{"id":5916,"date":"2022-05-13T05:07:32","date_gmt":"2022-05-13T05:07:32","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=5916"},"modified":"2022-05-13T05:07:32","modified_gmt":"2022-05-13T05:07:32","slug":"o-scrisoare-pierduta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2022\/05\/13\/o-scrisoare-pierduta\/","title":{"rendered":"O scrisoare pierdut\u0103*"},"content":{"rendered":"\n

*Fragment din lucrarea: Absurdul \u00een opera lui I. L. Caragiale<\/em> (Editura Junimea, Ia\u0219i, 2018)<\/p>\n\n\n\n

O scrisoare pierdut\u0103<\/em> se deschide cu o situa\u021bie absurd\u0103. Dialogul dintre Tip\u0103tescu \u0219i Pristanda nu anun\u021b\u0103 nicio intrig\u0103. Din cauza repet\u0103rii, de c\u0103tre Pristanda, a replicilor interlocutorului, piesa pare a a fi \u00een pericol de a nu se desc\u0103tu\u0219a:<\/p>\n\n\n\n\n\n\n\n

\u201e<\/a>ACTUL I<\/p>\n\n\n\n

(O anticamer\u0103 bine mobilat\u0103. U\u0219\u0103 \u00een fund cu dou\u0103 ferestre mari de laturi. La dreapta, \u00een planul din fund o u\u0219\u0103, la st\u00e2nga alt\u0103 u\u0219\u0103, \u00een planul din fa\u021b\u0103. \u00cen st\u00e2nga, planul \u00eent\u00e2i, canapea \u0219i un fotoliu)<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Scena I<\/h3>\n\n\n\n

TIP\u0102TESCU, pu\u021bin agitat, se plimb\u0103 cu \u201eR\u0103cnetul Carpa\u021bilor” \u00een m\u00e2n\u0103; e \u00een haine de odaie; PRISTANDA \u00een picioare, mai spre u\u0219\u0103, st\u0103 rezemat \u00een sabie.<\/p>\n\n\n\n

TIP\u0102TESCU (termin\u00e2nd de citit o fraz\u0103 din jurnal): \u201e…Ru\u0219ine pentru ora\u0219ul nostru s\u0103 tremure \u00een fa\u021ba unui om!… Ru\u0219ine pentru guvernul vitreg, care d\u0103 unul din cele mai frumoase jude\u021be ale Rom\u00e2niei prad\u0103 \u00een ghearele unui vampir!…” (indignat) Eu vampir, ‘ai?… Caraghioz!<\/p>\n\n\n\n

PRISTANDA (asemenea): Curat caraghioz!… Pardon, s\u0103 ierta\u021bi, coane F\u0103nic\u0103, c\u0103 \u00eentreb: bambir… ce-i aia, bampir?<\/p>\n\n\n\n

TIP\u0102TESCU: Unul… unul care suge s\u00e2ngele poporului… Eu sug s\u00e2ngele poporului!…<\/p>\n\n\n\n

PRISTANDA: Dumneata sugi s\u00e2ngele poporului!… Aoleu!<\/p>\n\n\n\n

TIP\u0102TESCU: Mi\u0219el!<\/p>\n\n\n\n

PRISTANDA: Curat mi\u0219el!<\/p>\n\n\n\n

TIP\u0102TESCU: Murdar!<\/p>\n\n\n\n

PRISTANDA: Curat murdar!<\/p>\n\n\n\n

TIP\u0102TESCU: Ei! nu s-alege!<\/p>\n\n\n\n

PRISTANDA: Nu s-alege!<\/p>\n\n\n\n

TIP\u0102TESCU: Cu toat\u0103 d\u0103sc\u0103limea dumnealui, cu toat\u0103 societatea moftologic\u0103 a dumnealui… degeaba! s\u0103-mi raz\u0103 mie must\u0103\u021bile!<\/p>\n\n\n\n

PRISTANDA: \u0218i mie!<\/p>\n\n\n\n

TIP\u0102TESCU: Dar \u00een sf\u00e2r\u0219it, las-o asta! las\u0103-l s\u0103 urle ca un c\u00e2ine!<\/p>\n\n\n\n

PRISTANDA: Curat ca un c\u00e2ine!<\/p>\n\n\n\n

TIP\u0102TESCU: \u00cencepuse\u0219i s\u0103-mi spui istoria de asear\u0103. (\u0219ade)<\/p>\n\n\n\n

PRISTANDA: Cum v\u0103 spuneam, coane F\u0103nic\u0103 (se apropie), asear\u0103, a\u021bipisem ni\u021bel dup\u0103-mas\u0103, precum e misia noastr\u0103… c\u0103 acuma dumneavoastr\u0103 \u0219ti\u021bi c\u0103 bietul poli\u021bai n-are \u0219i el ceas de m\u00e2ncare, de b\u0103utur\u0103, de culcare, de sculare, ca tot cre\u0219tinul…<\/p>\n\n\n\n

TIP\u0102TESCU: Fire\u0219te…\u201d.<\/p>\n\n\n\n

La debutul piesei, asist\u0103m la un fel de blocaj comunica\u021bional \u00eentre cei doi, Tip\u0103tescu \u0219i Pristanda, pentru c\u0103 evenimentul pare important acolo unde a fost anun\u021bat, \u00een gazet\u0103, iar nu \u00een realitate. Actualitatea evenimentului \u2013 c\u00e2t se va extinde – va depinde foarte mult de manifestarea celor care iau cuno\u0219tin\u021b\u0103 de \u0219tirea cu substrat care-i \u0219i implic\u0103, mai cu seam\u0103 pe \u0218tefan Tip\u0103tescu. Ecoul \u0219tirii este \u00eendurat de cei doi \u00eentr-un mod inegal. Mai interesat s\u0103 rezolve cumva situa\u021bia este prefectul, care nu pare s\u0103 aib\u0103 \u00eens\u0103 vreo solu\u021bie, dar el se zbate sub privirile examinatoare ale lui Pristanda, f\u0103r\u0103 s\u0103 explodeze, totu\u0219i. \u00centrevede porti\u021ba solu\u021bion\u0103rii, dac\u0103 s-ar \u00eent\u00e2mpla s\u0103 se trezeasc\u0103 de-a dreptul implicat \u00een ceea ce s-a insinuat. Zbaterea lui \u00eens\u0103 constituie un prilej de bucurie bizar pentru poli\u021bai care, \u00eenc\u0103 de la acest moment, \u0219tie c\u0103 a prins un fir al pove\u0219tii, c\u0103 se bazeaz\u0103 pe ceva \u0219i-i va da, \u00een consecin\u021b\u0103, o m\u00e2n\u0103 de ajutor superiorului. Cel pu\u021bin prefectul este \u00een pericol de a intra \u00een t\u0103v\u0103lugul presei, fiind luat de articol \u0219i dedat cititorilor, sub o form\u0103 nedorit\u0103 de subiect, ci, evident, de c\u0103tre jurnalist. Lupta de a nu intra \u00een ziar este suprarealist\u0103 \u0219i are nevoie de cel pu\u021bin doi combatan\u021bi, pentru a fi lupt\u0103. Nu este rezolvat\u0103 pentru c\u0103 unul dintre ei, Pristanda, o anuleaz\u0103 prin pact instant pe subiect. Cauza personajului nu este a autorului care vrea s\u0103-l piard\u0103, ci a lui \u00eensu\u0219i. Tip\u0103tescu e bine individualizat, prelu\u00e2nd, de la un eventual avocat al propriei ap\u0103r\u0103ri, idolatria sau verva pentru un client cu oarece vaz\u0103, ca \u00eentr-un joc de oglinzi, c\u00e2nd una preia alteia imaginea reflectat\u0103. Un actor, juc\u00e2ndu-l, ar trebui s\u0103 aib\u0103 mereu ambele m\u00e2ini pe un ziar \u00eemp\u0103turit. Astfel, \u00eemp\u0103turarea ar ar\u0103ta c\u0103 informa\u021bia de la ziar nu e \u00eenc\u0103 \u00eentreag\u0103 pentru c\u0103 nu se cunoa\u0219te jum\u0103tatea cealalt\u0103 ce mai con\u021bine \u0219i agita\u021bia protagonistului scenei.<\/p>\n\n\n\n

