{"id":7591,"date":"2023-01-21T10:24:47","date_gmt":"2023-01-21T10:24:47","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=7591"},"modified":"2023-01-21T11:03:53","modified_gmt":"2023-01-21T11:03:53","slug":"liviu-rebreanu-ion-analiza-pe-text","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2023\/01\/21\/liviu-rebreanu-ion-analiza-pe-text\/","title":{"rendered":"Liviu Rebreanu: Ion"},"content":{"rendered":"\n

100 de ani de la apari\u021bia romanului Ion<\/em> de Liviu Rebreanu<\/p>\n\n\n\n

*Articol ap\u0103rut \u00een revista \u201eLuceaf\u0103rul de diminea\u021b\u0103\u201d, Nr. 4 \/ 2020, p. 16<\/p>\n\n\n\n

Apari\u021bia romanului Ion<\/em> reprezint\u0103 \u201eo dat\u0103 istoric\u0103 \u00een procesul de obiectivare a prozei rom\u00e2ne\u0219ti\u201d (dup\u0103 cum aprecia Eugen Lovinescu, teoreticianul modernismului la noi). P\u00e2n\u0103 la publicarea lui, romanul rom\u00e2nesc num\u0103ra c\u00e2teva remarcabile realiz\u0103ri: Ciocoii vechi \u0219i noi<\/em> (1863) de N. Filimon, trilogia Neamul Com\u0103ne\u0219tenilor<\/em> (1894 \u2013 1898) de Duiliu Zamfirescu, Mara<\/em> (1906) de Ioan Slavici \u0219i Neamul \u0218oim\u0103re\u0219tilor<\/em> de M. Sadoveanu (1915).<\/p>\n\n\n\n

