014 s\u0103-\u021bi fac republic\u0103… (cu regret.<\/em>) Da’ nu e! Da’ o s\u0103-mi zici c\u0103 cu \u00eencetul se face o\u021betul, ori c\u0103 mai rabd\u0103, c\u0103 n-a intrat zilele-n sac. (cu t\u0103rie<\/em>) D-apoi bine, frate, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd tot rabd\u0103 azi, rabd\u0103 m\u00e2ine? c\u0103 nu mai merge, domnule, s-a s\u0103turat poporul de tiranie, trebuie republic\u0103!\u201d;<\/p>\n\n\n\n

\u201eLEONIDA: Vezi bine!\u2026 Acu ia spune, cam c\u00e2\u021bi oameni te bate g\u00e2ndul c\u0103 s\u0103 aib\u0103 Galibardi?<\/p>\n\n\n\n

EFIMI\u021aA: Sumedenie!<\/p>\n\n\n\n

LEONIDA: O mie, domnule, numa’ o mie.<\/p>\n\n\n\n

EFIMI\u021aA: Ei! fugi c\u0103 mor! \u0219i adic\u0103 numa’ cu o mie s\u0103…<\/p>\n\n\n\n

LEONIDA (\u00eentrerup\u00e2nd-o<\/em>): Da, da’ \u00eentreab\u0103-m\u0103 s\u0103-\u021bi spun ce fel de oameni sunt.<\/p>\n\n\n\n

EFIMI\u021aA: Ceva tot unul \u0219i unul.<\/p>\n\n\n\n

LEONIDA: \u0102i mai prima, domnule, ale\u0219i pe sprincean\u0103, care mai de care, d\u0103 cu pu\u0219ca-n Dumnezeu; volintiri, m\u0103 rog: azi aici, m\u00e2ine-n Foc\u0219ani, ce-am avut \u0219i ce-am pierdut!<\/p>\n\n\n\n

EFIMI\u021aA: Ei! a\u0219a da.<\/p>\n\n\n\n

LEONIDA: \u0218i to\u021bi se-nchin\u0103 la el ca la Cristos; de hat\u00e2rul lui, sunt \u00een stare, trei zile d-a r\u00e2ndul, s\u0103 nu m\u0103n\u00e2nce \u0219i s\u0103 nu bea, dac\u0103 n-or avea ce\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Cursul fanteziei, disparat de conu’ Leonida, din cauza somnului, este preluat de Efimi\u021ba \u0219i dus \u00een alt\u0103 direc\u021bie, fa\u021b\u0103 de cea a elucubra\u021biei, undeva proxim verit\u0103\u021bii zilnice. Ea are o anume culpabilitate fa\u021b\u0103 de convorbitor, provenit\u0103 din zestrea ironic\u0103 a firii, nefiind ascult\u0103toare supus\u0103 p\u00e2n\u0103 la final. Iese din tiparul casnic, exprim\u00e2nd \u00een esen\u021b\u0103 opinii divergente celor auzite, de\u0219i \u00een aparen\u021b\u0103, similare. \u00cen aceast\u0103 capcan\u0103, cade \u00een mod repetat Leonida, s\u0103 cread\u0103, pentru \u00eenceput, \u00een convergen\u021ba dialogului \u0219i s\u0103 lanseze tirade, pentru ca, ulterior, surprins departe de subiect, s\u0103 consimt\u0103, cu indolen\u021b\u0103, la punctele de vedere coercitive ale preopinentei, dar preg\u0103tit s\u0103 reizbucneasc\u0103, dac\u0103 va depista un punct vulnerabil \u00een replicile vii care i se tot dau. La adresa \u201erevulu\u021biei\u201d, face, \u00een sf\u00e2r\u0219it, o men\u021biune realist\u0103, l\u0103sat\u0103 anume \u201eurma\u0219ilor\u201d, ca un secret creionat, peste care nu dau dec\u00e2t ini\u021bia\u021bii (situa\u021bia trimite la acele simboluri ezoterice din opera lui Leonardo da Vinci). \u00ce\u0219i sf\u0103tuie\u0219te consoarta, \u00een mod explicit, s\u0103 nu mai piard\u0103 cumva prilejul de a fi revolu\u021bionar\u0103. Participarea la eveniment i-ar putea aduce un profit deloc neglijabil. De teama definirii avantajului, de a nu i se pretinde a\u0219a ceva, schimb\u0103 tonul \u0219i ideea. Este un moment \u00een care \u00ee\u0219i recunoa\u0219te limita, de a nu fi \u00een stare s\u0103 ofere un exemplu clar despre ceea ce sus\u021bine, dar \u0219i un semn al \u00een\u021belepciunii, aduse de v\u00e2rst\u0103, c\u0103 profitul nu poate c\u0103dea \u00een m\u00e2na oricui, \u00een niciun caz, a unui om de r\u00e2nd. Cu alte cuvinte, o las\u0103 mai moale. Nu ar mai fi interesant \u00een fa\u021ba Efimi\u021bei dac\u0103 i-ar m\u0103rturisi argumentul resemn\u0103rii, marcat\u0103 \u00een pies\u0103 prin virajul privind intervalul temporal al colosului de evenimente:<\/p>\n\n\n\n

