Am \u00eenceput studiul la Urmuz din curiozitate. Mul\u021bi \u00eel consider\u0103 cel mai mare scriitor rom\u00e2n.<\/p>\n\n\n\n
Din lucrarea cu Algazy&Grummer<\/em>, singura imagine care mi-a r\u0103mas, imagine generic\u0103 pentru semnifica\u021bia textului, este a unui om cu plisc din lemn care st\u0103 la tejghea. De c\u00e2te ori intr\u0103 vreun client \u00een pr\u0103v\u0103lie, Algazy, personajul configurat mai sus, plesc\u0103ie mecanic, dar f\u0103r\u0103 dinamic\u0103 motric\u0103. Grummer \u00eel supline\u0219te, dintr-o parte a pr\u0103v\u0103liei, mai mult \u00eel contempl\u0103.<\/p>\n\n\n\n Am trimis unei reviste literare fabula Cronicari<\/em> \u2013 am interpretat-o cu accent pe numele sonore aduse \u00een discu\u021bie de c\u0103tre autor: Galileu, Aristotel \u0219.a. Atmosfera pe care mi-au inspirat-o versurile a fost de tip medieval, cu boieri p\u0103m\u00e2nteni, molcomi\u021bi la Istanbul \u00een trata\u021biile cu zahar \u0219i cafea.<\/p>\n\n\n\n A doua oper\u0103 antologat\u0103 este Alice \u00een \u021aara Minunilor<\/em> de Lewis Caroll. Contorsion\u0103rile lui Alice inaugureaz\u0103 categoria de supereroi din cinematografia mondial\u0103. Nu am dec\u00e2t urm\u0103toarea viziune: interior grandios de castel \u00een care o feti\u021b\u0103, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een rochie mov, asist\u0103 mirat\u0103 la metamorfozele extravagante ale propriului corp, \u00een timp ce un iepure alb ra\u021bioneaz\u0103 similar unui \u00een\u021belept.<\/p>\n\n\n\n Teatrul de salon scris de Eugen Ionescu descinde din atmosfera burghez\u0103 de sf\u00e2r\u0219it de secol al XIX-lea a pieselor lui I. L. Caragiale. Subiectele protagoni\u0219tilor sunt urbane, pe teme culinare \u0219i de dragoste nespus\u0103, dar b\u0103nuit\u0103.<\/p>\n\n\n\n Nu a\u0219 putea tr\u0103i \u00een lumea lui M. Frisch, ai c\u0103rui eroi \u00ee\u0219i poart\u0103 s\u00e2mbetele unul altuia cu viclenie \u0219i care, \u00een numele nu \u0219tiu c\u0103rei idei, sunt \u00een stare s\u0103 experimenteze \u00een mod radical, f\u0103r\u0103 a \u021bine seama de siguran\u021ba semenilor. Explorarea t\u0103r\u00e2murilor lumii de apoi, din perspectiva meseriilor de\u021binute pe p\u0103m\u00e2nt de c\u0103tre protagoni\u0219ti, confer\u0103 un aspect de epopee dramelor semnate de autorul german.<\/p>\n\n\n\n A\u0219tept\u00e2ndu-l pe Godot <\/em>transmite un sentiment irepresibil de melancolie. Cei doi vagabonzi (\u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului) nu au dec\u00e2t o singur\u0103 solu\u021bie de a se salva de la ororile propriilor destine, anume s\u0103 se angajeze, fie numai prin dialog, \u00een existen\u021ba acelora care le tranziteaz\u0103 orizontul \u0219i le acord\u0103 pu\u021bin\u0103 aten\u021bie.<\/p>\n\n\n\n Romanul F<\/em> este ca un aparat de cinematograf care proiecteaz\u0103 pe ecran un film compus numai din scene absurde. De asemenea, personajele au o rutin\u0103 definitorie prin care pot marca lectorul c\u0103r\u021bii. E de remarcat viziunea futurist\u0103 a lui D. R. Popescu.<\/p>\n\n\n\n EUGEN IONESCU<\/p>\n\n\n\n Eugen Ionescu a avut obsesia solitudinii. Absurdul pieselor \u00ee\u0219i reg\u0103se\u0219te resursa \u00een starea aceasta de singur\u0103tate pe care, \u00een via\u021ba de zi cu zi, a mascat-o \u00eentr-un fel.<\/p>\n\n\n\n Personajele din C\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103<\/em> nu sunt interesate s\u0103 fie auzite de c\u0103tre conlocutori. Preocuparea lor este s\u0103 vorbeasc\u0103 despre orice le este la \u00eendem\u00e2n\u0103. Fiindc\u0103 poart\u0103 dorul ie\u0219irilor \u00een ora\u0219, pe care nu-l colind\u0103, \u00eent\u00e2i din comoditate, apoi din incapacit\u0103\u021bi fizice neprecizate, ini\u021biaz\u0103 discu\u021bii despre meseria\u0219ii activi ai urbei, \u00eent\u00e2lni\u021bi \u00een rarele ocazii de perindare; so\u021bii Smith \u00ee\u0219i \u00eendreapt\u0103 aten\u021bia \u00eenspre un precupe\u021b preferat, originar din cu totul alt\u0103 parte a Europei, nicidecum din Londra, c\u0103ruia i-au depistat o \u00eenclina\u021bie mai accentuat\u0103 spre munc\u0103 \u0219i pe care \u0219i-l dau lor \u00een\u0219i\u0219i drept model de abnega\u021bie pragmatic\u0103. Pentru a-\u0219i augmenta opiniile, se refer\u0103 la fiul lor care ar fi apreciat c\u00e2ndva, \u00eentr-un timp nedefinit, anumite preparate culinare, ie\u0219ite din m\u00e2inile celui glorificat pentru iscusin\u021b\u0103. Referin\u021ba la propriul fiu are un efect dublu asupra psihicului lor: pe de o parte, scap\u0103 de presiunea autismului caracteristic, despre care sunt con\u0219tien\u021bi c\u0103 nu le face bine, dar \u0219i l-au asumat drept instinct primar, garant al sedentarismului \u00een care se complac; pe de alt\u0103 parte, aluzia filial\u0103 reprezint\u0103 eticheta lor de normalitate.<\/p>\n\n\n\n De asemenea, psihologia protagoni\u0219tilor din drama Lec\u021bia<\/em> este proprie auti\u0219tilor. A\u0219a-zisul profesor pred\u0103 o singur\u0103 lec\u021bie, bazat\u0103 pregnant pe instinctul s\u0103u de uciga\u0219, anume de ce s-ar face vinovat\u0103 victima lui, de o culp\u0103 abstract\u0103, nefondat\u0103. El \u00ee\u0219i tr\u0103deaz\u0103 cognomenul \u201eprofesor\u201d, pentru c\u0103 nu are \u00een plan s\u0103 confere lec\u021bii adev\u0103rate, ci s\u0103 ucid\u0103, s\u0103 caute un motiv pentru a-\u0219i anula eventuala remu\u0219care. Eleva nu b\u0103nuie\u0219te pe cine are \u00een fa\u021b\u0103, \u00eentruc\u00e2t nu-\u0219i dore\u0219te nimic, dec\u00e2t s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 preceptele necesare accederii la admitere. Ea are un obiectiv clar \u0219i altceva din jur nu o intereseaz\u0103, este ca un acrobat pe s\u00e2rm\u0103. Cea care percepe faptele \u0219i nuan\u021bele comportamentului profesorului este slujnica; devine complice la crime din dou\u0103 motive: fie are nevoie prea mare de bani (de suma pe care i-o ofer\u0103 angajatorul ei), fie consimte ea \u00eens\u0103\u0219i la crime, \u00een numele cine \u0219tie c\u0103rei porniri de care, totu\u0219i, nu e capabil\u0103 s-o comit\u0103, mul\u021bumindu-se numai cu asistarea la ceea ce ea \u00eens\u0103\u0219i ar \u00eentreprinde, anume s\u0103 ucid\u0103. Este de luat \u00een calcul \u0219i varianta ca ea, slujnica, s\u0103 fie extaziat\u0103 s\u0103 \u00eentre\u021bin\u0103 cur\u0103\u021benia, iar dereticarea locului unei crime s\u0103-i confere satisfac\u021bia total\u0103 a propriei datorii (satisfac\u021bie concordant\u0103 m\u0103surii a ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een cas\u0103).<\/p>\n\n\n\n Piesa are \u0219i un substrat esoteric, iar profesorul este posibil s\u0103 se considere un vame\u0219 al sufletelor \u00eenspre lumea de apoi, iar activitatea femeii \u00een cas\u0103 ar echivala, \u00een aceast\u0103 cheie de interpretare, cu bra\u021bul justi\u021biei imanente, eleva pl\u0103tind pentru cine \u0219tie ce p\u0103cat al vreunuia dintre ascenden\u021bii ei (\u00een viziunea psihopatului), de\u0219i, din unele didascalii \u0219i replici, se poate reconstitui ceremonialul cre\u0219tin de \u00eenmorm\u00e2ntare, antagonic unor astfel de idei de vendeta a sor\u021bii, peste ani \u0219i asupra altuia dec\u00e2t persoana care a produs p\u0103cate.<\/p>\n\n\n\n \u00cen piesa Rinocerii<\/em>, vuietul turmei dezl\u0103n\u021buite pe str\u0103zi este ecoul solitudinii stranii tr\u0103ite de c\u0103tre autor, \u00eens\u0103 pare o stare ademenitoare, pentru c\u0103 un birocrat se arunc\u0103 pe fereastr\u0103 \u00een calea iure\u0219ului s\u0103lbatic, sper\u00e2nd a se ag\u0103\u021ba de spinarea unui animal, precum dinaintea institu\u021biei, ap\u0103ruse una dintre colege, urcat\u0103 pe rinocer, st\u0103p\u00e2n\u0103 a furiei acestuia, imagine impozant\u0103 \u0219i \u00een oglind\u0103 a mon\u0219trilor antici, jum\u0103tate om, jum\u0103tate animal, chiar a ceea ce englezii numesc \u201eherianthrope\u201d. Cei doi comeseni, pe care momentul invaziei rinocerilor \u00een ora\u0219 \u00eei prinde la teras\u0103, devin aten\u021bi la micile detalii care marcheaz\u0103 contextul neverosimil.<\/p>\n\n\n\n Arta lui Eugen Ionescu este aceea de a rata posibilul, din cauza dicteului automat care-l duce, ini\u021bial, \u00eentr-o lume despre care nu se mai scrisese \u0219i, deodat\u0103 situat aici, de a se apuca s\u0103 o ilustreze, \u00een am\u0103nuntele ei maximale, \u00een stare s\u0103 timoreze pe orice lector, deprins cu firescul lucrurilor.<\/p>\n\n\n\n Succesul pieselor lui provine de la dialog, a c\u0103rui vigoare de\u0219teapt\u0103 din reverie, fie pe spectator, fie pe cititor, dintr-un motiv c\u00e2t se poate de simplu: visul (cel tr\u0103it aievea \u0219i nu avut \u00een somn), de pream\u0103rire personal\u0103 sau de reu\u0219it\u0103 \u00eentr-o aspira\u021bie etc., fiind de o amploare inferioar\u0103 celui elaborat de Eugen Ionescu, e \u00eenglobat \u0219i erodat de spectacolul viu de pe scen\u0103. \u00cen mecanismul replicilor nemaiauzite, care transform\u0103 personajele mo\u021b\u0103ind ca ni\u0219te zombi, \u00een vedetele care atrag aten\u021bia tuturor celor din sal\u0103, pentru c\u00e2t dureaz\u0103 reprezenta\u021bia, este prins elanul oniric \u0219i, astfel, niciun privitor nu mai consimte la propria-i evaziune fic\u021bional\u0103, e mul\u021bumit c\u0103 s-a liberat, chiar dac\u0103 numai temporar, de sub tirania g\u00e2ndurilor \u0219i n\u0103dejdilor sale, fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile interioare fiind preluate \u0219i deconspirate de piesa \u00een rulaj. Nu mai este nimic de f\u0103cut, dec\u00e2t a se minuna de jocul actorilor \u0219i de a se preface a nu fi aspirat niciodat\u0103 la fantasme.<\/p>\n\n\n\n Spectatorul \/ cititorul se confrunt\u0103 cu v\u00e2rful oric\u0103rui vis pe care l-ar fi putut n\u0103scoci vreodat\u0103 cu mintea, mica lui poveste se reg\u0103se\u0219te \u00eentr-o ram\u0103, care este scena.<\/p>\n\n\n\n Certitudinea propriei biografii, al c\u0103rei specific, rezident \u00een Fran\u021ba, este, \u00een mod paradoxal, generator de aporii, implic\u0103 un sentiment de regret, din partea autorului, anume \u2013 de a nu se fi reg\u0103sit originar \u00een \u021bara \u00een care tr\u0103ie\u0219te \u0219i, de la un astfel de status existen\u021bial, apare nevoia de a notifica na\u021bionalitatea personajelor, de\u0219i o cauz\u0103 a manierei ar fi inten\u021bia de a ajuta cititorul s\u0103 le \u00een\u021beleag\u0103 mai lesne ac\u021biunile \u0219i vorbele.<\/p>\n\n\n\n URMUZ<\/p>\n\n\n\n Dintre scriitorii rom\u00e2ni, Urmuz (pseudonim literar al lui Demetru Dem. Demetrescu \u2013 Buz\u0103u) este singurul care inventeaz\u0103 \u00een domeniul absurdului, fapt pe care Perpessicius \u00eel observ\u0103: \u201eprozele lui Urmuz sunt un joc voluntar \u0219i amuzant\u201d, punct de vedere corect \u0219i \u00een dezacord cu etichet\u0103rile lui G. C\u0103linescu (\u201esimple elucubra\u021bii premeditate, f\u0103r\u0103 un sens mai \u00eenalt\u201d). Totu\u0219i, prin aceast\u0103 categorisire a unei opere la mod\u0103, G. C\u0103linescu define\u0219te, \u00eentr-un fel, curentul \u00een sine, care, pentru a asigura libertatea de expresie \u0219i de fic\u021biune, nu impunea autorilor limite \u0219i nici anume surse de inspira\u021bie, dimpotriv\u0103 \u2013 absurdul p\u0103rea perimetrul perfect de g\u0103zduire a tot ceea ce \u00een firea omului se ilustreaz\u0103 bizar \u0219i tumultuos. Alt curent literar nu permitea evaziunea accidental\u0103 \u00een lumea unui ego artistic \u0219i crearea, din pasta aceea a tr\u0103irilor primordiale, trezite de varii imagini stradale, a unor personaje liliputane, cu abilit\u0103\u021bi de robo\u021bi rudimentari, care, \u00eenc\u0103 din fa\u0219\u0103, p\u0103reau, prin repeti\u021bia gesturilor, mai activi dec\u00e2t urma\u0219ii lui Adam.<\/p>\n\n\n\n \u00cen Istoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi<\/em>, G. C\u0103linescu, de\u0219i nu face o distinc\u021bie ferm\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 curente literare, suprarealism \u0219i absurd, notific\u0103 primordialitatea \u0219i independen\u021ba lui Urmuz \u00een domeniul absurdului, fa\u021b\u0103 de Andre Breton (autor c\u0103ruia i se recunoa\u0219te, \u00een plan universal, anteceden\u021ba pentru valorificarea hazardului): \u201eSuprarealismul rom\u00e2n este, prin Urmuz, anterior celui francez \u0219i independent\u201d. Maniera lui Urmuz este sublimat\u0103, ulterior, \u00een liric\u0103, de Gellu Naum: se insist\u0103 asupra unui gest ne\u00eensemnat, ale c\u0103rui vibra\u021bii devin majore \u00een decor; deseori, c\u00e2nd actele nu devin o \u021bint\u0103 pentru autor, prim-planul scriiturii este ocupat cu personaje de natur\u0103 dual\u0103, sc\u00e2r\u021b\u00e2itoare ca o tabl\u0103 sau reveren\u021bioase ca un prin\u021b la evenimente publice \u2013 \u00een orice situa\u021bie, dinamica mi\u0219c\u0103rii lor este expresia unei \u00eengem\u0103n\u0103ri de uman \u0219i ma\u0219in\u0103, \u00eentr-o constitu\u021bie de asemenea hibrid\u0103.<\/p>\n\n\n\n Deschis inova\u021biilor de ordin artistic, Tudor Arghezi intuie\u0219te originalitatea textelor lui Urmuz \u0219i pretinde cu insisten\u021b\u0103 a le publica \u00een revista \u201eCuget rom\u00e2nesc\u201d (1922).<\/p>\n\n\n\n Urmuz exceleaz\u0103 \u00een men\u021bionarea detaliilor, pentru c\u0103 el nu-\u0219i propune s\u0103 impresioneze publicul prin reprezent\u0103ri de scen\u0103, scrie din perspectiva autorului dispus a fi suveran \u00een perimetrul foii \u0219i la nimic altceva; nu este interesat de consecin\u021ba a ceea ce va fi receptat din opera lui, ci numai s\u0103 nu rateze el propria-i viziune, s\u0103 nu uite vreun detaliu, oric\u00e2t de insignifiant, din propria-i reprezentare.<\/p>\n\n\n\n Ceea ce atrage aten\u021bia este \u00eempopo\u021bonarea personajului cu deriva\u021biile de la aspectele care-l caracterizeaz\u0103 \u00een mod fundamental. Eroii lui Urmuz au nevoie de o palet\u0103 mai larg\u0103 de \u00eensu\u0219iri mecanice, pentru a-\u0219i des\u0103v\u00e2r\u0219i tendin\u021ba migratoare, dinspre ceea ce ei par a fi, spre ceea ce vor s\u0103 fie sau \u00ee\u0219i \u00eenchipuie c\u0103 sunt. Atributele mecanice le confer\u0103 astfel prilejul de a se elibera de stresul prefacerii de sine, de a nu-l mai suporta \u00eentreaga zi. Algazy este unul dintre ace\u0219tia \u0219i pentru el a devenit obositor s\u0103 afi\u0219eze o expresie convenabil\u0103 preopinen\u021bilor diurni. Barba poate nu exist\u0103 \u00een realitate, dar el aspir\u0103 s\u0103 o aib\u0103, chiar este convins c\u0103 o poart\u0103. Gr\u0103tarul de sub b\u0103rbie delimiteaz\u0103 realitatea aparen\u021bei de aceea a crez\u0103m\u00e2ntului propriu \u00een ceea ce l-ar distinge de mul\u021bime, o barb\u0103 de filosof: \u201eAlgazy este un b\u0103tr\u00e2n simpatic, \u0219tirb, z\u00e2mbitor \u0219i cu barba ras\u0103 \u0219i m\u0103t\u0103soas\u0103, frumos a\u0219ezat\u0103 pe un gr\u0103tar \u00een\u0219urupat sub b\u0103rbie \u0219i \u00eemprejmuit cu s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n Algazy este meticulos, prive\u0219te lucrurile \u00eendeaproape, cur\u0103\u021bind prin magazin \u00een virtutea unei aten\u021bii exagerate, a unei observa\u021bii servite de un sim\u021b oftalmic profund. Gr\u0103tarul de sub b\u0103rbie \u00eei deserve\u0219te pentru a acumula particulele de praf \u00een silen\u021biozitate, din apropierea milimetric\u0103 de obiecte, astfel \u00eenc\u00e2t niciun client s\u0103 nu afle practica deretic\u0103rii, pentru a nu fi impietat, c\u00e2nd intr\u0103 \u00een pr\u0103v\u0103lie, de ideea deterior\u0103rii eventuale a produselor pe care le-ar achizi\u021biona: \u201egr\u0103tarul \u00eei servea s\u0103 rezolve orice probleme mai grele, referitoare la cur\u0103\u021birea \u0219i lini\u0219tea casei\u201d. Este momentul \u00een care fantasmagoriei mecanice i se confer\u0103 un scop, pe l\u00e2ng\u0103 acela de a \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a clien\u021bilor un patron cu atributele acceptate de c\u0103tre ei, pe care \u00een fond nu le de\u021bine, \u00eens\u0103 \u00een timp a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 le mimeze. E o vreme a mecaniciz\u0103rii polite\u021bii.<\/p>\n\n\n\n Grummer, \u00een aparen\u021ba lui grandilocvent\u0103 \u0219i bizar\u0103, accentueaz\u0103 deriva\u021bia robotic\u0103 a protagonistului – acesta este \u0219i motivul pentru care i s-a asociat. Totu\u0219i, \u00een destule contexte, Grummer, cu o intitulare din sfera fonetic\u0103 a gramofonului, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te, mai mult dec\u00e2t al unui om, statutul unui Pinocchio ovipar sau al unui papagal (dotat cu plisc de lemn). El st\u0103 \u201ecu ciocul v\u00e2r\u00e2t \u00eentr-o gaur\u0103 sub podea\u201d, fie din cauza melancoliei (specifice firii umane) care l-a prins, fie pentru a imprima un miros pl\u0103cut \u0219i acolo unde cariile au erodat podeaua; este el \u00eensu\u0219i pedant p\u00e2n\u0103 la absurd: urm\u0103re\u0219te s\u0103 imprime un miros pl\u0103cut \u00eenc\u0103perii, \u00eencep\u00e2nd din str\u0103fundul podelei sau pentru a anihila, cu parfumul de lemn, eventuale miasme ap\u0103rute fie \u0219i dintr-o cavitate ne\u00eensemnat\u0103.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 cum Algazy ac\u021bioneaz\u0103 un fel de masc\u0103 ingenioas\u0103, pentru a nu se mai solicita dec\u00e2t mecanic \u00een replicile stereotipe c\u0103tre cine-i mai intr\u0103 \u00een pr\u0103v\u0103lie, a\u0219a nasul de lemn de care dispune partenerul \u00een afacere poate fi numai ata\u0219at. Ei se angajeaz\u0103, aproape cu totul, \u00eentr-o m\u0103sc\u0103rie traductibil\u0103 prin inventarea unui spa\u021biu secundar gesturilor, amplificate cu ajutorul unor obiecte luate ca sprijin \u00een exercitarea mofturilor: \u201eGrummer st\u0103 \u0219i p\u00e2nde\u0219te… Perfid, cu privirea piezi\u0219\u0103, sco\u021b\u00e2nd mai \u00eent\u00e2i numai ciocul, pe care ostentativ \u00eel prelinge \u00een sus \u0219i \u00een jos pe un jgheab anume f\u0103cut la muchea tejghelei, apare la urm\u0103 \u00een \u00eentregime\u201d; ei \u00ee\u0219i reprezint\u0103 gestica prin obiecte adi\u021bionale, reu\u0219ind \u00eentr-un fel imprimarea \u00een realitate, a unor atitudini personale drept date concrete, obiective \u0219i preexistente.