Pentru Ion<\/em>, nucleul originar este scena cu \u021b\u0103ranul care \u00eengenuncheaz\u0103 \u0219i s\u0103rut\u0103 p\u0103m\u00e2ntul: \u201eIon, m\u0103rturise\u0219te romancierul, \u00ee\u0219i trage seva dintr-o scen\u0103 pe care am v\u0103zut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de \u00eenceput de prim\u0103var\u0103. P\u0103m\u00e2ntul, jilav, lipicios. Ie\u0219isem cu pu\u0219ca la porumbei s\u0103lbatici. Hoin\u0103rind pe coastele dimprejurul satului Prislop, am z\u0103rit un \u021b\u0103ran \u00eembr\u0103cat \u00een straie de s\u0103rb\u0103toare. El nu m\u0103 vedea. Deodat\u0103 s-a aplecat \u0219i a s\u0103rutat p\u0103m\u00e2ntul, l-a s\u0103rutat ca pe o ibovnic\u0103\u2026 Scena m-a urm\u0103rit \u0219i mi s-a \u00eentip\u0103rit \u00een minte, dar f\u0103r\u0103 vreun scop deosebit, ci numai ca o simpl\u0103 observa\u021bie. Nici m\u0103car n-am fost curios s\u0103 aflu de ce a s\u0103rutat omul glia. M-a observat pe urm\u0103 \u0219i el, c\u0103ci pref\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 e gr\u0103bit, a luat-o repede spre sat. Cu toate c\u0103 nu-i v\u0103zusem fa\u021ba \u0219i deci nu-l cunoscusem, a\u0219 fi putut afla cine a fost \u0219i ce l-a \u00eendemnat s\u0103 fac\u0103 acest gest at\u00e2t de neobi\u0219nuit, dar, repet, m-a interesat numai ca o bizarerie, ca o ciud\u0103\u021benie \u021b\u0103r\u0103neasc\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00centruc\u00e2t venea cu alt\u0103 imagine a satului, romanul a fost \u00eent\u00e2mpinat cu destule rezerve, de N. Iorga \u00een \u201eS\u0103m\u0103n\u0103torul\u201d \u0219i de Garabet Ibr\u0103ileanu, \u00een \u201eVia\u021ba Rom\u00e2neasc\u0103\u201d (acesta chiar \u00eel acuza pe Rebreanu de naturalism). De asemenea, \u0219i \u00een caracterizarea eroului principal, Ion, s-au emis p\u0103reri contradictorii (care exprim\u0103 firea complex\u0103 a \u021b\u0103ranului \u00een condi\u021biile p\u0103trunderii rela\u021biilor capitaliste \u00een via\u021ba satului). Astfel, Eugen Lovinescu afirma c\u0103 \u201eIon este expresia instinctului de st\u0103p\u00e2nire a p\u0103m\u00e2ntului de c\u0103tre \u021b\u0103ran, \u00een slujba c\u0103ruia pune o inteligen\u021b\u0103 ascu\u021bit\u0103, o logic\u0103 fals\u0103, o viclenie procedural\u0103 \u0219i mai ales o voin\u021b\u0103 imens\u0103\u201d, iar G. C\u0103linescu socotea c\u0103 \u201eIon este st\u0103p\u00e2nit de o viclenie instinctual\u0103, de l\u0103comia de zestre, caracteristic\u0103 oric\u0103rei fiin\u021be reduse\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen incipitul romanului, modalitatea de explorare a autorului este exhaustiv\u0103. Neglijarea oric\u0103rui element religios de c\u0103tre s\u0103teni poate duce la degradarea iremediabil\u0103 a rela\u021biilor dintre oameni: \u201eLa marginea satului te \u00eent\u00e2mpin\u0103 din st\u00e2nga o cruce str\u00e2mb\u0103 pe care e r\u0103stignit un Hristos cu fa\u021ba sp\u0103l\u0103cit\u0103 de ploi \u0219i cu o cununi\u021b\u0103 de flori ve\u0219tede ag\u0103\u021bat\u0103 de picioare. Sufl\u0103 o adiere u\u0219oar\u0103 \u0219i Hristos \u00ee\u0219i tremur\u0103 jalnic trupul de tinichea ruginit\u0103 pe lemnul m\u00e2ncat de carii \u0219i \u00eennegrit de vremuri\u201d. Reperele spa\u021biale poart\u0103 nume cu sonorit\u0103\u021bi nefaste: \u201eCi\u0219meaua Mortului\u201d sau \u201eR\u00e2pele Dracului\u201d. Drumul pe care-l urm\u0103re\u0219te eul narativ acumuleaz\u0103 energiile negative ale acestei \u0219erpuiri \u00eendelungate \u0219i d\u0103 \u201ebuzna \u00een Pripasul pitit \u00eentr-o scr\u00e2ntitur\u0103 de coline\u201d, influen\u021b\u00e2nd ritmul existen\u021bial (care inevitabil reflect\u0103 imperfec\u021biunea locului, prin comportamentul oamenilor).<\/p>\n\n\n\n

Fixarea a dou\u0103 piese \u00eensufle\u021bite pe tabla de \u0219ah (c\u00e2inele \u0219i pisica), \u00een atmosfera amor\u021bit\u0103, sugereaz\u0103 un eventual conflict, o impresie de spaim\u0103 travers\u00e2nd satul, dar la scar\u0103 minor\u0103, nicidecum de amploarea final\u0103 a romanului (c\u00e2nd Ion, protagonistul c\u0103r\u021bii, este ucis cu s\u0103lb\u0103ticie \u2013 crim\u0103 neanun\u021bat\u0103 de evenimente sau de vreun am\u0103nunt precar din suita lor): \u201eO pisic\u0103 alb\u0103 ca laptele vine \u00een v\u00e2rful picioarelor, ferindu-se s\u0103 nu-\u0219i murd\u0103reasc\u0103 l\u0103bu\u021bele prin praful uli\u021bei, z\u0103re\u0219te c\u00e2inele, st\u0103 pu\u021bin pe g\u00e2nduri, apoi iu\u021be\u0219te pa\u0219ii \u0219i se furi\u0219eaz\u0103 \u00een livada \u00eengr\u0103dit\u0103 cu nuiele, peste drum\u201d. Subtilitatea, de\u0219i de natur\u0103 liric\u0103, valorific\u0103, \u00eentr-un fel evaziv, expresia popular\u0103 viz\u00e2nd rela\u021biile dintre oameni (\u201ese au precum c\u00e2inele cu pisica\u201d).<\/p>\n\n\n\n