\u201eEFIMI\u021aA: Bine c\u0103 n-am fost la Bucure\u0219ti pe vremea aia! cum sunt eu nevricoas\u0103, Doamne fere\u0219te! p\u0103\u021beam alte alea\u2026<\/p>\n\n\n\n

LEONIDA: Ba nu zi asta; puteai trage un ce profit (schimb\u00e2nd tonul<\/em>) Ei, c\u00e2t g\u00e2nde\u0219ti c-a \u021binut toiul revulu\u021biei?\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Raportul dintre timpul desf\u0103\u0219ur\u0103rii a\u0219a-zisei \u201erevulu\u021bii\u201d \u0219i efect este absurd, chiar prin natura consecin\u021bei maximale care s-ar fi putut ob\u021bine, aten\u021bia lui \u201eGalibardi”, atestat\u0103 prin \u201ePatru vorbe, numai patru, da’ vorbe, ce-i drept! Uite, \u021biu minte ca acuma: \u201eBravos na\u021biune! Halal s\u0103-\u021bi fie! S\u0103 tr\u0103iasc\u0103 Republica! Vivat Prin\u021bipatele Unite!”. Dup\u0103 cum \u00een\u021beleg faptele cei doi, Papa ar fi dat un copil, spre a fi botezat, lui Garibaldi. Abera\u021bia este atenuat\u0103, \u00een special, de umorul celui care o formuleaz\u0103, apoi, de adev\u0103rul evenimen\u021bial din acel moment, care prevede un deziderat insistent de conciliere a Papei, cu eroul italian:<\/p>\n\n\n\n

\u201eLEONIDA: Hehei! unul e Galibardi: om, o dat\u0103 \u0219i jum\u0103tate! (cu m\u00e2ndrie \u0219i siguran\u021b\u0103<\/em>) Ei! giant\u0103 latin\u0103, domnule, n-ai ce-i mai zice. De ce a b\u0103gat el \u00een r\u0103cori, g\u00e2nde\u0219ti, pe to\u021bi \u00eemp\u0103ra\u021bii \u0219i pe Papa de la Roma?<\/p>\n\n\n\n

EFIMI\u021aA (mirat\u0103<\/em>): \u0218i pe Papa de la Roma? Auzi, soro?<\/p>\n\n\n\n

LEONIDA: Ba \u00eenc\u0103 ce! i-a tras un tighel, de i-a pl\u0103cut \u0219i lui. Ce-a zis Papa \u2014 iezuit, aminteri nu-i prost! \u2014 c\u00e2nd a v\u0103zut c\u0103 n-o scoate la c\u0103p\u0103t\u00e2i cu el?\u2026 \u201eM\u0103 nene, \u0103sta nu-i glum\u0103; cu \u0103sta, cum v\u0103z eu, nu merge ca de, cu fitecine; ia mai bine s\u0103 m\u0103 iau eu cu politic\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 el, s\u0103 mi-l fac cum\u0103tru.” \u0218i de colea p\u00e2n\u0103 colea, tura vura, c-o fi tuns\u0103, c-o fi ras\u0103, l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil.<\/p>\n\n\n\n