<\/p>\n\n\n\n Pe buc\u0103\u021bi, proza lui Urmuz este logic\u0103, pe c\u00e2nd \u00een ansamblu, strict\u0103 \u0219i absurd\u0103; odat\u0103 ce a montat situa\u021bia suprarealist\u0103, bazat\u0103 pe o propensiune a firii umane, detaliile se acumuleaz\u0103 \u00eentr-o logic\u0103 familiar\u0103, de facto. Eliminarea unui organ intern, dintr-un orgoliu al celui care opereaz\u0103, conduce la mutarea oric\u0103rei dezbateri, dintr-un plan limitat, \u00een altul deschis, vizibil \u0219i altora interesa\u021bi de linia literaturii. Concep\u021bia lui Urmuz asupra noii literaturi, dedus\u0103 din alternan\u021ba la \u201etribun\u0103\u201d a eroilor lui, este c\u0103 textul, scriitura \u00een sine, domin\u0103 toate sectoarele vie\u021bii.<\/p>\n\n\n\n 2. Cotadi \u0219i Dragomir: R\u0103bufnirea fa\u021b\u0103 de sine<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n\n Cotadi \u0219i Dragomir<\/em> \u00eencepe tot cu un portret, minu\u021bios realizat, de la am\u0103nuntele fizice, se ajunge la acelea morale, ultimele nemaiav\u00e2nd surprinderi pentru lectorii \u00eencuno\u0219tin\u021ba\u021bi de aparen\u021ba oximoronic\u0103 (\u00eembinare de monumental \u0219i coc\u00e2rjire) a celui vizat: \u201eCotadi este scurt \u0219i p\u00e2ntecos, cu musculatura proeminent\u0103, cu picioarele \u00eendoite de dou\u0103 ori \u00een afar\u0103 \u0219i o dat\u0103 \u00een\u0103untru \u0219i ve\u0219nic neras. P\u0103rul negru ca pana corbului e plin de m\u0103trea\u021b\u0103 \u0219i \u00eenc\u0103rcat cu sclipitori \u0219i scumpi piepteni de bag\u0103.<\/p>\n\n\n\n Cotadi nu are niciodat\u0103 pozi\u021biunea vertical\u0103, din cauza unei \u00eembr\u0103c\u0103minte de \u0219i\u021b\u0103 ce-i formeaz\u0103 un fel de cuiras\u0103 \u0219i care, de\u0219i \u00eel jeneaz\u0103 teribil, o poart\u0103 \u00eens\u0103 cu o des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 abnega\u021bie direct pe piele, sub c\u0103ma\u0219a \u021b\u0103r\u0103neasc\u0103 cu ciucuri, de care nu se desparte niciodat\u0103. O particularitate a lui Cotadi este c\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, devine de dou\u0103 ori mai lat \u0219i cu totul str\u0103veziu, dar aceasta numai de dou\u0103 ori pe an, \u0219i anume, c\u00e2nd soarele ajunge la solsti\u021biu.<\/p>\n\n\n\n Cea mai mare pl\u0103cere a lui Cotadi – \u00een afar\u0103 de aceea de a-\u0219i lipi cu gum\u0103-arabic\u0103 diferi\u021bi nasturi \u0219i insecte moarte pe pieli\u021ba fin\u0103 \u0219i catifelat\u0103 a gu\u0219ei sale – mai este \u0219i aceea ca, din dosul tejghelei unde \u0219ade, s\u0103 caute s\u0103 atrag\u0103 cu \u0219iretenie pe c\u00e2te un client al s\u0103u \u00een discu\u021bii, la \u00eenceput c\u00e2t se poate de pl\u0103cute \u0219i din ce \u00een ce mai animate, p\u00e2n\u0103 ce reu\u0219e\u0219te, iu\u021bind tonul, s\u0103 fac\u0103 s\u0103 fie cel pu\u021bin o dat\u0103 contrazis – pentru a r\u0103spunde interlocutorului s\u0103u prin mai multe lovituri puternice ce le d\u0103 \u00een du\u0219umea cu muchea unui capac de pian, pe care \u00eel are \u00een\u0219urubat la spate, deasupra feselor, \u0219i pe care \u00eel pune totdeauna \u00een mi\u0219care \u00een asemenea ocaziuni, pun\u00e2nd \u00een nedumerire pe clien\u021bii s\u0103i \u0219i b\u0103g\u00e2nd \u00een sperie\u021bi pe cei mai slabi de \u00eenger\u201d.<\/p>\n\n\n\n Cotadi este neglijent \u00een aparen\u021b\u0103, dar, conform men\u021biunii: \u00ee\u0219i lipe\u0219te \u201ecu gum\u0103-arabic\u0103 diferi\u021bi nasturi \u0219i insecte moarte pe pieli\u021ba fin\u0103 \u0219i catifelat\u0103 a gu\u0219ii sale\u201d, deducem inten\u021bia lui de a se face pe sine pe de-a-ntregul cochet ca o hain\u0103; din tot \u00eenveli\u0219ul vestimentar, el trebuie s\u0103 purcead\u0103 \u0219i moral \u00een fa\u021ba oamenilor, ca broasca \u021bestoas\u0103, din carapace \u0219i faptul relev\u0103 un ins volubil, cu ureche muzical\u0103, tentat a-\u0219i regla debitul verbal \u00eentr-un crescendo apropiat polcii. Selec\u021bia pe care o face mu\u0219teriilor, pentru a-i identifica pe cei fideli cu adev\u0103rat, este \u00een baza unei ac\u021biuni de \u00eensp\u0103im\u00e2ntare, concomitent\u0103 celei de auto-ridiculizare: sare ca o p\u0103pu\u0219\u0103 de tabl\u0103, cu mecanism resuscitat de cheie, etal\u00e2nd nebunie, de\u0219i mereu \u00een substratul fi\u0219ei de realizare a personajelor lui Urmuz, rezid\u0103 premeditarea a ceea ce ei produc pe scen\u0103; \u00een orice caz, Cotadi nu poate fi b\u0103nuit de nebunie: \u201eCea mai mare pl\u0103cere a lui Cotadi – \u00een afar\u0103 de aceea de a-\u0219i lipi cu gum\u0103-arabic\u0103 diferi\u021bi nasturi \u0219i insecte moarte pe pieli\u021ba fin\u0103 \u0219i catifelat\u0103 a gu\u0219ei sale – mai este \u0219i aceea ca, din dosul tejghelei unde \u0219ade, s\u0103 caute s\u0103 atrag\u0103 cu \u0219iretenie pe c\u00e2te un client al s\u0103u \u00een discu\u021bii, la \u00eenceput c\u00e2t se poate de pl\u0103cute \u0219i din ce \u00een ce mai animate, p\u00e2n\u0103 ce reu\u0219e\u0219te, iu\u021bind tonul s\u0103 fac\u0103 s\u0103 fie cel pu\u021bin o dat\u0103 contrazis – pentru a r\u0103spunde interlocutorului s\u0103u prin mai multe lovituri puternice ce le d\u0103 \u00een du\u0219umea cu muchea unui capac de pian, pe care \u00eel are \u00een\u0219urubat la spate, deasupra feselor, \u0219i pe care \u00eel pune totdeauna \u00een mi\u0219care \u00een asemenea ocaziuni, pun\u00e2nd \u00een nedumerire pe clien\u021bii s\u0103i \u0219i b\u0103g\u00e2nd \u00een sperie\u021bi pe cei mai slabi de \u00eenger\u201d. <\/p>\n\n\n\n Acesta este etajul care pune \u00een lumin\u0103 tr\u0103s\u0103turile morale \u0219i de atitudine ale lui Cotadi, vor urma acele pasaje care-l vor propulsa \u00een alte regnuri, mai mult spre a le \u00eencerca \u00eensu\u0219irile, destina\u021bie anun\u021bat\u0103 \u00eentr-un fel de capacul (ata\u0219at la spate) care-i serve\u0219te \u201eca perete pe care urineaz\u0103 mai ales iarna, c\u00e2nd e frig afar\u0103 \u0219i nu poate ie\u0219i din pr\u0103v\u0103lie, de\u0219i trebuie s\u0103-i fie destul de dezagreabil aceasta, capacul fiind ata\u0219at la spate, iar nu \u00een fa\u021b\u0103\u201d. Cotadi este din categoria acelora care se \u00eenv\u00e2rt \u00een jurul cozii. Conexiunea cu nivelul animal se justific\u0103 prin soiul de activit\u0103\u021bi fiziologice, frecvent amintit, dar Cotadi nu vrea s\u0103 fie caracterizat de ele, cel pu\u021bin \u00een postura de fiin\u021b\u0103 superioar\u0103, a\u0219a cum se consider\u0103. El \u00eencercase a se opune proprie-i naturi, dar \u00ee\u0219i d\u0103 seama c\u0103 nu se poate: deci, este ra\u021bional; a se disimula \u00een ochii altora drept persoan\u0103 diferit\u0103, \u00een genul dictatorului nord-coreean, c\u0103 e semizeu, f\u0103r\u0103 nevoi fiziologice, \u00eei este oarecum la \u00eendem\u00e2n\u0103 \u0219i reu\u0219ita \u00eei este sau nu confirmat\u0103 de nivelul cultural, fluctuant oricum, al clien\u021bilor care-i intr\u0103 \u00een pr\u0103v\u0103lie. Pentru a-\u0219i dep\u0103\u0219i paranoia sau pentru a fi \u00een stare, \u00een vreun context, a suporta presiunea ridicolului inevitabil, el trebuie \u00eentr-un fel t\u0103v\u0103lit prin noroi, umilit \u0219i consimte la aceasta, \u00ee\u0219i descoper\u0103 mijlocul de vindecare, dar, \u00eentre timp, el \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te condi\u021bia unui furnicar: \u201eDe asemenea, capacul serv\u0103 la nevoie de urinar \u0219i pentru ceilal\u021bi clien\u021bi mai vechi ai magazinului \u0219i pentru intimii casei, de\u0219i, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, Cotadi, cu ocazia instal\u0103rii mecanismului, nu era dispus s\u0103 fac\u0103 nici o concesie, prob\u0103 c\u0103 pusese pe un zugrav de firme s\u0103-i scrie pe acel capac \u00abMurd\u0103ria oprit\u0103\u00bb\u201d.<\/p>\n\n\n\n \u00cen sf\u00e2r\u0219it, Cotadi a g\u0103sit modalitatea de a rec\u00e2\u0219tiga senza\u021bia de salubritate, prin eliminarea, sub form\u0103 de sifon, a alimentelor nedigerate suficient. Efervescen\u021ba existen\u021bei interioare este limitat\u0103 printr-un dop, \u00eens\u0103 gestul protagonistului de a se destupa atest\u0103 o anume independen\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de situa\u021bie, o r\u0103bufnire fa\u021b\u0103 de sine, c\u00e2t s\u0103 mai rabde o stare inexpresiv\u0103. Scena e ca \u00eentr-un film mut: aparatul (red\u00e2nd prim-planul) este plimbat de la un actor \u00een lupt\u0103 cu opreli\u0219tile, la altul care s-a rezolvat \u00een aspira\u021bie, \u00eens\u0103 Cotadi \u00eei \u00eentruchipeaz\u0103 pe am\u00e2ndoi.<\/p>\n\n\n\n Configurarea unei tr\u0103s\u0103turi morale, precum autodeterminarea, anun\u021b\u0103 posibilitatea protagonistului de a exercita abilit\u0103\u021bi ministeriale, totu\u0219i pe un spa\u021biu minuscul, de tip experiment. Fa\u021b\u0103 de aceast\u0103 suprafa\u021b\u0103, preten\u021bia lui de a se fi manifestat ca atare este inhibant\u0103 pentru el \u00eensu\u0219i, \u00eens\u0103 livrat\u0103 unor gesturi, l\u0103s\u00e2ndu-l, totodat\u0103, gol pe din\u0103untru: \u201eeste astupat timp de \u0219ase luni pe an cu un dop de sticl\u0103 de \u0219ampanie, pe care de c\u00e2te ori \u00eel trage afar\u0103, se \u00eencearc\u0103 s\u0103-l \u00eempart\u0103 \u00een loturi inalienabile \u0219i s\u0103-l distribuie popula\u021biunii rurale, sper\u00e2nd c\u0103 va putea rezolva \u00een acest mod, cu totul empiric \u0219i primitiv, delicata \u0219i complicata chestiune agrar\u0103\u201d. De fapt, dopul devine o metafor\u0103 pentru \u021bara piticilor spre care sper\u0103 s\u0103 aib\u0103 acces, cel pu\u021bin cu sufletul. Cotadi nu are interlocutor pe seama complicatei \u201echestiuni Agrare\u201d, de aceea fierbe \u00een sine, pe c\u00e2nd alt personaj, cu sim\u021bul umorului, recte Ilie Moromete, o dezbate cu tovar\u0103\u0219ii lui \u00een poiana fier\u0103riei lui Iocan. Bizareria personajelor urmuziene se deduce \u0219i din lipsa de socializare pe un subiect care-i preocup\u0103; impresia unei pasiuni (pe care nu o dezvolt\u0103) \u00eei decimeaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n Viziunea unei astfel de func\u021bii peste o popula\u021bie liliputan\u0103 este numai sugerat\u0103, nu ia amploare, precum \u00een cartea lui Jonathan Swift, Gulliver \u00een \u021bara piticilor<\/em>. De asemenea, altruismul nu e confirmat, pentru c\u0103 este absurd s\u0103 \u00eempart\u0103 p\u0103m\u00e2nt \u00eentr-o cantitate infim\u0103, fie numai ca reprezentare a teoriei, pe consisten\u021ba unui dop de plut\u0103, nu pe aceea a unui pergament, dar acesta este domeniul lui Cotadi, restr\u00e2ns.<\/p>\n\n\n\n Cuv\u00e2ntul \u201eloturi\u201d constituie un pretext pentru autor, de a inventa \u00een alt\u0103 dimensiune: semnifica\u021bia vocabulei. Cotadi se poart\u0103 ca un t\u0103tuc bol\u0219evic, prefer\u00e2nd s\u0103 se joace de-a \u00eempropriet\u0103rirea, dec\u00e2t s-o concretizeze \u00een realitate. Acesta este motivul pentru care autorul \u00eel \u00eenzestreaz\u0103 cu atribute ridicole. Utilizarea unui dop de sticl\u0103 de \u0219ampanie drept m\u0103sur\u0103 pentru alocarea de p\u0103m\u00e2nt constituie un exerci\u021biu de logic\u0103 pentru distin\u0219ii lectori, atra\u0219i de jocurile bazate pe ingeniozitate; ar fi o tem\u0103 similar\u0103 aceleia pe care fenicienii, condu\u0219i de c\u0103tre Didona, au primit-o de la insularii c\u0103rora le-au cerut ad\u0103post: s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 p\u0103m\u00e2nt c\u00e2t vor putea cuprinde cu o piele de taur.<\/p>\n\n\n\n \u201eDespre originea \u0219i rudeniile lui Cotadi nu se \u0219tie aproape nimic precis. Se crede c\u0103 purcede dintr-o familie nobil\u0103, al c\u0103rei ultim descendent a r\u0103mas o m\u0103tu\u0219\u0103 a lui b\u0103tr\u00e2n\u0103, care \u0219ade la mahala \u0219i care zilnic \u00eei trimite scrisori pline cu epigrame spirituale compuse \u00een dialectul macedonean, precum \u0219i pachete mici cu t\u0103r\u00e2\u021be, sper\u00e2nd prin aceasta s\u0103-l abrutizeze \u0219i s\u0103-l fac\u0103 s\u0103 renun\u021be de bun\u0103voie la partea de mo\u0219tenire ce i s-ar cuveni dup\u0103 moartea ei\u201d. La un asemenea gest, nepotul r\u0103spunde \u0219i el \u00eentr-un mod caraghios, menit s\u0103-l descurajeze pe Tudose, mesagerul \u201ecu urechile nichelate \u0219i cu pantaloni v\u0103rga\u021bi\u201d, care-i \u00eenm\u00e2neaz\u0103 plicul; de\u0219i realizeaz\u0103 un adev\u0103rat spectacol, precum juc\u0103riile de tabl\u0103, al c\u0103ror mecanism este \u00eenv\u00e2rtit de cheie, destinatarul nu-l descurajeaz\u0103 pe mesager. Nota de ridicol transmis\u0103 de scrisoare este mai mare dec\u00e2t aceea dedus\u0103 din atitudinea eroului nostru. De la coresponden\u021ba aceasta stranie se \u00eennoad\u0103 prietenia cu Dragomir, un personaj care-i este empatic: \u201eCotadi, care este \u00eens\u0103 un om cu judecat\u0103, \u0219tie s\u0103 rabde toate aceste curiozit\u0103\u021bi ale b\u0103tr\u00e2nei \u0219i se consoleaz\u0103 de mizeriile vie\u021bii cu sincera prietenie ce i-o arat\u0103 Dragomir, vechi camarad de \u0219coal\u0103 \u0219i totdeodat\u0103 cel mai bun prieten (…). Dragomir are o inim\u0103 foarte bun\u0103. C\u00e2nd vede pe iubitul s\u0103u Cotadi c\u0103, cu toate pocniturile ce le d\u0103 \u00een du\u0219umea cu muchea capacului de pian, nu a putut reu\u0219i \u00eenc\u0103 s\u0103 pun\u0103 \u00een nedumerire pe naivul care a avut impruden\u021ba s\u0103-l contrazic\u0103\u201d. Dragomir e retractil \u0219i expansiv totodat\u0103, \u00een func\u021bie de interesul artistic pe care-l b\u0103nuie\u0219te \u00een dreptul amicului s\u0103u.<\/p>\n\n\n\n Finalul apropie descrierea livezilor de m\u0103slini de imaginea paradisului din \u021aiganiada<\/em>. Dac\u0103 problema agrar\u0103 nu a fost rezolvat\u0103, \u00een schimb va fi aceea a uleiului necesar candelei care va arde la capul protagonistului: \u201eUltima veste ce se mai \u0219tie despre d\u00e2n\u0219ii este c\u0103, om practic, Cotadi, \u0219i con\u0219tient pe ce amic pre\u021bios \u0219i excep\u021bional a pus m\u00e2na, spre a putea acapara pentru totdeauna sursa etern\u0103 a bog\u0103\u021biilor din capul lui Dragomir a l\u0103sat prin testament ca s\u0103 fie \u00eengropat \u00een aceea\u0219i groap\u0103 cu acesta, \u00een speran\u021ba c\u0103 din c\u00e2te dou\u0103 pic\u0103turi de untdelemn fran\u021buzesc, de cea mai fin\u0103 calitate, ce se scurg la fiecare secund\u0103 din smocurile de p\u0103r ale acestuia, vor r\u0103s\u0103ri, cu timpul, livezi \u00eentregi de m\u0103slini deasupra, livezi cari, \u00eempreun\u0103 cu terenul devenind de drept proprietatea familiei sale, aceasta va avea astfel la \u00eendem\u00e2n\u0103 destul untdelemn gratuit spre a \u00eentre\u021bine candela dup\u0103 obiceiul cre\u0219tinesc\u201d. <\/p>\n\n\n\n 3. O scurt\u0103 vedere asupra fabulei <\/strong>Cronicari<\/strong><\/em> <\/strong><\/p>\n\n\n\n \u00cen fabula Cronicari<\/em>, socotit\u0103 de mul\u021bi \u201eanti-fabul\u0103\u201d, datorit\u0103 aspectului parodic, sunt imprimate, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, nuan\u021bele epocii \u00een care au tr\u0103it \u201eni\u0219te cronicari\u201d – acea perioad\u0103 \u00een care moda \u00een \u021a\u0103rile Rom\u00e2ne era influen\u021bat\u0103 de Orientul Mijlociu.<\/p>\n\n\n\n \u201eRapaport\u201d este un nume generic pentru oricare dintre acei domnitori – aproape iresponsabili cu mersul vremurilor, \u00eentruc\u00e2t abandonaser\u0103 obliga\u021biile de conducere, pentru distrac\u021bia la un joc de biliard.<\/p>\n\n\n\n Cronicarii \u2013 oricare vor fi fost ei \u00een viziunea autorului \u2013 sunt surprin\u0219i \u00eentr-un moment de evaziune din atmosfera familiar\u0103, pentru alta exotic\u0103, inten\u021bioneaz\u0103 aceasta. Pretextul de natur\u0103 vestimentar\u0103 precede aceluia propriu lor, transcrierea evenimentelor. Acest aspect este vituperat de c\u0103tre fabulist.<\/p>\n\n\n\n \u00cen feudalism, domnitorul sau, \u00een orice caz, cineva obedient \u0219i extrem de mare \u00een grad dispunea discre\u021bionar de dreptul eliber\u0103rii scrisorilor de ie\u0219ire \u00een str\u0103in\u0103tate: \u201eCic\u0103 ni\u0219te cronicari \/ Duceau lips\u0103 de \u0219alvari. \/ \u0218i-au rugat pe Rapaport \/ S\u0103 le dea un pa\u0219aport. \/ Rapaport cel dr\u0103g\u0103la\u0219 \/ Juca un carambolaj, \/ Ne\u0219tiind c\u0103-Aristotel \/ Nu v\u0103zuse ostropel\u201d.<\/p>\n\n\n\n Se insinueaz\u0103 discrepan\u021ba dintre dou\u0103 viziuni asupra vie\u021bii. Prima apar\u021bine lui Aristotel, c\u0103ruia, preocupat s\u0103 investigheze natura uman\u0103 \u0219i rostul omului \u00een lume, prin mijloacele specifice filosofiei, nu i-a stat g\u00e2ndul la ospe\u021be, a doua, lui Rapaport, un no name \u00een istorie, care \u00eencearc\u0103 s\u0103 profite de pe urma a orice, b\u0103nuind c\u0103 unul de talia lui Aristotel trebuie s\u0103 fi fost suficient de epicurian, \u00eenc\u00e2t s\u0103 fi \u201ev\u0103zut ostropel\u201d. Rapaport inten\u021bioneaz\u0103 a se purta ca Aristotel, nume fundamental \u00een filosofie, p\u0103rinte al materialismului (dac\u0103 referirea din fabul\u0103 se face \u00eentr-adev\u0103r la el), dar gre\u0219e\u0219te, pentru c\u0103 ostropelul, ca fel culinar autohton, nu a fost probabil g\u0103tit \u00een Antichitate, oricum, nu sunt izvoare care s\u0103-l consemneze drept delicates\u0103 elin\u0103. <\/p>\n\n\n\n Rezonan\u021ba nominativ\u0103 (\u201ecronicari\u201d, \u201eAristotel\u201d, \u201eGalileu\u201d, \u201eSarafoff\u201d – posibil personajul lui I. L. Caragiale din schi\u021ba omonim\u0103) tezaurizeaz\u0103 timpurile, inclusiv cel virtual \/ livresc (dac\u0103-l asociem pe Sarafoff cu personajul lui I. L. Caragiale), \u00een acela\u0219i punct, al unui spa\u021biu concret, identificabil prin dou\u0103 elemente vestimentare, \u0219alvarii \u0219i redingota. \u0218alvarii se purtau cu prec\u0103dere \u00een Orient, redingota (mai modern\u0103), \u00een Occident. Astfel, remarc\u0103m o diferen\u021b\u0103 \u00eentre genera\u021bia de cronicari (probabil cei din manualele de \u0219coal\u0103) \u0219i Galileu; din punct de vedere moral, valorile impuse de personalit\u0103\u021bile amintite sunt pervertite de manevra mercantil\u0103 a cronicarilor din fabul\u0103, supu\u0219i ei \u00een\u0219i\u0219i unui context defavorabil, obliga\u021bi s\u0103 cear\u0103 o ie\u0219ire \u00een afar\u0103, unui om cu nume muzical (nu de rezonan\u021b\u0103), lui Rapaport, care avea puterea de a-i \u021bine captivi \u00een \u021bar\u0103. Vina cronicarilor, facil blamat\u0103, este de a fi interesa\u021bi extrem de mult de a fi \u00een pas cu moda, fapt antagonic statutului lor de boieri cu stare \u0219i de veritabili c\u0103rturari.