{"id":5925,"date":"2022-05-14T07:41:50","date_gmt":"2022-05-14T07:41:50","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=5925"},"modified":"2022-05-14T07:41:50","modified_gmt":"2022-05-14T07:41:50","slug":"d-ale-carnavalului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2022\/05\/14\/d-ale-carnavalului\/","title":{"rendered":"D-ale carnavalului*"},"content":{"rendered":"\n

*Fragment din lucrarea Absurdul \u00een opera lui I. L. Caragiale<\/em> (Editura Junimea, Ia\u0219i, 2018)<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure>\n\n\n\n

I. L. Caragiale are voin\u021b\u0103 de absurd pe care \u00eent\u00e2i \u0219i-o exprim\u0103 \u00een didascalii prin expresii lapidare, de anun\u021bare a gesturilor \u0219i faptelor, apoi, \u00een dialoguri, impun\u00e2nd uneori personajelor s\u0103 joace o tatonare plin\u0103 de umor, al c\u0103rei scop este de a returna piesa, cu mai mult\u0103 grandilocven\u021b\u0103, \u00eenspre ac\u021biunea proiectat\u0103. Tu\u0219eul deschide ferestre \u00eenspre absurd \u0219i nu-i apar\u021bine. Frecvent\u0103 \u0219i \u00een Momente \u0219i schi\u021be<\/em>, tatonarea constituie un prilej de absurd pe care autorul nu-l repurteaz\u0103 din cauza mentalului vremii \u0219i pe care \u00eel descoperim \u00een trei direc\u021bii, ale situa\u021biilor existen\u021biale, ale indica\u021biilor scenice \u0219i ale replicilor.<\/p>\n\n\n\n\n\n\n\n

Natura \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat\u0103 \u00een absurd a lui Iordache autorul are grij\u0103 s-o prezinte \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, \u00eentr-o expresie uzual\u0103 a timpului, dar aproximativ f\u0103r\u0103 sens ast\u0103zi: \u201eIordache (\u0219ade pe scaun \u0219i d\u0103 un brici la piatr\u0103)\u201d. Indica\u021bia este notat\u0103 lapidar, pe genunchi, \u00een ideea c\u0103 este priceput\u0103 rapid, pe vremea lui Caragiale, briciul fiind principalul instrument de ras, \u00eenaintea lamei Gillette. Ast\u0103zi, lectorul urm\u0103re\u0219te paginile oarecum decuplat de la realism, cel pu\u021bin pentru c\u00e2teva r\u00e2nduri, p\u00e2n\u0103 se l\u0103mure\u0219te asupra situa\u021biei. Iordache \u00ee\u0219i manifest\u0103, \u00een relaxare, asupra obiectelor profesionale, curajul de a dirija ceva. \u00censu\u0219irea lui principal\u0103, vizibil\u0103 \u00een final, este de a manipula. Aparen\u021ba \u00eel recomand\u0103 proprietar al frizeriei. Schi\u021beaz\u0103 noului venit paleta de servicii. Cei doi, Iordache \u0219i Pampon, se interpeleaz\u0103 \u00een mod absurd. Scopul care-l aduce pe Pampon la frizerie nu-i oportun ei. Se retran\u0219eaz\u0103 de tot ce-i ofer\u0103 frizeria, cu motive de natur\u0103 medical\u0103: sufer\u0103 de b\u0103t\u0103i de inim\u0103. Iordache trece \u00een orice domeniu cu iscusin\u021ba-i, inclusiv medical, numai s\u0103 fie de ajutor clientului. A\u0219a se cunosc, prin refuzuri. Punctul lor comun r\u0103m\u00e2ne verva pe orice subiect:<\/p>\n\n\n\n

\u201eIORDACHE (\u0219ade pe un scaun \u0219i d\u0103 un brici la piatr\u0103, fredon\u00e2nd<\/em>): \u201e\u0218i m\u0103 cere, mam\u0103, cere. \u2014 Cine dracul te mai cere? \u2014 \u0218i m\u0103 cere d-un b\u0103rbier…”<\/p>\n\n\n\n

PAMPON (intr\u00e2nd prin fund<\/em>): Aici este friz\u0103ria lui d. Nae Girimea?…<\/p>\n\n\n\n

IORDACHE (scul\u00e2ndu-se politicos<\/em>): Da, pofti\u021bi… Barba? p\u0103rul?<\/p>\n\n\n\n

PAMPON: Nimic…<\/p>\n\n\n\n

IORDACHE: Atunci, poate, v\u0103 sp\u0103la\u021bi la cap?<\/p>\n\n\n\n

PAMPON: Eu nu m\u0103 sp\u0103l niciodat\u0103 la cap, pentru c\u0103 suf\u0103r de….<\/p>\n\n\n\n

IORDACHE: De m\u0103sea? \u0218tii cum \u021bi-o sco\u021b? Odat\u0103… pac!<\/p>\n\n\n\n

PAMPON: Ei, nu de m\u0103sea… suf\u0103r de b\u0103t\u0103i…<\/p>\n\n\n\n

IORDACHE: De b\u0103t\u0103i?… \u0218tii cum le…<\/p>\n\n\n\n

PAMPON: Ei! Las\u0103-m\u0103-n pace, omule; nu m\u0103 sp\u0103l la cap pentru c\u0103 suf\u0103r de b\u0103t\u0103i de inim\u0103. \u00cen\u021belege odat\u0103 c\u0103 n-am venit pentru ali\u0219veri\u0219.<\/p>\n\n\n\n

IORDACHE: Atunci, pentru ce?<\/p>\n\n\n\n

PAMPON: Am o trebuin\u021b\u0103 cu d. Nae Girimea… Nu cumva e\u0219ti d-ta?\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Povestea cu spi\u021berul confirm\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, interferen\u021ba absurdului din didascalii cu textul propriu-zis. C\u00e2t de frecventat\u0103 s\u0103 fi fost frizeria, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu se observe, timp de zece luni de zile, c\u0103 spi\u021berul se rade pe baza unui bilet care permite numai dou\u0103sprezece rasuri? Calfa Iordache \u0219i d. Nae sunt personaje realizate \u00een marginea absurdului. Varianta care i-ar salva de la catalogare are leg\u0103tur\u0103 cu favoarea profesiei care i-a prins at\u00e2t de pregnant, \u00eenc\u00e2t i-a obturat \u00een a afla, printr-o simpl\u0103 cercetare a unui abonament, pe speculan\u021bi. Ar mai fi \u0219i alt\u0103 cauz\u0103 a neglijen\u021bei \u00een \u021binerea eviden\u021bei, natura lor colocvial\u0103, augmentat\u0103 de solicitudinea de a asigura ambian\u021b\u0103 priincioas\u0103 clien\u021bilor invetera\u021bi. \u00cen orice caz, spi\u021berul se pricepe la oameni \u0219i a vrut s\u0103 afle dimensiunea paranoiei colocviale \u00een care s-au ilustrat cei doi, patron \u0219i calf\u0103. Acestea sunt impresiile ini\u021biale, ulterior, o bun\u0103 parte din ele se va schimba.<\/p>\n\n\n\n