\u201eTIP\u0102TESCU, pu\u021bin agitat, se plimb\u0103 cu R\u0103cnetul Carpa\u021bilor \u00een m\u00e2n\u0103\u201d. Luat\u0103 ad litteram, didascalia subliniaz\u0103 un fapt absurd, de materializare a unui \u201er\u0103cnet\u201d care e purtat ca un bibelou, \u00eentr-o plimbare agitat\u0103 a lui Tip\u0103tescu, prefectul jude\u021bului. Aplic\u00e2nd la termenii viza\u021bi de autor, \u201eR\u0103cnetul Carpa\u021bilor\u201d fiind un ziar de provincie, iar nu suma r\u0103cnetelor de pe un munte, observ\u0103m fobia lui Tip\u0103tescu fa\u021b\u0103 de ce se scrie la ziar \u0219i fa\u021b\u0103 de rolul ziarului de a comunica \u0219i altceva \u00een afara celor controlate de autorit\u0103\u021bile guvernului \u00een jude\u021b. E sugerat un contrast \u00eentre posibilit\u0103\u021bile de influen\u021bare \u0219i de ubicuitate, ale jurnalului \u0219i condi\u021bia casnic\u0103 a lui Tip\u0103tescu, aflat \u00een haine de odaie. Evident, ar avea opinia lui, discordant\u0103 cu tot ce se insinueaz\u0103 despre el, dar de moment se ap\u0103r\u0103 \u00een fa\u021ba lui Pristanda. \u00cen acest fel, acestuia din urm\u0103 i se poate atribui \u0219i rol de confesor care \u00eens\u0103 nu e prea bine \u00eendeplinit \u00eentruc\u00e2t \u00eensu\u0219i Pristanda se r\u0103suce\u0219te \u00een sine, ap\u0103sat de inconveniente subiective, ba nu are proprietatea unor termeni, ba problema lui e de natur\u0103 financiar\u0103. C\u00e2nd i se pare c\u0103 poate ob\u021bine un folos material, suplimentar lefii, se \u00eenchipuie suferind consecin\u021ba unui necaz impropriu, s\u0103 i se rad\u0103: \u201e\u0218i mie!\u201d must\u0103\u021bile, precum lui Tip\u0103tescu, dac\u0103 s-ar \u00eent\u00e2mpla s\u0103 fie ales deputat adversarul Ca\u021bavencu. E posibil ca poli\u021baiul s\u0103 considere c\u0103 este de o cochet\u0103rie identic\u0103 prefectului, iar, de dragul obedien\u021bei, s\u0103 consimt\u0103 la slu\u021benie. Aici se relev\u0103 alt\u0103 natur\u0103 de absurd, derivat\u0103 din abandonarea atribu\u021biilor de poli\u021bai (aflat \u00een slujba comunit\u0103\u021bii), pentru cele de om, intim puterii manifestate \u00een jude\u021b, prin Tip\u0103tescu. \u00cen general, absurdul rezult\u0103, \u00een prima scen\u0103, din existen\u021ba aceluia\u0219i tip de r\u0103spuns, ca \u00een box, de punere fa\u021b\u0103-n fa\u021b\u0103, a doi lupt\u0103tori de aceea\u0219i direct\u0103 sau a doi magne\u021bi orienta\u021bi unul spre altul, cu acela\u0219i pol. Sunt dou\u0103 situa\u021bii inventate \u00een glum\u0103, care ac\u021bioneaz\u0103 ca doi magne\u021bi de aceea\u0219i sarcin\u0103 electric\u0103. Absurdul este impus de acela\u0219i tip de replici.<\/p>\n\n\n\n

A-\u0219i fi g\u0103sit, \u00een felul lui, fericirea \u00een c\u0103minul aliatului de partid semnaleaz\u0103 o bre\u0219\u0103 \u00een ansamblul de aspira\u021bii \u0219i faptul c\u0103 nu-\u0219i merit\u0103 func\u021bia.<\/p>\n\n\n\n

O variant\u0103 care nu s-a dezvoltat din cauza situa\u021biei perturbate inopinat de scrisoarea pierdut\u0103 \u0219i ajuns\u0103 pe m\u00e2inile cuiva me\u0219ter s-o \u00eentrebuin\u021beze \u00een plan politic, dar care ar fi convers condi\u021biei oficiale a lui Tip\u0103tescu, de prefect, el p\u0103r\u00e2nd \u00een toate dictatorial, un r\u0103cnet al Carpa\u021bilor, auzit de la cel mai mic p\u00e2n\u0103 la cel mai mare, ar fi \u00eenzestrat piesa cu toat\u0103 atmosfera auster\u0103 a romanului 1984<\/em>, de Orwell \u0219i ar fi demonstrat capacitatea de anticipare politic\u0103 a lui I. L. Caragiale, scriitor caracterizat de geniu. Spectatorii vremii nu ar fi \u00een\u021beles asemenea tocmeal\u0103 de roluri, \u00eens\u0103 nu \u0219i genera\u021biile ulterioare, tr\u0103itoare \u00een parte, ale diverselor dictaturi, carlist\u0103 ori comunist\u0103.<\/p>\n\n\n\n

A aprecia cu ochii \u00eenchi\u0219i afirma\u021bia conlocutorului, pentru ca, ulterior, s\u0103 \u00eentrebi ce \u00eenseamn\u0103 \u201ebampir\u201d, ridic\u0103 o suspiciune \u00een leg\u0103tur\u0103, fire\u0219te, cu nivelul de \u00een\u021belegere al lui Pristanda. Dar e posibil ca el s\u0103 impute forma incorect\u0103 \u201ebampir\u201d, \u00eentreb\u00e2nd ca un ignorant, \u0219i nu s\u0103 pretind\u0103 a i se comunica semnifica\u021bia unui cuv\u00e2nt at\u00e2t de popular. Ar fi una dintre surprizele de care ar fi \u00een stare acest personaj de ac\u021biune, dar aproape monosilabic \u00een fa\u021ba superiorilor. Sau ar fi caracterizat de un asemenea cinism, \u00eenc\u00e2t a\u0219teapt\u0103 defini\u021bia noimei cuv\u00e2ntului \u201ebampir\u201d de la cel care tocmai a fost supranumit astfel \u00een pres\u0103. Explica\u021bia, a\u0219teptat\u0103 de la interlocutoru-i agasat de context, ar ilustra \u00eent\u00e2lnirea \u00een realitate cu omul din ziar (despre care s-a redactat \u0219tirea).<\/p>\n\n\n\n

