{"id":6226,"date":"2022-07-18T18:32:19","date_gmt":"2022-07-18T18:32:19","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=6226"},"modified":"2022-07-18T18:50:19","modified_gmt":"2022-07-18T18:50:19","slug":"eminescu-lirica-postuma-fragment","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2022\/07\/18\/eminescu-lirica-postuma-fragment\/","title":{"rendered":"Eminescu. Lirica postum\u0103 (Fragment)"},"content":{"rendered":"\n

Dimensiunea imemorial\u0103 a timpului (marcat\u0103 \u00een basme cu formula: \u201eAcmu cic\u0103 era odat\u0103\u201d –  Ion Creang\u0103, \u00een Povestea lui Harap-Alb<\/em> sau genericul: \u201eA fost odat\u0103 ca niciodat\u0103\u201d) este explicitat\u0103 de Eminescu \u00een Povestea magului c\u0103l\u0103tor \u00een stele<\/em>. Sub raport \u0219tiin\u021bific, momentul coincide cu acela al comunic\u0103rii dintre toate formele materiale, datorit\u0103 acelei particule comune, atomul, care exista sub aceea\u0219i pulsa\u021bie la toate nivelurile de existen\u021b\u0103. Sub aspect religios, este surprins\u0103 ziua separ\u0103rii cerului de p\u0103m\u00e2nt. Eminescu vede un popor de oameni perfec\u021bi, demni de gra\u021bia divin\u0103. Este ilustrat\u0103, la scar\u0103 planetar\u0103, starea lui Adam, de comunicare direct\u0103 cu divinitatea. P\u0103m\u00e2ntul este des\u0103v\u00e2r\u0219it, pe c\u00e2nd cerul nu. P\u0103m\u00e2ntul este un rai, un exportator de modele pentru orice entitate celest\u0103, este descris acel \u00eenceput de lume, despre care poetul sugereaz\u0103 \u00een Luceaf\u0103rul<\/em>: \u201e\u00cen vremi de mult trecute, c\u00e2nd stelele din ceriuri \/ Erau copile albe cu p\u0103rul blond \u0219i des \/ \u0218i cobor\u00e2nd pe raz\u0103 \u021bara lor de misteruri \/ \u00cen marea cea albastr\u0103 se cufundau ades; \/ C\u00e2nd basmele iubite erau \u00eenc’ adev\u0103ruri, \/ C\u00e2nd g\u00e2ndul era paz\u0103 de vis \u0219i de eres, \/ Era pe lumea asta o m\u00e2ndr\u0103 ‘mp\u0103r\u0103\u021bi \/ Ce – avea popoare m\u00e2ndre, m\u00e2ndre cet\u0103\u021bi o mie\u201d. Portretul \u201e\u00eemp\u0103ratului prea mare\u201d este realizat \u00een proximitatea acelor \u00een\u021belep\u021bi din Vechiul Testament<\/em>, caracteriza\u021bi de via\u021b\u0103 lung\u0103 \u0219i de cump\u0103tare. Versul \u201ec\u00e2nd basmele iubite erau \u00eenc’ adev\u0103ruri\u201d subliniaz\u0103 dimensiunea infinit\u0103 a timpului (pe axa lui, totul a fost \/ este posibil), Terra \u00eens\u0103\u0219i apar\u021binea unor entit\u0103\u021bi de tip demiurgic (\u00een al c\u0103ror exerci\u021biu existen\u021bial intra abilitatea de a transforma instant propriile g\u00e2nduri \/ idei \u00een realitate, f\u0103r\u0103 efort manufacturier). Fericirea este posibil\u0103 datorit\u0103 capacit\u0103\u021bii paradisiace a omului de a selecta, \u00een mod clar, \u00eentre \u201evis \u0219i eres\u201d: cele dou\u0103 categorii (grupuri de for\u021be) dominau universul, fiind la dispozi\u021bia p\u0103m\u00e2ntenilor (sorti\u021bi atunci \u0219i unei vie\u021bi \u00eendelungate), care puteau impune autoritatea visului, forma suprem\u0103 de manifestare a lor, ca posibili \u00eenainta\u0219i ai lui Adam. <\/p>\n\n\n\n\n\n\n\n