\u201eIORDACHE: P\u00e2n\u0103 acu vreo trei luni le aveam a\u0219a, pentru iconomie adic\u0103: punea d. Nae pecetea pe o bucat\u0103 de h\u00e2rtie ori de mucava, \u0219i pe urm\u0103 la fiecare r\u0103s\u0103tur\u0103 tr\u0103geam cu cerneal\u0103 o dung\u0103, p\u00e2n\u0103 se f\u0103cea dou\u0103sprece. Acu, pentru c\u0103 ni s-a \u00eent\u00e2mplat o istorie cu un spi\u021ber, a hot\u0103r\u00e2t d. Nae s\u0103 dea la tipografie s\u0103 i le fac\u0103 cu numere: l-am ras? \u021bac! i tai num\u0103rul.<\/p>\n\n\n\n

PAMPON: Cu un spi\u021ber? Ce istorie?<\/p>\n\n\n\n

IORDACHE: Al dracului spi\u021berul! \u00cenchipuie\u0219te-\u021bi d-ta! Lua un bilet. \u00ceI r\u0103deai, tr\u0103geai o dung\u0103. S\u0103 zicem c\u0103 asta era mar\u021bi; bun! Joi, iar o dung\u0103; s\u00e2mb\u0103t\u0103, alta: trei dungi. Mar\u021bea ailalt\u0103, te uitai la bilet: numai o dung\u0103. Peste asta mai tr\u0103geam una; una \u0219i cu una dou\u0103. Joi mai tr\u0103geam una, care va s\u0103 zic\u0103 trei; bun! Mar\u021bea ailalt\u0103… biletul alb.<\/p>\n\n\n\n

PAMPON: Alb?<\/p>\n\n\n\n

IORDACHE: De tot…<\/p>\n\n\n\n

PAMPON: Cum asta?<\/p>\n\n\n\n

IORDACHE: A\u0219teapt\u0103 s\u0103 vezi, c\u0103 e frumoas\u0103… A mers a\u0219a pre\u021b de vreo zece luni de zile, p\u00e2n\u0103 s\u0103 b\u0103g\u0103m noi de seam\u0103… Mu\u0219terii mul\u021bi… l-ai ras, i-ai tras dunga, te culci pe urechea aia, \u0219i nu-i mai \u021bii alt\u0103 socoteal\u0103. \u00centr-o s\u00e2mb\u0103t\u0103 sear\u0103, vine spi\u021berul, \u0219i nu \u0219tiu cum din vorb\u0103, \u2014 era lume mult\u0103 \u00een pr\u0103v\u0103lie, \u2014 lui d. Nae i se pare c\u0103 spi\u021berul cere un bilet, \u0219i-mi zice: \u201eIordache, un bilet nou lui d. Frichinescu…”, a\u0219a-l cheam\u0103. Dar el… zice: \u201eEu bilet nou? n-am cerut; al meu e nenceput \u2014 …” \u0219i scoate biletul alb ca laptele… M\u0103i, ce dracul! Ne uit\u0103m noi lung, eu \u0219i d. Nae, la bilet… pe urm\u0103 ne uit\u0103m la spi\u021berul, pe urm\u0103 unul la altul, \u0219i d. Nae zice: \u201eBine!” \u0219i-i trage o dung\u0103. Pleac\u0103 spi\u021berul… Zice d. Nae: \u201eIordache, biletul spi\u021berului e cu scamatorie; ia s\u0103-l \u021binem noi de scurt: ori c\u0103 ne-a luat bilete, ori c\u0103 ne-a furat pecetia, ori c\u0103 \u0219i-a f\u0103cut el alta pe model, c\u0103 prea se-ntinde abonamentul lui ca ca\u0219cavalul pr\u0103jit…”<\/p>\n\n\n\n

PAMPON: Ei, \u00een sf\u00e2r\u0219itul sf\u00e2r\u0219itului ce era?<\/p>\n\n\n\n

IORDACHE: St\u0103i s\u0103 vezi. Al dracului spi\u021berul! Asta era \u00eentr-o s\u00e2mb\u0103t\u0103. Mar\u021bi diminea\u021ba, alt\u0103 dung\u0103; \u2014 dar acum le \u00eensemnam \u0219i cu tibi\u0219ir pe pervazul u\u0219ii; \u2014 dou\u0103; joi alta, trei, … s\u00e2mb\u0103t\u0103 alta…<\/p>\n\n\n\n

PAMPON (cam impacientat<\/em>): Patru…<\/p>\n\n\n\n

IORDACHE: Joi…<\/p>\n\n\n\n

PAMPON: Ei! spune odat\u0103, c\u0103 n-am vreme de stat.<\/p>\n\n\n\n

IORDACHE: Parc\u0103 ziceai c\u0103 a\u0219tep\u021bi pe d. Nae.<\/p>\n\n\n\n

PAMPON: Bine, \u00eel a\u0219tept, dar spune odat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

IORDACHE: Daca nu m\u0103 la\u0219i… Joi, un ras \u0219i un tuns, dou\u0103 dungi: cinci \u0219i cu dou\u0103 \u0219apte; pe bilet \u0219apte, pe u\u0219e \u0219apte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, s\u00e2mb\u0103t\u0103 \u00eel raz iar; dau s\u0103 scriu dunga: pe bilet erau patru \u0219i cu una acu cinci; pe u\u0219e \u0219apte \u0219i cu una opt. Spi\u021berul nu \u0219tia c\u0103 mijloce\u0219te contabilitate dubl\u0103. Mar\u021bi, pe u\u0219e opt \u0219i cu una nou\u0103; pe bilet trei \u0219i cu una patru; \u0219i pe urm\u0103 joi, p\u00e2nde\u0219te c\u00e2nd nu e d. Nae \u00een pr\u0103v\u0103lie, \u0219i intr\u0103; dup\u0103 ce-l raz, zice: \u201eScrie una, c\u0103 am luat bilet nou de la d. Nae…” Pe u\u0219e nou\u0103 \u0219i cu una zece…<\/p>\n\n\n\n