EFIMI\u021aA (cu ironie<\/em>): \u0218i-a cunoscut omul na\u0219ul!\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Laitmotivul care fr\u0103m\u00e2nt\u0103 spiritele este focul. Protagoni\u0219tii sunt \u00een stare s\u0103 identifice, \u00een mod eronat, sc\u00e2nteile de la \u021beava unui pistol artizanal, utilizat la revelion, cu fl\u0103c\u0103rile devastatoare ale revolu\u021biei. Redimensionarea raportului dintre iluziile casnice \u0219i realitate se produce prin imaginea, din final, a focului din sob\u0103: unde s-a ajuns dup\u0103 at\u00e2ta zbucium, la o banal\u0103 ardere a lemnelor, pentru \u00eenc\u0103lzit odaia. Fata care face focul asigur\u0103 coresponden\u021ba necesar\u0103 a so\u021bilor, aproape \u00een etate, cu exteriorul, de unde nu aduce niciun poten\u021bial simbol al unor fapte istorice, un steag de exemplu, pentru a-l agita ca pe o dovad\u0103 cert\u0103 a confrunt\u0103rilor din ora\u0219. Ini\u021bial, f\u0103r\u0103 a \u0219ti, luase parte la \u00eent\u0103rirea impresiei, pe care ace\u0219tia o tot prelucrau, \u00een func\u021bie de frecventa descifrare a zgomotelor, c\u0103 afar\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 rocada monarhiei cu at\u00e2t de mult discutata republic\u0103. Leonida este \u00een febra iluziilor, limitat\u0103 sporadic de remu\u0219c\u0103rile de a nu fi participat la ispr\u0103vi de strad\u0103. A mai fi z\u0103bovit \u00een starea de a-\u0219i fi v\u0103zut visul cu ochii, dar \u00eentr-o situa\u021bie ingrat\u0103 pentru el, s\u0103 nu ias\u0103 la atac de team\u0103 \u0219i s\u0103 blocheze u\u0219a, pentru ca evenimentul, at\u00e2t de prosl\u0103vit, s\u0103 nu-l n\u0103p\u0103deasc\u0103, ar fi fost prea mult \u0219i l-ar fi determinat s\u0103 cedeze psihic, \u00een direc\u021bia autoflagel\u0103rii. Era nevoie s\u0103 fie deconectat de la starea \u00een care intrase, iar el aproape c\u0103 se cunoa\u0219te pe sine, interes\u00e2ndu-se apriori: \u201ei-ai spus fetii s\u0103 vie m\u00e2ine mai de diminea\u021b\u0103 ca s\u0103 fac\u0103 focu?\u201d. G\u00e2ndurile revolu\u021bionare nu-i trec u\u0219or.<\/p>\n\n\n\n

            Eugen Ionesco \u0219i-a revendicat uzan\u021ba absurdului dramatic, din opera lui I. L. Caragiale, deplas\u00e2nd aten\u021bia asupra unor elemente imobile, precum scaunele \u2013 important\u0103 este iluzia, \u0219i nu teritoriul ei. Ar fi fost un demers obi\u0219nuit s\u0103 fi dezb\u0103tut concepte despre libertate sau despre rela\u021biile interumane, prin personaje oameni. Ar fi contat prezen\u021ba \u0219i mi\u0219carea actorilor pe scen\u0103, iar stratul ideatic ar fi avut de suferit, fiind eclipsat \u2013 e posibil \u2013 de talentul regizorului \u0219i al actorilor. Asem\u0103narea \u00eentre cei doi mari dramaturgi rezid\u0103 \u00een valorificarea decorului casnic, dar la scar\u0103 diferit\u0103, intens\u0103, \u00een cazul lui Ionesco, sugerat\u0103, la I. L. Caragiale.<\/p>\n\n\n\n

            Noaptea este propice n\u0103scocirilor, care se diminueaz\u0103 spre diminea\u021b\u0103. Controlul vizual asupra lucrurilor lipse\u0219te, pe timpul nop\u021bii, interlocutorilor, care se dedau \u00eenchipuirilor cu s\u00e2rg. Citit\u0103 de la impresia aceasta, piesa nu ar mai avea acela\u0219i poten\u021bial, precum \u00eel des\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te surpriza, prins\u0103 \u00een faptul nocturn, din replicile ini\u021bial contrariante, ulterior, facil convergente. Precizarea momentului ac\u021biunii e tardiv\u0103 \u0219i nu afecteaz\u0103 neglijarea lui mai ales de c\u0103tre spectator pentru c\u0103 lectorul, beneficiind de indica\u021biile scenice, reac\u021bioneaz\u0103 mai greu la ilustrarea \u201efandacsiei\u201d \u0219i mai sensibil la verdictele Efimi\u021bei:<\/p>\n\n\n\n

\u201eLEONIDA: Trebuie s\u0103 fie t\u00e2rziu, Mi\u021bule; ne culc\u0103m?<\/p>\n\n\n\n

EFIMI\u021aA (se scoal\u0103 \u0219i se uit\u0103 la ceas<\/em>): Dou\u0103spce trecute, bobocule\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            F\u0103r\u0103 preluarea spaimelor gratuite de c\u0103tre cea care-i \u021bine, \u00eentr-un fel, isonul, dar care-l mai \u0219i \u00eentoarce \u00een silogism, Leonida, ini\u021biatorul tuturor situa\u021biilor extravagante, nu ar mai face fa\u021b\u0103. Ar fi fost interesant\u0103 o continuare a piesei care s\u0103 fi surprins explozia scornirilor acestuia, conexe informa\u021biilor de la jurnal \u0219i nu discu\u021biilor din cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n