            \u201eStelele din ceriuri\u201d, fiind \u201ecopile albe cu p\u0103rul blond \u0219i des\u201d, \u00eentrebuin\u021bau raza primordial\u0103, (probabil fotonii), generatoare a cosmosului, pentru a c\u0103l\u0103tori \u00eentre spa\u021biul lor natal \u0219i p\u0103m\u00e2nt, planet\u0103 a destinderii maximale, un paradis al jocului. \u00cen timp, din cauza afect\u0103rii armoniei, s-au retras \u00een obiectul pe care-l manipulau, \u00een forma de etalare a acestuia, \u00een raz\u0103, devenind ele \u00eensele l\u0103ca\u0219 al luminii (care anterior le-a fost sfoar\u0103, element de parvenire \u00een locuri jinduite). Natura misterelor, precum aceea a razei, este imaterial\u0103 \u2013 de aici posibilitatea de a fi indus-o pe Terra.<\/p>\n\n\n\n

            Sala tronului asigur\u0103 leg\u0103tura cu natura exterioar\u0103, pentru c\u0103 nu existau condi\u021bii meteorologice ostile, ori afar\u0103, ori \u00een interior, pentru \u00eemp\u0103rat era totuna, ambian\u021ba fiind numai pentru a-i marca statutul: \u201e\u00cen sala cu muri netezi de-o marmor\u0103 de cear\u0103, \/ Pe jos covoare m\u00e2ndre, cu st\u00e2lpi de aur blond, \/ Cu arcuri ce-\u0219i ridic\u0103 boltirea temerar\u0103, \/ Cu stele, ca flori ro\u0219ii pe-albastrul ei plafond, \/ Cu arbori ce din iarn\u0103 fac bl\u00e2nd\u0103 prim\u0103var\u0103 \/ \u0218i \u00eentind umbre cu miros pe-a salei \u00eentins rond, \/ Acolo sta-mp\u0103ratul\u201d. Simpla trecere de la iarn\u0103 la prim\u0103var\u0103 este atribuit\u0103 arborilor, care-\u0219i abandoneaz\u0103 rolul decorativ (sau poate l-au c\u0103p\u0103tat de la acele vremuri \u00eencoace, \u00een defavoarea aceluia participativ) \u0219i de\u021bin for\u021ba de a se eviden\u021bia drept fiin\u021be d\u0103ruite cu sim\u021b olfactiv. Ceea ce Eminescu prezint\u0103 firesc, drept element de realitate a unei vremi demult apuse, Dimitrie Anghel investigheaz\u0103 la nivel metaforic, \u00een volumul \u00cen gr\u0103din\u0103<\/em> (1905), cai\u0219ii p\u0103r\u00e2ndu-i poetului simbolist cavaleri \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een alb etc.<\/p>\n\n\n\n