PAMPON: Ei? prin urmare…<\/p>\n\n\n\n

IORDACHE: Ei! prin urmare, \u0219tergea dungile cu doftorii, cu metaluri de-ale lor de la spi\u021b\u0103rie\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Formul\u0103rile angajatoare de expresii vechi de c\u00e2nd lumea par inedite prin concizie: sunt transcrise \u0219i l\u0103sate a-\u0219i produce efectul din a\u0219ternutul pe foaie. \u201eA te culca pe-o ureche\u201d \u00eenseamn\u0103 a sta a\u0219a p\u00e2n\u0103 diminea\u021b\u0103, ignor\u00e2nd inconvenientele pozi\u021biei, amor\u021birea pe o parte \u0219i nevoia de \u00eentoarcere pe alta; ini\u021bial a fost bine astfel \u0219i nimeni nu se mai str\u0103duie\u0219te s\u0103 se \u00eentoarc\u0103, un soi de insolen\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de propriul sine, observabil\u0103 de lumea care a\u0219teapt\u0103 manifest\u0103ri altruiste. Fa\u021b\u0103 de cazul lui Iordache, expresia semnific\u0103 \u00eencredere \u00een clien\u021bi sau cel pu\u021bin c\u0103 nu se poate \u00eent\u00e2mpla ceva ie\u0219it din comun cu o preocupare at\u00e2t de banal\u0103, precum \u00eensemnarea unui bilet de carton: \u201eIORDACHE: (\u2026) Mu\u0219terii mul\u021bi\u2026 I-ai ras, i-ai tras dunga, te culci pe urechea aia \u0219i nu-\u021bi mai \u021bii la socoteal\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n

\u00cen opera lui I. L. Caragiale, apar, \u00een mai multe r\u00e2nduri, apropourile culinare. Compara\u021bia lui Iordache: \u201ese \u00eentinde abonamentul lui ca ca\u0219cavalul pr\u0103jit\u201d, care provine din circumspec\u021bia de a nu mai fi p\u0103gubit, este exagerat\u0103 prin marea imparitate dintre domeniile aflate \u00een analogie, situa\u021bia dintr-un bilet \u0219i proprietatea unui produs lactat, evident\u0103 \u00een buc\u0103t\u0103rie, \u00eens\u0103 efectele \u00eentr-adev\u0103r acestea sunt, cele presupuse \u00een paralelism \u2013 o l\u0103l\u0103ial\u0103 produs\u0103 la infinit, a unui grafic. Jocul acesta de dungi reactiveaz\u0103, la nivel de teatru, \u0219ahul ludic al copil\u0103riei, x \u0219i zero: \u201eIORDACHE: Joi, un ras \u0219i un tuns, dou\u0103 dungi: cinci \u0219i cu dou\u0103 \u0219apte, pe u\u0219e \u0219apte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, s\u00e2mb\u0103t\u0103 \u00eel raz iar; dau s\u0103 scriu dunga: pe bilet erau patru \u0219i cu una acu cinci; pe u\u0219e \u0219apte \u0219i cu una opt\u201d.<\/p>\n\n\n\n

A stabili un scop st\u0103p\u00e2nului \u00een ie\u0219irea la t\u00e2rg for\u021beaz\u0103 \u00een spate prea mult raportul dintre calf\u0103 \u0219i patron: \u201eIORDACHE: (\u2026) Trebuie s\u0103 vie, ca s\u0103 m\u0103 pot duce \u0219i eu la mas\u0103\u201d; fa\u021b\u0103-n fa\u021b\u0103, imaginea de sine pe care juna calf\u0103 munce\u0219te a \u0219i-o crea doar numai fa\u021b\u0103 de clien\u021bi, se va surpa f\u0103r\u0103 proteste din parte-i, ca \u00een expresia popular\u0103: \u201eDup\u0103 r\u0103zboi, mul\u021bi viteji se arat\u0103\u201d, dar \u0219tie s\u0103-\u0219i scoat\u0103 de mai multe ori st\u0103p\u00e2nul din \u00eencurc\u0103tur\u0103 \u0219i atunci diferen\u021bele de statut se estompeaz\u0103; un astfel de gest Iordache manifest\u0103 \u00een cel pu\u021bin dou\u0103 situa\u021bii, \u00een timpul balului, ajut\u00e2ndu-l pe Nae s\u0103 scape de urm\u0103ritori, \u0219i la final, potolind agita\u021bia, prin conturarea fals\u0103 a cauzelor.<\/p>\n\n\n\n

Pampon ar fi drume\u021bul care s-ar uita \u00een f\u00e2nt\u00e2n\u0103 s\u0103-l scoat\u0103 viu de acolo pe Harap-Alb, f\u0103r\u0103 a-i pretinde vreun jur\u0103m\u00e2nt de vasalitate absurd\u0103. Interjec\u021bia de adresare \u00een general este \u00eentrebuin\u021bat\u0103 \u00eentr-un dialog de tip colocvial, nu asiguratoare a profunzimii superlative a expresiei. Pampon, din c\u00e2te se poate observa, nu agreeaz\u0103 vorbirea superflu\u0103; are acuitatea mesajului: \u201eEi, \u00een sf\u00e2r\u0219itul sf\u00e2r\u0219itului, ce era?\u201d. Interoga\u021bia, agitat\u0103 de cel care disloc\u0103 aparentul echilibru al circumstan\u021bei ini\u021biale, certific\u0103 dorin\u021ba de a-\u0219i aloca o \u00eensu\u0219ire olfactiv\u0103 maximal\u0103, de gradul celei pe care o etaleaz\u0103 P\u0103s\u0103ri \u2013 L\u0103\u021bi \u2013 Lungil\u0103 \u00een ochirea lunii de pe cer. Pampon vrea s\u0103 \u0219tie dac\u0103 exist\u0103 motive serioase de angoas\u0103. \u00cel anim\u0103 gelozia.<\/p>\n\n\n\n