Pe filier\u0103 a tradi\u021biei, vine mitul vampirului \u0219i de aceea se poate s\u0103 nu fie recunoscut de c\u0103tre Pristanda, reprezentant al unei tagme care trebuie s\u0103 ac\u021bioneze \u00eempotriva unor entit\u0103\u021bi periculoase pentru popula\u021bie, p\u00e2n\u0103 le anihileaz\u0103, \u00eens\u0103 mai exist\u0103 \u0219i poten\u021bialitatea ca mitul s\u0103 nu fie identificat, tot din cauza ansamblului de reguli ale oric\u0103rei autorit\u0103\u021bi oficiale care nu recunoa\u0219te manifestarea \u00een realitate, a nimic supranatural.<\/p>\n\n\n\n

\u201ePRISTANDA: Dumneata sugi s\u00e2ngele poporului! Aoleu!\u201d. Replica surprinde natura dual\u0103 a poli\u021baiului de cas\u0103 care, oric\u00e2nd, \u00een func\u021bie de soarta propriei \u201erenumera\u021bii\u201d, e posibil s\u0103 se reorienteze, spre noul prefect ori viitorul partid c\u00e2\u0219tig\u0103tor \u00een alegeri \u0219i s\u0103-\u0219i joace rolul cu dezinvoltur\u0103. Cuv\u00e2ntul-cheie este interjec\u021bia \u201eAoleu!\u201d. Cu un accent firesc pe interjec\u021bia de participare, sensul r\u0103m\u00e2ne cel inten\u021bionat probabil de c\u0103tre autor, c\u0103 Pristanda nu ar fi de acord cu opinia jurnalistului def\u0103im\u0103tor, \u00eens\u0103 pus pe prima silab\u0103, accentul regenereaz\u0103 semantica, inspir\u00e2nd ideea c\u0103 \u00eensu\u0219i poli\u021baiul se d\u0103 la o parte din calea prefectului, de team\u0103 s\u0103 nu cad\u0103 victim\u0103 actelor acestuia de despuiere financiar\u0103 \u0219i s\u0103 nu fie deposedat de orice resurs\u0103. E o schimbare de viziune, de la cel care vede \u0219i descrie totul, cu ochiul aruncat pe fereastra deschis\u0103 a camerei de joc de c\u0103r\u021bi \u0219i de mai multe convorbiri de tain\u0103, a lui Ca\u021bavencu, la cel care e pe punctul de a fi v\u0103zut din spate, ca \u00eentr-o urm\u0103rire. Dac\u0103 Pristanda nu ar fi recurs la abilitatea profesional\u0103, de a se fi retras c\u0103tre post, pe l\u00e2ng\u0103 uluci \u0219i ar fi intrat \u00eentr-un dialog aprins cu trec\u0103torul, peste care a c\u0103zut, atunci vacarmul ar fi pus st\u0103p\u00e2nire pe ac\u021biune \u0219i ceea ce nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een O noapte furtunoas\u0103<\/em>, dar mereu se caut\u0103, aflarea unui intrus, except\u00e2ndu-l pe cel fals, pe Venturiano, aici \u00een sf\u00e2r\u0219it s-ar fi confirmat: \u201ePRISTANDA: Da’ s\u0103 vede\u021bi ce s-a-nt\u00e2mplat… coane F\u0103nic\u0103. Din vorb\u0103-n vorb\u0103, Ca\u021bavencu zice: \u201eM\u0103 prinz cu d-voastr\u0103 c\u0103 o s\u0103 voteze cu noi cine cu g\u00e2ndul nu g\u00e2ndi\u021bi, unul pe care conteaz\u0103 bampirul \u2014 \u0219i acolo, pardon, tot bampir v\u0103 zicea \u2014 pe care conteaz\u0103 bampirul ca pe Dumnezeu… \u0219i c\u00e2nd l-om avea pe ala, i-avem pe to\u021bi… Ia asculta\u021bi scrisoarea asta”… \u0219i scoate o scrisoric\u0103 din portofel… \u201eIa asculta\u021bi…” Diavolul de pop\u0103, n-are de lucru? se scoal\u0103 repede de la joc \u0219i zice: \u201eS\u0103 m\u0103-ngropi, sufletul meu, N\u0103ic\u0103, nu citi… st\u0103i, s-o ascult \u0219i eu… s\u0103-mi aprinz numai \u021bigara…” \u0218i, coane F\u0103nic\u0103, se scoal\u0103 de la joc, aprinde chibritul, trage din \u021bigar\u0103 \u0219i vine s\u0103 arunce chibritul aprins pe fereastr\u0103 drept \u00een ochii mei… M\u0103 trag \u00eenapoi, alunec de pe uluci \u0219i caz pe maidan, peste un dobitoc, care pesemne trecea ori \u0219edea l\u00e2ng\u0103 uluci. Dobitocul \u00eencepe s\u0103 strige, to\u021bi din cas\u0103 sar n\u0103val\u0103 la fereastr\u0103; eu, cum c\u0103zusem, m\u0103 ridic degrab\u0103, o iau pituli\u0219 pe l\u00e2ng\u0103 uluci \u0219i intru \u00een curtea prim\u0103riei\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u201ePRISTANDA: (\u2026) Conteaz\u0103 bampirul ca pe Dumnezeu\u201d. N\u0103dejdea insinuat\u0103 este absurd\u0103 pentru c\u0103 de fapt condi\u021bia vampirului se \u00eendreapt\u0103 \u00eempotriva crea\u021biei lui Dumnezeu, fiin\u021bele vii, al c\u0103ror s\u00e2nge asigur\u0103 hrana pentru vampir \u0219i implicit existen\u021ba acestuia nocturn\u0103 \u0219i la nivel vegetativ.<\/p>\n\n\n\n

\u201eIa asculta\u021bi scrisoarea asta\u201d. Un obiect e pus s\u0103 vorbeasc\u0103, prin recurgerea la metonimie. Din acest moment, scrisoarea devine personaj demn de luat \u00een seam\u0103. Expresia \u00eens\u0103\u0219i, de luare aminte, anun\u021b\u0103 intrarea \u00een scen\u0103 a unui obiect, al c\u0103rui circuit anim\u0103 exponen\u021bii mai multor clase sociale: \u201ePRISTANDA: Da’ s\u0103 vede\u021bi ce s-a-nt\u00e2mplat… coane F\u0103nic\u0103. Din vorb\u0103-n vorb\u0103, Ca\u021bavencu zice: \u201eM\u0103 prinz cu d-voastr\u0103 c\u0103 o s\u0103 voteze cu noi cine cu g\u00e2ndul nu g\u00e2ndi\u021bi, unul pe care conteaz\u0103 bampirul \u2014 \u0219i acolo, pardon, tot bampir v\u0103 zicea \u2014 pe care conteaz\u0103 bampirul ca pe Dumnezeu… \u0219i c\u00e2nd l-om avea pe ala, i-avem pe to\u021bi… Ia asculta\u021bi scrisoarea asta”… \u0219i scoate o scrisoric\u0103 din portofel… \u201eIa asculta\u021bi…\u201d. Unele replici integreaz\u0103 absurdul \u00eentr-un perimetru limitrof liricii. Un absurd aproximativ liric.<\/p>\n\n\n\n