            Constitu\u021bia fizic\u0103 a \u00eemp\u0103ratului este diferit\u0103 fa\u021b\u0103 de aceea a unui om obi\u0219nuit, fiindc\u0103 timpul nu trece prin el, imprim\u00e2ndu-i celulele, nu-i deterioreaz\u0103 interiorul spiritual, ci se concretizeaz\u0103 sub form\u0103 de nea pe fruntea lui, i se a\u0219az\u0103 pe frunte ca o diadem\u0103. \u201eB\u0103tr\u00e2nul\u201d (\u00een sf\u00e2r\u0219it, i se recunoa\u0219te prin acest apelativ etatea, dar nu prin filtrul propriu-zis al timpului, ci al asimil\u0103rii experien\u021bei de via\u021b\u0103) are \u00een\u021belepciunea de a-\u0219i recupera zilele din propriul trecut, prin analogia acestora, a v\u00e2rstei pe care o avea \u2013 egal\u0103 \u00een prezent, cu a sf\u0103tuitorilor s\u0103i – , cu \u201eboierii dimprejuru-i\u201d. El, \u00eemp\u0103ratul, nu vede \u00een fa\u021ba lui boieri de ranguri variate, ci v\u00e2rste pe care le-a avut c\u00e2ndva, \u00eencerc\u00e2nd, prin acest transfer de identitate, s\u0103 recunoasc\u0103, \u00een atitudinea boierilor, propriu-i g\u00e2nd care l-a caracterizat la v\u00e2rsta lor. Ei se prezint\u0103 \u00een fa\u021ba conduc\u0103torului cu toat\u0103 considera\u021bia pe care i-au purtat-o p\u00e2n\u0103 acum, \u00eel privesc \u00een continuare cu o stim\u0103 \u00een care reverbereaz\u0103 tensiunea aprecierii dintotdeauna. De fapt, Eminescu face referire la armonia conexiunii dintre ei, care asigur\u0103 fericirea deplin\u0103 a \u00eemp\u0103r\u0103\u021biei: \u201eBoierii dimprejuru-i pe scaune de onoare \/ P\u0103reau c\u0103-s zile stinse pierdute \u00een trecut, \/ Cu fe\u021bele lor palizi ca raza cea de soare, \/ C\u0103run\u021bi, cu barbe albe pe pieptul cel t\u0103cut, \/ Pe frun\u021bi ce gr\u0103m\u0103dise a anilor ninsoare, \/ Pe umerii lor vremea cu pa\u0219i mari a trecut. \/ Ca zilele alb stinse, ei din trecutul lor \/ Priveau la acel soare ce li-a lucit cu dor\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Compara\u021bia boierilor cu zilele tr\u0103ite de st\u0103p\u00e2nul lor este de re\u021binut, nu at\u00e2t prin originalitatea unei asemenea posibilit\u0103\u021bi artistice (inegalabile \u00een literatura universal\u0103), c\u00e2t prin polisemia presupus\u0103: boierii au tr\u0103it prin el, i s-au devotat \u00eentr-at\u00e2t, \u00eenc\u00e2t \u00een aparen\u021ba lor fizic\u0103 s-au \u00eentip\u0103rit impresiile diurne ale cezarului (despre orice ar fi presupus istoria acelor zile), impresii care acum (cu prilejul definitiv\u0103rii unei decizii) revin succesiv, ca un film; mai-marele \u00ee\u0219i revede tinere\u021bea \u00een evenimentele care i-au unit de-a lungul timpului, revenite \u00een actualitate, odat\u0103 cu ei (despre unul \u00ee\u0219i aminte\u0219te c\u00e2nd s-a n\u0103scut, despre altul, c\u00e2nd s-a c\u0103s\u0103torit etc.).<\/p>\n\n\n\n

            \u00centret\u0103ierea planurilor dep\u0103rtat \u0219i intim (o forfecare stilistic\u0103) retu\u0219eaz\u0103, din mase, portretul \u00eemp\u0103ratului, at\u00e2t din punct de vedere moral, c\u00e2t \u0219i fizic. Alt rol al schimb\u0103rii unghiurilor de vedere, asupra efigiei imperiale, este amplificarea surprizei: una se observ\u0103 de la distan\u021b\u0103, un conduc\u0103tor des\u0103v\u00e2r\u0219it, \u0219i alta g\u00e2nde\u0219te \u00eemp\u0103ratul, suit pe soclu. Fiecare ac\u021biune a lui este acompaniat\u0103 de ampla reac\u021bie a mul\u021bimii, a popoarelor \u00eense\u0219i, risipite pe hart\u0103; e o vreme a basmelor permisibil\u0103 avizelor sonore dintre oameni, indiferent de distan\u021b\u0103, pare a fi un p\u0103m\u00e2nt plat, mi\u0219carea diriguitorului fiind vizibil\u0103 din orice punct, iar glasul s\u0103u auzit de oriunde: \u201eDeodat\u0103 \u00eemp\u0103ratul din tronul lui se \u0219coal\u0103 \/ Ca regele pustiei din st\u00e2nca de granit, \/ \u00cen curte oastea sun\u0103 c\u00e2ntarea triumfal\u0103 \/ Poporul o aude mi\u0219c\u00e2ndu-se ‘miit\u201d.   <\/p>\n\n\n\n

            S\u0103n\u0103tatea \u0219i vigoarea \u00eemp\u0103ratului asigur\u0103 prosperitatea na\u021biunii. Pentru un om care toat\u0103 via\u021ba a cooperat, moartea nu este dec\u00e2t un partener, a c\u0103rui misiune devine curmarea chinului adus de b\u0103tr\u00e2ne\u021be, un mesager al faptului c\u0103 \u00eemp\u0103ratul \u0219i-a \u00eemplinit destinul, iar acum este momentul pred\u0103rii \u0219tafetei. Ca \u00een vechile credin\u021be populare, mor\u021bii i se repartizeaz\u0103 tr\u0103s\u0103turi motrice (ea vine la oameni), dar nu terifiante. \u00cemp\u0103ratul cunoa\u0219te func\u021bionalitatea mor\u021bii (probabil de la magul despre care va aduce vorba): o vietate \u00eenaripat\u0103, dotat\u0103 cu vestm\u00e2nt specific, vietate care, av\u00e2nd \u0219i o \u00eendeletnicire manual\u0103, \u0219tie ce are de f\u0103cut. Ac\u021biunea ei va fi caracterizat\u0103 de noble\u021be (asemenea gestului f\u0103cut de Caesar care \u00ee\u0219i va acoperi fa\u021ba, schimonosit\u0103 de chin, cu mantaua, pentru ca expresia din ceasul mor\u021bii s\u0103 nu fie dezagreabil\u0103 martorilor clevetitori). Impresia zborului propriului duh, c\u0103tre lumea de apoi transpare \u00een portretul fizic: \u201eCa aripe de lebezi mari, albe, unduioase, \/ Pletele argintoase pe umerii-i c\u0103dea\u201d.<\/p>\n\n\n\n