Ambiguitatea semantic\u0103 determin\u0103 toate expresiile bune din text. Absurdul rezult\u0103 din sensul denotativ al lor. Eventualitatea de a fi captivul, la propriu, al unor cuvinte aruncate de cineva, relev\u0103 ridicolul. I. L. Caragiale insist\u0103 a-l insinua \u0219i s\u0103 credem c\u00e2t de jos a fost ofensat spi\u021berul, p\u00e2n\u0103 la a fi groh\u0103it \u0219i umblat cu botul \u00een frizerie, aproape la modul propriu. Spi\u021berului i se d\u0103 r\u0103gazul, \u00een suita de afronturi extreme aduse de c\u0103tre d. Nae, de a revedea lumea de la \u00een\u0103l\u021bimea oarecum superioar\u0103, a unui cap de m\u0103gar: \u201eIORDACHE: I-a f\u0103cut un moral bun. Din porc \u0219i din m\u0103gar nu l-a mai scos\u201d. Ultrajul permite un absurd plastic, popular, de la care porne\u0219te proza de tip urmuzian, de turnare a unui om \u00eentr-un malaxor din care la cap\u0103t ar ap\u0103rea un specimen cu tr\u0103s\u0103turi ale altui regn, mai adecvat caracterului dec\u00e2t prezen\u021bei \u00eens\u0103\u0219i de om.<\/p>\n\n\n\n

Abaterea de la realitatea proxim\u0103 \u00eenceteaz\u0103 odat\u0103 cu apari\u021bia personajelor feminine care aduc \u00een discu\u021bie tarotul, un instrument de anticipare \u0219i de m\u0103sluire a realit\u0103\u021bii mai puternic probabil dec\u00e2t discu\u021bia abia dezlegat\u0103 a b\u0103rba\u021bilor care deschid piesa. Invocarea cartoman\u021biei de c\u0103tre Mi\u021ba determin\u0103 pe Iordache s\u0103 ia din nou pozi\u021bie: \u201eA\u0219! Nu mai crede \u00een mofturile c\u0103r\u021bilor, frate\u2026\u201d, fie ca s\u0103-\u0219i apere st\u0103p\u00e2nul de suspiciunea furioas\u0103, cum altfel?, a femeii \u2013 \u0219i r\u0103m\u00e2ne varianta primordial\u0103 a atitudinii – , fie de a alerta, \u00een mod superior, deta\u0219area masculin\u0103 fa\u021b\u0103 de ghicitul \u00een c\u0103r\u021bi. Ac\u021biunea s-ar fi putut schimba de aici \u00eenainte, cu o evident\u0103 descindere \u00een acel univers al c\u0103r\u021bilor de joc, mai capricioase ca oamenii, deci o \u201efire\u201d mai reac\u021bionar\u0103 a cartoanelor dec\u00e2t a juc\u0103torilor, o rocad\u0103 a rolurilor, comparabil\u0103 destul de mult cu tot ce se spune, \u00een prezent, despre inteligen\u021ba artificial\u0103, care, dezvoltat\u0103, ar face o veritabil\u0103 concuren\u021b\u0103, pentru domina\u021bie, rasei umane. Se vede \u00eencrederea pe care lumea o avea – \u0219i o bun\u0103 parte o mai are \u00eenc\u0103 – \u00een ar\u0103tatul \u0219i \u00een puterea c\u0103r\u021bilor de a-\u0219i impune \u201emofturile\u201d, dob\u00e2ndite, printr-o sc\u0103pare de m\u00e2n\u0103, \u00eentr-o aliniere aleatorie, \u00eens\u0103, desigur, figurinele de pe carton aduc asupra vie\u021bii oamenilor av\u00e2ntul insuflat de hazardul al c\u0103rui tipic este \u00eenchis \u00een cifr\u0103. Ast\u0103zi, un asemenea teatru s-ar putea juca, pornind de la motivul oamenilor sandwich de pe str\u0103zile Londrei, prin\u0219i \u00eentr-o reclam\u0103 \/ \u00eentr-un mesaj. A intra \u00een lumea presupus\u0103 de reclam\u0103 \u00eenseamn\u0103 a-l \u00eengloba pe om semanticii inscrip\u021bionate, unor situa\u021bii derivate din ce poart\u0103 pe spate; astfel, \u0219i \u00een cazul unei cifre de pe carte, personajul fiind executantul semnifica\u021biilor num\u0103rului c\u0103ruia i se aserve\u0219te. Exist\u0103 \u0219i o \u0219tiin\u021b\u0103, numerologia, care inventariaz\u0103 influen\u021bele categorice ale cifrelor (spun adep\u021bii).<\/p>\n\n\n\n

Arta lui I. L. Caragiale are leg\u0103tur\u0103, \u00eenainte de toate, cu faptul c\u0103 \u0219i-a cunoscut bine publicul, pe care nu a vrut s\u0103-l contrarieze cu \u0219arje de absurd, p\u0103r\u00e2ndu-i acestea conexe liricii. Dramaturgul numai a trecut programul acestui tip de joc prin fa\u021ba publicului. Tot ce \u0219i-a controlat \u00een teatru, precum explorarea mai larg\u0103 a expresiilor, a refulat \u00een nuvel\u0103. Capacitatea de a crea \u00een domeniul fantasticului – care permite tranzitarea \u0219i a absurdului – \u0219i-a demonstrat-o plenar \u00een nuvelele fantastice \u0219i psihologice.<\/p>\n\n\n\n

Absurdul, care se diminueaz\u0103 \u00een cazul temelor de iubire care presupun patim\u0103, se mai determin\u0103 de la ideea fiec\u0103rui personaj, intrat pe u\u0219a frizeriei, c\u0103 biografia lui este apriori cunoscut\u0103 \u0219i \u00een consecin\u021b\u0103, se pot broda pe seama ei, dezbateri multiple. Este de mirare c\u00e2nd preopinentul nu pierde firul dialogului \u0219i face fa\u021b\u0103 valului de am\u0103nunte cu opinii declamate \u00een spiritul de bun\u0103 vecin\u0103tate, al epocii.<\/p>\n\n\n\n