Ierarhia din sat se \u00eentrevede ab initio. Prima cas\u0103 descris\u0103 apar\u021bine \u00eenv\u0103\u021b\u0103torului, o personalitate a satului tradi\u021bional, de a c\u0103rui opinie se \u021binea cont: \u201ePe urm\u0103 vine casa lui Macedon Cerceta\u0219u, pe urm\u0103 casa primarului Florea Tancu, pe urm\u0103 altele\u201d. \u00cenv\u0103\u021b\u0103torul Herdelea a impus o rutin\u0103 \u00een propria gospod\u0103rie \u0219i aceast\u0103 manier\u0103 de a exista explic\u0103 bun\u0103starea familiei.<\/p>\n\n\n\n

Ac\u021biunea prinde contur din zbaterea mul\u021bimii, pe ritm, la hor\u0103. Vocea autorului se aude mereu (pentru oricine-i deschide cartea): timpul n-o poate \u00eenmagazina \u0219i \u00eenvechi. Rebreanu d\u0103 impresia unui regizor activ, t\u00e2n\u0103r \u0219i neobosit \u00een efortul de a surprinde lumea de care este interesat. Pagina dedicat\u0103 horei este realizat\u0103 sub forma unei duble sc\u0103ri (dintre acelea utilizate la t\u0103ierea pomilor): ceea ce escaladeaz\u0103 \u00eentr-o parte, \u00een cazul de fa\u021b\u0103, concentrarea elementelor fundamentale de ansamblu, \u00een imaginea consacrat\u0103 a horei, coboar\u0103 pe alt\u0103 parte, suita detaliilor despre oamenii prezen\u021bi la eveniment, detalii care ni-i vor despuia de \u00eembr\u0103c\u0103mintea social\u0103, \u00eentr-un ritm accelerat, compatibil cu acela dictat de instrumentele muzicale (care \u021bin hora); muzica este hrana spiritual\u0103 a oamenilor, hran\u0103 spre care se \u00eendreapt\u0103 \u00een num\u0103r c\u00e2t mai mare. Cu toate acestea, locul (\u00een care se \u021bin jocurile populare) apar\u021bine unei femei, pe nume Todosia, v\u0103duva lui Maxim Oprea, care a pierdut, pe r\u00e2nd, tot ceea ce acumulase pe vremea c\u00e2nd \u00eei tr\u0103ia b\u0103rbatul: \u201eFemeia a dat din r\u0103u \u00een mai r\u0103u. Ce agonise\u0219te un cap de b\u0103rbat \u00eentr-o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103, o muiere nepriceput\u0103 pr\u0103p\u0103de\u0219te \u00eentr-un an de zile, \u0219i mai pu\u021bin. C\u00e2nd a \u00eempreunat Maxim m\u00e2inile pe piept, \u00een ograd\u0103 erau cl\u0103i de f\u00e2n, \u00een cele dou\u0103 grajduri nu mai \u00eenc\u0103peau vitele, \u00een \u0219ur\u0103 \u0219i sub \u0219opron n-aveau loc carele. Se vedea de departe bel\u0219ugul. Acuma ograda-i goal\u0103 b\u0103t\u0103tur\u0103, iar \u00een grajduri rage a pustiu o \u00eenchipuire de vac\u0103 stearp\u0103 \u0219i ve\u0219nic fl\u0103m\u00e2nd\u0103\u201d; momentul duminical reprezint\u0103 poate pentru femeie un prilej de a se mai libera de ideea singur\u0103t\u0103\u021bii \u0219i a precarit\u0103\u021bii materiale, prin imaginea mul\u021bimii fericite, mul\u021bime care-i umple curtea.<\/p>\n\n\n\n

