{"id":7903,"date":"2023-02-09T06:05:13","date_gmt":"2023-02-09T06:05:13","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=7903"},"modified":"2023-02-09T06:05:13","modified_gmt":"2023-02-09T06:05:13","slug":"non-multum-sed-multum-cronica-de-carte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2023\/02\/09\/non-multum-sed-multum-cronica-de-carte\/","title":{"rendered":"Non multum, sed multum. Cronic\u0103 de carte"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Dragostea este o stare imaterial\u0103, care-l macin\u0103 sau \u00eel \u00eensenineaz\u0103 pe om. Jonc\u021biunea ei cu veracitatea se face printr-un element de tranzi\u021bie dintre material \u0219i imaterial, precum parfumul. Dintre at\u00e2tea nuan\u021be, dragostea despre care scrie Mihai Firic\u0103, \u00een cel mai recent volum al lui, sugestiv intitulat Dragostea cu parfum de migdale amare<\/em> (Editura Vinea, Bucure\u0219ti, 2022), l-a deprins pe cel amar, datorit\u0103 coresponden\u021belor dintre migdale \u0219i parfumul pe care aceste fructe \u00eel las\u0103 la sublimarea lor \u00een produse cosmetice.<\/p>\n\n\n\n

Pentru dragoste \u00een sine, a\u0219a cum este v\u0103zut\u0103 de c\u0103tre Mihai Firic\u0103, exist\u0103 argumente \u00een fiecare dintre poemele volumului (proiectat \u00een dou\u0103 sec\u021biuni: O singur\u0103 arip\u0103<\/em> \u0219i Aripa absent\u0103<\/em>), dar mult mai tentante devin motivele care-i imprim\u0103 acesteia parfumul de \u201emigdale amare\u201d: 1. \u201eTu z\u00e2mbe\u0219ti doar seara\u201d, 2. Plec\u0103rile mele \u201ede acas\u0103 \u0219i re\u00eentoarcerile c\u00e2t mai t\u00e2rzii\u201d, 3. Atenuarea temerit\u0103\u021bii de a visa, din cauza absen\u021bei celei pe care o iube\u0219te (\u201e\u00cempachetez visul de insect\u0103 \/ \u00een mii de gesturi cu care vreau s\u0103 te surprind\u201d), 4. \u201enu mi s-au mai potrivit pantofii de copil\u201d (anihilarea inocen\u021bei de a mai crede \u00een vorbe), 5. Speran\u021ba de a-\u0219i lua \u201eLa revedere!\u201d \u0219i nu \u201eAdio!\u201d de la doamna Ofelia, 6. Persisten\u021ba minciunilor (\u201eam min\u021bit \/ pentru a nu ucide\u201d), 7. Amintirile sunt at\u00e2t de puternice, \u00eenc\u00e2t sunt identificate cu acele femei care i-ar fi putut fi mirese, 8. Complexul de a nu fi de piatr\u0103 (\u201eS\u0103 nu te ui\u0163i la mine ca la o piatr\u0103\u201d), 9. Am\u0103r\u0103ciunea c\u0103 nu i-au fost al\u0103turi, \u00een mod continuu, femei cu \u0219tiin\u021b\u0103 de carte (\u201esunt doar un jurnal \u00een care scrii \u00een fiecare zi, \/ dar asta se \u00eenva\u0163\u0103 la universitate \/ din c\u0103r\u0163i cu file \u00eeng\u0103lbenite\u201d), 10. Ignorarea numelui celei pe care a iubit-o, c\u00e2ndva (\u201eAm \u0219tiut numele t\u0103u, dar l-am uitat\u201d) etc.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2teva dintre poeme, \u00een special cele din sec\u021biunea a doua, deschis\u0103 cu ex-librisuri, apar\u021bin\u00e2nd artistului plastic, Marcel Voinea, configureaz\u0103 personaje fabuloase, a c\u0103ror latur\u0103 vorace provine din cinematografia american\u0103 \u2013 aceasta ar afirma publicul t\u00e2n\u0103r, \u00eens\u0103 adev\u0103rata ei sorginte este mitologic\u0103: \u201eA \u00eenghi\u021bit \u0219i noaptea. \/ C\u0103pc\u0103unul \u00eenghite ora\u0219e, \/ a prins \u00een gheare cartiere \u00eentregi, \/ sf\u0103r\u00e2m\u0103 \u00een f\u00e2lci case, \/ teatre, blocuri \u0219i locuri de joac\u0103\u201d (C\u0103r\u021bi po\u0219tale nescrise<\/em>). Atmosfera apocaliptic\u0103 este \u00eenfruntat\u0103 cu s\u00e2nge rece de c\u0103tre un erou inedit, poetul \u00eensu\u0219i, a c\u0103rui \u00eensu\u0219ire nu este neap\u0103rat vitejia exponent\u0103, c\u00e2t perseveren\u021ba \u00een misiune. El este un cititor \u00eenfocat. Din acest dezastru, desf\u0103\u0219urat, cu violen\u021b\u0103, dinaintea ochilor s\u0103i, el urm\u0103re\u0219te a salva, de la incendiile spontane \u0219i \u00een lan\u021b, Jurnalul<\/em> unei anume Katia, o t\u00e2n\u0103r\u0103 pe care, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, dup\u0103 cum suntem anun\u021ba\u021bi, o g\u0103se\u0219te f\u0103r\u0103 suflare. La fel ca \u00een balada Miori\u021ba<\/em>, el nu \u0219tie dac\u0103 va sc\u0103pa cu via\u021b\u0103 din aceast\u0103 mi\u0219unare incognito prin ora\u0219ul r\u0103v\u0103\u0219it de C\u0103pc\u0103un, \u00eens\u0103 nu mai vizeaz\u0103 dec\u00e2t un singur scop, acela de a-\u0219i mul\u021bumi \u0219i \u00eenc\u00e2nta sufletul cu \u00eensemn\u0103rile din acest jurnal. Gestul final, de a rupe filele jurnalului g\u0103sit cu mult efort, este surprinz\u0103tor \u0219i denot\u0103 exact ceea ce-\u0219i propune eroul nostru, de acum \u00eenainte, de a da na\u0219tere unui folclor urban \u0219i de a trimite mai departe supravie\u021buitorilor \u201ec\u0103r\u021bi po\u0219tale nescrise\u201d (prin viu grai, la fel ca Homer): \u201eJurnalul Katiei l-am g\u0103sit c\u0103ut\u00e2nd-o. \/ Are doar c\u00e2teva file scrise, \/ restul sunt smulse, \/ altele lipite cu s\u00e2nge. \/ Le dezlipesc t\u0103cut, \/ le memorez apoi rup totul\u201d. Alt personaj, scos din istorie \u0219i devenit important mai cu seam\u0103 \u00een vremea Revolu\u021biei franceze (1789), este c\u0103l\u0103ul, a c\u0103rui prezen\u021b\u0103 duce la fr\u00e2ngerea elanului (aripa rupt\u0103). Urma l\u0103sat\u0103 \u00een timp de c\u0103l\u0103u, ce a inspirat el oamenilor blajini, celor cu bune inten\u021bii, este permanenta \u00eengrijire ca instrumentele casnice s\u0103 fie bine ascu\u021bite: \u201ePlictisit, c\u0103l\u0103ul a z\u00e2mbit c\u00e2nd am p\u0103\u0219it, \/ alinia\u021bi ca un stol care risipe\u0219te prim\u0103vara, \/ apoi ne-a asigurat c\u0103 va urma lini\u0219tea: \/ Am ascu\u021bit tot, atent, ca un gospodar. \/\/ Securea str\u0103lucitoare a \u00eenverzit \/ \u00een aceast\u0103 prim\u0103var\u0103\u201d (Bucha<\/em>). C\u0103\u021beii p\u0103m\u00e2ntului, viet\u0103\u021bi mitologice, se dep\u0103rteaz\u0103, c\u00e2nd \u201ebunica trage sania pe z\u0103pada ro\u0219ie\u201d (Totul s-a petrecut sub ochii no\u0219tri<\/em>). At\u00e2t de rapid a fost efectul (alungarea c\u00e2inilor p\u0103m\u00e2ntului) \u0219i de surprinz\u0103tor, \u00een lipsa unor ritualuri ale comunit\u0103\u021bii, dup\u0103 cum era de a\u0219teptat, \u00eenc\u00e2t turi\u0219tii \u201e\u0219i diploma\u021bii\u201d au \u00eenceput s\u0103 frecventeze satul.<\/p>\n\n\n\n

