\u00centre orele dou\u0103sprezece \u0219i optsprezece (la ora dou\u0103zeci, era prev\u0103zut debutul evenimentului), m-am tot f\u00e2\u021b\u00e2it \u00een pat, de pe st\u00e2nga pe dreapta, cu \u201ePe drumuri de munte\u201d \u00een m\u00e2na st\u00e2ng\u0103, \u00een speran\u021ba de a prinde ceva minute de somn, dar \u021bi-ai v\u0103zut! Bine\u00een\u021beles c\u0103 nu. <\/p>\n\n\n\n
Spre sear\u0103, s\u0103 tot fi fost ora nou\u0103sprezece, am avut aceea\u0219i grij\u0103, de a lua invita\u021bia din geaca bicolor\u0103 (purtat\u0103 anterior) \u0219i a o strecura, frumu\u0219el, \u00een buzunarul celei pe care m-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 o \u00eembrac, pentru spectacol, haina groas\u0103, de stof\u0103 neagr\u0103. De asemenea, \u00eenainte de a urca \u00een ma\u0219in\u0103, am verificat existen\u021ba invita\u021biei \u0219i am \u00eendesat-o mai bine \u00een buzunarul de la piept. <\/p>\n\n\n\n
Pe drum, am ascultat RRA (Radio Rom\u00e2nia Actualit\u0103\u021bi – sunt unele voci \u201evechi\u201d, al c\u0103ror timbru te \u00eentoarce \u00een timp, Ante Christum). \u00cen dreptul Universit\u0103\u021bii, a \u00eenceput o melodie, Santos, Santos<\/em>, \u00een acord cu sufletul meu \u0219i m-am temut c\u0103 nu apuc s\u0103 o ascult p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, fiindc\u0103 m\u0103 apropiam de destina\u021bie. De multe ori, avem diverse frici \u0219i degeaba, precum eu, acum. Nu am g\u0103sit loc de parcare \u0219i am \u00eenceput s\u0103 dau ocol. Am prins c\u00e2ntecul tot, dar \u0219i altele, o adev\u0103rat\u0103 suit\u0103. Mai potrivit\u0103, ar fi fost o s\u00e2rb\u0103, la c\u00e2t m-am \u00eenv\u00e2rtit, cu motorul pornit. <\/p>\n\n\n\n Am trecut prima prob\u0103, aceea de a avea invita\u021bia la mine. Acum, o abordam pe a doua, parcarea! Am reu\u0219it-o \u0219i pe aceasta, am sta\u021bionat la zece minute de mers pe jos! M-am uitat de c\u00e2teva ori la ma\u0219in\u0103, s\u0103 m\u0103 asigur c\u0103 am oprit unde trebuie \u0219i s\u0103 nu am vreo surpriz\u0103 nepl\u0103cut\u0103, precum odinioar\u0103, c\u00e2nd ma\u0219ina a fost ridicat\u0103 \u0219i dus\u0103 \u00een cap\u0103tul cel\u0103lalt al ora\u0219ului, dar aceasta-i alt\u0103 m\u00e2ncare de pe\u0219te, fiindc\u0103 mirosul de la mici \u0219i c\u00e2rna\u021bi a cobor\u00e2t, odat\u0103 cu mine: eu, din ma\u0219in\u0103, iar fumul vag (a se citi \u201evag\u201d de la \u201evagon\u201d), din centrul luminat \/ str\u0103luminat al ora\u0219ului. Mi-a luat vreo cincizeci de metri, pentru a-mi dep\u0103na urm\u0103toarele g\u00e2nduri: c\u00e2te h\u0103lci de carne vor fi fost arse, pentru a se fi schimbat una dintre legile fizicii? Fumul nu se mai ducea \u00een sus. ci \u00een jos! Centrul, fa\u021b\u0103 de Catedral\u0103, acolo unde oprisem, fiind \u201ela etaj\u201d (foarte sus).<\/p>\n\n\n\n Am traversat strada, dinspre Inspectorat. Bine c\u0103 mai aveam c\u00e2teva dungi de zebr\u0103 de c\u0103lcat \u00een picioare, altfel, blocajul meu m-ar fi expus cine \u0219tie c\u0103rui pericol. La c\u00e2te suceli scria istoria pentru mine, am avut o presim\u021bire, dar, a\u0219a cum v\u0103 spuneam, \u201eam trecut prima prob\u0103!\u201d. Pe naiba! Ori propriile-mi m\u00e2ini, scotocind buzunarele hainei, \u00eemi fac o fars\u0103, ori chiar a\u0219a este: Nu mai am invita\u021bia! A fi r\u0103mas stan\u0103 de piatr\u0103 \u00een mijlocul str\u0103zii, nu ar fi \u201esunat\u201d deloc prudent – de aceea, v-am relatat c\u0103 traversasem aproape toat\u0103 \u201ezebra\u201d, spre binele meu. <\/p>\n\n\n\n \u00cemi r\u0103stignisem privirea pe primul trec\u0103tor – habar nu am dac\u0103 era b\u0103rbat sau femeie, \u00eens\u0103 eu p\u0103ream a fi extraterestru. S\u0103-l fi v\u0103zut cum se uita de dou\u0103-trei ori \u00een spate, ai fi crezut c\u0103 el este chiar ho\u021bul care mi-a sustras invita\u021bia. R\u0103suflu u\u0219urat, fiindc\u0103 nu am avut, chiar atunci, o asemenea b\u0103nuial\u0103. Mai f\u0103ceam \u0219i alergare – 1. \u00eenspre \u201eho\u021b\u201d, 2. dinspre poli\u021bie, fiindc\u0103, sigur, \u021binta mea ar fi sunat la… <\/p>\n\n\n\n Am avut ce face p\u00e2n\u0103 \u00een centru: m-am tot g\u00e2ndit ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu invita\u021bia, unde s\u0103 fi c\u0103zut \u0219i cum? <\/p>\n\n\n\n (Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00centre orele dou\u0103sprezece \u0219i optsprezece (la ora dou\u0103zeci, era prev\u0103zut debutul evenimentului), m-am tot f\u00e2\u021b\u00e2it \u00een pat, de pe st\u00e2nga pe dreapta, cu \u201ePe drumuri de munte\u201d \u00een m\u00e2na st\u00e2ng\u0103, \u00een speran\u021ba de a prinde ceva minute de somn, dar \u021bi-ai v\u0103zut! Bine\u00een\u021beles c\u0103 nu. Spre sear\u0103, s\u0103 tot fi fost ora nou\u0103sprezece, am avut … Continu\u0103 lectura Invita\u021bia<\/span>