<\/p>\n\n\n\n Personajele sunt surprinse \u00een efectuarea unor gesturi comune, numai preten\u021bia cronicarilor, de a fi la mod\u0103 e diferit\u0103 de profesia lor.<\/p>\n\n\n\n Strig\u0103tul spre Galileu vine \u00een urma constat\u0103rii c\u0103 Aristotel \u201enu v\u0103zuse ostropel\u201d \u0219i astfel cum el, Galileu, \u00ee\u0219i permite s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 aula, c\u00e2nd delicatesa nu a fost preg\u0103tit\u0103 pentru filosof. Adic\u0103, \u00een viziunea lui Rapaport, acest dezagrement din istorie l-ar \u00eempiedica pe Galilei s\u0103 se preocupe de altceva, dec\u00e2t de interven\u021bii retro: \u201e\u00abGalileu! O, Galileu! \/ Strig\u0103 el atunci mereu – \/ Nu mai trage de urechi \/ Ale tale ghete vechi\u00bb\u201d; este un \u00eendemn la a p\u0103r\u0103si lumea lui, pentru alta mai practic\u0103. Efectul se observ\u0103 imediat.<\/p>\n\n\n\n 4. Dup\u0103 furtun\u0103: Un veritabil don Quijote autohton<\/strong><\/p>\n\n\n\n Un veritabil don Quijote autohton se ilustreaz\u0103 \u00een Dup\u0103 furtun\u0103<\/em>. Spa\u021biul \u00een care nimere\u0219te nu-i este familiar. Ne d\u0103m seama din reac\u021bia pe care o are, asemenea unui copil care \u00eencepe s\u0103 cunoasc\u0103 obiectele din cale-i, prin a le b\u0103ga \u00een gur\u0103, iar dac\u0103 varianta nu-i reu\u0219e\u0219te, se dispune destul de agresiv, cu spada \u00een m\u00e2n\u0103, precum originalul modelului care e \u2013 lupt\u00e2nd cu morile de v\u00e2nt. Num\u0103rul, \u00een jurul c\u0103ruia-\u0219i graviteaz\u0103 activit\u0103\u021bile, este cincizeci \u0219i \u0219ase, v\u00e2rsta la care a ajuns \u2013 c\u00e2te un gest pentru fiecare an \u00eemplinit. Ac\u021biunea lui este \u00eendreptat\u0103 asupra acelor \u021binte, asem\u0103n\u0103toare ca stare, supuse unui tip similar de intemperii: \u201eCu vestmintele ude \u0219i p\u0103rul \u00een dezordine, r\u0103t\u0103cea \u00een \u00eentunericul nop\u021bii c\u0103ut\u00e2nd ad\u0103post\u2026 Ajunse, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie, l\u00e2ng\u0103 cripta \u00eenvechit\u0103 \u0219i roas\u0103 de vremuri a m\u00e2n\u0103stirii, de care, apropiindu-se mai cu aten\u021bie, o mirosi \u0219i o linse de vreo 56 ori \u00een \u0219ir, f\u0103r\u0103 s\u0103 ob\u021bin\u0103 nici un rezultat\u201d. Dac\u0103 nu constat\u0103 niciun rezultat \u00een interac\u021biunea cu mineralul, se concentreaz\u0103 asupra factorului uman pe care sper\u0103 a-l \u00eent\u00e2lni \u00een m\u0103n\u0103stire \u0219i s\u0103-i cear\u0103 socoteal\u0103 cu v\u00e2rf \u0219i \u00eendesat. El de fapt caut\u0103 un ad\u0103post, care, dac\u0103 nu i se ive\u0219te gratuit, din mers, vrea s\u0103-l dob\u00e2ndeasc\u0103, oricum ar fi. Demersul nu sf\u00e2r\u0219e\u0219te \u00eentr-un punct sperat, un ad\u0103post de ploaie, ci \u00een arborarea unei atitudini corodante, pe care o deprinde \u00een contrastul cu o biat\u0103 galinacee, fiindc\u0103 \u00ee\u0219i pune mintea cu ea, ajung\u00e2nd a crede c\u0103 a nimerit \u00eentr-o lume a g\u0103inilor, precum Harap-Alb, \u00eentr-o \u021bar\u0103 a sp\u00e2nilor. Astfel, i se pare c\u0103 fa\u021b\u0103 de el galinaceea recurge la gesturi pline \u201ede caritate cre\u0219tin\u0103\u201d, tot ce a acumulat el ca om reg\u0103se\u0219te, pentru a-\u0219i dep\u0103\u0219i fobia de ploaie \u0219i de solitudine, \u00een oricine i-ar ie\u0219i \u00een cale, semen, pas\u0103re sau animal.<\/p>\n\n\n\n Protagonistul no name se las\u0103 influen\u021bat de mediu. Ajuns \u00een m\u0103n\u0103stire, sper\u0103 la un oficiu divin, o \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219anie etc. Impresia e c\u0103, afectat de orbul g\u0103inilor, pe o a\u0219a vreme hain\u0103, a purces \u00eentr-o incint\u0103 budist\u0103, c\u00e2nd \u00eencepe a se \u00eengriji de orice vietate care \u00eei iese \u00een cale, pentru a nu strivi prin ea vreun str\u0103mo\u0219 re\u00eencarnat. Acesta ar fi motivul principal de a-\u0219i st\u0103p\u00e2ni pornirea de r\u0103zbunare. Totu\u0219i, ambian\u021ba este un fel de nirvana, de anticamer\u0103 a mor\u021bii, \u00een care se va petrece \u00een cur\u00e2nd regresia sufletului c\u0103tre formele animale. Copacul \u00een care se va sui denot\u0103 verticalitate din partea omului, \u00een procesul de \u00eenc\u0103rcare a propriei structuri cu atribute galinacee, \u00een semn de empatie cu vietatea pe care doar ce a cru\u021bat-o de la t\u0103iere. A se fi salvat ca bun cre\u0219tin de la inten\u021bia nefast\u0103, avut\u0103 anterior, presupune o cedare a atuurilor atavice, nu \u00eenspre cineva anume, ci absolut aiurea, o risip\u0103 de sine f\u0103r\u0103 sens.<\/p>\n\n\n\n Senin\u0103tatea de a fi consim\u021bit ini\u021bial la disolu\u021bie, apoi la reconstituire pe baza unor \u00eensu\u0219iri non-umane, totu\u0219i pu\u021bine la num\u0103r, confirm\u0103 decizia eroului de a rena\u0219te, indiferent de spa\u021biu, cu orice fel de aparen\u021b\u0103, numai s\u0103 redob\u00e2ndeasc\u0103 milostivire divin\u0103. Via\u021ba lui, din acest moment, ia alt curs, precum aceea a muzicianului Georgescu (din nuvela fantastic\u0103 La \u021big\u0103nci<\/em>, de Mircea Eliade) care se complace \u00een stranietatea condi\u021biei lui, frizate pe un timp incognoscibil altora. Spre deosebire de Gulliver, care nu se las\u0103 asimilat de c\u0103tre pitici, personajul urmuzian agreeaz\u0103 acomodarea, inclusiv permutarea, cuprins de curiozitate \u0219i, deopotriv\u0103, de mustrarea interioar\u0103 de a se fi ratat ca adept cre\u0219tin. I se rezerv\u0103 \u00een final un post de profet \u00een lumea zbur\u0103toarelor, despre alt\u0103 rena\u0219tere.<\/p>\n\n\n\n \u00cen piesa Furtuna<\/em> de W. Shakespeare, f\u0103pturile se erijeaz\u0103 \u00een entit\u0103\u021bi dominatoare ale evenimentelor: La Urmuz, omul exercit\u0103 o anumit\u0103 for\u021b\u0103 extravagant\u0103 fa\u021b\u0103 de unele exemplare \u00eenaripate, de la care sper\u0103 a prelua posibilitatea zborului, pentru a-\u0219i asigura o anumit\u0103 libertate \u00een mi\u0219care, sau numai pe acelea aproximativ retrograde, menite a-i amplifica limitele \u0219i, odat\u0103 cu acestea, supliciul de a \u00eendura o condi\u021bie inferioar\u0103, propice unei c\u0103in\u021be \u00eendelungate, necesar\u0103 m\u00e2ntuirii. Din structura de om, \u00eei r\u0103m\u00e2ne disponibilitatea ludic\u0103, deci, retrogradeaz\u0103, pentru a redeveni altfel, p\u00e2n\u0103 la stadiul de copil zbenguitor: \u201ese sui \u00eentr-un copac spre a a\u0219tepta sosirea dimine\u021bii. Ce splendoare! Ce m\u0103re\u021bie! exclama el \u00een extaz \u00een fa\u021ba naturii, tu\u0219ind uneori semnificativ \u0219i s\u0103rind din crac\u0103 \u00een crac\u0103, \u00een vreme ce, pe sub ascuns, avea grij\u0103 s\u0103 dea regulat drumul \u00een v\u0103zduh unor mu\u0219te c\u0103rora le introducea sub coad\u0103 lungi f\u00e2\u0219ii de h\u00e2rtie velin\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n Pe lumea aceasta, totul se pl\u0103te\u0219te \u0219i, indiferent c\u00e2t s-ar deghiza ori s-ar dep\u0103rta de propriu-i fel existen\u021bial, nu se pune suficient de eficace la ad\u0103post, iar \u00een ceea ce va \u00eent\u00e2mpina, recunoa\u0219tem \u0219i nivelul de \u00een\u021belepciune \u2013 \u00eel putem evalua \u2013 la care a ajuns: se fere\u0219te de oameni, pentru c\u0103 ace\u0219tia tr\u0103deaz\u0103 \u0219i au o predispozi\u021bie atavic\u0103 de a judeca pe al\u021bii, sanc\u021bion\u00e2ndu-i, fie numai verbal, fie financiar, dac\u0103 angajamentul social (serviciul) le permite. Fapta ludic\u0103, la care nu mai are dreptul ca adult, este astfel amendat\u0103: \u201eFericirea nu-i fu \u00eens\u0103 de lung\u0103 durat\u0103\u2026 Trei drume\u021bi, cari la \u00eenceput i se d\u0103dur\u0103 drept prieteni \u0219i care \u00een cele din urm\u0103 pretextar\u0103 sosirea lor acolo ca fiind trimi\u0219i din partea Fiscului, se apucar\u0103 s\u0103-i fac\u0103 tot felul de mizerii, \u00eencep\u00e2nd prin a-i contesta mai \u00eent\u00e2i \u00eensu\u0219i dreptul de a sta urcat \u00een copac\u201d.<\/p>\n\n\n\n Reprezentan\u021bii fiscului sunt un fel de poli\u021bi\u0219ti ai v\u00e2rstelor, semn c\u0103 timpul nu poate fi min\u021bit, dar totu\u0219i dreptul de a copil\u0103ri se poate exercita, la orice etap\u0103 a vie\u021bii, de c\u0103tre orice om cu personalitate \u00een a deveni orice aspir\u0103 a fi. Pentru a sc\u0103pa de tracul presupus de ini\u021biative bucluca\u0219e, este nevoie ca protagonistul s\u0103 se fac\u0103 de r\u00e2s \u00een fa\u021ba tuturor, pentru a nu mai avea ulterior dec\u00e2t sentimentul refacerii reputa\u021biei sau al form\u0103rii uneia, de la \u00eenceput, cu dezinvoltura aferent\u0103 inten\u021biei: \u201eTotu\u0219i, pentru a ar\u0103ta c\u0103 nu le poart\u0103 ranchiun\u0103 \u0219i ca s\u0103 le dea \u00een acela\u0219i timp o lec\u021bie fin\u0103, de tact \u0219i urbanitate, se dete jos, \u00ee\u0219i scoase spada \u0219i intr\u0103 de bun\u0103voie \u00een lacul mocirlos \u0219i infect din vecin\u0103tate, unde \u00eenot\u0103 iepure\u0219te timp de aproape o or\u0103; dup\u0103 care comisiunea fiscal\u0103, umilit\u0103 \u0219i ru\u0219inat\u0103, o rupse pe loc la fug\u0103, r\u0103sp\u00e2ndind pretutindeni, prin sate \u0219i ora\u0219e, prin mun\u021bi \u0219i prin c\u00e2mpii, un miros pestilen\u021bial fiscal\u201d. Se poate spune c\u0103 de aici provine oroarea de fisc.<\/p>\n\n\n\n Finalul e demn de basmul Fata mo\u0219ului \u0219i fata babei<\/em> \u0219i poate fi interpretat \u00een mai multe feluri: omul s-a stabilit \u00een satul natal, neav\u00e2nd cu el dec\u00e2t o g\u0103in\u0103 \u0219i s-a f\u0103cut \u201efolositor semenilor s\u0103i, \u00eenv\u0103\u021b\u00e2ndu-i arta mo\u0219itului\u201d, iar paralel cu familia \u00eentemeiat\u0103, se va apuca de crescut g\u0103ini, din rasa aceleia pe care a tot purtat-o cu el; \u00een mod absurd, va instaura, \u00een lumea galinaceelor, o nou\u0103 modalitate de a se perpetua, preluat\u0103 de la clasa mamiferelor (fapt care estompeaz\u0103 senza\u021bia de zoofilie conferit\u0103 de text), pentru situa\u021bia \u00een care ecloziunea ar \u00eenceta ca fenomen. Protagonistul se comport\u0103 ca un profet.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n 5. Emil Gayk, unicul civil<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n\n De\u0219i portretul lui nu este ie\u0219it din comun, totu\u0219i Emil Gayk face parte din mult tr\u00e2mbi\u021bata categorie om \/ pas\u0103re. Ascendentul lui autohton este P\u0103s\u0103ri \u2013 L\u0103\u021bi \u2013 Lungil\u0103, iar cel universal, banala ascu\u021bitoare sau guma de \u0219ters, aflat\u0103 la \u00eendem\u00e2na copiilor din clasele primare: \u201eGayk este singurul civil care poart\u0103 pe um\u0103rul drept un sus\u021bin\u0103tor de arm\u0103. El are g\u00e2tul totdeauna supt \u0219i moralul foarte ridicat. Nu poate fi ostil mult\u0103 vreme cuiva, dar din privirea-i piezi\u0219e, din direc\u021biunea ce ia uneori nasul s\u0103u ascu\u021bit, precum \u0219i din \u00eemprejurarea c\u0103 este aproape \u00een permanen\u021b\u0103 ciupit de v\u0103rsat \u0219i cu unghiile net\u0103iate, \u00ee\u021bi face impresia c\u0103 este \u00een tot momentul gata s\u0103 sar\u0103 pe tine pentru a te ciuguli. Ascu\u021bit bine la ambele capete \u0219i \u00eencovoiat ca un arc, Gayk st\u0103 totdeauna pu\u021bin aplecat \u00eenainte, astfel c\u0103 poate u\u0219or domina \u00eemprejurimile. \u021aine s\u0103 fie bine preg\u0103tit pentru orice eventualitate, \u0219i de aceea doarme numai \u00een frac \u0219i m\u0103nu\u0219i albe, p\u0103str\u00e2nd ascunse sub pern\u0103 o not\u0103 diplomatic\u0103, o cantitate respectabil\u0103 de pesme\u021bi \u0219i\u2026 o mitralier\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n Emil Gayk manifest\u0103 interes pentru universul minimal, pe care-l poate cuprinde cu privirea. El are preten\u021bie dominatoare fa\u021b\u0103 de orice. Nu se angajeaz\u0103 \u00een evenimente ample, dar provine dintr-un astfel de mediu al etichetei, c\u0103ruia-i datoreaz\u0103, oriunde ar fi, atitudinea re\u021binut\u0103 \u0219i vestm\u00e2ntul aristocrat. Paradoxal, expectativa evenimentului revelator pentru ceea ce el, Emil Gayk, vrea s\u0103 par\u0103, \u00eei perverte\u0219te straiul, c\u0103ruia nu-i men\u021bine str\u0103lucirea, din cauza insisten\u021bei de a se obi\u0219nui, din nou, cu textila \u0219i \u00een ceasurile de somn. Timpul pe care-l tr\u0103ie\u0219te nu-i adecvat \u00eenc\u0103 etal\u0103rii notei diplomatice, de care totu\u0219i dispune. Artificiul auctorial deplaseaz\u0103 aten\u021bia lectorului, de la elementele unui cadru veridic, la altul spiritual. Jongleria artistic\u0103 vine firesc, datorit\u0103 polisemiei expresiei \u201enota diplomatic\u0103\u201d, interpretabil\u0103, \u00een plan abstract, ca atitudine, iar \u00een cel real, pe care se mizeaz\u0103 \u00een direc\u021bia absurd\u0103 a textului, ca simpl\u0103 foaie pe care s-a men\u021bionat ceva. Sensurile, \u00een general proprii cet\u0103\u021beanului, sunt deplasate cu facilitate de la acesta, la produsele alimentare, tocmai pentru a determina r\u00e2sul. Atributul \u201erespectabil\u0103\u201d pentru cantitate este pentru indivizii cu apetit culinar, ei pot vedea, astfel, o sum\u0103 de pesme\u021bi. \u00cen ochii lor, nu ar fi un determinant deplasat, ci numai pentru alteritatea comun\u0103.<\/p>\n\n\n\n Emil Gayk, omul pas\u0103re, dup\u0103 cum \u00eel categorise\u0219te N. Balot\u0103, reconsider\u0103 lumea numai din punctul lui de vedere, fiind gata s\u0103 ciuguleasc\u0103 ideile, diferite de ale lui, care o determin\u0103 s\u0103 fie a\u0219a cum o percepem noi \u0219i care pentru el sunt o surs\u0103 inepuizabil\u0103 de hran\u0103. El le ciugule\u0219te nu pentru a-l transforma, ci pentru a le depozita \u00een structura lui interioar\u0103, pentru a fi sigur c\u0103 nu se va mai lovi de ele \u00een plan exterior. Protagonistul este adeptul unei lumi care trebuie s\u0103-i permit\u0103 bizareria existen\u021bial\u0103, iar momentul (\u00een care va ie\u0219i \u00een frac pe strad\u0103) va fi primul \u00een era instaurat\u0103 de el pe planet\u0103.<\/p>\n\n\n\n Acumul\u00e2nd at\u00e2tea puncte de vedere, care, totu\u0219i, nu-l disloc\u0103 pe al lui, va exploda, la un moment. De aceea, el \u00eensu\u0219i este curios \u00een ce m\u0103sur\u0103 spa\u021biul (\u00een care tr\u0103ie\u0219te) se dezvolt\u0103 \u00een direc\u021bii adecvate firii lui expansive.<\/p>\n\n\n\n Ideea summumului deconspir\u0103 instan\u021ba auctorial\u0103 \u00een avans c\u0103tre a prinde nuan\u021be dintre cele mai subtile despre situa\u021bia reprezentat\u0103, de a completa un tablou exhaustiv de tip absurd. Pentru a se men\u021bine \u00een parametrii ace\u0219tia, ai unei realit\u0103\u021bi inegale, Emil Gayk trebuie s\u0103 aib\u0103 o condi\u021bie fizic\u0103 mai mult dec\u00e2t atletic\u0103, dublat\u0103 de un echilibru interior ferm, pentru c\u0103 el nu \u00eenoat\u0103 \u00een ap\u0103, ci \u00een direc\u021bia unui curent de idei, pentru care a optat: \u201eTimpul \u0219i-l petrece \u00eenot\u00e2nd continuu 23 de ore, \u00eens\u0103 numai \u00een direc\u021biunea nord-sud, de team\u0103 de a nu ie\u0219i din neutralitate. \u00cen ora liber\u0103 ce-i mai r\u0103m\u00e2ne se inspir\u0103 de la muze cu bocanci\u201d. Nu-i mai r\u0103m\u00e2ne prea mult timp de reflectat, dec\u00e2t o or\u0103, \u00een care alte idei \u00eei parvin, de la ni\u0219te muze non-lirice. \u00cenc\u0103 o dat\u0103, el refuz\u0103 implicarea \u00een tumultul mundan. \u00cenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea de a-\u0219i p\u0103stra direc\u021bia, oricum va fi fiind, e demn\u0103 de un ministru de externe. Rezultatul \u00eens\u0103 ar ilustra limpede unidimensionalitatea min\u021bii lui (e potrivit pentru progres, \u00een sensul de a accede \u00een sfera problemelor importante, dar scade \u00een privin\u021ba solu\u021bion\u0103rii lor – care nu ar \u00eensemna dec\u00e2t o perturbare a sectoarelor care le con\u021bin): \u201eA reu\u0219it \u00een cur\u00e2nd s\u0103 ne dea o nou\u0103 \u00eendrumare \u00een politica noastr\u0103 extern\u0103, emi\u021b\u00e2nd cel dint\u00e2i \u0219i cu mult\u0103 autoritate p\u0103rerea c\u0103 trebuie s\u0103 lu\u0103m pe transilv\u0103neni f\u0103r\u0103 Transilvania; sus\u021bine \u00eens\u0103 c\u0103 trebuie cu orice pre\u021b s\u0103 ob\u021binem prin interven\u021bia Vaticanului N\u0103s\u0103udul cu trei kilometri, kilometri situa\u021bi nu \u00eens\u0103 \u00eemprejur, ci alinia\u021bi unul l\u00e2ng\u0103 altul, \u00een lungime al\u0103turi de ora\u0219 \u0219i cu direc\u021bia spre ducatul de Luxemburg, ca semn de admonestare pentru c\u0103 a permis s\u0103 i se violeze neutralitatea de armatele germane\u201d. Tot ceea ce se leag\u0103 \u00een mod ingenios este desf\u0103cut, ulterior, prin \u201esolu\u021bia\u201d adoptabil\u0103.<\/p>\n\n\n\n Dincolo de \u00eendeletnicirea a\u0219a-zis politic\u0103, Emil Gayk, at\u00e2rn\u00e2nd de un vag instinct patern, \u00ee\u0219i \u00eenfiaz\u0103 nepoata. Lucrurile care \u00eempestri\u021beaz\u0103 inten\u021bia lui pozitiv\u0103, luate la un loc, vor compromite demersul, care numai \u00eenfiere nu \u00eenseamn\u0103. \u00cen primul r\u00e2nd, pentru a fi tutore, c\u00e2nd totu\u0219i faptul s-ar fi \u00eent\u00e2mplat, ar fi trebuit s\u0103 aib\u0103 o v\u00e2rst\u0103 adecvat\u0103 procesului de adop\u021bie, ori el \u00eenc\u0103 era elev. V\u00e2rstele celor doi, ale \u00eenfietorului \u0219i ale adoptivei, se deduc din ocupa\u021biile men\u021bionate: \u201eGayk nu are copii. A adoptat \u00eens\u0103 pe c\u00e2nd era \u00eenc\u0103 elev \u00een gimnaziu pe o nepoat\u0103 a sa, \u00een momentul c\u00e2nd aceasta lucra la gherghef\u201d. Nuan\u021bele care ar certifica posibilitatea provin din calitatea celor doi, \u00een planurile \u0219colar \u0219i familial, adic\u0103 Emil Gayk s\u0103 fi fost repetent, astfel \u00eenc\u00e2t, la manifestarea inten\u021biei de \u00eenfiere, s\u0103 fi avut v\u00e2rsta admis\u0103 pentru a\u0219a ceva, iar nepoata trebuie s\u0103 se fi apucat mai t\u00e2rziu de cusut la gherghef.