Semnele vie\u021bii de dup\u0103 tragedie sunt luminoase, datorit\u0103 reorient\u0103rii lumii c\u0103tre biseric\u0103. Violen\u021ba, de care a dat dovad\u0103 unul de-al lor, i-a afectat pe oameni (\u201e\u00cen Pripas<\/em><\/em>nu <\/em>se pomenise <\/em>omucidere de c\u00e2nd se \u021binea minte\u201d). Dup\u0103 cum peisajul se schimb\u0103 \u00een Morome\u021bii<\/em>, din cauza dobor\u00e2rii salc\u00e2mului, simbol al tr\u0103iniciei familiei Moromete \u0219i, totodat\u0103, al satului tradi\u021bional, la fel se \u00eent\u00e2mpl\u0103 aici, a\u0219ezarea Pripas este personificat\u0103, purt\u00e2nd ru\u0219inea faptei lui George Bulbuc: \u201eLa R\u00e2pile Dracului b\u0103tr\u00e2nii \u00eentoarser\u0103 capul. Pripasul de abia \u00ee\u0219i mai ar\u0103ta c\u00e2teva case. Doar turnul bisericii noi, str\u0103lucitor, se \u00een\u0103l\u021ba ca un cap biruitor\u201d. Avalan\u0219a vie\u021bii \u0219terge r\u0103ul din cale. Autorul \u00ee\u0219i \u00eencheie viziunea regizoral\u0103, se retrage lent, nemaiav\u00e2nd figuri umane de urm\u0103rit \u00eendeaproape (\u00een baza manierei exhaustive de sugerare a atitudinii prin orice ar fi putut s-o caracterizeze, de la vocabular, la fapte); se desparte de sc\u00e2nteia evenimen\u021bial\u0103 cu nostalgia a ceea ce ar fi putut realiza Ion, protagonistul c\u0103r\u021bii, dar nu a reu\u0219it, cel mai probabil din cauza destinului, idee exprimat\u0103, \u00een final, de c\u0103tre doamna Herdelea: \u201eSe vede c-a\u0219a i-a fost scris!\u201d. Restr\u00e2ngerea cadrului la un punct este comparabil\u0103 cu sf\u00e2r\u0219itul, prognozat de savan\u021bi, al soarelui sau al unei stele de acela\u0219i calibru \u2013 se amplific\u0103 extrem, \u00eenghi\u021bind planetele din apropiere, dup\u0103 care se dezumfl\u0103 insurmontabil, ca un balon spart. Viziunea cosmologic\u0103 nu este explicit\u0103, fiindc\u0103 este aplicat\u0103 la nivelul unei localit\u0103\u021bi. Raportul dintre incipit \u0219i final relev\u0103 arta unui autor echilibrat, atras de simetria compozi\u021biei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

100 de ani de la apari\u021bia romanului Ion de Liviu Rebreanu *Articol ap\u0103rut \u00een revista \u201eLuceaf\u0103rul de diminea\u021b\u0103\u201d, Nr. 4 \/ 2020, p. 16 Apari\u021bia romanului Ion reprezint\u0103 \u201eo dat\u0103 istoric\u0103 \u00een procesul de obiectivare a prozei rom\u00e2ne\u0219ti\u201d (dup\u0103 cum aprecia Eugen Lovinescu, teoreticianul modernismului la noi). P\u00e2n\u0103 la publicarea lui, romanul rom\u00e2nesc num\u0103ra c\u00e2teva remarcabile realiz\u0103ri: Ciocoii vechi \u0219i … Continu\u0103 lectura Liviu Rebreanu: Ion<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-7591","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7591","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7591"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7591\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7595,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7591\/revisions\/7595"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7591"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7591"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7591"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}