Catindatul evolueaz\u0103 de la condi\u021bia umil\u0103, de om care necesit\u0103 s\u0103 i se acorde ajutor, la cea a unuia care \u0219tie el \u00eensu\u0219i ce are de f\u0103cut pentru a se fi redresat din punct de vedere medical \u00eentr-un caz de interven\u021bie medical\u0103, a unui profesionist, stomatologul. Vorbele schimbate cu o calf\u0103 extrem de \u00eendatoritoare \u00eei confirm\u0103 valabilitatea opticii medicului italian, c\u0103 totul se reglementeaz\u0103 la nivel mental. Crede \u00een ce scrie doctorul, ca \u00een Biblie<\/em>. Ne d\u0103m seama din confuzia pe care Iordache o face \u00een plin dialog, \u00eentre evanghelistul Matei \u0219i medicul italian, purt\u0103tor al aceluia\u0219i nume. Dar Catindatul are nevoie mai \u00eent\u00e2i de teatru \u0219i \u00eentr-un mod invers contextelor frecventate. Montarea situa\u021biilor caracterizate de absurd \u00een contrapondere asigur\u0103 umorul. Povestea \u00eenceput\u0103 despre iubirea \u201e\u00een vremea r\u0103zboiului\u201d o sf\u00e2r\u0219e\u0219te brusc, pe seama altui subiect, mai recent, despre durerea de m\u0103sea, decupl\u00e2ndu-l pe interlocutor de la un fir pe care, totu\u0219i, \u00eel \u00een\u021belegea, f\u0103cea eforturi pentru a-l decripta. P\u0103l\u0103vr\u0103geala are un rost pentru Catindat. \u0218i-a programat-o \u0219i tot ce era dezl\u00e2nat p\u00e2n\u0103 acum se \u00eentoarce la o cauz\u0103 precis\u0103, teama de extrac\u021bie a m\u0103selei. Cel mai bun medic se dovede\u0219te impacien\u021ba care-i anihileaz\u0103 p\u0103relnic durerea. \u201eMersi-ul\u201d pe care-l arunc\u0103 este pentru asisten\u021ba pe care Iordache i-a asigurat-o. E posibil s\u0103 fi avut tendin\u021ba ascuns\u0103 de a fi devenit, \u0219i nu a reu\u0219it, psihiatru sau m\u0103car psiholog. Expresia \u201eLucreaz\u0103 magnetismul\u201d \u2013 pentru faptul c\u0103 o roste\u0219te \u0219i la carnaval – divulg\u0103, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, nevoia de a se da \u00een spectacol \u2013 este o expresie din fizic\u0103, potrivit\u0103 dinamicii pe orbit\u0103, a unei planete; atribuit\u0103 unui erou al c\u0103r\u021bii, dezv\u0103luie, fie o bun\u0103 ureche muzical\u0103, fie \u00eensu\u0219irea acestuia de a rupe o vorb\u0103 de la cineva \u0219i de a face uz de ea oric\u00e2nd, pe orice domeniu. \u00cen rostirea ei, este nevoie de o anumit\u0103 energie menit\u0103 s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 r\u00e2sul. Un actor vivace, pronun\u021b\u00e2nd-o, impune o atmosfer\u0103 de bun\u0103 dispozi\u021bie s\u0103lii. Repetarea expresiei (care \u021bine de me\u0219te\u0219ugul autorului care-i intuie\u0219te doza de umor) asigur\u0103 personajului, pretendent mereu la ceva la care nu ajunge niciodat\u0103, un fel de scut fa\u021b\u0103 de al\u021bii, pentru a nu-i scormoni problemele \u00een via\u021b\u0103; el \u0219i Iordache sunt singurii f\u0103r\u0103 rumoare biografic\u0103. Reiterarea anuleaz\u0103 eventualele bre\u0219e biografice, pe seama c\u0103rora s-ar elucida tipul de personalitate al celui care \u00eentr-adev\u0103r denot\u0103 energie \u0219i, \u00een distribuirea ei, magie ac\u021bionar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Catindatul este singurul care utilizeaz\u0103 o expresie aidoma altui personaj, Didinei: \u201eCATINDATUL: Cum, \u0219-apoi? Dac\u0103 m\u0103 prindea nenea Iancu \u00een bal, m\u0103 lua la Ploe\u0219ti, \u00eemi omora cariera de la percep\u021bie\u201d, \u201eDIDINA: Mi-ai omor\u00e2t viitorul, dle Nae\u201d. Forma de umor \u00een care ambii se exercit\u0103 este identic\u0103, \u00eens\u0103 de mai mult spa\u021biu de manifestare beneficiaz\u0103 primul, datorit\u0103 st\u0103rii de ebrietate \u00een care ajunge, din fric\u0103 de cle\u0219te, \u0219i nu din viciu; nu spune lucrurilor pe nume, dup\u0103 cum ne-am a\u0219tepta, ca \u00een O scrisoare pierdut\u0103<\/em>, Cet\u0103\u021beanul turmentat, ci e pe punctul de-a o face, d\u0103 aceast\u0103 impresie, \u021bin\u00e2ndu-i pe spectatori cu sufletul la gur\u0103. Vorbitul g\u00e2ngav, cauzat de starea de be\u021bie, totdeauna a binedispus oamenii. Rolurile au fost jucate de actori cu talent. Didina pare mai guraliv\u0103, dintre cele dezlegate la gur\u0103, dar este \u0219i aceasta mai mult o p\u0103rere pentru c\u0103 nu se r\u0103zvr\u0103te\u0219te \u00een fa\u021ba lui Nae sau, de c\u00e2te ori i se impune, tace. Atitudinea aceasta, care pretinde ceva ani de acas\u0103, este de pus pe acela\u0219i plan cu lealitatea Catindatului, de a nu fi beat din morav, ci ocazional, dintr-un stres care-l dep\u0103\u0219e\u0219te. A\u0219a cum nu scoate o m\u0103sea \u00een fiecare zi, tot astfel nu se va \u00eent\u00e2lni prea des cu sticla. El crede c\u0103 dispozi\u021bia de a tachina \u00ee\u0219i are originea \u00een lucrul magnetismului, \u0219i nu \u00een b\u0103utul peste m\u0103sur\u0103: \u201eLucreaz\u0103 stra\u0219nic magnetismul\u2026 \u0218i am s\u0103 tachinez ast\u0103-sear\u0103!\u201d. Aceast\u0103 sinecdoc\u0103 de stare constituie o form\u0103 de absurd.<\/p>\n\n\n\n