            Ghi\u021b\u0103 Pristanda nu este plafonat profesional, de\u0219i pare, \u00eens\u0103 urm\u0103re\u0219te s\u0103 ciuguleasc\u0103, la orice misiune, c\u00e2te ceva. \u0218i-a simplificat ocupa\u021bia, ac\u021bion\u00e2nd numai la ordinul celui care-l poate ajuta s\u0103 c\u00e2\u0219tige o bucat\u0103 de p\u00e2ine \u00een plus pentru familia lui numeroas\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Cu misia \u00eencheiat\u0103 \u00een domeniul casnic, Zaharia Trahanache nu ia \u00een considerare niciun fel de zvon referitor la so\u021bie sau, pentru a nu fi acuzat de lips\u0103 de interes, nu le acord\u0103 rol autentic. R\u0103m\u00e2ne om de baz\u0103 \u00een partid, vigilent, cu tactul de a da ascultare mai-marilor pe linie organizatoric\u0103, anun\u021b\u00e2ndu-\u0219i op\u021biunea cu formularea specific\u0103: \u201eAve\u021bi pu\u021bintic\u0103 r\u0103bdare\u201d. Prevederea nu se reg\u0103se\u0219te \u00een plan general, fiind o not\u0103 de v\u00e2rst\u0103. \u0218tie cum stau lucrurile \u0219i nu avertizeaz\u0103 asupra a ceea ce vine de sus, pentru a nu fi contrariat \u00een mod inutil. Oricum, nu ar schimba pe cineva. Viziunea lui asupra \u00eemprejur\u0103rilor este clasic\u0103, se integreaz\u0103 lor cu aerul figurilor din tragedia antic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

            Temerile fa\u021b\u0103 de v\u0103lm\u0103\u0219agul agresiv al str\u0103zii sunt mutate \u00een cas\u0103 prin intermediul unei scrisori de amor, dar nu sunt tr\u0103ite arbitrar de cel \u00eendrept\u0103\u021bit s-o interpreteze, respectiv Zaharia Trahanache, datorit\u0103 cump\u0103t\u0103rii. Venerabilul \u201epresident\u201d, care nu ia \u00een calcul insinu\u0103rile despre mariajul s\u0103u, este opozitul atitudinal al cherestegiului (din O noapte furtunoas\u0103<\/em>), a c\u0103rui tendin\u021b\u0103 este s\u0103 concateneze aparen\u021bele \u00eentr-o reprezentare a dovezilor de adulter. Sarcina celor care uneltesc pe l\u00e2ng\u0103 ambii, pentru a le deschide ochii asupra unor realit\u0103\u021bi de care ar trebui s\u0103 fie responsabili, este dual\u0103; pozitiv\u0103, privit\u0103 strict din unghiul cititorilor care vor limpezirea situa\u021biilor \u0219i eventual s\u0103 \u00eentrevad\u0103 formularea unui punct de vedere etic al autorului, despre asemenea contexte. De asemenea, demascarea ar fi corect\u0103, \u00een plan livresc, din perspectiva aleg\u0103torilor (reprezenta\u021bi de Cet\u0103\u021beanul turmentat), \u00een cazul O<\/em> scrisoare pierdut\u0103<\/em>, \u0219i a lui Ric\u0103 Venturiano, singurul care este \u00een pericol s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 pentru ni\u0219te erori care nu-i apar\u021bin, \u00eens\u0103 \u00een mod just, pentru hazardul c\u0103ut\u0103rii Zi\u021bei, noaptea (care oricum e furtunoas\u0103 \u00een mahalale). Totu\u0219i, pozitiv\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t nu are cum s\u0103 fie, din cel pu\u021bin dou\u0103 motive: cei implica\u021bi nu aleg modalitatea corect\u0103 de comunicare a ceea ce au aflat \u0219i probabil nu este moral\u0103 \u00eens\u0103\u0219i luarea \u00een discu\u021bie a unor fapte nepersonale, cu at\u00e2t mai mult livrarea unor informa\u021bii despre ele. Dac\u0103 s-ar fi dat curs inten\u021biilor uneltitorilor, repercusiunea comic\u0103 nu s-ar fi diminuat, \u00eens\u0103 climatul ar fi trebuit amplificat, \u00een genul notelor detectiviste din D’ale carnavalului<\/em>, pentru a o fi putut sus\u021bine. Malefic\u0103, dac\u0103 femeile ar fi fost nevoite s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 pentru incrimin\u0103rile care li se aduc, justificate \u00eentruc\u00e2tva de ce exprim\u0103 \u00een aparteuri. Comedia ar fi \u00eembr\u0103cat note shakespearene, dep\u0103\u0219indu-\u0219i genul.<\/p>\n\n\n\n

            Exegeza relev\u0103 trei categorii de eroi \u00een Comedii<\/em>: cu obiectiv, cu obiectiv \u00eenceput \u0219i f\u0103r\u0103. Dumitrache alearg\u0103 dup\u0103 un obiectiv (onoarea de familist) care, probabil f\u0103r\u0103 a cunoa\u0219te, e deja compromis (chiar de omul lui de \u00eencredere). Cet\u0103\u021beanul turmentat insist\u0103 s\u0103 afle cui acord\u0103 votul: \u201eEu cu cine votez?\u201d, Iancu Pampon \u2013 mereu \u00een c\u0103utarea lui Bibicu.<\/p>\n\n\n\n

Ultima didascalie din Scena a III-a, actul I: \u201eJocul Zoii se repet\u0103\u201d are o singur\u0103 semnifica\u021bie, despre comportamentul conspirativ, \u00een sens destins de aceast\u0103 dat\u0103, al femeii. Extensia absurd\u0103 a expresiei permite amplasarea unei p\u0103pu\u0219i mecanice \u00eentr-un col\u021b al scenei sau executarea unor pa\u0219i de step, de c\u0103tre Zoe. Deriv\u0103rile icastice ale expresiei nu ar surprinde \u0219i ar atrage aten\u021bia asupra unui regim de fanto\u0219\u0103, \u00een caz de \u0219antaj, chiar al unei dame cu oarece preten\u021bii, o bonjurist\u0103 oarecum aerian\u0103, \u00eens\u0103, \u00een mod surprinz\u0103tor, b\u0103tuta pe loc \u00eentr-o problem\u0103 se face de la sine, ca semn de complezen\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de un mijlocitor abil \u00een obedien\u021b\u0103, precum Pristanda.<\/p>\n\n\n\n

            Perspectiva expresiei: \u201eTRAHANACHE: St\u0103i, s\u0103 vezi.\u201d devine modern\u0103, \u00een acord cu ideea lui Nichita St\u0103nescu, din poemul Prin tunelul oranj<\/em>: \u201eDe ce m\u0103 obligi s\u0103 g\u00e2ndesc cu vederea?\u201d. Sensul principal este de a avea r\u0103bdare pentru a asculta istorioara ce urmeaz\u0103 a fi spus\u0103. \u00cendemnul \u201est\u0103i\u201d, pentru cel care \u00eel prime\u0219te, \u00een spe\u021b\u0103, Tip\u0103tescu, \u00eenseamn\u0103 o rupere de orice \u00eendeletnicire, \u00een afara celei de expectativ\u0103 \u00een dialog \u0219i de configurare \u00een realitate, a statutului de conlocutor. Diferen\u021ba se produce la nivelul poten\u021bialit\u0103\u021bii, exprimat\u0103 de modul conjunctiv care invoc\u0103 un rit, al privitului la pelicula unui eveniment.<\/p>\n\n\n\n