<\/p>\n\n\n\n Ne-am a\u0219tepta ca preocup\u0103ri demne de aten\u021bie, precum aceea de autodidact, s\u0103 fie etalate cu seriozitate, dar autorul obi\u0219nuie\u0219te s\u0103 adauge e\u0219ecul \u00een coada ac\u021biunilor, de orice tip, ale personajelor; oricum, le transfer\u0103 \u00eencerc\u0103rile ample, \u00een vibra\u021bii abia perceptibile \u00een planul pretins, dar fire\u0219ti \u00een dimensiunea \u00een care au fost deviate, pentru amuzament sau \u00een virtutea inten\u021biei de a promova o nou\u0103 scriitur\u0103, conform\u0103 efervescen\u021bei ambientale. <\/p>\n\n\n\n Abilitatea fundamental\u0103 a lui Urmuz este de a interfera detalii ale diferitelor sectoare, acolo unde polisemia cuvintelor permite interven\u021bia fix a acelui detaliu care schimb\u0103 firul narativ, dintr-un plan real, \u00een altul abstract, al conjecturii, sau viceversa. \u00cen domeniul artelor plastice, personajele s-ar integra \u00een cubism, pentru c\u0103 ele sunt concre\u021bionate din petice, precum pi\u021bigoiul din povestirea lui Mihail Sadoveanu.<\/p>\n\n\n\n De pild\u0103, vocabula \u201ecultur\u0103\u201d, de\u0219i exprim\u0103 acela\u0219i sens, este utilizat\u0103 \u00een cel pu\u021bin dou\u0103 domenii antagonice, instruc\u021bia \u0219i agricultura. Urmuz \u00ee\u0219i descalific\u0103 eroii cu lejeritate, deplas\u00e2ndu-i din lumea unde erau susceptibili de randament ridicat, \u00een alta diferit\u0103, a unor capacit\u0103\u021bi energofage, distincte de acelea exercitate anterior \u0219i bazate pe reflec\u021bie. Astfel, foarte \u201es\u00e2rguincioas\u0103, aceast\u0103 nepoat\u0103 a sa ajunge \u00een scurt timp la maturitate \u0219i, observ\u00e2nd \u00eentr-una din zile c\u0103 a reu\u0219it s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 o cultur\u0103 general\u0103, a cerut iubitului s\u0103u unchi s\u0103 o libereze din pension \u0219i s\u0103 fie acas\u0103 la c\u00e2mp\u201d. \u00cen fraz\u0103, este comprimat un \u00eentreg fatum. \u00cen substrat, se \u00eenregistreaz\u0103 un afront la adresa tradi\u021bionali\u0219tilor care apelau la un idilism exagerat \u00een opera lor, \u00een reprezentarea \u021b\u0103ranului rom\u00e2n.<\/p>\n\n\n\n Tranzi\u021bia de la pension la munca de c\u00e2mp o schimb\u0103 pe fat\u0103, care \u00eencepe s\u0103 aspire la deschideri noi. Ea a \u021b\u00e2\u0219nit ca dintr-o cutie \u0219i, \u00een virtutea av\u00e2ntului dob\u00e2ndit, nu-\u0219i reg\u0103se\u0219te mul\u021bumirea, dec\u00e2t \u00eentr-o escapad\u0103 perpetu\u0103, \u00eens\u0103 unchiul (cu nume de pilot american, Emil Gayk), cel care i-a facilitat \u201ezborul\u201d, o reprim\u0103 \u00een afirmarea \u00een concret a propriei libert\u0103\u021bi. Germenii eroilor de tip \u201etransformers\u201d, la mod\u0103 \u00een cinematografia actual\u0103, se reg\u0103sesc \u00een prefacerile atitudinale suportate de c\u0103tre t\u00e2n\u0103r\u0103: uneori, ea se comport\u0103 ca o fiin\u021b\u0103 neajutorat\u0103, alteori pare a simboliza soarta unei patrii limitate \u00een contextul politic european. <\/p>\n\n\n\n Eul narativ schimb\u0103 macazul textului, c\u00e2nd solicit\u0103, \u00eentr-un discurs politico \u2013 diplomatic, drepturi pentru \u021bar\u0103 sau c\u00e2nd ironizeaz\u0103 superficialitatea juvenil\u0103: \u201eFoarte s\u00e2rguitoare \u0219i con\u0219tiincioas\u0103, aceast\u0103 nepoat\u0103 a sa ajunge \u00een scurt timp la maturitate \u0219i, observ\u00e2nd \u00eentr-una din zile c\u0103 a reu\u0219it s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 o cultur\u0103 general\u0103, a cerut iubitului s\u0103u unchi s\u0103 o libereze din pension \u0219i s\u0103 fie acas\u0103 la c\u00e2mp\u2026 \u00cencurajat\u0103 c\u0103 a fost at\u00e2t de u\u0219or satisf\u0103cut\u0103, ea nu preget\u0103 mai t\u00e2rziu s\u0103 cear\u0103 s\u0103 i se garanteze \u0219i accesul la mare. Gayk atunci, drept orice r\u0103spuns, s\u0103ri brusc asupra ei \u0219i o ciuguli de nenum\u0103rate ori; ceea ce-d\u00e2nsa g\u0103sind c\u0103 i s-a f\u0103cut contra oric\u0103rui uz interna\u021bional \u0219i f\u0103r\u0103 nici un aviz prealabil, se consider\u0103 \u00een stare de r\u0103zboi, r\u0103zboi care \u00eei \u021binur\u0103 angaja\u021bi mai mult ca trei ani de zile \u0219i pe un front de aproape de \u0219apte sute de kilometri\u201d.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n 6. Fuchsiada. Poem eroico-erotic \u0219i muzical, \u00een proz\u0103<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n\n Fuchsiada. <\/em><\/strong>Poem eroico-erotic \u0219i muzical, \u00een proz\u0103<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n\n <\/em>Originalitatea lui Urmuz const\u0103 \u00een devierea sensului de ansamblu al frazei, \u00een direc\u021bia semantic\u0103 a unuia dintre acele cuvinte, eligibile a-l reprezenta \u0219i a-i satisface pornirea imaginativ\u0103 a acelui moment de elaborare. Cumva scrierea lui este din sfera ciberneticii: proiecteaz\u0103 un portret, dup\u0103 care se va referi la multiplele \u00eensu\u0219iri ale acestuia, storc\u00e2ndu-l de vibra\u021bie. <\/p>\n\n\n\n Urmuz a fost fascinat de epopeea lui I. B. Deleanu, a c\u0103rei replic\u0103 este Fuchsiada<\/em>. Poem eroico-erotic \u0219i muzical, \u00een proz\u0103<\/em>, cel pu\u021bin \u00een subtitlu. Fuchs, protagonistul poemului \u00een proz\u0103, este surprins \u00een latura lui de muzician; na\u0219terea lui ca muzician \u201eprin una din urechile bunicii sale, mama sa neav\u00e2nd de loc ureche muzical\u0103\u201d nu se justific\u0103, \u00een plan logic, dec\u00e2t prin urm\u0103rirea acelor nuan\u021be, care, la un loc, contureaz\u0103 imaginea unui personaj devotat muzicii ori \u00eentr-o ureche, anume c\u0103 el are aceast\u0103 impresie despre el. Capacitatea de a se fi revendicat din sfera voca\u021biilor bunicii materne aduce aminte de C\u0103nu\u021b\u0103 om sucit, care se va fi n\u0103scut \u00een ceasul dorit de el, nu de providen\u021b\u0103: \u201eFuchs nu a fost f\u0103cut chiar de mama sa… La \u00eenceput, c\u00e2nd a luat fiin\u021b\u0103, nu a fost nici v\u0103zut, ci a fost numai auzit, c\u0103ci Fuchs c\u00e2nd a luat na\u0219tere a preferat s\u0103 ias\u0103 prin una din urechile bunicii sale, mama sa neav\u00e2nd de loc ureche muzical\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n Urmuz \u00ee\u0219i modeleaz\u0103 personajele \u00een perimetrul nuan\u021belor, ca un sculptor. Atitudinile specifice lui Fuchs, a c\u0103rui sonoritate denominativ\u0103 aminte\u0219te de instrumentul aflat \u00een recuzita femeilor torc\u0103toare, \u00eel transcend fizic \u0219i-i devin dimensiune existen\u021bial\u0103, fiind cizelate minu\u021bios, cu ajutorul peni\u021bei, de c\u0103tre autor. \u00cenclina\u021bia muzical\u0103 e at\u00e2t de puternic\u0103, \u00eenc\u00e2t se duce \u201edirect la Conservator\u201d. El este proiectat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 numai pentru muzic\u0103, fapt subliniat metaforic prin conferirea unei structuri noi, de sunete, \u00een locul aceleia anatomice. Destinul care i s-a conferit, derivat \u00een special de la traseul \u00een via\u021b\u0103 al bunicii, meloman\u0103 \u00eenn\u0103scut\u0103, \u00eel plaseaz\u0103 pe Fuchs \u00een galeria eroilor din tragediile grece\u0219ti, care, oric\u00e2t de mult se str\u0103duiesc, nu reu\u0219esc s\u0103-\u0219i devanseze predestinarea. Fuchs este imperfect, chiar \u00een dimensiunea sonor\u0103 \u00een care s-a retras. Perioada fireasc\u0103 de formare asidu\u0103 e tradus\u0103 metaforic printr-o expectativ\u0103 \u00eendelungat\u0103, ascuns \u00een carcasa unui pian: \u201eDup\u0103 aceea Fuchs se duse direct la Conservator… Aci lu\u0103 forma de acord perfect \u0219i dup\u0103 ce, din modestie de artist, st\u0103tu mai \u00eent\u00e2i trei ani ascuns \u00een fundul unui pian, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eel \u0219tie nimeni, ie\u0219i la suprafa\u021b\u0103 \u0219i \u00een c\u00e2teva minute termin\u0103 de studiat armonia \u0219i contrapunctul \u0219i absolvi cursul de piano… Apoi se dete jos, dar, \u00een contra tuturor a\u0219tept\u0103rilor sale, constat\u0103 cu regret c\u0103 dou\u0103 din sunetele ce \u00eel compuneau, alter\u00e2ndu-se prin trecere de timp, degeneraser\u0103: unul, \u00een o pereche de must\u0103\u021bi cu ochelari dup\u0103 ureche, iar altul, \u00een o umbrel\u0103 – cari \u00eempreun\u0103 cu un sol diez ce \u00eei mai r\u0103mase, d\u0103dur\u0103 lui Fuchs forma precis\u0103, alegoric\u0103 \u0219i definitiv\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n Fiind mai aproape de z\u0103mislire dec\u00e2t Adam, care dob\u00e2ndise o experien\u021b\u0103 a fericirii, a r\u0103sf\u0103\u021bului (totu\u0219i limitat) \u00een Eden, Fuchs d\u0103 curs sentimentului de pudoare: \u201eMai t\u00e2rziu, la pubertate – zice-se – \u00eei mai crescu lui Fuchs \u0219i un fel de organe genitale cari erau numai o t\u00e2n\u0103r\u0103 \u0219i exuberant\u0103 frunz\u0103 de vi\u021b\u0103, c\u0103ci era din firea lui afar\u0103 din cale de ru\u0219inos \u0219i nu ar fi permis, \u00een ruptul capului, dec\u00e2t cel mult o frunz\u0103 sau o floare\u201d. Evident, prima reac\u021bie a cititorului este de a z\u00e2mbi, apoi de a \u00een\u021belege o asemenea virtualitate, dar nu trebuie pierdut din vedere faptul c\u0103 ac\u021biunea se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00eentr-un spa\u021biu permisibil metamorfozelor generate de aspira\u021biile subiectului uman. Punerea \u00een paralel a reprezent\u0103rilor iconice ale cuplului primordial, cu ipostaza ancombrant\u0103 \u00een care se reg\u0103se\u0219te Fuchs ne direc\u021bioneaz\u0103 \u00eenspre factorul genezei biblice, de\u0219i mul\u021bi dintre lectori ar considera temeritatea artistic\u0103 de tip avangardist ca blasfemie. \u00cen cuno\u0219tin\u021b\u0103 de cauz\u0103 fa\u021b\u0103 de a\u0219tept\u0103rile publicului \u0219i pentru a nu r\u0103m\u00e2ne indicibil, autorul face o concesie cu sine \u0219i nu impune drept realitate imuabil\u0103 contextul inventat de el, consider\u00e2ndu-l mereu probabil. Sau cel pu\u021bin a\u0219a pare, pentru c\u0103 verbul de zicere \u201ecred\u201d, utilizat \u00een coada frazelor, implic\u0103 o dubl\u0103 semantic\u0103: pe de o parte, exprim\u0103 \u00eendoiala naratorului fa\u021b\u0103 de constitu\u021bia sonor\u0103 a unui om (care-\u0219i semnaleaz\u0103 propria simplitate cu o frunz\u0103), iar pe de alt\u0103 parte, instituie impresia unei veracit\u0103\u021bi auzite de la al\u021bii, precum Ion Creang\u0103 \u00een finalul basmului Povestea lui Harap \u2013 Alb <\/em>\u0219i nu doar aici (\u201e\u0218i mai fost-au pofti\u021bi \u00eenc\u0103: crai, cr\u0103iese \u0219i-mp\u0103ra\u021bi, oameni \u00een seam\u0103 b\u0103ga\u021bi, \u0219-un p\u0103cat de povestar, f\u0103r\u0103 bani \u00een buzunar. Veselie mare \u00eentre to\u021bi era, chiar \u0219i s\u0103r\u0103cimea osp\u0103ta \u0219i bea!\u201d).<\/p>\n\n\n\n Prin Fuchs, care este st\u0103p\u00e2nit de aspira\u021bia la autosuficien\u021b\u0103 \u0219i dispus a da prima b\u0103t\u0103lie contra propriei naturi, Urmuz realizeaz\u0103 prototipul soldatului universal. \u00cen mod bizar, semnele alc\u0103tuirii morale apar concomitent cu tr\u0103s\u0103turile fizice (care, la r\u00e2ndul lor, pretind func\u021bii), pentru c\u0103 sunt tr\u0103ite cu intensitate. Prima abilitatea care-l a\u0219eaz\u0103 \u00een r\u00e2ndul eroilor de film este aceea de a-\u0219i controla el \u00eensu\u0219i dezvoltarea fizic\u0103, secundo: propensiunea hermafrodit\u0103 \u0219i aceea de a-\u0219i lua hrana din masa propriului corp, precum naufragiatul Nastratin Hogea: \u201eAceast\u0103 frunz\u0103 \u00eei mai serve\u0219te \u0219i ca hran\u0103 cotidian\u0103 – se crede. Artistul o absoarbe \u00een fiecare sear\u0103 \u00eenainte de culcare, apoi intr\u0103 lini\u0219tit \u00een fundul umbrelei sale \u0219i, dup\u0103 ce se \u00eencuie bine cu dou\u0103 chei muzicale, adoarme dus pe portative \u0219i leg\u0103nat pe aripi de armonii angelice, acaparat de visuri auzite p\u00e2n\u0103 a doua zi, c\u00e2nd – ru\u0219inos cum este – nu iese din umbrel\u0103 p\u00e2n\u0103 nu i-a crescut alt\u0103 frunz\u0103 \u00een loc\u201d. Asimilat\u0103, frunza se transform\u0103 \u00eentr-un fenomen meteorologic precum ploaia de care protagonistul se fere\u0219te ca de orice intemperie, sub umbrel\u0103, fiindc\u0103, din punct de vedere logic, se poate: condi\u021bia de artist este separat\u0103, \u00een viziunea auctorial\u0103, de aceea uman\u0103 (cu nevoi fizice etc.). Ca \u00een orice situa\u021bie narativ\u0103 imaginat\u0103 de Urmuz, faptul se absolutizeaz\u0103: Fuchs reu\u0219e\u0219te s\u0103 se refugieze cu totul, ba \u00eenc\u0103 a se \u00eencuia cu dou\u0103 chei \u201emuzicale\u201d. Vocabula \u201emuzicale\u201d conserv\u0103 ac\u021biunea \u00een perimetrul viu al realit\u0103\u021bii prin atragerea aten\u021biei asupra voca\u021biei artistice a protagonistului, ceea ce valideaz\u0103 nuan\u021bele fantaste, care altfel nu ar fi credibile. De fapt, Fuchs, care se debaraseaz\u0103 de atributele complementare unui personaj clasic, \u00ee\u0219i tr\u0103ie\u0219te acele fobii care, fiind indomptabile, \u00eel impulsioneaz\u0103 deseori s\u0103 alterneze instan\u021bele dublei st\u0103ri, de om \u0219i de artist.<\/p>\n\n\n\n Fuchs este un personaj chiar fericit, \u00een primul r\u00e2nd datorit\u0103 controlului pe care-l de\u021bine asupra dezvolt\u0103rii sale fizice, apoi, el tr\u0103ie\u0219te \u00eentr-un univers de-a dreptul muzicesc, propice \u00eenclina\u021biei native. De asemenea, instrumentele muzicale \u00eei confer\u0103 satisfac\u021bie locomotoare: numai prin simpla ap\u0103sare a pedalelor de la piane, f\u0103r\u0103 a depune alt efort, ajunge s\u0103 tranziteze cartierele ora\u0219ului, nu doar spa\u021bial, precum un driver la volanul automobilului sau F\u0103t \u2013 Frumos pe calul n\u0103zdr\u0103van, dar \u0219i temporal. Manevra, aplicat\u0103 cu dublu scop – respectarea orelor de lini\u0219te \u0219i men\u021binerea p\u0103rerii sale despre sine, de a fi, \u00een orice \u00eemprejurare, un individ cuminte – , \u00eel deplaseaz\u0103, pe calea ideilor inspirate de istorie, la momentul fix\u0103rii numelui capitalei, c\u00e2nd \u00eemp\u0103ratul Traian a dat o sugestie locativ\u0103 p\u0103storului Bucur: \u201eFarmecul misterios al nop\u021bii, cu armoniile sale, cu acele \u0219oapte, pare-c\u0103 venite din alt\u0103 lume, cari dau visarea \u0219i melancolia, \u00eel impresionar\u0103 pe Fuchs \u00eentr-at\u00e2ta \u00eenc\u00e2t – \u00een extaz -dup\u0103 ce pedal\u0103 trei ore la piano, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a c\u00e2nta, de team\u0103 a nu turbura lini\u0219tea nop\u021bii, ajunse, gra\u021bie acestui bizar mijloc de locomo\u021biune, p\u00e2n\u0103 \u00eentr-un cartier \u00eentunecos, \u00eenspre care, f\u0103r\u0103 voia lui, o putere tainic\u0103 \u00eel atr\u0103gea – gurile rele spun c\u0103 \u00een chiar acea strad\u0103 celebr\u0103 pe care bunul \u00eemp\u0103rat Traian, dup\u0103 consiliul tat\u0103lui s\u0103u Nerva, a indicat-o naivului p\u0103stor Bucur s\u0103 o a\u0219eze cea dint\u00e2i, c\u00e2nd a \u00eentemeiat ora\u0219ul ce \u00eei poart\u0103 numele\u201d. <\/p>\n\n\n\n \u00cen dimensiunea liric\u0103 a textului, Venera, zei\u021ba dragostei la romani, devine Sf\u00e2nta Vineri. Aptitudinea sacrat\u0103 se vede \u00een slujitoarele ei care, fermecate de melodia neauzit\u0103, dar dedus\u0103 din agitarea la pedale a muzicianului, \u00eei cer acestuia dragoste platonic\u0103. Identific\u0103m elementele unui episod din epopeea Odiseea<\/em>, c\u00e2nd sirenele au capacitatea de a-i vr\u0103ji prin c\u00e2ntec pe navigatori, dar, de aceast\u0103 dat\u0103, episodul este inversat, pentru c\u0103 exponentele iubirii senzoriale (\u00een suit\u0103) sunt atrase de o melodie interpretat\u0103 prin gesturi \u0219i nici m\u0103car fredonat\u0103 \u2013 acesta ar fi semnul trecerii de la o lume la alta, de la acea lume numit\u0103 \u201eveche\u201d de Eminescu \u00een Venere \u0219i Madon\u0103<\/em>, la cea cre\u0219tin\u0103. Schimbul de \u0219tafet\u0103 se face aproape \u00een surdin\u0103 \u0219i este posibil datorit\u0103 anvergurii pe care \u0219i-o asum\u0103 protagonistul, post\u00e2nd drept profet al unei societ\u0103\u021bi patriarhale. Cadrul permisibil transferului de atuuri este romantic, similar celui din nuvela fantastic\u0103 S\u0103rmanul Dionis<\/em>: \u201eDeodat\u0103 mai multe slujitoare terestre ale Venerei, servitoare umile la altarul amorului, \u00eembr\u0103cate \u00een alb-str\u0103veziu, cu buzele \u00eencarminate \u0219i ochii umbri\u021bi, \u00eenconjurar\u0103 pe Fuchs din toate p\u0103r\u021bile. Era o superb\u0103 noapte de var\u0103. \u00cemprejur, c\u00e2ntece \u0219i veselie, \u0219oapte dulci \u0219i armonie… Vestalele pl\u0103cerii \u00eel primir\u0103 pe artist cu flori, cu \u0219ervete artistic brodate \u0219i cu interesante ibrice \u0219i ligheane de bronz pline cu ap\u0103 aromatizat\u0103. Toate strigau, care mai de care: <Drag\u0103 Fuchs, d\u0103-mi dragostea ta imaterial\u0103! O, Fuchs, tu e\u0219ti singurul care \u0219tii s\u0103 ne iube\u0219ti curat!>; iar parc\u0103 m\u00e2nate de unul \u0219i acela\u0219i g\u00e2nd terminar\u0103 \u00een cor: <Drag\u0103 Fuchs, c\u00e2nt\u0103 o sonat\u0103!>\u201d.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n 7. Ismail \u0219i Turnavitu<\/em>, o antinuvel\u0103<\/strong><\/p>\n\n\n\n Portretul lui Ismail pare a-l continua pe acela al lui Lefter Popescu, un om transfigurat de e\u0219ecul la milimetru al demersului multiplu, de a-\u0219i fi valorificat biletele de loterie: \u201eIsma\u00efl este compus din ochi, favori\u021bi \u0219i rochie \u0219i se g\u0103se\u0219te ast\u0103zi cu foarte mare greutate\u201d. Favori\u021bii ar fi un semn al emfazei determinate de posibilitatea iminent\u0103 a c\u00e2\u0219tigului, al unui anume fel de a se fi purtat ulterior, dac\u0103 suma de bani i-ar fi ajuns \u00een buzunare. Rochia e un deghizament pentru situa\u021bia tr\u0103it\u0103, de-a dreptul ridicol\u0103. Raritatea unui astfel de personaj de asemenea este dat\u0103 de conjunctura \u00een care a fost pus. Adunate \u00een dreptul lui Ismail, nume de turc, al unuia care nu ar fi \u00een\u021beles ceea ce a citit din bilete, toate aceste am\u0103nunte reclam\u0103 un personaj din galeria inadapta\u021bilor la o cultur\u0103 sau la o comunitate, alienat\u0103 celei natale. Ata\u0219amentul afectiv de un animal s\u0103-i spunem de companie e prezentat drept unul la propriu, dup\u0103 ce deja se configurase impresia unui atribut afectiv (devenit efectiv).