\u00cen atelier, miroase a proasp\u0103t vopsit. Bancurile de fier sunt verzi, precum crengu\u021ba de brad, din fereastr\u0103. E lini\u0219te… A\u0219a am crezut. U\u0219a este deschis\u0103 de glasul puternic al lui Adi Dr\u00e2mboi, nu de m\u00e2ini omene\u0219ti. \u00cen basme, zmeul \u00eensu\u0219i \u00ee\u0219i face apari\u021bia, arunc\u00e2nd, dinainte de sosire, buzduganul (care, prin for\u021be fermecate, sparge u\u0219i etc.), Adi al nostru, vocea. <\/p>\n\n\n\n
Vorbim de una, de alta… Pe mas\u0103, observ o sticl\u0103 de plastic, \u00eenvelit\u0103 \u00een celofan alb. Sticla este cu ulei de m\u0103sline. \u201eEu \u00een fiecare diminea\u021b\u0103 – \u00eemi m\u0103rturise\u0219te posesorul ei, Adi – beau c\u00e2te o jum\u0103tate de pahar de ulei, pe stomacul gol\u201d. Sunt surprins de aceast\u0103 rutin\u0103, fiindc\u0103, prin anii optzeci, unchiul Victor, care citea tot felul de lucruri bizare, din almanahurile la mod\u0103, sus\u021binea, cu aerul lui de \u00een\u021belept, pierdut printre muritorii de r\u00e2nd, c\u0103, dac\u0103, \u00een fiecare diminea\u021b\u0103, \u00ee\u021bi cl\u0103te\u0219ti gura cu o linguri\u021b\u0103 de ulei, to\u021bi microbii din corp vor da n\u0103val\u0103 \u00een substan\u021ba miraculoas\u0103 \u0219i, astfel, vor fi elimina\u021bi, prin saliv\u0103, iar faptul a fost descoperit \u0219i demonstrat de un… savant rus. <\/p>\n\n\n\n
Am \u00eencercat metoda savantului, \u00eens\u0103 uleiul (pe care nu l-am \u00eenghi\u021bit) mi-a provocat grea\u021b\u0103. \u0218i ast\u0103zi, am \u00een memorie gustul nefericit. De aceea, am fost sceptic, \u00een privin\u021ba spuselor lui Adi, care, \u00eentr-un extaz al practicii: Quod erat demonstrandum, se ridic\u0103 din scaun, se duce \u00een spatele atelierului, de unde revine cu un pahar curat. Se uit\u0103 la mine, ia sticla \u0219i toarn\u0103 ulei, cam jum\u0103tate de pahar. \u201e\u00cel vezi?\u201d m\u0103 \u00eentreab\u0103. Interoga\u021bia este retoric\u0103. D\u0103 pe g\u00e2t con\u021binutul. \u201eMai r\u0103mase o pic\u0103tur\u0103\u201d – spune – \u0219i o \u00eenghite \u0219i pe aceea. \u201e\u00ce\u021bi pun?\u201d – mi se adreseaz\u0103. <\/p>\n\n\n\n
\u00centr-un av\u00e2nt, demn de Socrate, cer paharul \u201ede cucut\u0103\u201d. Adi se \u00eendreapt\u0103 c\u0103tre o cutie de carton, cu pahare noi. \u00cel vezi? \u00eemi arat\u0103 paharul. E curat! Sunt de acord cu starea de cristal, a recipientului. Desface capacul ro\u0219u al sticlei (c\u00e2nd sunt \u00eentr-o situa\u021bie de pericol, detaliile se amplific\u0103 \u00een ochii mei \u0219i se desf\u0103\u0219oar\u0103 cu vitez\u0103 de melc), se uit\u0103 pu\u021bin la culoarea uleiului \u0219i \u00eencepe s\u0103 toarne. \u00ce\u021bi mai pun? Cantitatea era cam de un deget. Da! r\u0103spund, de\u0219i nu-mi vine s\u0103 cred c\u0103 sunt eu acela, \u00eens\u0103, cu adev\u0103rat, tot eu sunt \u0219i cel care admir\u0103 culoarea de aur, a uleiului: Ce limpede este! <\/p>\n\n\n\n