           Fixarea eului liric \u00een condi\u021bia unui om extrem de b\u0103tr\u00e2n reliefeaz\u0103 tr\u0103iri de o autenticitate general valabil\u0103; \u00eenc\u0103 o dat\u0103, Eminescu face dovada irefutabil\u0103 a comprehensivit\u0103\u021bii naturii umane: \u201eVremea pe ai mei umeri s-a gr\u0103m\u0103dit b\u0103tr\u00e2n\u0103. \/ Din oase \u0219i din vine a stors a vie\u021bii suc \/ \u0218i slab\u0103 \u0219i uscat\u0103 e \u00eemp\u0103r\u0103teasca-mi m\u00e2n\u0103. \/ Brad \u00eenvechit prin st\u00e2nce pe tronu-mi m\u0103 usuc, \/ Cur\u00e2nd va \u00eentinde moartea mantaua ei cea brun\u0103 \/ Pe mine… \u0218i suflarea-mi aripile-i o duc \/ (…)  \u0218i inima-mi b\u0103tr\u00e2n\u0103 b\u0103t\u0103ile-\u0219i r\u0103re\u0219te\u201d.     <\/p>\n\n\n\n

            \u00centocmai titanului Atlas, craiului \u00eei pare s\u0103 fi \u021binut \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia pe umeri, ca pe un bun material, ca pe un plan deta\u0219abil (de la sine pe umerii mai tineri ai mo\u0219tenitorului), dar numai cu aceast\u0103 condi\u021bie sine qua non, dac\u0103 fiul s\u0103u (succesorul de drept) e apt s\u0103 conduc\u0103. Lumea este privit\u0103 de la nivelul cel mai de sus. Astfel, b\u0103tr\u00e2nul a deslu\u0219it via\u021ba la modul general, ca pe o imagine, un \u201echip\u201d al timpului trec\u0103tor. A se fi dedicat vreunei pl\u0103ceri comune ar fi echivalat cu abandonarea puterii (autoritate care ar fi trecut iute \u00een m\u00e2inile unor neispr\u0103vi\u021bi, ale unor profitori de ocazie) \u0219i i-ar fi fost mai greu s\u0103 recapete aura anterioar\u0103, domnia \u00eens\u0103\u0219i, pentru c\u0103 statutul i-ar fi fost impregnat de ie\u0219irea \u00een decor, de pl\u0103cerile improprii rangului de\u021binut, cert este c\u0103 totul s-ar fi \u0219ubrezit, ori pentru o asemenea t\u0103rie de caracter, de a sta conectat \u00een permanen\u021b\u0103 la interesele na\u021biunii, el s-a preg\u0103tit, fapt pe care-l nutre\u0219te \u0219i pentru fiul lui: \u201e\u0218i sufletu-mi p\u00e2n’ n-a-ntins \u00eemflatele-i aripe \/ Spre-a stelelor imperiu \u00eentins ca \u0219i un cort, \/ Nainte p\u00e2n\u0103 corpu-mi s\u0103 cad\u0103 \u00een risipe, \/ Rog cerul s\u0103 ‘nmul\u021beasc\u0103 hotarnicele clipe \/ S’ urnesc pe umeri tineri imperiul ce-l port – \/ Pe-a fiului meu umeri voiu pune p\u00e2n’ tr\u0103iesc \/ Imperiul gigantic, purpuru ‘mp\u0103r\u0103tesc\u201d. C\u00e2teva lucruri fundamentale se deprind din optica de via\u021b\u0103 a b\u0103tr\u00e2nului hegemon: crede \u00een dihotomia fiin\u021bei umane, \u00een via\u021ba de apoi (acolo unde-i va ajunge sufletul), cerul, guvernat de Dumnezeu, e sursa inepuizabil\u0103 a timpului, omul nu tr\u0103ie\u0219te mai mult dec\u00e2t num\u0103rul zilelor care i-a fost h\u0103r\u0103zit. \u00cen pofida constr\u00e2ngerilor, el \u00ee\u0219i recunoa\u0219te \u0219i afirm\u0103 despre o abilitate superioar\u0103 lui Atlas, anume aceea de a manipula puterea ca pe un plan material, ca pe un dreptunghi de lemn ce-l \u021bine deasupra.<\/p>\n\n\n\n