Dialogul dintre Br\u00e2nzovenescu \u0219i Farfuridi ilustreaz\u0103 o dispropor\u021bie greu sesizabil\u0103 \u00eentre cei doi, similar\u0103 celei dintre br\u00e2nz\u0103 \u0219i farfurie. Primului \u00eei e team\u0103 de o conjura\u021bie la care nu e p\u0103rta\u0219 \u0219i pe care o vede ca pe un produs finit, cum e br\u00e2nza. Proprietatea aproximativ poroas\u0103 a br\u00e2nzei o face s\u0103 absoarb\u0103 pe \u00eendelete \u0219ocurile. \u00cen atitudinea lui Br\u00e2nzovenescu, exist\u0103 o nuan\u021b\u0103 de acest fel care determin\u0103 o compara\u021bie surprinz\u0103toare cu temerea pe care oamenii de \u0219tiin\u021b\u0103 o au, g\u00e2ndindu-se la mai multe solu\u021bii de a feri planeta de un eventual impact cu diverse corpuri cere\u0219ti, de a lansa \u00een spa\u021biul cosmic rachete, purt\u0103toare de bombe \u00eentruc\u00e2t structura acelor asteroizi, amenin\u021b\u0103tori pentru planet\u0103, le-ar absorbi, iar asteroizii ar aduce \u00eenspre noi \u0219i bombele neexplodate.<\/p>\n\n\n\n

Cel care suport\u0103 mai u\u0219or imaginea \u00eenchipuit\u0103 a evenimentelor, pe seama unei constitu\u021bii psihice mai robuste, comparabil\u0103 cu duritatea unei ceramici sau a unui por\u021belan, este Farfuridi; el observ\u0103 deplas\u0103rile pe r\u00e2nd, ale so\u021bilor Trahanache, la Ca\u021bavencu. Br\u00e2nzovenescu \u00eel vede \u0219i el pe Ghi\u021b\u0103 Pristanda, un aservit al celor doi so\u021bi. Paleta lui de temeri este mai larg\u0103, pe c\u00e2nd Farfuridi admite a\u0219a-zisele amenin\u021b\u0103ri la adresa partidului \u2013 are aceast\u0103 capacitate \u2013 , dar s\u0103 aib\u0103 cuno\u0219tin\u021b\u0103 despre ele. \u00cens\u0103\u0219i culoarea \u00een care li se relev\u0103 Tip\u0103tescu e diferit\u0103, \u00een galben \u2013 mai apropiat br\u00e2nzei -, lui Br\u00e2nzovenescu, \u00een ro\u0219u, lui Farfuridi, ultimul fiind capabil s\u0103 fac\u0103 fa\u021b\u0103 crizelor de furie ale prefectului sau unei situa\u021bii mai aprinse:<\/p>\n\n\n\n

\u201eTIP\u0102TESCU (venind din st\u00e2nga turburat \u0219i d\u00e2ndu-\u0219i aer silit de degajare): Salutare, salutare, stimabile!<\/p>\n\n\n\n

BR\u00c2NZOVENESCU (aparte): E galben!<\/p>\n\n\n\n

FARFURIDI (aparte): Ce ro\u0219u s-a f\u0103cut. (Tare:) Salutare, salutare, onorabile\u2026\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Ambii au moftul de a-\u0219i fi revendicat mai multe no\u021biuni de la voievozi de m\u0103re\u021bia lui Mihai Viteazul \u0219i \u0218tefan cel Mare: \u201eFARFURIDI (grav): Ne ducem, dar g\u00e2nde\u0219te-te stimabile, c\u0103 suntem membrii aceluia\u0219i partid… Cum ziceam adineaori amicului Br\u00e2nzovenescu: tr\u0103dare s\u0103 fie (cu oarecare emo\u021bie) dac\u0103 o cer interesele partidului, dar s-o \u0219tim \u0219i noi… De aceea eu totdeauna am repetat cu str\u0103bunii no\u0219tri, cu Mihai Bravul \u0219i \u0218tefan cel Mare: iubesc tr\u0103darea (cu inten\u021bie), dar ur\u0103sc pe tr\u0103d\u0103tori… (schimb\u00e2nd tonul, cu dezinvoltur\u0103.) Salutare, salutare, stimabile!…\u201d. Preten\u021bia este onorabil\u0103, dar \u00een context, prin afi\u0219area principiului asimilat de la a\u0219a-zisa surs\u0103: \u201eiubesc tr\u0103darea, dar ur\u0103sc pe tr\u0103d\u0103tori\u201d, devine rizibil\u0103. Contrastul dintre ceea ce ei sunt, personaje prinse \u00een tipar existen\u021bial: \u201eEu, am n-am s\u0103-nt\u00e2lnesc pe cineva, la zece fix m\u0103 duc \u00een t\u00e2rg\u2026\u201d, \u0219i ceea ce pretind, demni de a realiza conexiuni de ideal cu voievozi legendari, st\u00e2rne\u0219te \u0219i mai mult r\u00e2sul. Ipostaza absurd\u0103, asumat\u0103 ad-hoc, de \u00eenv\u0103\u021b\u0103cei \u00een r\u00e2nd cu \u201estr\u0103bunii\u201d, exprim\u0103 viziunea lor despre ei \u00een\u0219i\u0219i, conform\u0103 ideii c\u0103 \u00een prezent nu mai are cine s\u0103-i aprecieze la adev\u0103rata lor valoare. Prin urmare, se vor delimita de prezent, f\u0103r\u0103 a lua atitudine fa\u021b\u0103 de un fapt contrariant, tr\u0103ind cu mintea dus\u0103 \u00een istorie, pe vremea voievozilor \u00eensemna\u021bi. Acolo, nu-i va dezaproba nimeni, fiind potrivi\u021bi mediului istoric at\u00e2t de \u00eenalt. Exist\u0103 o decen\u021b\u0103 totu\u0219i de clas\u0103 burghez\u0103. Propria facond\u0103 \u00eei face agreabili, iar habitudinile care-i singularizeaz\u0103 (incursiunile \u00een t\u00e2rg sau ora\u0219, la ore fixe etc.) le confer\u0103 chiar lor o bucurie m\u0103runt\u0103, de tr\u0103itori \u00eentr-o epoc\u0103 mult mai calm\u0103. Coresponden\u021ba lor de vederi are ca mediator pe Zaharia Trahanache. El \u0219tie s\u0103-i priveasc\u0103 \u00een mod just \u0219i s\u0103 intre \u00een vorb\u0103 cu ei, pe baza normei inventate de el: \u201eave\u021bi pu\u021bintic\u0103 r\u0103bdare\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Br\u00e2nzovenescu \u0219i Farfuridi au \u00een mare \u0219i p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t acela\u0219i rol, de a se agita pe seama unor probleme puse \u00een discu\u021bie, oarecum sub perdea, de c\u0103tre autor, pentru a nu afecta, mai mult dec\u00e2t ar fi cazul, aspectul comic de ansamblu al piesei. Ar fi devenit predominant\u0103 critica social\u0103, dac\u0103 ar fi fost prezentat\u0103 deschis angrenarea unui partid \u00een rezolvarea unei chestiuni personale a unui membru sau a pre\u0219edintelui. Unul dintre motivele pentru care nu s-a pus accent este c\u0103 nu a fost necesar, amestecul politic fiind perpetuu \u00een via\u021ba personal\u0103 a reprezentan\u021bilor vreunui partid \u0219i viceversa. Altul, c\u0103 mult mai la mod\u0103 era intriga pierderii unei scrisori de amor, dec\u00e2t orice imixtiune sugerat\u0103 anterior.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fa\u021ba avalan\u0219ei de \u00eentreb\u0103ri ale Cet\u0103\u021beanului turmentat, pe aceea\u0219i tem\u0103 a vot\u0103rii celui mai potrivit candidat, prefectul nu de\u021bine \u00eenc\u0103 un r\u0103spuns. Se poart\u0103 dispre\u021buitor, fiind agasat de posibilitatea ca interlocutorul turmentat s\u0103-\u0219i dea seama c\u0103 e tras pe sfoar\u0103, iar pe list\u0103 va ajunge numele celui care deserve\u0219te interesul de partid sau, la fel de r\u0103u, al celui fidel unui grup din partid. \u00centors\u0103tur\u0103 de situa\u021bie, reprezentat\u0103 de anun\u021bul f\u0103cut de Zoe, c\u0103 trebuie votat Nae Ca\u021bavencu, devine mai ame\u021bitoare ca starea de be\u021bie care nu p\u0103rea a fi dep\u0103\u0219it\u0103 \u00een amploare de altceva. Dialogul dintre Zoe \u0219i Cet\u0103\u021beanul turmentat, a c\u0103rui reac\u021bie etaleaz\u0103 dolean\u021ba aleg\u0103torilor, consemneaz\u0103 existen\u021ba unui sondaj de opinie, ini\u021biat la cererea unui reprezentat al masei, \u0219i nu de grupul care ar fi avut nevoie s\u0103 cunoasc\u0103 efectul deciziilor la scar\u0103 mai larg\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Un moment din scena XI, actul II, redactarea de c\u0103tre Zaharia Trahanache a unui bilet c\u0103tre Tip\u0103tescu, este pe cale s\u0103 anihileze importan\u021ba scrisorii care perturb\u0103 urbea, dar biletul doar anun\u021b\u0103 diminuarea importan\u021bei acelei scrisori care i-ar implica.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen spa\u021biul neutru pe care-l determin\u0103 \u00eencle\u0219tarea de situa\u021bii care va decide pentru cine se vor face c\u0103r\u021bile, are loc ultimul consum de puteri al aparatului local de partid, c\u00e2nd frunta\u0219ii lui \u00eenc\u0103 mai cred c\u0103 decid \u0219i iau \u00een r\u0103sp\u0103r contactul cu lumea electoare.<\/p>\n\n\n\n