<\/p>\n\n\n\n Odgonul de vapor contrasteaz\u0103 vizibil cu dimensiunile viezurelui. Astfel, imaginea sugereaz\u0103 supu\u0219enie obligat\u0103 a viet\u0103\u021bii s\u0103lbatice (nu are ce s\u0103 mai fac\u0103, sufocat\u0103 de fr\u00e2nghie), dar, \u00een acela\u0219i timp, \u0219i distan\u021ba dintre animal \u0219i om, niciodat\u0103 compensat\u0103. Recuzita \u00een care este reprezentat Ismail se potrive\u0219te viziunii, probabil \u0219i pentru ca, la un moment dat, omul s\u0103 scape de ridicolul situa\u021biei, s\u0103 ascund\u0103 animalul sub rochie, precum niciodat\u0103 nu l-ar fi avut l\u00e2ng\u0103 sine.<\/p>\n\n\n\n Turnavitu, al c\u0103rui nume \u00eenseamn\u0103 \u201eturnat \u00een via\u021b\u0103\u201d, din lumea mecanicist\u0103, c\u0103reia \u00eei apar\u021binea de ceva timp, astfel \u00eenc\u00e2t acumulase orice ar fi putut \u00eencleia piesele unui aparat de aer condi\u021bionat, beneficiaz\u0103 cel mai mult, din acest tandem cu Ismail, de simpatia autorului, fiind previzionat, \u00een scurt timp, ca om \u0219i \u00een circumstan\u021be mai degrab\u0103 favorabile dec\u00e2t rizibile. Umanizarea lui este at\u00e2t de clar\u0103, \u00eenc\u00e2t devine vulnerabil \u00een fa\u021ba unei boli molipsitoare ca r\u0103ceala \u0219i nici nu se \u00eempac\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, cu Ismail, cumva partener \u00een afaceri extrem de ermetice pe acest considerent, al periclit\u0103rii animalelor de companie. Drumurile lor se despart, finalul consfin\u021bind pe \u00eendelete apartenen\u021ba lui Ismail la lumea animal\u0103 (extrem de prolific\u0103), precum viru\u0219ii care o afecteaz\u0103, iar pe cea a lui Turnavitu, la a fiarelor \u00een mi\u0219care, un robot c\u0103ruia i s-a g\u0103sit \u00een sf\u00e2r\u0219it o firav\u0103 suflare de fiin\u021b\u0103 pe seama c\u0103reia s\u0103 se \u00eentemeieze ca om, \u00een peisajul citadin.<\/p>\n\n\n\n \u00cen viziunea lui Crohm\u0103lniceanu, Ismail \u0219i Turnavitu<\/em> \u201ee antinuvel\u0103 social\u0103 pe tema dependen\u021belor economico-morale\u201d, iar \u201eoriginal este \u0219i tipul de univers grotesc pe care-l creeaz\u0103 Urmuz. \u00cen ciuda naturii ei insolite, lumea lui ne izbe\u0219te printr-un aer de familiaritate tulbur\u0103toare, Ismail r\u0103t\u0103ce\u0219te \u00een fiecare zi pe strada Arionoaiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n 8. <\/p>\n\n\n\n P\u00e2lnia \u0219i Stamate<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n\n \u00censo\u021bit de men\u021biunea \u201eRoman \u00een patru p\u0103r\u021bi\u201d, P\u00e2lnia \u0219i Stamate<\/em> decaleaz\u0103 importan\u021ba unui instrument ca p\u00e2lnia, de numele de familie Stamate (pe care, printr-un calambur, l-am traduce: om care st\u0103 mat, \u00eenchis \u00een sine, iar leg\u0103tura cu exteriorul \u0219i-o asigur\u0103 prin auz, manipul\u00e2nd o p\u00e2lnie mai mare dec\u00e2t aceea anexat\u0103 gramofonului, at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t poate deveni chiar p\u00e2rtie de alunecare a protagonistului \u00een alt\u0103 dimensiune, a unei lumi liliputane sau gigantice). Conform DEX<\/em>, Stamate semnific\u0103, \u00eentre altele, \u201ecu schimb\u201d etc.<\/p>\n\n\n\n Stamate, locatarul apartamentului, nu prime\u0219te oaspe\u021bi, dec\u00e2t dac\u0103, prin absurd, unul dintre ace\u0219tia apeleaz\u0103 soneria terasei: \u201eUn apartament bine aerisit, compus din trei \u00eenc\u0103peri principale, av\u00e2nd teras\u0103 cu geaml\u00e2c \u0219i sonerie. \u00cen fa\u021b\u0103, salonul somptuos, al c\u0103rui perete din fund este ocupat de o bibliotec\u0103 de stejar masiv, totdeauna str\u00e2ns \u00eenf\u0103\u0219urat\u0103 \u00een cearceafuri ude…\u201d. Cearceafurile ude, care \u00eenf\u0103\u0219oar\u0103 biblioteca, stopeaz\u0103 eventuala dezvoltare a \u201estejarului masiv\u201d (material din care biblioteca este z\u0103mislit\u0103). \u00cen natur\u0103, stejarului \u00eei este favorabil\u0103 ploaia, \u00eel fortific\u0103, pe c\u00e2nd \u00een stadiul de element decorativ, transformat \u00een dulap etc., \u00eel pericliteaz\u0103, dar inten\u021bia scriitorului este de a sublinia, \u00eentr-un mediu absurd, posibilitatea amplific\u0103rii bibliotecii la propriu, c\u0103reia-i fixeaz\u0103 o limit\u0103, anume str\u00e2nsoarea exercitat\u0103 de cordonul de cearceafuri (un fel de cordon ombilical, ale c\u0103rui misiuni asigur\u0103 via\u021ba f\u0103tului, precum \u0219i posibilitatea de a rezida \u00een interiorul p\u00e2ntecului matern, tot astfel \u2013 biblioteca \u00een dimensiunea la care a fost proiectat\u0103).<\/p>\n\n\n\n O parte a universului casnic e transformat\u0103 \u00een calcule, transpare ca o imagine a acestora. Termenul \u201emas\u0103\u201d reprezint\u0103 orice obiect din lume, c\u0103ruia i s-au calculat parametrii necesari (ce dimensiune s\u0103 aib\u0103, greutate etc.) pentru a sus\u021bine alte lucruri. \u201eMas\u0103\u201d este o no\u021biune care se materializeaz\u0103 \u00een realitate \u00een mod treptat, prin acele obiecte \u00een stare s\u0103 le sus\u021bin\u0103 (\u0219i care ar fi adecvate interiorului de cas\u0103): \u201eO mas\u0103 f\u0103r\u0103 picioare, bazat\u0103 pe calcule \u0219i probabilit\u0103\u021bi, suport\u0103 un vas ce con\u021bine esen\u021ba etern\u0103 a lucrului \u00een sine, un c\u0103\u021bel de usturoi, o statuet\u0103 ce reprezint\u0103 un pop\u0103 (ardelenesc) \u021bin\u00e2nd \u00een m\u00e2n\u0103 o sintax\u0103 \u0219i… 20 de bani bac\u0219i\u0219… Restul nu prezint\u0103 nicio importan\u021b\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n Interesul naratorului e s\u0103 duc\u0103 la paroxism detaliile ambientale: ulterior etal\u0103rii acestora (\u00eempingerii \u00een realitate), le estompeaz\u0103, \u00een mod paradoxal, prin examinare profund\u0103, reinstal\u00e2ndu-le \u00een abstract (le \u00eenapoiaz\u0103 principiului originar, din care ar fi luat na\u0219tere, conform teoriei lui Platon, c\u0103 ideile sunt primordiale realit\u0103\u021bii). Dup\u0103 ce face efortul de a le materializa, le dematerializeaz\u0103 prin con\u021binutul lor. Vasul de pe mas\u0103 con\u021bine \u201eesen\u021ba lucrului \u00een sine\u201d, ceea ce \u00eenseamn\u0103, de fapt, c\u0103 esen\u021ba \u00eens\u0103\u0219i cuprinde vasul. Comicul \u201ederiv\u0103 din asocierea incongruent\u0103 a abstractului \u0219i a concretului\u201d (Nicolae Balot\u0103, Urmuz<\/em>, p. 53).<\/p>\n\n\n\n Stamate apar\u021bine unei lumi care \u00eenc\u0103 nu s-a n\u0103scut (acea lume tatonat\u0103 de Mircea Eliade, prin profesorul Georgescu, protagonistul nuvelei fantastice, La \u021big\u0103nci<\/em>), pentru c\u0103 lui \u00eei repugn\u0103 ideea c\u0103 omul se na\u0219te din maimu\u021b\u0103, teorie la mod\u0103, ori singura conexiune a casei cu exteriorul este un tub \u2013 poate o anticipare a televizorului pe l\u0103mpi \u2013 prin care \u201ese poate vedea, \u00een timpul nop\u021bii, cele \u0219apte emisfere ale lui Ptolemeu, iar \u00een timpul zilei doi oameni cum coboar\u0103 din maimu\u021b\u0103 \u0219i un \u0219ir finit de bame uscate, al\u0103turi de Auto-Kosmosul infinit \u0219i inutil\u201d. Stamate nu mai poate ie\u0219i din cas\u0103, dec\u00e2t dac\u0103 subscrie teoriei darwiniste, altfel e repudiat de societate; \u00een jurul casei lui, numai aceasta s-a vorbit, p\u00e2n\u0103 la \u00eentemeierea \u00een realitate a variantei discutate, derivarea omului dintr-o specie inferioar\u0103, din lan\u021bul trofic. Cu alt\u0103 viziune, nimeni nu mai iese \u00een strad\u0103. Textul sus\u021bine existen\u021ba omului adamic, manoper\u0103 a divinit\u0103\u021bii, nicidecum evoluat din maimu\u021b\u0103. Omul la care se refer\u0103 Urmuz nu exist\u0103 pentru contemporani sau, mai precis, pentru adep\u021bii evolu\u021bionismului. Spe\u021ba divin\u0103 a lui Stamate (c\u0103ruia nu i se confirm\u0103 starea civil\u0103) rezult\u0103 \u0219i din vecin\u0103tatea cu Auto-Kosmosul (care poate fi o metafor\u0103 pentru Dumnezeu, conform teoriei lui Kant – apari\u021bia \u0219i altor entit\u0103\u021bi supranaturale, odat\u0103 cu formarea planetelor, stelelor etc.). \u0218ansa cet\u0103\u021beanului Stamate de a intra \u00een vederile contemporanilor e tocmai acest Auto-Kosmos, idee plauzibil\u0103 ateilor, c\u0103 natura s-a format singur\u0103, de la sine. Viziunea autorului este antropocentric\u0103: odat\u0103 omul creat, e inutil\u0103 activitatea cosmosului, oricum, inferioar\u0103 ca vibra\u021bie aceleia divine.<\/p>\n\n\n\n A doua \u00eenc\u0103pere a apartamentului e perfect oriental\u0103: \u201eA doua \u00eenc\u0103pere, care formeaz\u0103 un interior turc, este decorat\u0103 cu mult fast \u0219i con\u021bine tot ceea ce luxul oriental are mai rar \u0219i mai fantastic… Nenum\u0103rate covoare de pre\u021b, sute de arme vechi, \u00eenc\u0103 p\u0103tate de s\u00e2nge eroic, c\u0103ptu\u0219esc colonadele s\u0103lii, iar imen\u0219ii ei pere\u021bi sunt, conform obiceiului oriental, sulemeni\u021bi \u00een fiecare diminea\u021b\u0103, alteori m\u0103sura\u021bi, \u00eentre timp, cu compasul pentru a nu sc\u0103dea la \u00eent\u00e2mplare\u201d. Dou\u0103 am\u0103nunte atrag aten\u021bia: petele de s\u00e2nge \u201eeroic\u201d, a c\u0103ror imagine trimite la istoria eclectic\u0103 a otomanilor, \u0219i activitatea, probabil a unui responsabil (Stamate \u00eensu\u0219i?) cu aceast\u0103 \u00eendeletnicire, de a se m\u0103sura pere\u021bii \u201ecu compasul pentru a nu sc\u0103dea la \u00eent\u00e2mplare\u201d. Luxul este explicabil, \u00eentruc\u00e2t proprietarul nu iese din cas\u0103, neav\u00e2nd vederi similare majorit\u0103\u021bii; astfel, el este nevoit s\u0103 compenseze autoclaustrarea cu obiecte exotice, pline de culoare, care s\u0103-i dea impresia c\u0103 este \u00een alt\u0103 \u021bar\u0103 (\u0219i \u00een alt timp). Interesante ar fi m\u0103surile de re\u00een\u0103l\u021bare a pere\u021bilor, \u00een cazul \u00een care ace\u0219tia ar sc\u0103dea \u00eentr-o parte, dar secven\u021ba pare numai de efect artistic, integrabil\u0103 \u00een absurd, nu ofer\u0103 solu\u021bii de corectare a mediului, de\u0219i posibilitatea deterior\u0103rii exist\u0103. De la acest lux, descris sub influen\u021b\u0103 balzacian\u0103, unghiul de vedere asupra lucrurilor se schimb\u0103. Imediat, este descris un spa\u021biu underground (la care accesul se face printr-o trap\u0103), ale c\u0103rui componente dau impresia unui mecanism minor, de m\u0103rimea unei cutii, care poate fi ac\u021bionat printr-o manivel\u0103 situat\u0103 \u00een cap\u0103t. Rostul manevrei este de a scoate la lumin\u0103 personaje liliputane, de teapa unor juc\u0103rii, de\u0219i polisemia contextual\u0103 bate \u00eenspre o semnifica\u021bie mai profund\u0103, anume aceea de a-i dezr\u0103d\u0103cina pe membrii familiei Stamate din mediul \u0219i mentalitatea lor \u0219i de a-i scoate \u00een lume. Ace\u0219tia \u00eens\u0103 zac \u00een camera aproape terifiant\u0103, lega\u021bi de un \u021b\u0103ru\u0219. Ilustrat\u0103 la modul propriu, prin aducerea \u00een discu\u021bie a unui element caracteristic, priponul, captivitatea comport\u0103 accente dramatice. Lega\u021bi de \u021b\u0103ru\u0219, membrii familiei par a face parte din regnul animal, sunt considera\u021bi din exterior ca dependen\u021bi de instincte \u0219i nu de o anumit\u0103 viziune de via\u021b\u0103: \u201eDe aici, printr-o trap\u0103 f\u0103cut\u0103 anume \u00een du\u0219umea, se ajunge, din partea st\u00e2ng\u0103, \u00een o subt-p\u0103m\u00e2nt\u0103 ce formeaz\u0103 sala de recep\u021bie, iar din partea dreapt\u0103, prin ajutorul unui c\u0103rucior pus \u00een mi\u0219care cu manivela, se p\u0103trunde \u00eentr-un canal r\u0103coros, al c\u0103ruia unul din capete nu se \u0219tie unde se termin\u0103, iar cel\u0103lalt, la partea opus\u0103, \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere scund\u0103, cu p\u0103m\u00e2nt pe jos \u0219i \u00een mijlocul c\u0103reia se afl\u0103 b\u0103tut un \u021b\u0103ru\u0219, de care se afl\u0103 legat\u0103 \u00eentreaga familie Stamate\u201d. Referitor la acest fragment, Ov. S. Crohm\u0103lniceanu scria: \u201eUrmuz procedeaz\u0103 ca Golem-ul din Praga, cu convingerea c\u0103 efectele catastrofice ale obedien\u021bei neimitate pe care o arat\u0103 acesta ruineaz\u0103 \u00eensu\u0219i principiul subordon\u0103rii voin\u021bei. Inevitabila descrip\u021bie de interior e \u00eempins\u0103 cu o viclean\u0103 cultivare a formelor curente la rezultate hilarizante\u201d. <\/p>\n\n\n\n \u00cen partea a doua a romanului, portretizarea eroilor \u201eurmeaz\u0103 o cale identic\u0103. Nu se neglijeaz\u0103 nimic, \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area, \u00eembr\u0103c\u0103mintea, schi\u021ba biografic\u0103, am\u0103nuntul psihic, gesturile caracteristice, totul \u00eens\u0103 conduc\u00e2nd c\u0103tre adunarea elementelor celor mai eteroclite \u00eentr-o \u00eenjghebare imposibil\u0103 \u0219i derizorie\u201d (Crohm\u0103lniceanu). <\/p>\n\n\n\n Lui Stamate, corpul \u00eensu\u0219i i se deformeaz\u0103 de la fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile interioare, a c\u0103ror cauz\u0103 este extern\u0103, \u00een dezbaterile avute \u00een \u201econsiliul comunal\u201d. El este \u201ede form\u0103 eliptic\u0103\u201d, precum luna m\u00e2ncat\u0103 de strigoi: este v\u0103zut de lume, din perspectiva a ceea ce se \u0219tie despre el, c\u0103 particip\u0103 \u00een mod efervescent la \u0219edin\u021be, aura care ar trebui s\u0103 i se acorde pentru spiritul combativ, de fapt i se ia. Lumea \u00een care a ajuns \u00ee\u0219i las\u0103 exponen\u021bii s\u0103 fie devora\u021bi la propriu de patimile lor caracteristice, un stadiu aproape traductibil prin expresia: \u201ece-i \u00een gu\u0219\u0103, – i \u0219i-n c\u0103pu\u0219\u0103\u201d, dar anterior unui astfel de stadiu, c\u00e2nd limita dintre embrion \u0219i f\u0103t este insesizabil\u0103. \u00cen acest univers, \u00ee\u0219i \u00eentinde Urmuz tentaculele imagina\u021biei, din curiozitate s\u0103 vad\u0103 ce ar putea ascunde etapa unui nou-n\u0103scut, ce ar fi dac\u0103 li s-ar putea citi g\u00e2ndurile pruncilor \/ copiilor.<\/p>\n\n\n\n Tot ceea ce protagonistului \u00eei este dat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, de la \u00eenceputul p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u00eei este \u00eenscris \u00een propriul sine, \u00een firea lui (care nu se schimb\u0103). Problemele de mai t\u00e2rziu (chiar din vremea c\u00e2nd va fi fiind el membru \u00een consiliul comunal de exemplu) \u00eel solicit\u0103 \u00eenc\u0103 din fa\u0219\u0103. El ca personaj nu evolueaz\u0103, fiind ab initio sub o anumit\u0103 presiune (a tuturor momentelor pe care le va tr\u0103i), un personaj compus numai din fiorul constant al evenimentelor (\u00eent\u00e2mpinate), un corpus aservit faptelor care-l \u0219i modeleaz\u0103 dimensional.<\/p>\n\n\n\n Supu\u0219enia oarb\u0103, fa\u021b\u0103 de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, nu numai fa\u021b\u0103 de oameni, reprezint\u0103 o tr\u0103s\u0103tur\u0103 a membrilor familiei Stamate. Personajele sunt derivate \u00eentr-adev\u0103r din mediul c\u0103rora le apar\u021bin. <\/p>\n\n\n\n Din vie\u021bile personajelor, Urmuz creeaz\u0103 o dimensiune ca o linie pe care mut\u0103 m\u0103rgeaua unui eveniment. De aceea, pentru autor nu e nicio problem\u0103 s\u0103 deplaseze momentul satisfacerii serviciului militar, de la 18 \u2013 19 de ani, v\u00e2rsta efectu\u0103rii lui, la cei patru ani. Linia vie\u021bii e trasat\u0103 la propriu \u00een universul imaginat de Urmuz, Pentru autor nu e nicio problem\u0103 s\u0103 deplaseze, ca pe a\u021b\u0103, evenimentele.<\/p>\n\n\n\n Stamate \u00ee\u0219i con\u0219tientizeaz\u0103 forma \u00een care se etaleaz\u0103, dar nu \u0219i calea just\u0103 de a se redresa, e cuprins de disperare \u0219i merge \u00eenainte, automat, ca un robot electrizat, f\u0103r\u0103 a-\u0219i asuma r\u0103gazul de a se aduna; totu\u0219i, vrea s\u0103 compenseze, prin a-\u0219i recompleta forma original\u0103, recurg\u00e2nd la ac\u021biuni specifice unei componente dintr-un malaxor. Ceilal\u021bi \u00eel iau \u00een serios. Ceea ce face Buffy, b\u0103iatul s\u0103u, e o consecu\u021bie fireasc\u0103 a cuiva angrenat \u00een acela\u0219i mecanism cu p\u0103rintele s\u0103u, dar, \u00een loc s\u0103 \u00eendep\u0103rteze resturile activit\u0103\u021bii acestuia undeva, la o groap\u0103 de gunoi, pare a le asimila: \u201eAcest om demn (Stamate, n.n.), unsuros \u0219i de form\u0103 aproape eliptic\u0103, din cauza nervozit\u0103\u021bii excesive la care a ajuns de pe urma ocupa\u021biilor ce le avea \u00een consiliul comunal, este silit s\u0103 mestece, mai toat\u0103 ziua, celuloid brut, pe care apoi \u00eel d\u0103 afar\u0103, f\u0103r\u00e2mi\u021bit \u0219i insalivat, asupra unicului s\u0103u copil, gras, blazat \u0219i \u00een etate de patru ani, numit Bufty… Micul b\u0103iat, din prea mult\u0103 pietate filial\u0103, pref\u0103c\u00e2ndu-se \u00eens\u0103 c\u0103 nu observ\u0103 nimic, t\u00e2r\u0103\u0219te o mic\u0103 targa, pe uscat, \u00een vreme ce mama sa, so\u021bia tuns\u0103 \u0219i legitim\u0103 a lui Stamate, ia parte la bucuria comun\u0103, compun\u00e2nd madrigale, semnate prin punere de deget\u201d. Eroii au o natur\u0103 dual\u0103, de oameni \u0219i de robo\u021bi. Buffy se joac\u0103, dar \u00eentr-un fel calculat, a\u0219tept\u00e2nd s\u0103 fie aprobat sau dezaprobat. Jocul lui este \u00eencurajat de mam\u0103. De fapt, Buffy se afl\u0103 \u00eentre un tat\u0103 absent spiritual \u0219i o mam\u0103 inofensiv\u0103, incult\u0103, care ea \u00eens\u0103\u0219i pare s\u0103 fi dat \u00een mintea copiilor.<\/p>\n\n\n\n Nirvana este anticamera mor\u021bii. Amplasamentul ei, la grani\u021ba dintre via\u021b\u0103 \u0219i moarte (c\u00e2nd sufletele trec \u00een lumea de apoi, uit\u00e2nd-o pe cea real\u0103), este sugerat prin nivelul atins de apa rev\u0103rsat\u0103 de la robinete, p\u00e2n\u0103 la nivelul ochilor acelora afla\u021bi \u00een sala de a\u0219teptare, apa fiind aproape s\u0103 le obtureze vederea asupra lumii reale.