Eugen Ionescu a avut obsesia solitudinii. Absurdul pieselor \u00ee\u0219i reg\u0103se\u0219te resursa \u00een starea aceasta de singur\u0103tate pe care, \u00een via\u021ba de zi cu zi, a mascat-o \u00eentr-un fel.<\/p>\n\n\n\n
Personajele din C\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103<\/em> nu sunt interesate s\u0103 fie auzite de c\u0103tre conlocutori. Preocuparea lor este s\u0103 vorbeasc\u0103 despre orice le este la \u00eendem\u00e2n\u0103. Fiindc\u0103 poart\u0103 dorul ie\u0219irilor \u00een ora\u0219, pe care nu-l colind\u0103, \u00eent\u00e2i din comoditate, apoi din incapacit\u0103\u021bi fizice neprecizate, ini\u021biaz\u0103 discu\u021bii despre meseria\u0219ii activi ai urbei, \u00eent\u00e2lni\u021bi \u00een rarele ocazii de perindare; so\u021bii Smith \u00ee\u0219i \u00eendreapt\u0103 aten\u021bia \u00eenspre un precupe\u021b preferat, originar din cu totul alt\u0103 parte a Europei, nicidecum din Londra, c\u0103ruia i-au depistat o \u00eenclina\u021bie mai accentuat\u0103 spre munc\u0103 \u0219i pe care \u0219i-l dau lor \u00een\u0219i\u0219i drept model de abnega\u021bie pragmatic\u0103. Pentru a-\u0219i augmenta opiniile, se refer\u0103 la fiul lor care ar fi apreciat c\u00e2ndva, \u00eentr-un timp nedefinit, anumite preparate culinare, ie\u0219ite din m\u00e2inile celui glorificat pentru iscusin\u021b\u0103. Referin\u021ba la propriul fiu are un efect dublu asupra psihicului lor: pe de o parte, scap\u0103 de presiunea autismului caracteristic, despre care sunt con\u0219tien\u021bi c\u0103 nu le face bine, dar \u0219i l-au asumat drept instinct primar, garant al sedentarismului \u00een care se complac; pe de alt\u0103 parte, aluzia filial\u0103 reprezint\u0103 eticheta lor de normalitate.<\/p>\n\n\n\n De asemenea, psihologia protagoni\u0219tilor din drama Lec\u021bia<\/em> este proprie auti\u0219tilor. A\u0219a-zisul profesor pred\u0103 o singur\u0103 lec\u021bie, bazat\u0103 pregnant pe instinctul s\u0103u de uciga\u0219, anume de ce s-ar face vinovat\u0103 victima lui, de o culp\u0103 abstract\u0103, nefondat\u0103. El \u00ee\u0219i tr\u0103deaz\u0103 cognomenul \u201eprofesor\u201d, pentru c\u0103 nu are \u00een plan s\u0103 confere lec\u021bii adev\u0103rate, ci s\u0103 ucid\u0103, s\u0103 caute un motiv pentru a-\u0219i anula eventuala remu\u0219care. Eleva nu b\u0103nuie\u0219te pe cine are \u00een fa\u021b\u0103, \u00eentruc\u00e2t nu-\u0219i dore\u0219te nimic, dec\u00e2t s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 preceptele necesare accederii la admitere. Ea are un obiectiv clar \u0219i altceva din jur nu o intereseaz\u0103, este ca un acrobat pe s\u00e2rm\u0103. Cea care percepe faptele \u0219i nuan\u021bele comportamentului profesorului este slujnica; devine complice la crime din dou\u0103 motive: fie are nevoie prea mare de bani (de suma pe care i-o ofer\u0103 angajatorul ei), fie consimte ea \u00eens\u0103\u0219i la crime, \u00een numele cine \u0219tie c\u0103rei porniri de care, totu\u0219i, nu e capabil\u0103 s-o comit\u0103, mul\u021bumindu-se numai cu asistarea la ceea ce ea \u00eens\u0103\u0219i ar \u00eentreprinde, anume s\u0103 ucid\u0103. Este de luat \u00een calcul \u0219i varianta ca ea, slujnica, s\u0103 fie extaziat\u0103 s\u0103 \u00eentre\u021bin\u0103 cur\u0103\u021benia, iar dereticarea locului unei crime s\u0103-i confere satisfac\u021bia total\u0103 a propriei datorii (satisfac\u021bie concordant\u0103 m\u0103surii a ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een cas\u0103).<\/p>\n\n\n\n Piesa are \u0219i un substrat esoteric, iar profesorul este posibil s\u0103 se considere un vame\u0219 al sufletelor \u00eenspre lumea de apoi, iar activitatea femeii \u00een cas\u0103 ar echivala, \u00een aceast\u0103 cheie de interpretare, cu bra\u021bul justi\u021biei imanente, eleva pl\u0103tind pentru cine \u0219tie ce p\u0103cat al vreunuia dintre ascenden\u021bii ei (\u00een viziunea psihopatului), de\u0219i, din unele didascalii \u0219i replici, se poate reconstitui ceremonialul cre\u0219tin de \u00eenmorm\u00e2ntare, antagonic unor astfel de idei de vendeta a sor\u021bii, peste ani \u0219i asupra altuia dec\u00e2t persoana care a produs p\u0103cate.<\/p>\n\n\n\n \u00cen piesa Rinocerii<\/em>, vuietul turmei dezl\u0103n\u021buite pe str\u0103zi este ecoul solitudinii stranii tr\u0103ite de c\u0103tre autor, \u00eens\u0103 pare o stare ademenitoare, pentru c\u0103 un birocrat se arunc\u0103 pe fereastr\u0103 \u00een calea iure\u0219ului s\u0103lbatic, sper\u00e2nd a se ag\u0103\u021ba de spinarea unui animal, precum dinaintea institu\u021biei, ap\u0103ruse una dintre colege, urcat\u0103 pe rinocer, st\u0103p\u00e2n\u0103 a furiei acestuia, imagine impozant\u0103 \u0219i \u00een oglind\u0103 a mon\u0219trilor antici, jum\u0103tate om, jum\u0103tate animal, chiar a ceea ce englezii numesc \u201eherianthrope\u201d. Cei doi comeseni, pe care momentul invaziei rinocerilor \u00een ora\u0219 \u00eei prinde la teras\u0103, devin aten\u021bi la micile detalii care marcheaz\u0103 contextul neverosimil.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Eugen Ionescu a avut obsesia solitudinii. Absurdul pieselor \u00ee\u0219i reg\u0103se\u0219te resursa \u00een starea aceasta de singur\u0103tate pe care, \u00een via\u021ba de zi cu zi, a mascat-o \u00eentr-un fel. Personajele din C\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103 nu sunt interesate s\u0103 fie auzite de c\u0103tre conlocutori. Preocuparea lor este s\u0103 vorbeasc\u0103 despre orice le este la \u00eendem\u00e2n\u0103. Fiindc\u0103 poart\u0103 dorul ie\u0219irilor \u00een … Continu\u0103 lectura Despre Eugen Ionescu<\/span>