\u201eCA\u021aAVENCU (ridic\u00e2ndu-se \u00een capul b\u0103ncii<\/em>): (…) Chema\u021bi pe onorabilul orator la cestiune…\u201d. \u00cen afara sensului contextual, de a nu bate c\u00e2mpii \u00eentr-un discurs public, s-ar mai reg\u0103si pe un teritoriu absurd, revendicat de expresie, sensul cazon, de recrutare la armat\u0103, a\u0219a cum se proceda pe vremuri, sau de de\u0219teptare, prin sunet de goarn\u0103, \u00een toiul nop\u021bii, din cauza instruc\u021biei sau a unui eveniment major ca r\u0103zboiul. \u00cen c\u00e2mpul semantic al prezentei replici, s-ar mai instaura posibilitatea urm\u0103toarei viziuni, de a facilita conectarea, \u00een vreun fel, a vorbitorului cu spiritul ideii anun\u021bate. De\u0219i este la tribun\u0103, Farfuridi nu se vede \u00een sal\u0103, fiind \u00een exteriorul ariei de interes a auditoriului. \u00centinderea pe care se dep\u0103rteaz\u0103 corespunde propriei divaga\u021bii la care, dac\u0103 ar renun\u021ba, i s-ar p\u0103rea lui fa\u021b\u0103 de sine c\u0103 nu a demonstrat suficient din ce \u0219tie. Aparen\u021ba lui se minimalizeaz\u0103 \u0219i \u00een viziunea oaspe\u021bilor posibili care, \u00een uimirea c\u0103 sunt l\u0103sa\u021bi ad-hoc singuri de c\u0103tre gazda cu tabiet, \u00eel v\u0103d \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-se \u00een direc\u021bia tribunalului. Impresia r\u0103mas\u0103 cititorilor este a unor pupile m\u0103rite propor\u021bional cu mersul mai departe al siluetei supravegheate. Cele dou\u0103 situa\u021bii \u00eel prezint\u0103 \u00eentr-o ipostaz\u0103 motrice, de la statutul de avocat, la cel de vorb\u0103re\u021b f\u0103r\u0103 cauz\u0103, care, din tot ce \u00eentreprinde, \u00een\u021belege s\u0103 dea din gur\u0103. Contrastul \u00een care tr\u0103ie\u0219te rezult\u0103 din nivelul sc\u0103zut de cultur\u0103, iar venitul profesiei practicate \u00eei asigur\u0103 lini\u0219tea de a \u00eendruga verzi \u0219i uscate. Teoria formelor f\u0103r\u0103 fond, elaborat\u0103 de Titu Maiorescu, un ap\u0103r\u0103tor al operei lui I. L. Caragiale, \u0219i-a g\u0103sit cu siguran\u021b\u0103 un element de analiz\u0103 \u00een moravul avoc\u0103\u021besc.<\/p>\n\n\n\n

Din nevoia de a mai acumula detalii de imagine \u0219i de a nu se estompa \u00een orizont, Farfuridi, \u201erespectabilul nostru concet\u0103\u021bean \u0219i advocat\u201d (dup\u0103 cum \u00eel caracterizeaz\u0103 Trahanache), aduce \u00een discu\u021bie, aproape f\u0103r\u0103 noim\u0103, unii ani istorici, precum Insurec\u021bia de la 1821, iar al\u021bii, absolut la \u00eent\u00e2mplare, baza\u021bi pe obsesia cifrei patru (de la patruzeci \u0219i opt): \u201eFARFURIDI (emo\u021bionat \u0219i asud\u00e2nd): (…) precum la 21, da\u021bi-mi voie (se \u0219terge), la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea \u0219i la 84 i 94\u0219i e\u021betera\u201d. Anii \u00een\u0219ira\u021bi degeaba nu-i impresioneaz\u0103 pe cunosc\u0103tori, dar pe ignoran\u021bi sau pe cei u\u0219or de influen\u021bat cu agita\u021bia superficial\u0103 \u00eei captiveaz\u0103. Ropotul de aplauze, \u00een urma cuv\u00e2nt\u0103rii, are \u00een el \u0219i ironia celor care apreciaz\u0103 din pledoaria pentru tot \u0219i, de fapt, pentru nimic, numai finalul. Scena prim\u0103 din Actul II constituie \u0219i o mostr\u0103 de manipulare:<\/p>\n\n\n\n

\u201e<\/a>ACTUL II<\/p>\n\n\n\n

(Acela\u0219i salon)<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Scena I<\/h3>\n\n\n\n

TRAHANACHE, FARFURIDI \u0219i BR\u00c2NZOVENESCU stau \u00eemprejurul unei mese rotunde, studi\u00e2nd listele electorale; fiecare are c\u00e2te un creion \u00een m\u00e2n\u0103<\/p>\n\n\n\n

BR\u00c2NZOVENESCU: \u0218aizeci \u0219i nou\u0103 cu ro\u0219u, buni… unsprece cu albastru… ai lor…<\/p>\n\n\n\n

FARFURIDI: Doisprezece…<\/p>\n\n\n\n

TRAHANACHE: Ai pu\u021bintic\u0103 r\u0103bdare… unu, doi, cinci… \u0219apte… zece… unsprezece.<\/p>\n\n\n\n

FARFURIDI: Doisprezece…<\/p>\n\n\n\n

TRAHANACHE: Cu Ienache Siripeanu.<\/p>\n\n\n\n

BR\u00c2NZOVENESCU: Nici nu mai are drept de vot, de c\u00e2nd \u0219i-a m\u0103ritat fata… Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Dac\u0103 voteaz\u0103, merge la pu\u0219c\u0103rie onorabilul.<\/p>\n\n\n\n