<\/p>\n\n\n\n Eroii \u201elui Urmuz \u00eencearc\u0103 \u00een diferite feluri s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 spa\u021biul limit\u0103 la care un destin al lor pare s\u0103-i condamne\u201d (N. Balot\u0103, Urmuz<\/em>, p. 61). Datorit\u0103 chefului de joac\u0103, ei nu resimt vecin\u0103tatea cu un spa\u021biu ie\u0219it din comun, comport\u00e2ndu-se ca o droaie de copii: \u201ese uit\u0103 tustrei cu benoclul, printr-o sp\u0103rtur\u0103 a canalului, \u00een Nirvana (care se afl\u0103 situat\u0103 \u00een aceea\u0219i circumscrip\u021bie cu d\u00e2n\u0219ii, \u00eencep\u00e2nd l\u00e2ng\u0103 b\u0103c\u0103nia din col\u021b), \u0219i arunc\u0103 \u00een ea cu cocoloa\u0219e f\u0103cute din miez de p\u00e2ine sau cu coceni de porumb. Alteori, p\u0103trund \u00een sala de recep\u021bie \u0219i dau drumul unor robinete expres construite acolo, p\u00e2n\u0103 ce apa, rev\u0103rs\u00e2ndu-se, le-a ajuns \u00een dreptul ochilor, c\u00e2nd cu to\u021bii trag atunci, de bucurie, focuri de pistol \u00een aer\u201d.<\/p>\n\n\n\n Cei doi, mam\u0103 \u0219i fiu, nu au curiozitatea de a ajunge \u00een Nirvana, s\u0103 vad\u0103 cum arat\u0103 \u00eengerii. Este posibil s-o fi avut, dar pater familias, cunosc\u00e2ndu-le-o, a \u0219tiut s-o limiteze printr-o escrocherie. Stamate umbl\u0103 prin biserici, dintr-un motiv absolut mercantil, anume s\u0103 apuce o parte din averea fiului, v\u00e2nz\u00e2ndu-i \u201ecopilului Bufty, care are avere personal\u0103\u201d, \u201einstantanee de pe sfin\u021bii mai \u00een v\u00e2rst\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n Stamate a mestecat plastic, pentru c\u0103 el a c\u0103utat la modul propriu \u201elucrul \u00een sine\u201d (roade lucrurile p\u00e2n\u0103 la esen\u021b\u0103). C\u00e2nd \u00een\u021belege a-l recunoa\u0219te cu ajutorul altor sim\u021buri, precum auzul, v\u0103zul sau pip\u0103itul, e ab\u0103tut de la \u021bint\u0103, de un c\u00e2ntec aproape ireal. De\u0219i impasibil la \u00eenclina\u021bia meloman\u0103 a so\u021biei, totu\u0219i b\u0103rbatul a devenit sensibil la muzic\u0103, datorit\u0103 cercet\u0103rilor filosofice, dar o muzic\u0103 interpretat\u0103 de altcineva, nicidecum de so\u021bia-i incult\u0103. Paradoxul \u00een care este prezentat\u0103 so\u021bia, de compozitoare \u0219i de interpret\u0103 de madrigaluri, dar semnate \u201eprin punere de deget\u201d, induce varianta ludic\u0103 a firii acesteia, de a se exterioriza f\u0103r\u0103 complexe, de a demarca partiturile dup\u0103 bunu-i plac, inclusiv ca o analfabet\u0103 (f\u0103r\u0103 a ni se confirma stadiul ei nul din punct de vedere cultural). <\/p>\n\n\n\n Partea a doua se \u00eencheie cu o secven\u021b\u0103 antinomic\u0103 primei (celei din deschiderea c\u0103r\u021bii), pun\u00e2nd \u00een lumin\u0103 tendin\u021ba protagonistului, at\u00e2t de bine ascuns\u0103 p\u00e2n\u0103 acum, de a se deta\u0219a la propriu de mediul casnic (implicit de fiu \u0219i de so\u021bie). Atitudinea lui distant\u0103 este explicabil\u0103 prin aspira\u021bia permanent\u0103 la o iubire extraconjugal\u0103, fapt care confirm\u0103 opinia lui Crohm\u0103lniceanu: \u201eP\u00e2lnia \u0219i Stamate<\/em> este un concentrat antiroman erotic, cu implica\u021bii metafizice\u201d (p. 374).<\/p>\n\n\n\n Apartamentul familiei are structura unui submarin. Leg\u0103tura cu exteriorul se produce printr-un \u201etub de comunica\u021bie\u201d, prin care membrii familiei caut\u0103 cu privirea un motiv \u00eentemeiat s\u0103 ias\u0103 din cas\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, la acest nivel al c\u0103r\u021bii, predomin\u0103 resursa uman\u0103 a personajelor (impresia c\u0103 avem de-a face mai mult cu entit\u0103\u021bi robuste, de fier scade), confirmat\u0103 de curiozitatea de care acestea dau dovad\u0103, precum \u0219i de anxietatea de a-\u0219i ramplasa modul vivendi. Ini\u021bial, protagonistul apeleaz\u0103 la periscop ca un om aproape comun, apoi, impulsionat de viclenia-i dovedit\u0103 fa\u021b\u0103 de membrii familiei lui, pleac\u0103 \u00een cercetare ca un Ulyse. Stamate crede c\u0103 viclenia manifestat\u0103 cu prilejul comercializ\u0103rii fotografiilor este similar\u0103 aceleia avut\u0103 de eroul mitic \u00een drumul spre cas\u0103 (observ\u0103, la o scar\u0103 maximal\u0103, fragila-i viclenie de care este capabil). Analogia cu eroul mitic este evident\u0103 \u00een ceea ce prive\u0219te metoda de a rezista c\u00e2ntecului vr\u0103jit al sirenei: \u201eAlerg\u00e2nd de urgen\u021b\u0103 la tubul de comunica\u021bie, Stamate, spre marea lui \u00eenm\u0103rmurire, v\u0103zu cum, \u00een aerul cald \u0219i \u00eemb\u0103ls\u0103mat al serii, o siren\u0103 cu gesturi \u0219i voce seduc\u0103toare \u00ee\u0219i \u00eentindea corpul lasciv pe nisipul fierbinte al m\u0103rii… \u00een lupt\u0103 puternic\u0103 cu sine, pentru a putea s\u0103 nu cad\u0103 prad\u0103 tenta\u021biei, Stamate \u00eenchirie atunci \u00een grab\u0103 o corabie \u0219i, pornind \u00een larg, \u00ee\u0219i astup\u0103 urechile cu cear\u0103 \u00eempreun\u0103 cu to\u021bi matrozii\u201d.<\/p>\n\n\n\n Obiectivul este \u00eens\u0103 diferit. Ulyse avea \u00een suflet dragostea pentru Penelopa, dragoste pentru care nu se abate din drum. Stamate nu are nimic pentru so\u021bie, dec\u00e2t pentru siren\u0103, \u00eens\u0103 nutre\u0219te ambi\u021bii eroice, precum s\u0103 lupte contra sie\u0219i, pentru a-\u0219i demonstra autonomia sentimental\u0103, o b\u0103t\u0103lie la fel de important\u0103 ca oricare dintre acelea purtate de eroul aheu. Stamate e \u00een stare s\u0103 reziste sie\u0219i, acelei chem\u0103ri interioare de a se deda unei iubiri supranaturale. Sirenele sunt fiin\u021be misterioase (cu o memorie a personajelor istorice) care au ajuns la o anume stim\u0103 de sine, astfel \u00eenc\u00e2t sunt dispuse s\u0103 arate oricui aceasta, mai ales acelor b\u0103rba\u021bi sub calitatea lui Ulyse, dar care vor s\u0103 fie aprecia\u021bi de ele. Acestor b\u0103rba\u021bi le vor aranja situa\u021bii degradante, capcane care s\u0103-i duc\u0103 iremediabil \u00een derizoriu.<\/p>\n\n\n\n Pretinsului filosof, care nu a \u00eenv\u0103\u021bat nimic din lec\u021bia lui Ulyse, erou care nu s-a l\u0103sat sedus de miraje, sirena, o descendent\u0103 din Calypso, ajutat\u0103 de Driade, Nereide \u0219i Tritoni, un alai \u00eentreg de zeit\u0103\u021bi, \u00eei preg\u0103te\u0219te o curs\u0103. Aceast\u0103 parte a treia a c\u0103r\u021bii reproduce succint \u0219i, evident, la alt\u0103 scar\u0103, episodul Calului troian din Iliada<\/em>, precum \u0219i momentul \u00een care sirena Calypso \u00eel ademene\u0219te pe Ulyse (episod din Odiseea<\/em>). De asemenea, zeit\u0103\u021bile marine, ignorate \u00een plan mitologic, de acel brav erou, au r\u0103mas cu impresia c\u0103 ele \u00eense\u0219i vor vitupera un om, lu\u00e2ndu-\u0219i revan\u0219a, \u00een acest fel. Acel om e Stamate, care poate fi impresionat printr-un cadou minor, o p\u00e2lnie ruginit\u0103, asupra c\u0103reia sirena \u00ee\u0219i concentreaz\u0103 vraja. Un motiv al influen\u021b\u0103rii lui Stamate e \u0219i am\u0103nuntul c\u0103 el se afl\u0103 abia la \u00eenceput cu studiul filosofiei, fiind numit de c\u0103tre autor \u201eserios \u0219i cast filosof\u201d, \u00eensu\u0219iri insuficiente \u00een confruntarea cu fabuloasele creaturi acvatice.<\/p>\n\n\n\n Pentru c\u0103 nu reu\u0219e\u0219te, Stamate \u00ee\u0219i reia locul \u00een pivni\u021b\u0103, se leag\u0103 de \u021b\u0103ru\u0219, incapabil s\u0103-\u0219i dep\u0103\u0219easc\u0103 statutul, precum riga Crypto. Revine la cadrul propriei lumi, se va supune regulilor acesteia, mestec\u00e2ndu-le ca pe plastic, f\u0103r\u0103 a le \u00eenghi\u021bi, preocupare de uzur\u0103, f\u0103r\u0103 finalitate. Aceasta e via\u021ba lui. <\/p>\n\n\n\n DESPRE EUGEN IONESCU <\/strong><\/p>\n\n\n\n Eugen Ionescu a avut obsesia solitudinii. Absurdul pieselor \u00ee\u0219i reg\u0103se\u0219te resursa \u00een starea aceasta de singur\u0103tate pe care, \u00een via\u021ba de zi cu zi, a mascat-o \u00eentr-un fel. <\/p>\n\n\n\n Personajele din C\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103<\/em> nu sunt interesate s\u0103 fie auzite de c\u0103tre conlocutori. Preocuparea lor este s\u0103 vorbeasc\u0103 despre orice le este la \u00eendem\u00e2n\u0103. Fiindc\u0103 poart\u0103 dorul ie\u0219irilor \u00een ora\u0219, pe care nu-l colind\u0103, \u00eent\u00e2i din comoditate, apoi din incapacit\u0103\u021bi fizice neprecizate, ini\u021biaz\u0103 discu\u021bii despre meseria\u0219ii activi ai urbei, \u00eent\u00e2lni\u021bi \u00een rarele ocazii de perindare; so\u021bii Smith \u00ee\u0219i \u00eendreapt\u0103 aten\u021bia \u00eenspre un precupe\u021b preferat, originar din cu totul alt\u0103 parte a Europei, nicidecum din Londra, c\u0103ruia i-au depistat o \u00eenclina\u021bie mai accentuat\u0103 spre munc\u0103 \u0219i pe care \u0219i-l dau lor \u00een\u0219i\u0219i drept model de abnega\u021bie pragmatic\u0103. Pentru a-\u0219i augmenta opiniile, se refer\u0103 la fiul lor care ar fi apreciat c\u00e2ndva, \u00eentr-un timp nedefinit, anumite preparate culinare, ie\u0219ite din m\u00e2inile celui glorificat pentru iscusin\u021b\u0103. Referin\u021ba la propriul fiu are un efect dublu asupra psihicului lor: pe de o parte, scap\u0103 de presiunea autismului caracteristic, despre care sunt con\u0219tien\u021bi c\u0103 nu le face bine, dar \u0219i l-au asumat drept instinct primar, garant al sedentarismului \u00een care se complac; pe de alt\u0103 parte, aluzia filial\u0103 reprezint\u0103 eticheta lor de normalitate. <\/p>\n\n\n\n De asemenea, psihologia protagoni\u0219tilor din drama Lec\u021bia<\/em> este proprie auti\u0219tilor. A\u0219a-zisul profesor pred\u0103 o singur\u0103 lec\u021bie, bazat\u0103 pregnant pe instinctul s\u0103u de uciga\u0219, anume de ce s-ar face vinovat\u0103 victima lui, de o culp\u0103 abstract\u0103, nefondat\u0103. El \u00ee\u0219i tr\u0103deaz\u0103 cognomenul \u201eprofesor\u201d, pentru c\u0103 nu are \u00een plan s\u0103 confere lec\u021bii adev\u0103rate, ci s\u0103 ucid\u0103, s\u0103 caute un motiv pentru a-\u0219i anula eventuala remu\u0219care. Eleva nu b\u0103nuie\u0219te pe cine are \u00een fa\u021b\u0103, \u00eentruc\u00e2t nu-\u0219i dore\u0219te nimic, dec\u00e2t s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 preceptele necesare accederii la admitere. Ea are un obiectiv clar \u0219i altceva din jur nu o intereseaz\u0103, este ca un acrobat pe s\u00e2rm\u0103. Cea care percepe faptele \u0219i nuan\u021bele comportamentului profesorului este slujnica; devine complice la crime din dou\u0103 motive: fie are nevoie prea mare de bani (de suma pe care i-o ofer\u0103 angajatorul ei), fie consimte ea \u00eens\u0103\u0219i la crime, \u00een numele cine \u0219tie c\u0103rei porniri de care, totu\u0219i, nu e capabil\u0103 s-o comit\u0103, mul\u021bumindu-se numai cu asistarea la ceea ce ea \u00eens\u0103\u0219i ar \u00eentreprinde, anume s\u0103 ucid\u0103. Este de luat \u00een calcul \u0219i varianta ca ea, slujnica, s\u0103 fie extaziat\u0103 s\u0103 \u00eentre\u021bin\u0103 cur\u0103\u021benia, iar dereticarea locului unei crime s\u0103-i confere satisfac\u021bia total\u0103 a propriei datorii (satisfac\u021bie concordant\u0103 m\u0103surii a ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een cas\u0103). <\/p>\n\n\n\n Piesa are \u0219i un substrat esoteric, iar profesorul este posibil s\u0103 se considere un vame\u0219 al sufletelor \u00eenspre lumea de apoi, iar activitatea femeii \u00een cas\u0103 ar echivala, \u00een aceast\u0103 cheie de interpretare, cu bra\u021bul justi\u021biei imanente, eleva pl\u0103tind pentru cine \u0219tie ce p\u0103cat al vreunuia dintre ascenden\u021bii ei (\u00een viziunea psihopatului), de\u0219i, din unele didascalii \u0219i replici, se poate reconstitui ceremonialul cre\u0219tin de \u00eenmorm\u00e2ntare, antagonic unor astfel de idei de vendeta a sor\u021bii, peste ani \u0219i asupra altuia dec\u00e2t persoana care a produs p\u0103cate.<\/p>\n\n\n\n \u00cen piesa Rinocerii<\/em>, vuietul turmei dezl\u0103n\u021buite pe str\u0103zi este ecoul solitudinii stranii tr\u0103ite de c\u0103tre autor, \u00eens\u0103 pare o stare ademenitoare, pentru c\u0103 un birocrat se arunc\u0103 pe fereastr\u0103 \u00een calea iure\u0219ului s\u0103lbatic, sper\u00e2nd a se ag\u0103\u021ba de spinarea unui animal, precum dinaintea institu\u021biei, ap\u0103ruse una dintre colege, urcat\u0103 pe rinocer, st\u0103p\u00e2n\u0103 a furiei acestuia, imagine impozant\u0103 \u0219i \u00een oglind\u0103 a mon\u0219trilor antici, jum\u0103tate om, jum\u0103tate animal, chiar a ceea ce englezii numesc \u201eherianthrope\u201d. Cei doi comeseni, pe care momentul invaziei rinocerilor \u00een ora\u0219 \u00eei prinde la teras\u0103, devin aten\u021bi la micile detalii care marcheaz\u0103 contextul neverosimil. <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n C\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 cum se \u0219tie, piesa a fost jucat\u0103 pentru prima dat\u0103 \u201e\u00een mai 1950 la Th\u00e9\u00e2tre des Noctambules<\/a> \u00een regia t\u00e2n\u0103rului Nicolas Bataille<\/a>. Dup\u0103 un num\u0103r mare de interpret\u0103ri a devenit una dintre cele mai jucate piese din Fran\u021ba<\/a>, primind premiul Moli\u00e8re d’honneur<\/a>\u201d. <\/p>\n\n\n\n Este surprinz\u0103tor cum, p\u00e2n\u0103 la ora nou\u0103 diminea\u021ba, doamna Smith a \u00eenfulecat at\u00e2tea m\u00e2nc\u0103ruri, dintre cele mai s\u0103\u021bioase \u2013 toate din traista aceleia\u0219i patrii: \u201eUite c\u0103 s-a f\u0103cut ora nou\u0103. Am m\u00e2ncat sup\u0103, pe\u0219te, cartofi cu sl\u0103nin\u0103, salat\u0103 englezeasc\u0103. Copiii au b\u0103ut ap\u0103 englezeasc\u0103. \u00een seara asta am m\u00e2ncat bine. \u0218i asta fiindc\u0103 locuim la marginea Londrei iar numele nostru e Smith\u201d. Harta urban\u0103 (strada \u00een sine) se poate reconstitui de la acela\u0219i nivel culinar. A arunca o privire asupra mediului, a\u0219a cum \u00ee\u0219i permite doamna Smith, \u00eenseamn\u0103 a-l cufunda \u00een sorturi de ulei, la \u00eendem\u00e2na unei gospodine precum este ea; pesemne, efectueaz\u0103 incursiuni rare \u00een ora\u0219, de\u0219i le-ar dori mai frecvente \u0219i de o durat\u0103 mai mare, dar nu are sus\u021binere, \u00een primul r\u00e2nd, din partea so\u021bului, pierdut \u00een lecturi, apoi, din perspectiva rolului \u00een care s-a compl\u0103cut, mereu \u00een seama speran\u021bei de\u0219arte c\u0103 tempoul existen\u021bial i se va schimba (faptul nu depinde numai de ea \u00eens\u0103\u0219i). Turnurile ora\u0219ului, zidurile de sticl\u0103 etc. par afundate \u00een ulei: \u201eDOAMNA SMITH: <\/strong>Cartofii sunt foarte buni cu sl\u0103nin\u0103, uleiul de salat\u0103 nu era r\u00e2nced. Uleiul de la b\u0103canul din col\u021b e de calitate mult mai bun\u0103 dec\u00e2t uleiul de la b\u0103canul de vizavi, ba e mai bun chiar \u015fi dec\u00e2t uleiul de la b\u0103canul din capul str\u0103zii. Dar nu vreau s\u0103 spun c\u0103 uleiul lor ar fi prost\u201d.<\/p>\n\n\n\n Debutul piesei deriv\u0103 din atmosfera comediei O scrisoare pierdut\u0103<\/em>, c\u00e2nd personajul mai agitat este supravegheat din col\u021b de un aparent devorator de gazete. Oricum, domnul Smith nu este un bun interlocutor, pentru c\u0103 el nu are vorbe: \u201eDomnul Smith plesc\u0103ie\u201d, iar cititul (presupus nu \u00een ad\u00e2ncime) poate fi o masc\u0103 a incapacit\u0103\u021bii lui de a se antrena \u00een dialog. <\/p>\n\n\n\n Av\u00e2nd un orizont restr\u00e2ns, cei doi analizeaz\u0103 atent detalii pe care oamenii \u00een general nu le iau \u00een seam\u0103 (\u0219i nici nu prezint\u0103 relevan\u021b\u0103 pentru niciun fel de existen\u021b\u0103): propriile gesturi cresc exorbitant \u00een ochii lor pentru c\u0103 nimic nu le concureaz\u0103. Eugen Ionescu pune \u00een centru detalii m\u0103runte care se dezvolt\u0103 sub privirea personajelor, precum plantele, din udatul ploilor. Problemele de conduit\u0103 culinar\u0103, precum faptul c\u0103 domnul Smith m\u0103n\u00e2nc\u0103 mai pu\u021bin ca alt\u0103dat\u0103, \u00eei transmit so\u021biei o schimbare de ordin interior, fa\u021b\u0103 de ea \u00eens\u0103\u0219i; astfel, \u00eei pretinde o explica\u021bie: \u201eCum \u00ee\u021bi explici? De obicei, tu e\u0219ti cel care m\u0103n\u00e2nc\u0103 mai mult. Nu pofta de m\u00e2ncare \u00ee\u021bi lipse\u0219te \u021bie\u201d. Tonul de adresare este asem\u0103n\u0103tor felului \u00een care Veta (din O noapte furtunoas\u0103<\/em>) \u00ee\u0219i manifest\u0103 mofturile fa\u021b\u0103 de Chiriac.<\/p>\n\n\n\n Absurdul (care, \u00een aceast\u0103 secven\u021b\u0103, determin\u0103 depresie, o not\u0103 bacovian\u0103) este ameliorat de umor. Doamna Smith se r\u0103zbun\u0103 pe companion, subliniind \u00een treac\u0103t, de\u0219i are dispozi\u021bie colocvial\u0103, un defect al acestuia, platitudinea: \u201e\u0218i totu\u0219i, supa era poate un pic prea s\u0103rat\u0103. Avea mai mult\u0103 sare ca tine. Ha! ha! Ha!\u201d. Limbajul domnului Smith este plesc\u0103itul (el este men\u021binut la un stadiu vegetativ, semn al indolen\u021bei fa\u021b\u0103 de orice s-ar \u00eent\u00e2mpla, chiar un cataclism).<\/p>\n\n\n\n \u00cen aparen\u021b\u0103, aceast\u0103 oper\u0103 se adreseaz\u0103 unui public atras de subiecte gen magazin, precum pe vremuri, la noi, vehicula \u201eFormula As\u201d. Astfel, sunt men\u021bionate propriet\u0103\u021bile iaurtului, ca \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 re\u021bet\u0103: \u201eIaurtul e ideal pentru stomac, rinichi, apendicit\u0103 \u0219i apoteoz\u0103. Mi-a spus-o doctorul Mackenzie\u201d.