            Amalgamul de lucruri pus \u00een u\u0219\u0103, pentru a nu fi deschis\u0103 din exterior de c\u0103uza\u0219i, pentru a nu fi spart\u0103, reproduce, \u00een plan material, iruperea nocturn\u0103, implicit inoportun\u0103, de idei. O lume teoretic\u0103, dup\u0103 a c\u0103rei configura\u021bie, a\u0219ez\u00e2nd obiecte, rezult\u0103 o harababur\u0103 \u00een odaie, precum observ\u0103 slujnica Safta \u00een final. Precum \u00eentre lucrurile postate ca baricad\u0103 figureaz\u0103 funia de cear\u0219afuri \u00eennodate, tot a\u0219a exist\u0103 o corela\u021bie ideativ\u0103, lizibil\u0103 prin re\u021binerea unor secven\u021be din manualul de istorie, de\u0219i \u00eentret\u0103iate \u00een articol de redactorul f\u0103r\u0103 \u00eenclina\u021bie \u0219i de cititorul de ziare.<\/p>\n\n\n\n

            Partea ini\u021bial\u0103 a relat\u0103rii reflect\u0103 preocuparea, dorit\u0103 de orice individ cu preten\u021bii, de a ie\u0219i, dup\u0103 mod\u0103, la teatru \u0219i de a se plimba \u00een haine bune pe strada principal\u0103. Punctul de absurd de la care piesa ia amploare \u00eel reprezint\u0103 opinia c\u0103 la revolu\u021bie se merge precum la plimbare. Leonida \u0219i Efimi\u021ba \u00ee\u0219i construiesc o lume, discordant\u0103 de rest, o lume abstract\u0103 \u00een care, plas\u00e2nd piese, reiese un haos. Nicidecum afar\u0103 bat republicanii. B\u0103rbatul are elan oratoric, mul\u021bi apreciind latura f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu v\u00e2rsta mai \u00eenaintat\u0103. \u00centr-o asemenea situa\u021bie, el era dator, fa\u021b\u0103 de propriile principii elucubrante \u0219i de moment, dar \u00een fine, afirmate, s\u0103 ias\u0103 pe strad\u0103, chiar \u00eentr-o simpl\u0103 promenad\u0103. A vrut s\u0103 braveze \u0219i s\u0103 men\u021bin\u0103 patriarhatul \u00een propriu-i c\u0103min. Parametrii la care a reu\u0219it s\u0103 determine curiozitatea interlocutoarei au fost destul de \u00eenal\u021bi. \u201eFandacsia\u201d le-a spulberat somnul \u0219i era s\u0103-i scoat\u0103 afar\u0103 din cas\u0103, pun\u00e2ndu-i \u00een trenul de Ploie\u0219ti. Abil\u0103 form\u0103 de salvare, mai ales \u00een mintea unor b\u0103tr\u00e2ni, a c\u0103ror v\u00e2rst\u0103 le amelioreaz\u0103 elanul. Pentru o clip\u0103, cuplul vrea s\u0103-\u0219i abandoneze decorul, pentru a experimenta traiul altei condi\u021bii, de republican de exemplu, care, dup\u0103 cum traduce Leonida, nu e necesar s\u0103 mai pl\u0103teasc\u0103 vreo tax\u0103, iar cet\u0103\u021beanul, \u00een forma nou\u0103 de guvern\u0103m\u00e2nt, va beneficia de avantajele nou c\u0103p\u0103tate, inclusiv de cele precedente. Va intra f\u0103r\u0103 trecut de pl\u0103titor de taxe. O diferen\u021b\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 tipuri de societate a fost, iat\u0103, g\u0103sit\u0103. Somnul acoper\u0103 ideile, dar cea de reac\u021biune a r\u0103mas afar\u0103, zb\u0103t\u00e2ndu-se s\u0103 se concretizeze. Prochimenul anihilant asupra discu\u021biei \u00een sine este c\u0103 de fapt o asemenea revolu\u021bie nu a existat. Ca \u00eentr-un joc de tenis, Leonida serve\u0219te, iar Efimi\u021ba este la primire. Unghiul de vedere este \u00eentors dinspre individual spre general. Ei sunt ca doi poli. Spiritul conversa\u021biei depopuleaz\u0103 \u00eentr-o parte \u0219i repopuleaz\u0103 \u00eentr-alta, \u00een func\u021bie de capacit\u0103\u021bile fiec\u0103ruia de a prelua viziuni diverse.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Conu Leonida fa\u021b\u0103 cu reac\u021biunea*. Fragment din lucrarea: Absurdul \u00een opera lui I. L. Caragiale (Editura Junimea, Ia\u0219i, 2018)             \u201eCu scufia de noapte\u201d pe cap se schimb\u0103 lumea. Cele mai multe permut\u0103ri au pornit de la situa\u021bii banale, care au inspirat pe acei oameni puternici ai zilei. Unul dintre ace\u0219tia \u00ee\u0219i \u00eenchipuie \u0219i Leonida … Continu\u0103 lectura Conu Leonida fa\u021b\u0103 cu reac\u021biunea: \u201eI-auzi colo!\u201d (Efimi\u021ba)<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-5876","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5876","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5876"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5876\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5882,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5876\/revisions\/5882"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5876"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5876"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5876"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}