Lumea interioar\u0103 a poetului este puternic\u0103. Lui \u00eensu\u0219i i se pare a locui \u00eentr-o chilie, \u00een care totul se pr\u0103bu\u0219e\u0219te, fiindc\u0103 a ignorat conexiunea cu divinitatea: \u201eMintea mea, o chilie pustie. \/ Am uitat toate rug\u0103ciunile, \/ rafturile sunt rupte, \/ c\u00e2teva icoane r\u0103sturnate\u201d (KYIV<\/em>). De la acest moment \u00eenainte, poetul iese din sine \u0219i colind\u0103 lumea (exterioar\u0103), care \u00eei dezv\u0103luie o priveli\u0219te lugubr\u0103, bacovian\u0103, \u00een acord cu propriul lui sentiment de dezn\u0103d\u0103jduire: \u201eAlerg de-a lungul malului, \/ fluviul negru se tot umple de strig\u0103te, \/ le tot aduce \u0219i duce. \/ Nu se mai opre\u0219te focul din cer, \/ pe\u0219ti multicolori de tabl\u0103 pictat\u0103 \/ au umplut cerul deasupra Kyivului\u201d. Hoin\u0103reala \u00eei aduce dinainte \u0219i personaje colective, care-i inspir\u0103 sensibilitate \u0219i dorin\u021b\u0103 de a ocroti pe cei stingheri, a\u0219a cum el li se revel\u0103: \u201eMul\u021bimea de mame \u0219i prunci fream\u0103t\u0103 \/ la g\u00e2ndul c\u0103 ultimul tren n-a plecat\u201d (\u00cen gara din care nu va mai pleca nimeni<\/em>). \u00cen sf\u00e2r\u0219it, gara este adecvat\u0103 reg\u0103sirii de sine \u0219i a iubitei, dar, din p\u0103cate, locul este spulberat de o explozie, \u00een urma unui atentat cu bomb\u0103: \u201e\u00cen afar\u0103 de tine mai era cineva, \/ \u00eenc\u0103perea se rotea \u00eencet spre asfin\u021bit, \/ \u00een cele din urm\u0103 nu s-a mai mi\u0219cat, \/ copiii p\u0103reau c\u0103 dorm ferici\u021bi, \/ cu corpurile r\u0103sucite de suflul exploziei. \/\/ Trei cranii de cle\u0219tar \/ pe masa acoperit\u0103 cu ziare\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Tot ceea ce poetul a \u00eendurat, cu v\u00e2rf \u0219i \u00eendesat, \u00een via\u021b\u0103 \u0219i ne-a decriptat \u0219i nou\u0103 \u00een chip metaforic, se adun\u0103 \u00eentr-un singur poem, care anun\u021b\u0103 \u00eenceputul altei vie\u021bi, debarasate de simbolurile unor situa\u021bii mai dificile: \u201eCarnea dimine\u021bii o scot de sub unghii, \/ at\u00e2t a mai r\u0103mas. \/ Zile \u0219i nop\u021bi m\u0103run\u021bite. \/ Ghilotina memoriei nu iart\u0103, \/ cade, reteaz\u0103 \u0219i tot a\u0219a. \/ Focul a p\u00e2rjolit dealurile nop\u021bi de-a r\u00e2ndul. \/ Solda\u021bii ochesc tablouri, \/ zdrobesc bibelouri cu patul pu\u0219tii, \/ mineaz\u0103 locuri de joac\u0103, \/ aga\u021b\u0103 grenade de aripile \u00eengerilor. \/\/ La un semn, ne-am urcat \u00een vagon\u201d (F\u0103r\u0103 zgomot<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Cartea lui Mihai Firic\u0103 este de str\u00e2ns la piept, dup\u0103 citire.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dragostea este o stare imaterial\u0103, care-l macin\u0103 sau \u00eel \u00eensenineaz\u0103 pe om. Jonc\u021biunea ei cu veracitatea se face printr-un element de tranzi\u021bie dintre material \u0219i imaterial, precum parfumul. Dintre at\u00e2tea nuan\u021be, dragostea despre care scrie Mihai Firic\u0103, \u00een cel mai recent volum al lui, sugestiv intitulat Dragostea cu parfum de migdale amare (Editura Vinea, Bucure\u0219ti, … Continu\u0103 lectura Non multum, sed multum. Cronic\u0103 de carte<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-7903","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7903","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7903"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7903\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7905,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7903\/revisions\/7905"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7903"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7903"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7903"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}