<\/p>\n\n\n\n Doamna Smith nu este un personaj f\u0103r\u0103 cultur\u0103, din sfera comediilor semnate de Caragiale, dimpotriv\u0103: e doldora de informa\u021bie, dar bate c\u00e2mpii cu sens, \u00een primul r\u00e2nd, pentru a verifica interesul pentru discu\u021bie, al b\u0103rbatului, apoi, fiindc\u0103 are apetit colocvial pe care-l manifest\u0103 chiar \u00een lipsa unui conlocutor adecvat; simultan cu acestea, verific\u0103 nivelul de cultur\u0103 al so\u021bului prin strecurarea unei vocabule discordante ca \u201eapoteoza\u201d, \u00eentr-un dialog despre cu totul altceva, dec\u00e2t semnifica\u021bia plenar\u0103, definitiv\u0103 a acestui substantiv cu form\u0103 superlativ\u0103. \u00cen avalan\u0219a de am\u0103nunte descoperim poate numai o femeie cu memorie foarte bun\u0103 \u0219i nu aflat\u0103 \u00een posesia unui bagaj substan\u021bial de cuno\u0219tin\u021be. <\/p>\n\n\n\n \u00cen spatele oric\u0103rei forme de absurd, exist\u0103 un indiciu realist al situa\u021biilor (ciud\u0103\u021benia, traductibil\u0103 prin absurd, se instaureaz\u0103 de la rostirea cuv\u00e2ntului \u201eapoteoz\u0103\u201d \u00eenainte). De exemplu, doctorul Mackenzie \u2013 Kung probeaz\u0103 pe sine opera\u021bia de ficat la care \u00eel va supune, mai t\u00e2rziu, pe domnul Parker. Doctorul scap\u0103 de la aceea\u0219i opera\u021bie, datorit\u0103 medicamentelor luate \u00een prealabil, pe c\u00e2nd Parker a murit: \u201eDOAMNA SMITH: <\/strong>doctorul Mackenzie-King, care \u00eei \u00eengrije\u0219te pe copiii vecinilor no\u0219tri, familia Johns. E un medic bun. Po\u021bi s\u0103 ai \u00eencredere \u00een el. Nu recomand\u0103 dec\u00e2t medicamentele pe care le-a \u00eencercat pe pielea lui. \u00eenainte s\u0103-l opereze pe Parker, s-a operat el \u00eensu\u0219i de ficat, cu toate c\u0103 nu era deloc bolnav\u201d. Dar faptului plauzibil (tratamentul medicamentos) i se suprapune altul, de natur\u0103 absurd\u0103, clamat de femeie drept cauz\u0103 a mor\u021bii pacientului: \u201ePentru c\u0103 opera\u021bia a reu\u0219it la doctor \u0219i n-a reu\u0219it la Parker\u201d. Replica univoc\u0103 (seac\u0103) \u00eel deconcerteaz\u0103 pe domnul Smith care mar\u0219eaz\u0103 \u0219i el pe detalii elucubrante, care-i sunt improprii, dar pe care le ad\u00e2nce\u0219te, formul\u00e2nd paralogisme: \u201eDOMNUL SMITH: <\/strong>Un doctor con\u0219tiincios trebuie s\u0103 moar\u0103 odat\u0103 cu bolnavul, dac\u0103 nu se pot vindeca \u00eempreun\u0103. Un comandant de nav\u0103 piere o dat\u0103 cu vaporul, \u00eenghi\u021bit de valuri. Nu-i supravie\u021buie\u0219te\u201d.<\/p>\n\n\n\n Dezbaterea este caragialian\u0103 \u0219i favorizeaz\u0103 schimbul de roluri, femeia revenind la realitate, \u00een timp ce so\u021bul se las\u0103 prad\u0103 viziunilor aproape eroice, pentru c\u0103 se \u00eenchipuise pe sine \u00eentre acei onorabili c\u0103pitani de vas. Cel pu\u021bin \u00een latura aceasta a dialogului, domnul Smith este corespondentul conului Leonida, iar doamna Smith, al Efimi\u021bei. Femeia redimensioneaz\u0103 dialogul la realitatea curent\u0103, prin observa\u021bii, precum: \u201eNu po\u021bi s\u0103 compari un bolnav cu un vapor\u201d; \u00een mod surprinz\u0103tor, domnul Smith \u00ee\u0219i duce mai departe viziunea, prin compara\u021bii regresive (de nivel celular), ajung\u00e2nd la atom, corpuscul indivizibil, infinit de mic, considerat \u201ea fi ultimul element constitutiv al corpurilor\u201d, ceea ce \u00eenseamn\u0103 a fi g\u0103sit cu abilitate componenta comun\u0103 vapoarelor \u0219i fiin\u021belor: \u201eDOMNUL SMITH: <\/strong>De ce nu? Vaporul are \u0219i el bolile lui; oricum, doctorul t\u0103u e s\u0103n\u0103tos ca un vapor; un motiv \u00een plus pentru care trebuia s\u0103 piar\u0103 \u00een acela\u0219i timp cu bolnavul, la fel ca doctorul \u0219i vaporul lui\u201d. Replica: \u201evaporul are \u0219i el bolile lui\u201d comport\u0103 similitudini cu discursul demagogic \u021binut de Ca\u021bavencu (\u201ep\u00e2n\u0103 \u0219i chiar Austria-\u0219i are fali\u021bii <\/strong><\/em>s\u0103i, \u00een fine oricare na\u021biune, oricare popor\u201d etc.).<\/p>\n\n\n\n Domnul Smith \u00ee\u0219i ia subiectele din ceea ce-i trece lui prin cap, nicidecum din ziare. Vrea numai s\u0103 dea aceast\u0103 impresie, a influen\u021bei pe care jurnalele o au asupra lui. Doamna Smith ia de bun orice aude \u00een conversa\u021bie. Data la care un anume Bobby a decedat e mereu schimbat\u0103. C\u00e2nd diferen\u021ba \u00eentre datele vehiculate e foarte mare, domnul Smith aduce un argument logic al discrepan\u021bei, de fapt, face o sum\u0103 a presupusurilor emise \u00een tandem cu so\u021bia \u0219i roste\u0219te rezultatul. Nu conteaz\u0103 distan\u021ba dintre ziua mor\u021bii \u0219i a \u00eenhum\u0103rii lui Bobby, important e ceea ce se re\u021bine \u00een general de la o \u00eenmorm\u00e2ntare, aparen\u021ba mortului: \u201eDOMNUL SMITH: <\/strong>Era cel mai frumos cadavru din Marea Britanie! Nu-\u0219i ar\u0103ta deloc v\u00e2rsta. S\u0103racul Bobby, murise de patru ani \u0219i tot mai era cald. Un adev\u0103rat cadavru viu. \u0218i ce vesel era!\u201d. Chiar \u00eentr-un dialog absurd, cum este acesta, transpare \u00eensemn\u0103tatea cuv\u00e2ntului \u00een sine, a logosului capabil s\u0103 insufle via\u021b\u0103. Atractivitatea piesei de aici porne\u0219te, de la minimala conexiune cu veracitatea \u0219tiut\u0103 de to\u021bi, leg\u0103tur\u0103 pe care o marcheaz\u0103 logosul, a c\u0103rui polisemie influen\u021beaz\u0103 identitatea celor despre care se vorbe\u0219te. Numele \u201eBobby\u201d determin\u0103 lumea s\u0103 aplice aceea\u0219i etichet\u0103 \u00eentregului clan, to\u021bi reprezentan\u021bii neamului fiind privi\u021bi \u0219i taxa\u021bi prin filtrul primului Bobby (amintit \u00een pies\u0103), a\u0219a cum a fost el receptat de contemporani. Spectatorii au fost fascina\u021bi de transpunerea pe scen\u0103 a credin\u021bei \u00een via\u021ba de apoi, a desfiin\u021b\u0103rii unei astfel de grani\u021be dintre lumi. V\u0103duva \u201eBobby\u201d \u00ee\u0219i duce mai departe via\u021ba, \u00een acela\u0219i ritm presupus de mariaj. So\u021bul \u00eensu\u0219i pare a exista dincolo de moarte, preg\u0103tit s\u0103-\u0219i reia traiul de la cap\u0103t, prin c\u0103s\u0103toria cu aceea\u0219i femeie, \u00een seama unui sentiment puternic de loialitate care a fascinat publicul, devenit mai \u00eencrez\u0103tor \u00een valoarea unui asemenea reper (ca fidelitatea). El nu se \u00eentrevede ca o fantom\u0103, ci \u00een continuare ca om, pentru care moartea a survenit ca o delimitare a muncii anterioare, de comis-voiajor, de cea prezent\u0103, de a-\u0219i relua locul printre cei vii, cu abnega\u021bia specific\u0103 unui tat\u0103 devotat. \u0218i vederile asupra cazului epic sunt inversate, pentru c\u0103, \u00een optica femeii Smith, condolean\u021bele se transmit mortului. Consisten\u021ba detaliar\u0103 a dialogului ofer\u0103 iluzia unei vie\u021bi ancorate \u00een realitate, c\u0103 so\u021bii Smith coboar\u0103 \u00een strad\u0103, socializ\u00e2nd cu restul lumii, c\u0103 sunt cunoscu\u021bi \u00een r\u00e2ndul concitadinilor etc., c\u0103 pun ei lucrurile la punct. Inten\u021bia ultim\u0103, de a rea\u0219eza lucrurile, este justificat\u0103 \u00een lumina altui sens, convex scenei, c\u0103 \u201esunt unii care o confund\u0103 (pe d-na Bobby, n.n.) cu mortul \u0219i-i prezint\u0103 condolean\u021be\u201d, dar confuzia se \u00eent\u00e2mpl\u0103 din cauza importan\u021bei apelativului, identic pentru to\u021bi membrii familiei, a cuv\u00e2ntului \u00een sine: \u201eDOAMNA SMITH: <\/strong>S\u0103raca Bobby.<\/p>\n\n\n\n DOMNUL SMITH: <\/strong>Vrei s\u0103 zici s\u0103racul Bobby.<\/p>\n\n\n\n DOAMNA SMITH: <\/strong>Nu, eu m\u0103 g\u00e2ndeam la so\u021bia lui. O chema Bobby, la fel ca pe el, Bobby Watson. Fiindc\u0103 aveau acela\u0219i nume, nici nu-i puteai deosebi c\u00e2nd \u00eei vedeai \u00eempreun\u0103. Abia dup\u0103 moartea lui s-a putut afla cu adev\u0103rat care-i unul \u015fi care-i altul. Dar p\u00e2n\u0103 \u0219i-n ziua de azi mai sunt unii care o confund\u0103 cu mortul \u0219i-i prezint\u0103 condolean\u021be. Tu o cuno\u0219ti?\u201d. <\/p>\n\n\n\n Nonsensul comic e cheia \u00een care trebuie citit\u0103 antipiesa C\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103<\/em>: \u201eDOMNUL MARTIN<\/strong>, dup\u0103 ce a cugetat \u00eendelung, se ridic\u0103 \u00eencet \u0219i, f\u0103r\u0103 s\u0103 se gr\u0103beasc\u0103, se \u00eendreapt\u0103 spre Doamna Martin, care, surprins\u0103 de aerul solemn al Domnului Martin, se ridic\u0103, la r\u00e2ndul ei, foarte \u00eencet; Domnul Martin, cu aceea\u0219i voce t\u0103r\u0103g\u0103nat\u0103, monoton\u0103, vag c\u00e2nt\u0103toare: <\/em>Atunci, stimat\u0103 doamn\u0103, cred c\u0103 nu mai \u00eencape nici o \u00eendoial\u0103, ne-am mai v\u0103zut, iar dumneavoastr\u0103 sunte\u021bi chiar so\u021bia mea… Elizabeth, te-am reg\u0103sit!<\/p>\n\n\n\n Doamna Martin se apropie de Domnul Martin f\u0103r\u0103 s\u0103 se gr\u0103beasc\u0103. Se \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 f\u0103r\u0103 vreo expresie. Pendula bate o dat\u0103, foarte tare. B\u0103taia pendulei trebuie s\u0103 fie at\u00e2t de puternic\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103-i fac\u0103 pe spectatori s\u0103 tresar\u0103. So\u021bii Martin n-o aud.<\/em><\/p>\n\n\n\n DOMNUL MARTIN: <\/strong>Donald, tu e\u0219ti, darlingl<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n So\u021bii Martin au nevoie de miracol \u00een via\u021ba lor (coinciden\u021ba e o form\u0103 a miracolului \u0219i ar fi \u00een stare s-o mimeze nonstop). \u00cen fiecare zi, ei descoper\u0103 c\u0103 sunt c\u0103s\u0103tori\u021bi, interpreteaz\u0103 acest rol (tema a fost preluat\u0103 de cinematografia american\u0103 \u0219i dezvoltat\u0103 \u00een filmul \u00cen fiecare zi m\u0103 \u00eendr\u0103gostesc de tine<\/em>). Ini\u021bial, se tatoneaz\u0103 ca doi necunoscu\u021bi, pe care micile coinciden\u021be i-ar intimiza, totul finaliz\u00e2ndu-se printr-un semnal de identificare, de dragoste, conferit, de regul\u0103, de domnul Martin, \u00een calitate aproximativ\u0103 de pe\u021bitor. B\u0103t\u0103ile inimii, puternice \u00een astfel de momente de recunoa\u0219tere, sunt imitate mecanic, pentru public, prin sunetele pendulei, tocmai pentru a se ilustra dimensiunea enorm\u0103 la care ambii \u00ee\u0219i tr\u0103iesc simularea. Reproducerea pulsului ridicat, a sunetului ritmului cardiac printr-un mecanism semnific\u0103 \u00eenstr\u0103inarea omului de sine \u00eensu\u0219i, \u00eempachetarea umanit\u0103\u021bii \u00een duduitul societ\u0103\u021bii industriale din acei ani postbelici. Acest soi de vizionarism, c\u0103 omul va depinde tot mai mult de sectorul mecanic, multe dintre activit\u0103\u021bi \u0219i pl\u0103ceri fiindu-i \u00eendeplinite prin aparate, a contribuit la succesul vast al dramaturgiei lui Ionescu. Alt motiv al succesului interna\u021bional a fost maniera de a alterna planurile general, cu tot ce implic\u0103, de la modul casnic de existen\u021b\u0103, p\u00e2n\u0103 la numirea \u00een conversa\u021bie a unor produse achizi\u021bionate din comer\u021bul stradal, cu acela intim, ca \u00een situa\u021bia so\u021bilor Martin care v\u0103d dragostea altfel, mereu prin ocolire, prin reluarea diurn\u0103 a reg\u0103sirii.<\/p>\n\n\n\n O iluzie este \u0219i exuberan\u021ba a\u0219a-zisei reg\u0103siri mimate de cuplul Martin, iluzie cerut\u0103 de am\u0103nunte, de evolu\u021bia discu\u021biei \u0219i este plauzibil\u0103 \u00eentr-un punct, al faptului c\u0103 ambii so\u021bi au revela\u021bia numelui lor mic, pe care se strig\u0103 de acum \u00eenainte. A se apela diferit, de la numele mare la prenume, este, de asemenea, tot o ajustare a perspectivei, o cotitur\u0103 \u00een text menit\u0103 s\u0103 atrag\u0103 aten\u021bia, ei \u00een\u0219i\u0219i se privesc altfel, se concentreaz\u0103 mai mult unul asupra celuilalt, fapt care atest\u0103 existen\u021ba dragostei reale.<\/p>\n\n\n\n Intriga propriu-zis\u0103 a piesei, de\u0219i mul\u021bi o neag\u0103, este de filon erotic. Eugen Ionescu insist\u0103 pe imaginea unui posibil adulter, a triunghiului conjugal, importat din O scrisoare pierdut\u0103<\/em>, rolurile fiind distribuite astfel: domnul Smith \u2013 \u00eencornoratul, c\u0103pitanul de pompieri \u2013 tipul bine, doamna Smith \u2013 femeia fatal\u0103. Domnul Smith se erijeaz\u0103 \u00een Trahanache, \u00een b\u0103rbatul care ignor\u0103 eviden\u021ba, deturn\u00e2nd discu\u021bia de la esen\u021b\u0103 la silogism (prin abordarea, \u00een context, a unei probleme false care, \u00een mod normal, nu ar trebui s\u0103 fie obiectul aten\u021biei nim\u0103nui, dar pentru cei de fa\u021b\u0103 devine subiect capital): DOMNUL SMITH: <\/strong>Domnule c\u0103pitan, permite\u021bi-mi \u0219i<\/p>\n\n\n\n mie s\u0103 v\u0103 pun c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n POMPIERUL: <\/strong>V\u0103 rog.<\/p>\n\n\n\n DOMNUL SMITH: <\/strong>Atunci c\u00e2nd v-am deschis \u0219i v-am v\u0103zut, chiar dumneavoastr\u0103 a\u021bi sunat?<\/p>\n\n\n\n POMPIERUL: <\/strong>Da, eu.<\/p>\n\n\n\n DOMNUL MARTIN: <\/strong>Era\u021bi la u\u0219\u0103? A\u021bi sunat ca s\u0103 intra\u021bi?<\/p>\n\n\n\n POMPIERUL: <\/strong>Nu neg.<\/p>\n\n\n\n DOMNUL SMITH, <\/strong>so\u021biei lui, victorios: <\/em>Vezi? Am avut dreptate. C\u00e2nd se aude soneria \u00eenseamn\u0103 c\u0103 sun\u0103 cineva. Nu po\u021bi spune c\u0103 domnul c\u0103pitan nu-i cineva.<\/p>\n\n\n\n DOAMNA SMITH: <\/strong>Asta \u00een nici un caz. \u00ee\u021bi repet \u00eens\u0103 c\u0103 eu vorbeam doar despre primele trei d\u0103\u021bi, fiindc\u0103 a patra nu se pune la socoteal\u0103.<\/p>\n\n\n\n DOAMNA MARTIN: <\/strong>Dar c\u00e2nd a sunat prima oar\u0103, dumneavoastr\u0103 era\u021bi?<\/p>\n\n\n\n POMPIERUL: <\/strong>Nu, nu eram eu.<\/p>\n\n\n\n DOAMNA MARTIN: <\/strong>P\u0103i, vede\u021bi? Suna \u0219i nu era nimeni.<\/p>\n\n\n\n DOMNUL MARTIN: <\/strong>Poate era altcineva?<\/p>\n\n\n\n DOMNUL SMITH: <\/strong>St\u0103tea\u021bi de mult la u\u0219\u0103?<\/p>\n\n\n\n POMPIERUL: <\/strong>De trei sferturi de or\u0103.<\/p>\n\n\n\n DOMNUL SMITH: \u0218<\/strong>i n-a\u021bi v\u0103zut pe nimeni?<\/p>\n\n\n\n POMPIERUL: <\/strong>Pe nimeni. Sunt sigur.<\/p>\n\n\n\n DOAMNA MARTIN: <\/strong>A\u021bi auzit soneria a doua oar\u0103?<\/p>\n\n\n\n POMPIERUL: <\/strong>Da, nici atunci n-am fost eu. \u0218i tot nu era nimeni.<\/p>\n\n\n\n DOAMNA SMITH: <\/strong>Uraaa! Am avut dreptate.<\/p>\n\n\n\n DOMNUL SMITH, <\/strong>so\u021biei lui: <\/em>Nu te gr\u0103bi. (Pompierului:) \u0218<\/em>i ce f\u0103cea\u021bi la u\u0219\u0103?<\/p>\n\n\n\n POMPIERUL: <\/strong>Nimic. St\u0103team. M\u0103 g\u00e2ndeam la o groaz\u0103 de lucruri\u201d.<\/p>\n\n\n\n \u00cen schi\u021ba CFR<\/em>, de I. L. Caragiale, doi \u201eneispr\u0103vi\u021bi, \u00eentr-o ber\u0103rie, \u00ee\u0219i satisfac imagina\u021bia scabroas\u0103 \u00eenchipuindu-\u0219i ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eentre t\u00e2n\u0103ra so\u021bie a comeseanului lor, un magazioner cam cherchelit, \u0219i mai-marele acestuia, \u0219ef de gar\u0103, afla\u021bi pe timp de noapte singuri \u201e\u00een cupeu de servici, sepa\u2019at, ca\u2019va-s\u2019zic\u0103\u201c. Numai c\u0103 so\u021bia \u0219i \u0219eful, dup\u0103 cum se \u0219tie, sunt sor\u0103 \u0219i frate\u201d (Dan Cristea, \u201eLuceaf\u0103rul de diminea\u021b\u0103\u201d, nr. 2 \/ 2020, p. 2). La fel \u0219i \u00een piesa lui Ionescu, suspansul se rezolv\u0103 printr-o r\u0103sturnare de situa\u021bie: pompierul \u0219i-a urm\u0103rit iubita, pe Mary, o fat\u0103 \u00een cas\u0103 (precum Safta din Conu Leonida fa\u021b\u0103 cu reac\u021biunea<\/em>). Extazul aproape istericos al celorlal\u021bi, la vederea unei demonstra\u021bii de iubire \u00eentre cei doi, se reflect\u0103 \u00een solicit\u0103rile care i se vor tot aduce pompierului s\u0103 istoriseasc\u0103 diverse \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din sfera lui de activitate: \u201eMary se arunc\u0103 de g\u00e2tul Pompierului.<\/em><\/p>\n\n\n\n MARY: <\/strong>Ce fericit\u0103 sunt c\u0103 te rev\u0103d… \u00een sf\u00e2r\u0219it!<\/p>\n\n\n\n DOMNUL \u0219i DOAMNA SMITH: <\/strong>Oh!<\/p>\n\n\n\n DOMNUL SMITH: <\/strong>E prea de tot, chiar aici, la noi, la marginea Londrei.<\/p>\n\n\n\n DOAMNA SMITH: <\/strong>Nu se face!…<\/p>\n\n\n\n POMPIERUL: <\/strong>Ea mi-a stins primele focuri.<\/p>\n\n\n\n MARY: <\/strong>Eu sunt micu\u021bul lui jet de ap\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n Calambururile finale contrasteaz\u0103 cu \u00eenceputul, asist\u0103m la un fel de concurs al reac\u021biilor \u2013 care dintre ei imit\u0103 verosimil c\u00e2ntecul p\u0103s\u0103rilor, un vorbit care a dat \u00een ciripit \u0219i despre care nu se mai crede c\u0103 \u00eenceteaz\u0103: \u201eDOMNUL MARTIN: <\/strong>Bizar, bazon, bizon!<\/p>\n\n\n\n DOMNUL SMITH: <\/strong>A, e, i, o, u, a, e, i, o, u, a, e, i, o, u, i!<\/p>\n\n\n\n DOMNUL MARTIN: <\/strong>B, c, d, f, g, 1, m, n, p, r, s, t, v, w, x, z!\u201d. Finalul reactiveaz\u0103 contextul ini\u021bial, dar cu so\u021bii Martin la pupitru, semn al asem\u0103n\u0103rii culturale dintre cele dou\u0103 cupluri: \u201eCuvintele \u00eenceteaz\u0103 brusc. Din nou lumin\u0103. Domnul \u015fi Doamna Martin stau a\u0219eza\u021bi la fel ca so\u021bii Smith la \u00eenceputul piesei. Piesa re\u00eencepe cu so\u021bii Martin, care rostesc exact replicile so\u021bilor Smith din prima scen\u0103, \u00een vreme ce cortina coboar\u0103 \u00eencet<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n Lec\u021bia<\/p>\n\n\n\n Spre deosebire de C\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103<\/em>, \u00een Lec\u021bia<\/em>, deznod\u0103m\u00e2ntul este anticipat de c\u0103tre didascaliile ini\u021biale. discu\u021bia asupra fe\u021bei. Decorul seam\u0103n\u0103 unui labirint. Absurd e faptul cum profesorul, o persoan\u0103 at\u00e2t de cunoscut\u0103 \u00een cartier, poate ucide f\u0103r\u0103 urm\u0103ri (asupra lui). \u00cen circumstan\u021bele acestea, ale unei toleran\u021be inexplicabile ale comunit\u0103\u021bii fa\u021b\u0103 de el, fa\u021b\u0103 de faptele sale, Profesorul pare un vame\u0219 \u201erecunoscut\u201d al trecerii sufletelor \u00een lumea de apoi. Mai mult, \u00eenclina\u021bia criminal\u0103 a acestuia pare chiar \u201eautorizat\u0103\u201d de prezen\u021ba unui episcop, a unuia responsabil, \u00eentre altele, \u0219i cu slujba de \u00eenmorm\u00e2ntare. Un motiv al maleficit\u0103\u021bii Profesorul \u00eel g\u0103se\u0219te \u00een propria-i nemul\u021bumire, care, probabil, \u00eel obsedeaz\u0103, de a nu tr\u0103i \u00een alt\u0103 parte, \u201ela Paris sau m\u0103car la Bordeaux\u201d, de\u0219i ora\u0219ele \u00eei sunt necunoscute, fiindc\u0103 nu le-a vizitat niciodat\u0103; o motiva\u021bie \u00een plus pentru propriile-i fapte ar mai fi ideea, pe care ar nutri-o, c\u0103, devreme ce el aspir\u0103 la a vie\u021bui \u00een ora\u0219e pe care nu le-a v\u0103zut, dar, cu siguran\u021b\u0103, despre care a auzit, atunci victimele sale ar fi \u201ec\u00e2\u0219tigate\u201d dac\u0103 ar ajunge \u00een rai, p\u0103catele fiind asumate de c\u0103tre criminal. Desigur, motiva\u021biile apar\u021bin unui dezaxat. Dialogul ini\u021bial mai relev\u0103 alt\u0103 justificare (pe care b\u0103tr\u00e2nul \u0219i-o aduce sie\u0219i): e pus la punct cu teoria conform c\u0103reia, \u00een lumea de apoi, spiritul ajunge s\u0103 cuprind\u0103 toate cuno\u0219tin\u021bele lumii, inclusiv geografia: \u201eProfesorul: Ave\u021bi geografia na\u021bional\u0103 la degetul mic.