            Portretul de care beneficiaz\u0103 fiul nu are corespondent \u00een lirica eminescian\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, pentru c\u0103 este un portret etalat de un martor credibil, tat\u0103l (\u00eemp\u0103ratul), care, uit\u00e2ndu-se la propriul copil, se teme pentru tinere\u021bea acestuia, echivalent\u0103 cu lipsa de experien\u021b\u0103, iar, \u00een al doilea r\u00e2nd, factorul fizic, odat\u0103 denotat, sugereaz\u0103 tr\u0103s\u0103tura moral\u0103 presupus\u0103. Rezisten\u021ba cugetului la \u0219irul pl\u0103cerilor este exprimat\u0103 printr-o imagine care materializeaz\u0103 laolalt\u0103 no\u021biunea despre agrementul vie\u021bii \u0219i g\u00e2nd, acesta p\u0103r\u00e2nd o cetate \u00eenconjurat\u0103 de inamici: \u201eNainte de a pune pe brunele lui plete \/ Coroana mea de aur, – eu voiu ca s\u0103-l \u00eencerc. \/ Nu voi ca s\u0103 se lase pl\u0103cerilor \u0219irete \/ Ce str\u00e2ng \u00een lan\u021b de roze a cuget\u0103rei cerc\u201d.    <\/p>\n\n\n\n

            Magul, un duhovnic pentru cast\u0103, at\u00e2t de bine cunoa\u0219te misterele cosmosului, \u00eenc\u00e2t astrele par a-\u0219i urma traiectoria, la indica\u021bia lui: \u201e\u0218i soarele din ceruri la glasu-i se supune, \/ Al a\u0219trilor mers vecinic urmeaz\u0103 ochiu-i mut. \/ De aceea voiu ca d\u00e2nsul pe fiul meu s\u0103 \u00eenve\u021be \/ Cari c\u0103r\u0103ri a vie\u021bi-s de\u0219arte, cari m\u0103re\u021be\u201d. Magul, un fel de zeu retras din actualitatea profan\u0103, tr\u0103ie\u0219te \u00eentr-un spa\u021biu apar\u021bin\u00e2nd mai mult cerului, pe \u201emuntele gigantic ce fruntea \u0219i-o strecoar\u0103 \/ Prin nori p\u00e2n\u0103 la soare\u201d. Motiva\u021bia pentru care \u00eemp\u0103ratul vede \u00een el un preceptor des\u0103v\u00e2r\u0219it e limpede: \u201e\u00cen fruntea lui e str\u00e2ns\u0103 un ev de \u00een\u021belepciune \/ Via\u021ba lumii toate \u00een minte-i a \u00eenc\u0103put. \/ Trecutul… viitorul, el poate-a \u021bi le spune\u201d. Capabilitatea magului nu provine de la un dar vr\u0103jitoresc, mo\u0219tenit \u0219i practicat pe linie feminin\u0103, nu const\u0103 \u00een influen\u021barea contextului, prin obiecte din preajma casei etc., ci este asigurat\u0103 de corporalitatea acestuia, imun\u0103 la trecerea timpului: \u201eB\u0103tr\u00e2nu-i ca \u0219i vremea cea f\u0103r\u0103 de nceput\u201d; totu\u0219i, puterea lui e sfatul \u0219i nu determinarea evenimentelor terestre, ai c\u0103ror protagoni\u0219ti sunt oamenii. El poate evalua efectul la scar\u0103 planetar\u0103, al unei decizii luate de un conduc\u0103tor. Situarea \u00een afara problemelor \u0219i reflec\u021bia asupra lor constituie un model managerial.<\/p>\n\n\n\n