Preocupat s\u0103 demonstreze ce \u00eenseamn\u0103 magnetismul, Catindatul se treze\u0219te \u00een situa\u021bia de a i se releva pe \u00eendelete ce ar comporta s\u0103 fii \u201ezevzec\u201d. El nu \u0219tie s\u0103 poarte o masc\u0103 \u0219i de aceea nici nu suport\u0103 izolarea \u201ela sec\u021bie\u201d. \u00cen scena a IX-a din actul III, autorul noteaz\u0103: \u201eACEIA\u0218I, CATINDATUL, curat la fa\u021b\u0103, tot \u00een costumul de turc\u201d. Mai degrab\u0103, nu pricepe dec\u00e2t s\u0103 se prefac\u0103. Corespondentul lui este cu siguran\u021b\u0103 Cet\u0103\u021beanul turmentat.<\/p>\n\n\n\n

Personajele nu sunt pe deplin nereligioase. Au \u00eens\u0103 cei \u00een cauz\u0103 naivitatea malefic\u0103 de a considera c\u0103, masc\u00e2ndu-\u0219i moravurile insidioase, n-ar p\u0103c\u0103tui. Redemp\u021biunea ar surveni, \u00een afara celei c\u00e2\u0219tigate prin biseric\u0103, din confesiunea c\u0103tre a ter\u021ba persoan\u0103, alteia din cerc. \u00cen afara triunghiurilor erotic \u0219i politic din O scrisoare pierdut\u0103<\/em>, l-am consemna \u0219i pe acesta, al f\u0103ptuitorilor, de regul\u0103 doi, care au nevoie de un confesor (cum este Iordache) care s\u0103 le asigure mersul pove\u0219tii de iubire, chiar prin c\u00e2teva interven\u021bii personale:<\/p>\n\n\n\n

\u201eMI\u021aA: Iordache! Unde e Nae?<\/p>\n\n\n\n

IORDACHE: Nu \u0219tiu; a plecat de azi-diminea\u021b\u0103 \u0219i p\u00e2n\u0103 acuma nu s-a mai \u00eentors. Trebuie s\u0103 vie, ca s\u0103 m\u0103 pot duce \u0219i eu la mas\u0103.<\/p>\n\n\n\n

MI\u021aA (tr\u00e2ntindu-se pe un scaun<\/em>): Am s\u0103-l a\u0219tept \u0219i eu!…\u201d. Punctele de suspensie las\u0103 loc probabil vorbelor: \u201eS\u0103 vedem mie ce-mi spune\u201d. Iordache, \u00een fa\u021ba unei asemenea atitudini, g\u0103se\u0219te un mijloc de a o clinti pe Mi\u021ba de la frizerie \u2013 a\u0219a sper\u0103. Spune c\u0103-i e foame: \u201eDar dac\u0103 vine t\u00e2rziu, eu ce s\u0103 fac? S\u0103 rabd de foame?\u201d. El se schimb\u0103 din acest punct al discu\u021biei, redevenind o biat\u0103 calf\u0103, supus\u0103 poruncii st\u0103p\u00e2nului, dar \u0219i capriciilor clien\u021bilor. El nu are nicio vin\u0103 dac\u0103 \u00eenchide frizeria pentru pauza de mas\u0103. Jocul de rol o influen\u021beaz\u0103 pe femeie, care vede \u00een Iordache un posibil confesor: \u201eIordache, sunt nenorocit\u0103\u2026\u201d. Cu o v\u00e2rst\u0103 destul de t\u00e2n\u0103r\u0103, el \u00een\u021belege \u00een chip matur rela\u021biile \u0219i se implic\u0103 pozitiv, fiind caracterizat de un reflex al condi\u021biei lui de calf\u0103; pentru a se forma, are nevoie de lini\u0219te, dar \u00ee\u0219i respect\u0103 \u0219i cuno\u0219tin\u021bele, mai mult dec\u00e2t o fac ele \u00eensele \u2013 aceasta fiind probabil cea mai bun\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 asimilat\u0103 de la Nae care \u00een absen\u021b\u0103 e mai interesant ca \u00een replica live.<\/p>\n\n\n\n

Ini\u021bial, Iordache pare o reflexie \u00een oglind\u0103 a interlocutorilor, aparent naiv \u0219i docil oricui ar fi trecut pragul frizeriei \u0219i i-ar fi achitat \u00eentreprinsul, \u00eens\u0103 adev\u0103ratul lui rol este de a dispersa absurdul, posibil de-a se instala.<\/p>\n\n\n\n

