Acum mai bine de zece ani, am avut privilegiul de a m\u0103 \u00eent\u00e2lni cu scriitorul Dumitru Radu Popescu, la Craiova, cu ocazia manifest\u0103rilor anuale ale revistei \u201eScrisul Rom\u00e2nesc\u201d, organizate de c\u0103tre inimosul cercet\u0103tor literar, profesorul Florea Firan. <\/p>\n\n\n\n
Era o zi cald\u0103 de toamn\u0103. Soarele str\u0103lucea imperturbabil pe cer. Probabil era \u00een jurul orei unsprezece, diminea\u021ba. Pe Dumitru Radu Popescu l-am a\u0219teptat la recep\u021bie; era cazat la hotelul \u201eHanul Craiovi\u021ba\u201d. P\u00e2n\u0103 s\u0103 coboare, am fost atras de un acvariu mare, \u00een care \u00eenotau pe\u0219ti colora\u021bi. M\u0103 postasem \u00een dreptul acvariului, ca Iona, dar f\u0103r\u0103 inten\u021bia de a-i pescui \u0219i \u00eencercam s\u0103 descop\u0103r ce bucurie le-ar putea str\u0103bate pe bietele viet\u0103\u021bi acvatice – \u00eenchise \u00eentr-o cutie transparent\u0103, de sticl\u0103 \u0219i obligate s\u0103 \u00eenoate, de la un perete la altul, cu iluzia c\u0103 au la dispozi\u021bie tot ceea ce merit\u0103. <\/p>\n\n\n\n
Astfel de g\u00e2nduri, aduc\u0103toare de p\u0103reri de r\u0103u, au \u00eencetat, c\u00e2nd, \u00een cele din urm\u0103, scriitorul a cobor\u00e2t; era \u00eembr\u0103cat \u00eentr-un costum albastru. Fa\u021b\u0103 de dumnealui, aveam o re\u021binere, din cauza informa\u021biilor abundente din mass media, despre trecutul s\u0103u glorios din perioada comunist\u0103. \u00cel asemuiam cu o statuie, a c\u0103rei decora\u021bie principal\u0103 ar fi fost propria-i oper\u0103. \u00cen plus, parc\u0103 auzeam, din nou, vuietul p\u0103rin\u021bilor care, pe vremuri, \u00ee\u0219i a\u0219teptau copiii s\u0103 ias\u0103 de la proba de limba \u0219i literatura rom\u00e2n\u0103, treapta \u00eent\u00e2i: \u201eLe-a picat Duios Anastasia trecea<\/em>\u201d, nuvel\u0103 mereu \u201esusceptibil\u0103\u201d de a fi dat\u0103 la astfel de examene. <\/p>\n\n\n\n Autorul acestei nuvele se afla dinaintea mea. <\/p>\n\n\n\n (Va urma)<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Acum mai bine de zece ani, am avut privilegiul de a m\u0103 \u00eent\u00e2lni cu scriitorul Dumitru Radu Popescu, la Craiova, cu ocazia manifest\u0103rilor anuale ale revistei \u201eScrisul Rom\u00e2nesc\u201d, organizate de c\u0103tre inimosul cercet\u0103tor literar, profesorul Florea Firan. Era o zi cald\u0103 de toamn\u0103. Soarele str\u0103lucea imperturbabil pe cer. Probabil era \u00een jurul orei unsprezece, diminea\u021ba. … Continu\u0103 lectura L-am \u00eent\u00e2lnit pe scriitorul Dumitru Radu Popescu<\/span>