            Pentru t\u00e2n\u0103rul mo\u0219tenitor, a deprinde \u00een\u021belepciunea de la mag \u00eenseamn\u0103 a-\u0219i transforma identitatea. \u00cen primul r\u00e2nd, el se vede pe sine, cel care va fi la revenirea acas\u0103, pentru a dob\u00e2ndi tronul, aproape \u00een totalitate diferit de cel care a urcat la mag, pentru sfaturi. Drumul terestru (sui\u0219ul prin mun\u021bi) poate fi comparat cu zborul Luceaf\u0103rului c\u0103tre Hyperion, dar, evident, cu diferen\u021ba urm\u0103toare: Luceaf\u0103rul este omniscient, la fel ca p\u0103rintele crea\u021biei cosmice, universale, numai c\u0103 are nevoie de acordul acestuia pentru a-\u0219i preschimba condi\u021bia etern\u0103 \u00eentr-una efemer\u0103, din cauza iubirii, pe c\u00e2nd pretendentul la tron este con\u0219tient de limitele proprii, se erijeaz\u0103 \u00eentr-un apostol umil, \u00eencrez\u0103tor \u00een vorbele \u00eenv\u0103\u021b\u0103torului, la care va merge pe jos, animat de ideea c\u0103  \u201eeu muntele \u2013 am s\u0103-l sui \/ Ca g\u00e2ndurilor mele aripe s\u0103 le pui\u201d; este un t\u00e2n\u0103r care \u0219tie ce vrea, sper\u0103 s\u0103 afle ce este \u201ede\u0219ert\u0103ciunea\u201d, fapt care \u00eel va echilibra \u00een ambi\u021biile personale (de a fi fost ceva mai mult dec\u00e2t poate, s\u0103 se autodep\u0103\u0219easc\u0103, iar din rezultatul efortului s\u0103 nu mai r\u0103m\u00e2n\u0103 aproape nimic ulterior). Cuno\u0219tin\u021ba de\u0219ert\u0103ciunii \u00eel va determina s\u0103 pre\u021buiasc\u0103 ziua de ast\u0103zi (carpe diem), fiind un conduc\u0103tor realist, atent la problemele contemporanilor. \u00cen al doilea r\u00e2nd, \u0219i-a propus s\u0103 fie afiliat preceptelor morale superioare:<\/p>\n\n\n\n

 \u201eAripe, ca s\u0103 \u0219tie ce e de\u0219ert\u0103ciunea:
\/ S\u0103 treac\u0103 ale lumii curs mizer \u0219i meschin,
Ca pasul vie\u021bi-mi toate s\u0103-l duc\u0103 \u2018n\u021belepciunea,
Ca sigur s\u0103 calc calea vie\u021bii cea de spini,
Ca tot ce eu voiu face s\u0103 fie fapte bune,
S\u0103 n\u2019ascult dec\u00e2t glasu \u2013 adev\u0103rului senin;
\u0218i sarcina vie\u021bi-mi s\u0103-mi fie c\u00e2t de grea,
Voiu \u0219ti s\u2019urmez, p\u0103rinte, cu r\u00e2vn\u0103 calea ta\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Pe\u0219tera \u00een care tr\u0103ie\u0219te astrologul este situat\u0103 \u00een mijlocul unei naturi s\u0103lbatice, ale c\u0103rei prefaceri sunt continui. Natura se ilustreaz\u0103 \u00een forme colosale, dinamice, \u00een genul picturii lui Goya. E un spa\u021biu al confrunt\u0103rii unor identit\u0103\u021bi supra-antropomorfe. Ineditul peisajului rezult\u0103 din confluen\u021ba terestrului cu bolta cerului. <\/p>\n\n\n\n

            For\u021ba magului o reprezint\u0103 cartea pe care nimeni nu o poate descifra, \u00een afara lui.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dimensiunea imemorial\u0103 a timpului (marcat\u0103 \u00een basme cu formula: \u201eAcmu cic\u0103 era odat\u0103\u201d –  Ion Creang\u0103, \u00een Povestea lui Harap-Alb sau genericul: \u201eA fost odat\u0103 ca niciodat\u0103\u201d) este explicitat\u0103 de Eminescu \u00een Povestea magului c\u0103l\u0103tor \u00een stele. Sub raport \u0219tiin\u021bific, momentul coincide cu acela al comunic\u0103rii dintre toate formele materiale, datorit\u0103 acelei particule comune, atomul, … Continu\u0103 lectura Eminescu. Lirica postum\u0103 (Fragment)<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-6226","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6226","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6226"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6226\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6228,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6226\/revisions\/6228"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6226"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6226"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6226"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}