<\/p>\n\n\n\n Eleva : Ah! Nu le \u0219tiu \u00eenc\u0103 pe toate, domnule, nu-i chiar a\u0219a simplu, mi-e greu s\u0103 le \u00eenv\u0103\u021b.<\/p>\n\n\n\n Profesorul : Vai, dar se rezolv\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n Autorul transmite prin text ni\u0219te chei de \u00een\u021belegere a raportului dintre personaje. Deseori, \u00een discu\u021bii despre cu totul altceva, discu\u021bii banale, precum cea despre vremea de afar\u0103, Profesorul vorbe\u0219te, \u00een substrat, despre el, crede c\u0103 atrage aten\u021bia asupra inten\u021biilor lui uciga\u0219e, prin diverse jocuri de cuvinte, face un fel de parteneriat cu victima \u2013 a\u0219a i se pare \u2013 , lu\u00e2nd t\u0103cerea interlocutoarei (care, evident, nu-\u0219i d\u0103 seama) drept acord al faptei pe care o g\u00e2nde\u0219te, de a o ucide mai t\u00e2rziu. Strecoar\u0103 \u00een dialog elemente care \u021bin de natura lui psihologic\u0103, precum am\u0103nuntul c\u0103 el are o toan\u0103, se joac\u0103 \u00een mod acrimonios cu victima, se crede superior acesteia \u0219i acreditat (de lipsa opozi\u021biei) s\u0103-\u0219i duc\u0103 planul terifiant p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t: \u201eProfesorul: Nu putem fi siguri de nimic pe lumea asta, domni\u0219oar\u0103.<\/p>\n\n\n\n Eleva: Z\u0103pada cade iarna. Iarna e unul din cele patru anotimpuri. Celelalte trei sunt\u2026 \u0103\u0103\u2026 pri\u2026<\/p>\n\n\n\n Profesorul: Da?<\/p>\n\n\n\n Eleva: \u2026m\u0103vara, pe urm\u0103 vara\u2026 \u0219i\u2026 \u0103\u0103\u2026<\/p>\n\n\n\n Profesorul: \u00eencepe la fel ca \u201etoana\u201d, domni\u0219oar\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n Sintagma \u201edoctorat total\u201d ridic\u0103 semne de \u00eentrebare, \u00een primul r\u00e2nd, prin naivitatea presupus\u0103, de a crede c\u0103 ei, o t\u00e2n\u0103r\u0103 de optsprezece ani, \u00eei st\u0103 \u00een putere s\u0103 se \u00eenscrie la a\u0219a ceva, apoi, prin preten\u021bia nejustificat\u0103 (pentru o simpl\u0103 absolvent\u0103 cu diplom\u0103 de bacalaureat) de a face un asemenea doctorat, inexistent \u00een realitate, \u00eens\u0103 b\u0103tr\u00e2nului compulsiv i se pare un semn c\u0103 trebuie s\u0103 demonstreze valabilitatea paradigmei budiste (\u00een lumea de apoi, spiritul cunoa\u0219te totul, prin contopirea \u00eentr-un spirit universal). Eleva nu \u00een\u021belege ipoteza propriei dematerializ\u0103ri, i se pare neverosimil s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cu un nas, dac\u0103 natura i-ar fi dat dou\u0103, nu are for\u021ba de a se vedea descompus\u0103, fie numai \u00een plan fic\u021bional. Este momentul \u00een care ea \u00eencepe s\u0103 fac\u0103 opozi\u021bie interlocutorului, s\u0103 se aga\u021be insistent de realitate. Respinge orice am\u0103nunt care afecteaz\u0103 veracitatea, sim\u021bind c\u0103 \u00een procesul dezintegr\u0103rii s-ar include pe sine, dac\u0103 ar fi de acord cu ipoteza de lucru a profesorului alienat, cu \u00eenclina\u021bii uciga\u0219e, care \u00eenc\u0103 nu ies la suprafa\u021b\u0103, nu sunt evidente, ci, \u00een continuare, destul de bine mascate \u00een exerci\u021bii de aritmetic\u0103 elementar\u0103:<\/p>\n\n\n\n \u201eProfesorul: Haide\u021bi s\u0103 lu\u0103m exemple mai simple. Dac\u0103 a\u021bi avea dou\u0103 nasuri, iar eu v-a\u0219 smulge unul\u2026 cu c\u00e2te nasuri a\u021bi r\u0103m\u00e2ne?<\/p>\n\n\n\n Eleva: Cu nici unul.<\/p>\n\n\n\n Profesorul: Cum cu nici unul?<\/p>\n\n\n\n Eleva: P\u0103i da, de-aia am un nas, fiindc\u0103 nu mi-a\u021bi smuls nici unul. Dac\u0103-1 smulgea\u021bi, nu-1 mai aveam\u201d.<\/p>\n\n\n\n Spa\u021biul imaginat de Eugen Ionescu acesta este, cu doctorate \u201epar\u021biale\u201d sau \u201etotale\u201d, cu institu\u021bii superioare, ale c\u0103ror posturi pot fi ocupate de c\u0103tre absolven\u021bii de liceu (care merg la medita\u021bii \u00een particular), gr\u0103dini\u021be \u201ecu \u00eenalte studii\u201d etc.<\/p>\n\n\n\n Dezacordul f\u0103\u021bi\u0219 dintre protagoni\u0219ti apare din momentul \u00een care fata \u00ee\u0219i dep\u0103\u0219e\u0219te interlocutorul \u00een perspicacitate, \u00eentr-un iure\u0219 al calculelor. Demascat asupra acestui aspect, c\u0103 nu st\u0103p\u00e2ne\u0219te domeniul matematicilor superioare, profesorul, pe ideea c\u0103 nu-i face fa\u021b\u0103 elevei (care, la r\u00e2ndu-i, ruleaz\u0103 cifre astronomice, greu verificabile) \u00een domeniul a\u0219a-zisului \u201edoctorat total\u201d, domeniu caracterizat prin alternan\u021ba unor cifre incomensurabile, ca \u00eentr-un joc de table (care zar reflect\u0103 num\u0103rul cel mai mare), propune varianta \u201edoctoratului par\u021bial\u201d, anume, \u00eendreptarea aten\u021biei c\u0103tre filologie; dar cuv\u00e2ntul \u201efilologie\u201d desemneaz\u0103 numai o etap\u0103 \u00een planul lui criminal, fapt pe care menajera \u00eel cunoa\u0219te, strig\u00e2ndu-i b\u0103rbatului, printr-un fel de parol\u0103, s\u0103 se opreasc\u0103: \u201eFilologia duce la bucluc\u201d. Replica transmite note de umor, dar \u00een conexiune cu finalul tragic, le \u00eembin\u0103 cu absurdul, instituind, totodat\u0103, punctul culminant al discursului dramatic. Protagonistul pare un impostor, pe care eticheta de \u201eprofesor\u201d \u00eel \u021bine departe de suspiciunea legat\u0103 de activitatea lui de criminal \u00een serie. Titlul piesei, care desemneaz\u0103 o veleitate \u0219i nu o calitate real\u0103 a personajului principal, ar fi trebuit pus \u00eentre ghilimele. Autorul \u00eens\u0103 e interesat de efectul surprizei. <\/p>\n\n\n\n Dialogul continu\u0103 la acela\u0219i nivel umoristic, dar f\u0103r\u0103 ca profesorul s\u0103 aib\u0103 haz; mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, el devine destul de \u00eend\u00e2rjit \u00een a-\u0219i ap\u0103ra ideea elucubrant\u0103 pe care o are fa\u021b\u0103 de aceste domenii sofisticate, precum filologia \u0219i matematica, anume c\u0103 le poate preda \u00eentr-un timp scurt, \u00eentr-un mod exhaustiv. Nici menajera nu are umor, dar cuvintele rostite \u00een disperare (\u201eFilologia duce la bucluc\u201d) provoac\u0103 r\u00e2sul prin discrepan\u021ba dintre semnifica\u021bia real\u0103 a obiectului de studiu \u0219i cea derivat\u0103 din context (c\u0103 e un pericol pentru cei care se dedic\u0103 filologiei). Umorul involuntar rezult\u0103 din nivelul slab de preg\u0103tire al femeii \u0219i gradul de senilitate la care a ajuns angajatorul ei.<\/p>\n\n\n\n Transpunerea \u00een context, la dimensiunea unei camere de studiu, a unor coordonate spa\u021biale \/ geografice implic\u0103 o anumit\u0103 logic\u0103 a absurdului: \u201eTurcia se \u00eenvecineaz\u0103 cu Grecia, iar Grecia e mai aproape de Turcia dec\u00e2t st\u0103m noi doi acum: ave\u021bi aici \u00eenc\u0103 o ilustrare a unei legi lingvistice extrem de importante, dup\u0103 care geografia \u0219i filologia sunt surori gemene\u2026 Pute\u021bi lua noti\u021be, domni\u0219oar\u0103\u201d. Potrivit acestei logici, miracolul reprezentat de limba rom\u00e2n\u0103, o \u201einsul\u0103 de latinitate \u00eentr-o mare slav\u0103\u201d, nu ar trebui s\u0103 existe. Totu\u0219i, a\u0219a-zisul profesor are ceva profunzime \u0219i devotament \u00een expunerile sale despre lingvistic\u0103, tocmai de aceea, devine paradoxal comportamentul lui, de a-\u0219i ucide eleva. \u00cen dezbaterea despre \u00eensemn\u0103tatea cuvintelor, iat\u0103 ce spune: \u201eSunetele, domni\u0219oar\u0103, trebuie s\u0103 fie prinse de aripi \u00een zbor, ca s\u0103 nu cad\u0103 \u00een urechile surzilor. Prin urmare, c\u00e2nd te hot\u0103r\u0103\u0219ti s\u0103 articulezi, se recomand\u0103, pe c\u00e2t posibil, s\u0103 ridici foarte sus g\u00e2tul \u0219i b\u0103rbia, s\u0103 te \u00eenal\u021bi pe v\u00e2rfuri, uite-a\u0219a, uite\u201d. Acesta este \u0219i momentul \u00een care, \u00een demonstra\u021bie, profesorul se dep\u0103rteaz\u0103 de esen\u021ba lui de om, fiind mai atras de actele teatrale, dec\u00e2t de acelea presupuse de menirea didactic\u0103, asupra c\u0103reia suntem \u00een\u0219tiin\u021ba\u021bi, de la \u00eenceput, c\u0103 o are; devine sarcastic \u00een av\u00e2ntul expozitiv, el se \u00eenaripeaz\u0103 pe sine \u0219i i se pare c\u0103 are drept de via\u021b\u0103 \u0219i de moarte asupra interlocutoarei. \u00cen defensiv\u0103, eleva se pierde, e \u00eempiedicat\u0103 s\u0103 lupte pentru via\u021ba ei, din cel pu\u021bin dou\u0103 cauze: nu b\u0103nuie\u0219te c\u0103 se va ajunge aici, la crim\u0103, \u0219i are \u00eencredere \u00een b\u0103tr\u00e2nul din fa\u021ba ei, care, \u00een aparen\u021b\u0103, este un erudit.<\/p>\n\n\n\n Prin gestul uciga\u0219, \u201edasc\u0103lul\u201d inten\u021bioneaz\u0103 s\u0103-\u0219i combat\u0103 propria-i teorie, anume c\u0103 toate limbile formeaz\u0103 un ansamblu, la temelia c\u0103ruia st\u0103 spaniola. El confund\u0103 realitatea cu teoria \u0219i se repede asupra elevei cu determinarea aceluia care, t\u0103ind la propriu un corp viu, produce o interven\u021bie de natur\u0103 lingvistic\u0103, separ\u00e2nd limbile \u00eentre ele, reduc\u00e2ndu-le la spa\u021biul geografic adecvat. \u00cen acela\u0219i timp, vrea s\u0103 se asigure c\u0103 e \u0219i el capabil s\u0103 furnizeze o lec\u021bie, aceea a mor\u021bii. Pentru el, cu\u021bitul nu este o arm\u0103 a crimei, ci o no\u021biune, pe care o \u201eimplementeaz\u0103\u201d \u00een fiin\u021ba discipolei. Gestul e posibil din cauza st\u0103rii de confuzie la care ajunge \u00een perora\u021bie. C\u00e2nd \u00ee\u0219i d\u0103 seama c\u0103 a luat o via\u021b\u0103, strig\u0103 dup\u0103 ajutor, dar animat de instinctul de supravie\u021buire, nu de compasiune sau regret. Sentimentul de mul\u021bumire, anume c\u0103 a demonstrat ceva practic, nu este estompat \u00een nicio \u00eemprejurare.<\/p>\n\n\n\n Psihologia \u201eProfesorului\u201d este extrem de periculoas\u0103, pentru c\u0103 el nu-\u0219i asum\u0103 nicio gre\u0219eal\u0103. Mai mult, d\u0103 vina pe al\u021bii. Pare c\u0103 \u0219i-a angajat o menajer\u0103, numai pentru a avea pe cine s\u0103 dea vina: \u201e\u0218i dac\u0103 nu \u021bi-a\u0219 fi spus adineauri\u2026 aritmetica duce la filologie, filologie duce la crim\u0103\u2026<\/p>\n\n\n\n Profesorul: Ai spus: \u201ela bucluc\u201d!<\/p>\n\n\n\n Menajera: E-acela\u0219i lucru.<\/p>\n\n\n\n PROFESORUL: Atunci am \u00een\u021beles eu gre\u0219it. Am crezut c\u0103 \u201eBucluc\u201d e un ora\u0219, iar dumneata vroiai s\u0103 zici c\u0103 filologia duce la ora\u0219ul Bucluc\u201d.<\/p>\n\n\n\n Totu\u0219i, menajera e destul de vinovat\u0103. Ea nu se \u00eengrijoreaz\u0103 de situa\u021bie \u00een sine, c\u0103 este complice sau m\u0103car p\u0103rta\u0219\u0103 la un \u0219ir de crime, ci de starea b\u0103tr\u00e2nului, c\u0103 poate obosi \u00een urma acestor acte. Pentru a-l sustrage eventualelor remu\u0219c\u0103ri de con\u0219tiin\u021b\u0103, \u00eei recomand\u0103 s\u0103-\u0219i pun\u0103 pe bra\u021b svastica nazist\u0103, ad\u0103ug\u00e2nd: \u201eA\u0219a e politica\u201d, anume c\u0103, dac\u0103 ar fi f\u0103cut parte din acest partid, ar fi fost pus s\u0103 comit\u0103 crime mult mai numeroase \u0219i niciodat\u0103 justificate, \u00een numele a ceva impus oficial, al unei doctrine, \u0219i atunci, ar fi fost privit ca un erou, nu criminal \u00een serie, cum de fapt e \u00een realitate.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n Rinocerii<\/em><\/p>\n\n\n\n \u00centr-o atmosfer\u0103 de pia\u021b\u0103, reg\u0103sim un tic de comportament, dintre acelea avute de Farfuridi \u0219i Br\u00e2nzovenescu din O scrisoare pierdut\u0103<\/em>, dar \u00een alt\u0103 not\u0103, inspirat\u0103 de moravul celui pe care Jean, personajul cu purtare previzibil\u0103, trebuie s\u0103-l \u00eent\u00e2lneasc\u0103:<\/p>\n\n\n\n \u201eBERENGER: <\/strong>P\u0103i, dac\u0103-i a\u0219a, nu m\u0103 simt chiar vinovat… de vreme ce \u0219i dumneata…<\/p>\n\n\n\n JEAN: <\/strong>Nu-i deloc acela\u0219i lucru: mie nu-mi place s\u0103 a\u0219tept. Eu n-am timp de pierdut, \u0219i cum \u0219tiu c\u0103 niciodat\u0103 nu vii la vreme, atunci vin \u00eenadins mai t\u00e2rziu, exact \u00een momentul \u00een care presupun c-ai s\u0103 apari\u201d.<\/p>\n\n\n\n Jean este unul dintre aceia \u00een stare s\u0103 vr\u0103jeasc\u0103 vorbele. Dintr-odat\u0103, omul din fa\u021ba lui se transform\u0103 \u00een acel p\u0103m\u00e2nt \u00eensetat, totul pornind de la senza\u021bia de sete pe care conlocutorul Berenger, nume care-i confirm\u0103 starea de b\u0103utor inveterat, \u0219i-o recunoa\u0219te: \u201eJEAN: <\/strong>Ai \u00een\u021beles foarte bine. Vorbeam de c\u00e2t \u00ee\u021bi e de uscat g\u00e2tlejul: e un p\u0103m\u00e2nt care soarbe mult\u201d.<\/p>\n\n\n\n Jean se dedic\u0103 unei realit\u0103\u021bi virtuale care-l avantajeaz\u0103; pretinde c\u0103 nu s-ar fi dus la ziua lui Auguste, un prieten comun, chiar dac\u0103 ar fi fost invitat. Dac\u0103 \u0219i-ar fi exprimat regretul c\u0103 nu a fost invitat, ar fi consim\u021bit la un statut inferior celui pe care-l de\u021bine Berenger \u00een fa\u021ba lui. Duelul de personalitate, ini\u021bial p\u0103r\u00e2nd c\u00e2\u0219tigat de Jean, apoi, prin raportare la aniversara lui Auguste, de c\u0103tre Berenger, este \u00eentrerupt de apari\u021bia unui rinocer, apari\u021bie care determin\u0103 reac\u021bii de team\u0103, din partea negustorilor \u0219i a clien\u021bilor. \u00cen larma creat\u0103, o femeie \u00ee\u0219i str\u00e2nge la piept pisica, semn al adeziunii acesteia la via\u021ba de tip casnic. <\/p>\n\n\n\n Goana rinocerului prin ora\u0219 este par\u021bial justificat\u0103 de podoaba din filde\u0219 purtat\u0103 de \u201eDomnul B\u0103tr\u00e2n\u201d care este foarte elegant. \u00cen registrul absurd al piesei, r\u0103t\u0103cirea animalului s\u0103lbatic \u00een civiliza\u021bie are o cauz\u0103, fie \u00een faptul c\u0103 a fost deposedat de corn (din care s-ar fi confec\u021bionat bijuteria) \u0219i acum umbl\u0103 bezmetic \u0219i \u00een zadar s\u0103-l recupereze, fie \u00een reprezentarea simbolic\u0103 a lumii moderne, la care a recurs autorul, pentru c\u0103 nu se mai \u0219tie diferen\u021ba dintre s\u0103lb\u0103ticia propriu-zis\u0103 \u0219i urbanism.<\/p>\n\n\n\n Interpelarea imaginii rinocerului schimb\u0103 rela\u021biile din urbe. \u201eDomnul B\u0103tr\u00e2n\u201d \u00eencearc\u0103 s\u0103 se aga\u021be de v\u00e2rsta gospodinei, iar ceilal\u021bi, de energia inspirat\u0103 de animal. Revenirea la ordinea anterioar\u0103, prin rearanjarea lucrurilor, comport\u0103 lentoare, ca un mecanism care a fost uns cu mult ulei, iar p\u00e2n\u0103 la a func\u021biona fluent, are nevoie de rodaj. <\/p>\n\n\n\n Interferen\u021ba replicilor confer\u0103 o not\u0103 umoristic\u0103 textului, \u00een genul expresiei populare: \u201eUnde dai \u0219i unde crap\u0103\u201d. \u00cen afar\u0103, ele se aud distorsionat, dezlipite de sensul propriu, dar \u00een ansamblul interior, pe scen\u0103, se \u00eenscriu \u00een logica fireasc\u0103 a discu\u021biilor dintre actan\u021bi. Calamburul semantic nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, autorul av\u00e2nd ocazia de a-\u0219i afirma indirect opiniile despre societate. Dintre imput\u0103rile implicite, cele mai multe marcate de interven\u021bia Logicianului, ar fi: ira\u021bionalitatea, deghizarea caracterului sub hainele de strad\u0103, inep\u021bia. \u00cendemnul gospodinei c\u0103tre b\u0103tr\u00e2n, de a-\u0219i pune p\u0103l\u0103ria pe cap, \u00eel asigur\u0103 de ghicirea inten\u021biei acestuia de a o \u00eenso\u021bi, nu mai este necesar s\u0103 pozeze \u00eentr-un domn reveren\u021bios, chelneri\u021ba anun\u021b\u0103, absolut accidental, dispari\u021bia ra\u021biunii, indivizii preocupa\u021bi de carte sunt v\u0103zu\u021bi drept animale rapide (celeritatea denot\u0103 \u0219i h\u0103ituire), iar cei care stau de vorb\u0103 cu ei, ni\u0219te retrograzi c\u0103rora a\u0219a le trebuie, s\u0103 \u00eent\u00e2lneasc\u0103 intelectuali, pentru c\u0103 nu au binevoit s\u0103 cumpere de la tejgheaua lor, a celor care fac aprecierea; fapte m\u0103runte, precum protejarea pisicii la s\u00e2n, devin rarit\u0103\u021bi seculare. Fiind trecut\u0103 \u00een bra\u021bele Logicianului pentru o clip\u0103, at\u00e2t c\u00e2t \u00eei este necesar gospodinei s\u0103-\u0219i adune lucrurile de pe jos, felina este numit\u0103 comet\u0103 care mai poate \u0219i zg\u00e2ria. Replicile \u00eent\u00e2rziate, venite din mai multe unghiuri, s\u0103rite ca a\u0219chiile din trunchi, dau impresia unor locuitori u\u0219or auti\u0219ti:<\/p>\n\n\n\n \u201eCHELNERI\u0162A: \u00ce\u021b<\/strong>i st\u0103 mintea-n loc!<\/p>\n\n\n\n DOMNUL B\u0102TR\u00c2N (<\/strong>c\u0103tre Gospodin\u0103): <\/em>Doamn\u0103, v\u0103 rog s\u0103-mi face\u021bi onoarea de a-mi permite s\u0103 v\u0103 ajut s\u0103 aduna\u021bi lucrurile de pe jos!<\/p>\n\n\n\n FEMEIA (<\/strong>c\u0103tre Domnul B\u0103tr\u00e2n): <\/em>V\u0103 mul\u021bumesc. Pute\u021bi s\u0103 v\u0103 pune\u021bi p\u0103l\u0103ria, v\u0103 rog. Doamne, ce spaim\u0103 am tras.<\/p>\n\n\n\n LOGICIANUL: <\/strong>Spaima e ira\u021bional\u0103. Ra\u021biunea trebuie s\u0103-nving\u0103 spaima.<\/p>\n\n\n\n CHELNERI\u0162A: <\/strong>Nu se mai vede.<\/p>\n\n\n\n DOMNUL B\u0102TR\u00c2N (<\/strong>c\u0103tre Gospodin\u0103, ar\u0103t\u00e2nd spre Logician<\/em>): Prietenul meu e logician.<\/p>\n\n\n\n JEAN (<\/strong>lui Berenger)<\/em>: Ce ziceai?<\/p>\n\n\n\n CHELNERI\u0162A: <\/strong>Da’ fug repede animalele-astea!<\/p>\n\n\n\n GOSPODINA (<\/strong>c\u0103tre Logician): \u00ce<\/em>nc\u00e2ntat\u0103 de cuno\u0219tin\u021b\u0103, domnule.<\/p>\n\n\n\n B\u0102C\u0102NEASA (<\/strong>B\u0103canului): <\/em>A\u0219a-i trebuie. N-a cump\u0103rat de la noi!<\/p>\n\n\n\n JEAN (<\/strong>c\u0103tre Patron \u0219i Chelneri\u021b\u0103<\/em>): Ce zicea\u021bi?<\/p>\n\n\n\n GOSPODINA: <\/strong>Eu. \u00een orice caz, nu i-am dat drumul pisicii!<\/p>\n\n\n\n PATRONUL (<\/strong>la fereastr\u0103, ridic\u00e2nd din umeri): Nu vezi \u00een fiece zi chestii de-astea!<\/p>\n\n\n\n GOSPODINA (<\/strong>c\u0103tre Logician, \u00een timp ce Domnul B\u0103tr\u00e2n str\u00e2nge lucrurile de pe jos<\/em>): Vre\u021bi s\u0103 fi\u021bi amabil \u0219i s\u0103 \u021bine\u021bi dumneavoastr\u0103 pisica un pic?<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n
\n\n\n\n\n