TRAHANACHE: Ai pu\u021bintic\u0103 r\u0103bdare… Da’ dac\u0103-l putem aduce s\u0103 voteze cu noi?<\/p>\n\n\n\n

FARFURIDI: Alt\u0103 vorb\u0103… S\u0103 voteze cu noi, e u\u0219or; are procesul cu epitropia bisericii, s\u0103pt\u0103m\u00e2na viitoare… dar s\u0103 voteze cu noi? Adic\u0103 cum s\u0103 voteze cu noi?…<\/p>\n\n\n\n

BR\u00c2NZOVENESCU: Adic\u0103 cum s\u0103 voteze cu noi?<\/p>\n\n\n\n

TRAHANACHE: S\u0103 voteze cu noi.<\/p>\n\n\n\n

BR\u00c2NZOVENESCU: Nu pricepi, neic\u0103 Zahario, vorba noastr\u0103? Adic\u0103 \u201enoi”, partidul nostru, pentru cine vot\u0103m noi, pentru cine lucr\u0103m noi? Noi \u00eenc\u0103 nu \u0219tim…<\/p>\n\n\n\n

TRAHANACHE: M\u0103 rog, ave\u021bi pu\u021bintic\u0103…<\/p>\n\n\n\n

FARFURIDI: Nu \u0219tim…<\/p>\n\n\n\n

TRAHANACHE: M\u0103 rog, ave\u021bi…<\/p>\n\n\n\n

FARFURIDI: Ba eu merg \u0219i mai departe \u0219i zic, cum ziceam lui amicul meu Br\u00e2nzovenescu: m\u0103 tem de tr\u0103dare…<\/p>\n\n\n\n

TRAHANACHE: Cum de tr\u0103dare?<\/p>\n\n\n\n

BR\u00c2NZOVENESCU: De-aia noi ast\u0103zi c\u00e2nd am mirosit ceva cumva…<\/p>\n\n\n\n

FARFURIDI: Ceva cumva…<\/p>\n\n\n\n

TRAHANACHE: Ceva cumva?<\/p>\n\n\n\n

BR\u00c2NZOVENESCU: Dac\u0103 e ceva la mijloc…<\/p>\n\n\n\n

FARFURIDI: Ceva la mijloc…<\/p>\n\n\n\n

TRAHANACHE: Ceva la mijloc?<\/p>\n\n\n\n

FARFURIDI: Da, a\u0219a, dac\u0103 e tr\u0103dare, adic\u0103 dac\u0103 o cer interesele partidului, fie!<\/p>\n\n\n\n

BR\u00c2NZOVENESCU: Dar cel pu\u021bin s-o \u0219tim \u0219i noi! (Trahanache vrea s\u0103-i \u00eentrerup\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 izbuteasc\u0103)<\/p>\n\n\n\n

FARFURIDI: Pentru c\u0103 eu am zis-o cu str\u0103bunii no\u0219tri, cu Mircea cel B\u0103tr\u00e2n \u0219i cu Vlad \u021aepe\u0219, neic\u0103 Zahario: \u00eemi place tr\u0103darea, dar…<\/p>\n\n\n\n

TRAHANACHE: M\u0103 rog, ai pu\u021bintic\u0103…<\/p>\n\n\n\n

BR\u00c2NZOVENESCU: Ce r\u0103bdare, neic\u0103 Zahario! Nu mai e vreme de a\u0219a lucru… Ast\u0103-sear\u0103 e \u00eentrunire?<\/p>\n\n\n\n

FARFURIDI: M\u00e2ine \u00eencepe alegerea?<\/p>\n\n\n\n

TRAHANACHE: Da…<\/p>\n\n\n\n

FARFURIDI: Ei! pentru cine vot\u0103m?<\/p>\n\n\n\n

BR\u00c2NZOVENESCU: Pentru cine vot\u0103m?<\/p>\n\n\n\n

TRAHANACHE: Ave\u021bi pu\u021bintic\u0103 r\u0103bdare! Pentru cine a\u021bi mai votat \u0219i p\u00e2n\u0103 acuma?<\/p>\n\n\n\n

BR\u00c2NZOVENESCU: Nu \u00een\u021beleg.<\/p>\n\n\n\n

FARFURIDI: Nici eu.<\/p>\n\n\n\n

TRAHANACHE: M\u0103 rog, ia s\u0103 ne t\u0103lm\u0103cim noi pu\u021bintel…<\/p>\n\n\n\n

FARFURIDI: S\u0103 ne t\u0103lm\u0103cim, da, s\u0103 ne t\u0103lm\u0103cim, asta o cerem \u0219i noi\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Reperul care dovede\u0219te realismul suplimentar al lui Ca\u021bavencu fa\u021b\u0103 de Farfuridi este observa\u021bia, care \u00eenc\u0103 o dat\u0103 arat\u0103 c\u0103 Farfuridi aproape din aer \u00ee\u0219i ia ideile, c\u0103 o \u00eentreag\u0103 tagm\u0103 acord\u0103 aten\u021bie unuia care face aluzii istorice: \u201eVoi dasc\u0103lii sunte\u021bi b\u0103ie\u021bi buni, dar ave\u021bi un cusur mare: cum v\u0103 vorbe\u0219te cineva de istorie, s-a ispr\u0103vit, are dreptate\u201d. Este o constatare de sociolog, dar \u00een aceea\u0219i cheie de nonsens, parc\u0103 pentru a \u021bine pasul cu antevorbitorul, perverte\u0219te o bun\u0103 parte din ceea ce dob\u00e2nde\u0219te prin afirma\u021bii la gr\u0103mad\u0103: \u201eCe str\u0103bun al nostru? Vezi c\u0103 nu \u0219ti\u021bi! (Cu tonul retoric:) Or, mai \u00eent\u00e2i \u0219i-nt\u00e2i istoria ne \u00eenva\u021b\u0103 anume c\u0103 un popor care nu merge \u00eenainte st\u0103 pe loc (publicul \u00eencepe s\u0103-i ia aminte c\u0103 peroreaz\u0103 \u0219i se grupeaz\u0103 \u00eencet-\u00eencet \u00eemprejurul lui ca s\u0103-l asculte), ba chiar d\u0103 \u00eenapoi, c\u0103 legea progresului este a\u0219a, c\u0103 cu c\u00e2t mergi mai iute, cu at\u00e2t ajungi mai departe\u201d. Grupul lui Farfuridi \u0219i Br\u00e2nzovenescu e deprins cu astfel de perora\u021bii \u0219i \u201ed\u0103 din umeri\u201d. \u0218i \u00een alte comedii semnate de I. L. Caragiale, se \u00eent\u00e2lnesc taberi cu aceea\u0219i \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cenainte ca avocatul Ca\u021bavencu s\u0103-\u0219i \u00eenceap\u0103 discursul, didascalia configureaz\u0103 o adev\u0103rat\u0103 lupt\u0103 olimpic\u0103 la floret\u0103, \u00eentre el \u0219i emo\u021biile care-l asalteaz\u0103, \u00een fa\u021ba unui arbitru intransigent, spectatorul sau cititorul, r\u0103mas s\u0103 remarce tu\u0219ele c\u00e2\u0219tig\u0103toare: \u201eCA\u021aAVENCU (Este emo\u021bionat, tu\u0219e\u0219te \u0219i lupt\u0103 ostentativ cu emo\u021bia care pare a-l birui. T\u0103cere complet\u0103. Cu glasul tremurat)\u201d. R\u0103m\u00e2ne imprimat un anumit ritm, care permite receptarea de c\u0103tre spectator a unei ruperi interioare, a unei tensiuni din care avocatul nostru nu \u0219tie cum s\u0103 ias\u0103, dec\u00e2t prin presta\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