Reticen\u021ba fa\u021b\u0103 de capacitatea de subtilitate a publicului s\u0103u a contribuit la ezitarea lui I. L. Caragiale de a da curs mai multor contexte de absurd modern. El inventeaz\u0103 deseori \u00een aria semantic\u0103 a unor expresii deductibile numai din influen\u021ba lor. Pampon se pl\u00e2nge de faptul c\u0103 e tradus, \u00een timp ce se laud\u0103 vertiginos c\u0103 a avut noroc la c\u0103r\u021bi: \u201eAm jucat la Podul G\u00e2rlei con\u021bina cu ni\u0219te papugii p\u00e2n\u0103 la \u0219ase azi-diminea\u021b\u0103\u2026 i-am ras\u2026\u201d, conform truismului, inversat aici: ai noroc \u00een dragoste, c\u00e2nd nu ai \u00een privin\u021ba banilor.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen multe situa\u021bii, dob\u00e2nde\u0219te preponderen\u021b\u0103 impresia c\u0103 evenimentul principal, care oricum va reveni cu o tensiune \u0219i energie suplimentare \u00een prim-planul scenei de joc, are loc \u00een strad\u0103. Coresponden\u021ba scenei, acolo unde c\u00e2teva personaje r\u0103m\u00e2n s\u0103-\u0219i dezbat\u0103 fr\u0103m\u00e2ntarea, cu strada este asigurat\u0103 de fapte la care ne a\u0219tept\u0103m \u0219i pe care protagoni\u0219tii se gr\u0103besc s\u0103 le produc\u0103, pentru a se defini \u00een categoria adecvat\u0103 de prototip. Spectatorul devine atent la zgomotul din spatele u\u0219ii din fundal, cu emo\u021bii pentru eroii angrena\u021bi \u00een confruntarea stradal\u0103 presupus\u0103, cre\u00e2ndu-\u0219i simpatii pentru unul sau altul. La revederea lor, e posibil s\u0103 fie ova\u021biona\u021bi, de\u0219i este jucat\u0103 o comedie. Pentru a men\u021bine interesul pentru ac\u021biunea live, autorul a inventat o situa\u021bie eclatant\u0103, din care eroii s\u0103 ias\u0103 oric\u00e2t de terfeli\u021bi, pentru a se ob\u021bine, la nivel vizual, primordialitate fa\u021b\u0103 de sugestia oric\u0103ror ac\u021biuni \u00een afara scenei propriu-zise. Consecu\u021bia planurilor vizibil, al ac\u021biunii propriu-zise \u0219i virtual – c\u0103 s-ar \u00eenregistra urmarea dincolo, \u00een strad\u0103 -, mai este sugerat\u0103 de men\u021bionarea unui mare num\u0103r de u\u0219i, precum \u00een prima indica\u021bie a Actului II: \u201eO sal\u0103 deoparte, a unui bufet, \u00eentr-un bal mascat de mahala. Dou\u0103 u\u0219i \u00een fund: cea din dreapta d\u00e2nd \u00een bal, cea din st\u00e2nga, \u00eentr-un coridor de l\u00e2ng\u0103 bal. La st\u00e2nga, \u00een planul din fund, o u\u0219e a cabinetului de toalet\u0103; la dreapta, planul \u00eent\u00e2i, o u\u0219e d\u00e2nd \u00een sala principal\u0103 a bufetului. \u00cen scen\u0103, mese pentru m\u00e2ncare, una \u00een fund \u00eentre cele dou\u0103 u\u0219i, dou\u0103 \u00een fa\u021b\u0103, una la dreapta, alta la st\u00e2nga. La ridicarea cortinii, se aud m\u0103surile din urm\u0103 ale unui val\u021b \u0219i se vede prin u\u0219a din dreapta, \u00een fund, mi\u0219carea balului\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Zbughitul pe u\u0219\u0103 anun\u021b\u0103 clarific\u0103ri de eveniment \u0219i devine un prilej de a intra \u00een atmosfera epocii, datorit\u0103 elementelor vestimentare \u0219i de comportament specificate. De exemplu: \u201ePAMPON (care \u0219i-a luat p\u0103l\u0103ria \u0219i bastonul degrab\u0103): Am pus m\u00e2na pe Bibicul! Nu-l las nici mort! Nici mort! (se repede \u0219i iese glon\u021b pe u\u0219a din fund.)\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 personajele ar fi ie\u0219it din scen\u0103, nu pentru a se da \u00een spectacol, ci pentru a deznoda i\u021bele unei intrigi mai atractive, \u00eempinse de mai multe ori de aceea\u0219i onoare de familist, am fi vorbit despre un absurd de situa\u021bie captivant care ar fi dislocat ac\u021biunea de pe scen\u0103, \u00een planul b\u0103nuit, \u00eens\u0103 nereprezentat al str\u0103zii. Schimbul de m\u0103\u0219ti ini\u021biaz\u0103 puncte de absurd. Piesa ar putea fi alta, de la agita\u021bia acestui schimb, pe diverse motive \u00een particular, dar, \u00een general, unul singur, de a se feri s\u0103 fie recunoscute \u0219i astfel s\u0103 intre \u00een conflict deschis cu partenerii de via\u021b\u0103. E un joc de m\u0103\u0219ti \u00een sensul propriu, care ajut\u0103 la men\u021binerea piesei \u00een realism, de\u0219i rat\u0103rile \u00een identificare, fie ale lui Cr\u0103c\u0103nel \u0219i Pampon, fie ale Mi\u021bei, sunt at\u00e2t de aproape de \u021bint\u0103, la secund\u0103, \u00eenc\u00e2t par deprinse din absurd. De aici \u00eenainte, personajele ar fi putut interpreta identitatea \u00eemprumutat\u0103 prin deghizare \u0219i ar fi confirmat c\u0103 au un grad superior de viclenie \u00een dedublare, \u00eens\u0103 ele desf\u0103\u0219oar\u0103 ac\u021biuni supuse hazardului care le este favorabil, ferindu-le de e\u0219ecul contextual. Rocada de personalitate ar fi pus spectatorul \u00een postura unui juc\u0103tor de \u0219ah. Piesa \u00eens\u0103 se adreseaz\u0103 unui public destul de comod \u00een privin\u021ba jocului, care \u0219i-a g\u0103sit \u00een sf\u00e2r\u0219it autorul. Acel spirit al veacului, despre care scria Eugen Lovinescu, a armonizat vederile autorului cu ale publicului. Evident, dreptatea criticului de la \u201eSbur\u0103torul\u201d se opre\u0219te aici pentru c\u0103, de\u0219i unele institu\u021bii au disp\u0103rut, iar altele s-au modernizat, comedia D-ale carnavalului<\/em> este \u00eenc\u0103 de referin\u021b\u0103. Masca este un element de perenitate care o leag\u0103 de fervoarea balului vene\u021bian \u0219i de motivul shakespearean, lumea ca teatru, preferat \u0219i de Eminescu \u00een partea \u00eencadrabil\u0103 \u00een clasicism, a operei lui. Masca este o surs\u0103 de relaxare \u0219i pentru lumea personajelor \u0219i pentru spectatori. Vederea ei creeaz\u0103 confortul privitorului c\u0103 ascunde pe cei care trebuie, de c\u0103ut\u0103torii lor energici; dar masca nu se poate purta mereu, dec\u00e2t la evenimentul care o pretinde, iar \u00een afara lui, devine principala prob\u0103 \u2013 purtat\u0103, aproape se personalizeaz\u0103 – a prezen\u021bei \u00een pr\u0103v\u0103lie, a celor trei, Didina, Nae \u0219i Iordache: \u201ePAMPON (g\u0103sind a treia masc\u0103): \u00cenc\u0103 una! Trei! Sunt aici! (Examin\u00e2nd masca.) Este scoas\u0103 acum de pe obraz\u2026 e cald\u0103\u2026 e asudat\u0103! (O miroase tare.) Asta e masca Didinii! I cunosc mirosul\u2026 S\u0103-i c\u0103ut\u0103m; aici sunt\u2026 (Miroase \u00eenc\u0103 o dat\u0103 tare masca.) A! a! data asta, Bibicule, nu mai scapi!\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Pe criteriul absurd al simpatiei sau al apartenen\u021bei politice diferite, Nae o evit\u0103 pe Mi\u021ba: \u201eCum s\u0103 scap de republicana asta\u201d. De la o problem\u0103 individual\u0103 se ajunge la o confruntare politic\u0103, f\u0103r\u0103 nicio leg\u0103tur\u0103, dar trecerea este plin\u0103 de haz.<\/p>\n\n\n\n