\u00cenghit cu destul\u0103 re\u021binere. \u00cencerc s\u0103-mi dau seama de efect. \u00cemi calculez senza\u021biile, sper\u00e2nd s\u0103 nu predomine cea de grea\u021b\u0103 \u0219i s\u0103 m\u0103 opresc la timp, din elanul experimentului. De fa\u021b\u0103, este \u0219i Adrian Nicola, care pare mai atent la eventuala mea reac\u021bie, dec\u00e2t a\u0219 fi eu \u00eensumi. Papilele mele gustative nu sunt deranjate, dimpotriv\u0103, \u00eemi comunic\u0103 o stare bun\u0103 a lor. Cercetez cu limba cerul gurii, care a devenit mai fin. Imit gestul lui Adi: „Mai r\u0103mase o pic\u0103tur\u0103”, spun, cu paharul ridicat \u00een dreptul ochilor \u0219i o beau, ostentativ.<\/p>\n\n\n\n
Obs.<\/p>\n\n\n\n
Celofanul era verde, \u00eens\u0103 l-am prezentat \u00een alt\u0103 culoare, pentru a nu exagera nota de ansamblu. Cred c\u0103 \u0219i hainele noastre erau verzi. <\/p>\n\n\n\n
Continuarea:<\/p>\n\n\n\n
Luni de diminea\u021ba, \u00eenainte de \u0219apte treizeci, pe c\u00e2nd deschideam, din telefon, poarta institu\u021biei, l-am z\u0103rit, de la volan, pe Adrian Nicola: st\u0103tea \u00een cadrul u\u0219ii de la atelier. Avea c\u0103ciula de iarn\u0103 pe cap, pufoaica \u0219i ecusonul de angajat. Mi s-a p\u0103rut c\u0103 pe mine m-ar a\u0219tepta, dar nu am aprofundat impresia, fiindc\u0103, pe partea st\u00e2ng\u0103, la intrarea policlinicii vecine, am v\u0103zut o t\u00e2n\u0103r\u0103 asistent\u0103. Fuma la o arunc\u0103tur\u0103 de vorb\u0103 de mine. <\/p>\n\n\n\n
Am parcat \u00een curte. M-am dat jos din ma\u0219in\u0103, am luat c\u00e2teva c\u0103r\u021bi din portbagaj \u0219i m-am \u00eendreptat c\u0103tre cancelarie. Cu mine, era \u0219i Andu, colegul de alt\u0103 disciplin\u0103: ne-am \u00eent\u00e2lnit pe drum \u0219i l-am luat cu ma\u0219ina. <\/p>\n\n\n\n
Adi Nicola avea, sigur, ceva s\u0103 \u00eemi spun\u0103, dar, oare, ce? <\/p>\n\n\n\n
Imediat ce l-am salutat, am \u0219i aflat. Imit\u00e2nd, cu degetul mare al m\u00e2inii drepte, gestul turn\u0103rii \u00een pahar, m-a \u00eentrebat: \u201eUn p\u0103h\u0103rel?\u201d. Andu, care nu \u0219tia despre ce era vorba, a reac\u021bionat: \u0102u! A\u0219a de diminea\u021b\u0103?\u201d. <\/p>\n\n\n\n
-La pauz\u0103! i-am asigurat pe Adi Nicola, \u00een timp ce ochii lui Andu \u0219i mai mari dec\u00e2t ziua \u00eens\u0103\u0219i se f\u0103ceau, de la mirarea care-l cuprindea. <\/p>\n\n\n\n
-Sunt invitat la un pahar de ulei! <\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen atelier, miroase a proasp\u0103t vopsit. Bancurile de fier sunt verzi, precum crengu\u021ba de brad, din fereastr\u0103. E lini\u0219te… A\u0219a am crezut. U\u0219a este deschis\u0103 de glasul puternic al lui Adi Dr\u00e2mboi, nu de m\u00e2ini omene\u0219ti. \u00cen basme, zmeul \u00eensu\u0219i \u00ee\u0219i face apari\u021bia, arunc\u00e2nd, dinainte de sosire, buzduganul (care, prin for\u021be fermecate, sparge u\u0219i etc.), … Continu\u0103 lectura Paharul de ulei de m\u0103sline<\/span>