            \u00cen discursul lui Ca\u021bavencu, are loc o apreciere a ideilor optime despre societate, a c\u0103ilor prin care aceasta progreseaz\u0103, dar c\u00e2nd le identific\u0103, surprinde. Pe el \u00eel preocup\u0103, dintre toate, cel mai mult ideea de a avea fali\u021bi: \u201eP\u00e2n\u0103 c\u00e2nd s\u0103 n-avem \u0219i noi fali\u021bii no\u0219tri?… Anglia-\u0219i are fali\u021bii s\u0103i, Fran\u021ba-\u0219i are fali\u021bii s\u0103i, p\u00e2n\u0103 chiar Austria-\u0219i are fali\u021bii s\u0103i, \u00een fine oricare na\u021biune, oricare popor, oricare \u021bar\u0103 \u00ee\u0219i are fali\u021bii s\u0103i\u201d. Nu e at\u00e2t de absurd silogismul. Un sistem educa\u021bional se schimb\u0103 datorit\u0103 cerin\u021belor de la examenul final. Num\u0103rul de \u00eencerc\u0103ri \u00eentr-un domeniu este vizibil \u0219i din cel al e\u0219ecurilor. Un avertisment c\u0103 viziunea este gre\u0219it\u0103 apare din indica\u021bia scenic\u0103 imediat\u0103: \u201e(Ca\u021bavencu \u00eengra\u0219\u0103 vorbele)\u201d. Pref\u0103c\u0103toria oratorului este \u0219i ea semnalat\u0103, cu aceast\u0103 ocazie. Din confruntarea exager\u0103rilor cu sc\u0103derile, c\u00e2nd avem industrie, c\u00e2nd nu, din comportamentul \u0219i vorbele personajului, rezult\u0103 punctele de vedere ale autorului care e cel mai bun regizor, la nivel de text. Profit\u0103 c\u00e2t poate de cutuma didascaliilor, ca s\u0103 transmit\u0103 eventualilor regizori de drept toat\u0103 zestrea de gesturi a protagonistului pe care-l vede la nivel lingvistic, cu lupa, \u00eel scoate de sub un teanc de h\u00e2rtii, ca pe un om de h\u00e2rtie, din mototolirea \u00een care a stat, chitit de ideile despre personajul care e; \u00eensu\u0219i autorul e un personaj. Ca\u021bavencu e construit pe un fond de ironie, aceasta fiind o latur\u0103 a lui I. L. Caragiale.<\/p>\n\n\n\n

            Personajele nu au limit\u0103 \u00een manifestare \u0219i nici nu li se poate impune. Ele sunt acelea\u0219i, de la \u00eenceput p\u00e2n\u0103 la final, de\u0219i \u00eent\u00e2mpin\u0103 opreli\u0219ti care le-ar putea cumva schimba. Tr\u0103s\u0103tura lor moral\u0103 se distinge \u00een ocazii c\u00e2nd se ia cuv\u00e2ntul, \u00een adun\u0103ri, pentru a se demonstra \u00een joc, pe viu, c\u0103 exprim\u0103 tendin\u021ba mai multor oameni de a vorbi \u00een dodii, \u00eens\u0103 reprezentantul este necesar s\u0103 ateste \u00een plus talent oratoric, precum \u00eel are oricare dintre cei care se perind\u0103 la tribun\u0103. Ca\u021bavencu bea ap\u0103 rece din pahar, dar \u201earunc\u0103 iar priviri sc\u00e2nteietoare \u00een adunare\u201d. Dispozi\u021bia de manipulare nu s-a diminuat din cauza a nimic \u00een contrast. El vrea s\u0103 domine totul. Nu-\u0219i \u00een\u021belege m\u0103car marginea ridicolului propriu \u0219i smulge aplauze pentru num\u0103rul pe care-l execut\u0103 de la tribun\u0103. \u00cen general, ar fi func\u021bionat c\u00e2teva dezacorduri fa\u021b\u0103 de orator, sub forma elementar\u0103 a unor aparteuri, dar acum, nu. Piesa consacr\u0103 prototipuri, iar al celui care latr\u0103-n v\u00e2nt, Ca\u021bavencu, e unul dintre ele. O abatere fa\u021b\u0103 de ce se scria \u00eenainte, ar fi lipsa de protest fa\u021b\u0103 de inep\u021bii. Mai multe categorii de oameni se reg\u0103sesc reprezentate \u00een eroii de pe scen\u0103. Nu e niciun dubiu.<\/p>\n\n\n\n

            Dialogul Zoii cu Agami\u021b\u0103 Dandanache, pe seama traseului pe care, \u00een cazul lui, celui desemnat de Bucure\u0219ti, l-ar lua scrisoarea de amor, configureaz\u0103 o situa\u021bie menit\u0103 s\u0103 dea mul\u021bumire cititorilor curio\u0219i s\u0103 afle ce s-ar fi \u00eent\u00e2mplat cu scrisoarea care a dat \u0219i titlul comediei, dac\u0103 ar fi r\u0103mas \u00een m\u00e2inile lui Ca\u021bavencu. Soarta ar fi fost total diferit\u0103 fa\u021b\u0103 de cea imprimat\u0103 de lupt\u0103torul de la \u201epas\u0219opt\u201d, c\u0103ruia i-ar fi p\u0103rut firesc s\u0103-i fie r\u0103spl\u0103tit vechiul efort revolu\u021bionar, printr-o numire \u00een func\u021bie, desemnare, iar dac\u0103 nu, fiind \u00eenclinat s\u0103-\u0219i joace, oric\u00e2t de perfid, cartea, adic\u0103 scrisoarea. Ca\u021bavencu nu ar fi dat curs \u0219antajului mai departe dec\u00e2t ar fi cerut-o strategia de a fi proclamat ca singur candidat pentru deput\u0103\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

            I. L. Caragiale nu reia sugestia lingvistic\u0103 a acelora\u0219i atitudini sau gesturi. Nu e plat nici \u00een didascalii. Piesele dau impresia c\u0103 deja ruleaz\u0103, fiind de mult\u0103 vreme \u00een montaj. Spontaneitatea este asigurat\u0103 de jocul actorilor, nu de ac\u021biunea \u00een sine care oglinde\u0219te mai mult resursa lingvistic\u0103 a tipurilor de caractere. Spectatorii sunt \u00eentr-o complicitate vie cu autorul, benefic\u0103 artei. Ei nu se a\u0219teapt\u0103 at\u00e2t la surprize ivite din conturarea conflictului principal, c\u00e2t la cele declan\u0219ate de presta\u021bia actoriceasc\u0103. Se pare c\u0103 deja sunt pu\u0219i la curent cu ansamblul piesei, datorit\u0103 popularit\u0103\u021bii fire\u0219ti a operei caragialiene \u00een timp.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

*Fragment din lucrarea: Absurdul \u00een opera lui I. L. Caragiale (Editura Junimea, Ia\u0219i, 2018) O scrisoare pierdut\u0103 se deschide cu o situa\u021bie absurd\u0103. Dialogul dintre Tip\u0103tescu \u0219i Pristanda nu anun\u021b\u0103 nicio intrig\u0103. Din cauza repet\u0103rii, de c\u0103tre Pristanda, a replicilor interlocutorului, piesa pare a a fi \u00een pericol de a nu se desc\u0103tu\u0219a:<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-5916","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5916","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5916"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5916\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5917,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5916\/revisions\/5917"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5916"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5916"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5916"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}