Fa\u021b\u0103 de energica Mi\u021ba, mereu voluntar\u0103 \u00een a-\u0219i apropia scopul, curtata Didina r\u0103m\u00e2ne f\u0103r\u0103 vederi, o captiv\u0103 a prezentului care trebuie ajutat\u0103 s\u0103-l dep\u0103\u0219easc\u0103, un personaj ag\u0103\u021bat de expresia: \u201eMi-ai omor\u00e2t viitorul, dle Nae\u201d, ca de un balon cu heliu, uneori plutitor peste depresiuni, \u00een rest, ancorat, pentru a nu o lua razna. \u00cei imput\u0103 lui Nae situa\u021bia \u00een care se afl\u0103. Acest schimb de replici este crucial, datorit\u0103 valen\u021bei de a se fi putut schimba cursul piesei, \u00eenspre dob\u00e2ndirea mai multor note dramatice, \u00een spiritul funest declarat. Ilustrarea practic\u0103 a semanticii expresiei este \u00eentrerupt\u0103 de panica, poate nu pe deplin real\u0103, care pune st\u0103p\u00e2nire pe femeie \u0219i-i declan\u0219eaz\u0103 un vocabular pe m\u0103sur\u0103: \u201eSunt comprometat\u0103\u201d. \u00centre ea \u0219i Nae este un capriciu, \u00eens\u0103 nu al dragostei oarbe (mai preten\u021bioase), ci al ideii de a fi b\u0103gat\u0103 \u00een seam\u0103 de cineva. Pampon vrea s-o vad\u0103 \u0219i s-o reob\u021bin\u0103, chiar cu pre\u021bul unei lupte. E o siguran\u021b\u0103 captat\u0103 \u00een mod nea\u0219teptat care-i permite sui\u0219ul, c\u0103 nu pierde totul, \u0219i puterea de a fi non\u0219alant\u0103. Dep\u0103\u0219irea panicii \u00eencepe s\u0103 se observe prin lista de repro\u0219uri, din ce \u00een ce mai lung\u0103, prezentat\u0103 lui Nae. Rezult\u0103, la prim\u0103 vedere, o rivalitate politic\u0103 \u00eentre o monarhist\u0103 \u0219i o republican\u0103. E mai mare baiul pe un asemenea subiect, dec\u00e2t altul la care ne-am fi a\u0219teptat mai mult, al iubirii, de exemplu. Este \u0219i o abilitate a Didinei de a nu vorbi deschis despre aporiile ei \u00een privin\u021ba lui Nae: \u201eDIDINA: Da, fire\u0219te, vina d-tale\u2026 Dac\u0103 \u0219tiai cu ce republican\u0103 apilpisit\u0103 de Ploie\u0219ti ai de-a face, nu trebuia s\u0103 m\u0103-ncurci pe mine\u201d. Conjugate, aceste aspecte ar deturna piesa de la un sens fundamental, c\u0103utarea fe\u021bei adev\u0103rate, \u00eentre at\u00e2tea m\u0103\u0219ti. Interven\u021bia lui Iordache reabiliteaz\u0103 linia \u0219i readuce \u00een aten\u021bie nota aceluia\u0219i conflict, perfect configurat, c\u0103utarea disperat\u0103 a Bibicului din bilet \u0219i a consoartelor, pentru a le salva de la influen\u021ba lui nefast\u0103. A pune \u00een c\u00e2rc\u0103 Bibicului tot r\u0103ul care li s-ar putea \u00eent\u00e2mpla damelor de asemenea \u021bine de absurd.<\/p>\n\n\n\n

Nae Girimea este \u00eemplinit. Iordache ar mai fi, de\u0219i este contrazis de \u00eendatorirea men\u021bionat\u0103: \u201ecalf\u0103 la Girimea\u201d, ceea ce presupune c\u0103 are de parcurs un traiect profesional. Suflete\u0219te st\u0103 bine, dovedind o rezisten\u021b\u0103 la situa\u021bii, demn\u0103 de st\u0103p\u00e2nul s\u0103u.<\/p>\n\n\n\n

\u00cencheierea totdeauna este aproape fastuoas\u0103. Conflictele se finalizeaz\u0103, iar cei care au de ascuns ceva r\u0103m\u00e2n st\u0103p\u00e2nii unor secrete, pentru a le scoate la suprafa\u021b\u0103 data viitoare.<\/p>\n\n\n\n

I. L. Caragiale a recurs la motive, precum scrisoarea sau biletul, care, puse \u00een circula\u021bie, nu se opresc niciodat\u0103, iar aten\u021bi la mesaje sunt at\u00e2\u021bia indivizi mediocri, a\u0219tept\u00e2nd s\u0103-\u0219i dep\u0103\u0219easc\u0103 statutul, prin \u0219antaj. Aspira\u021bia lor este s\u0103 intre \u00een posesia unui r\u0103va\u0219 compromi\u021b\u0103tor pentru cineva cu \u00eensemn\u0103tate social\u0103 \u0219i s\u0103 aib\u0103 avantaje oric\u00e2t de multe, din manipulare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

*Fragment din lucrarea Absurdul \u00een opera lui I. L. Caragiale (Editura Junimea, Ia\u0219i, 2018) I. L. Caragiale are voin\u021b\u0103 de absurd pe care \u00eent\u00e2i \u0219i-o exprim\u0103 \u00een didascalii prin expresii lapidare, de anun\u021bare a gesturilor \u0219i faptelor, apoi, \u00een dialoguri, impun\u00e2nd uneori personajelor s\u0103 joace o tatonare plin\u0103 de umor, al c\u0103rei scop este de … Continu\u0103 lectura D-ale carnavalului*<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-5925","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5925","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5925"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5925\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5926,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5925\/revisions\/5926"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5925"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5925"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5925"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}