Am \u00eenceput studiul la Urmuz din curiozitate. Mul\u021bi \u00eel consider\u0103 cel mai mare scriitor rom\u00e2n.<\/p>\n\n\n\n
Din lucrarea cu Algazy&Grummer<\/em>, singura imagine care mi-a r\u0103mas, imagine generic\u0103 pentru semnifica\u021bia textului, este a unui om cu plisc din lemn care st\u0103 la tejghea. De c\u00e2te ori intr\u0103 vreun client \u00een pr\u0103v\u0103lie, Algazy, personajul configurat mai sus, plesc\u0103ie mecanic, dar f\u0103r\u0103 dinamic\u0103 motric\u0103. Grummer \u00eel supline\u0219te, dintr-o parte a pr\u0103v\u0103liei, mai mult \u00eel contempl\u0103.<\/p>\n\n\n\n Am trimis unei reviste literare fabula Cronicari<\/em> \u2013 am interpretat-o cu accent pe numele sonore aduse \u00een discu\u021bie de c\u0103tre autor: Galileu, Aristotel \u0219.a. Atmosfera pe care mi-au inspirat-o versurile a fost de tip medieval, cu boieri p\u0103m\u00e2nteni, molcomi\u021bi la Istanbul \u00een trata\u021biile cu zahar \u0219i cafea.<\/p>\n\n\n\n A doua oper\u0103 antologat\u0103 este Alice \u00een \u021aara Minunilor<\/em> de Lewis Caroll. Contorsion\u0103rile lui Alice inaugureaz\u0103 categoria de supereroi din cinematografia mondial\u0103. Nu am dec\u00e2t urm\u0103toarea viziune: interior grandios de castel \u00een care o feti\u021b\u0103, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een rochie mov, asist\u0103 mirat\u0103 la metamorfozele extravagante ale propriului corp, \u00een timp ce un iepure alb ra\u021bioneaz\u0103 similar unui \u00een\u021belept.<\/p>\n\n\n\n Teatrul de salon scris de Eugen Ionescu descinde din atmosfera burghez\u0103 de sf\u00e2r\u0219it de secol al XIX-lea a pieselor lui I. L. Caragiale. Subiectele protagoni\u0219tilor sunt urbane, pe teme culinare \u0219i de dragoste nespus\u0103, dar b\u0103nuit\u0103.<\/p>\n\n\n\n Nu a\u0219 putea tr\u0103i \u00een lumea lui M. Frisch, ai c\u0103rui eroi \u00ee\u0219i poart\u0103 s\u00e2mbetele unul altuia cu viclenie \u0219i care, \u00een numele nu \u0219tiu c\u0103rei idei, sunt \u00een stare s\u0103 experimenteze \u00een mod radical, f\u0103r\u0103 a \u021bine seama de siguran\u021ba semenilor. Explorarea t\u0103r\u00e2murilor lumii de apoi, din perspectiva meseriilor de\u021binute pe p\u0103m\u00e2nt de c\u0103tre protagoni\u0219ti, confer\u0103 un aspect de epopee dramelor semnate de autorul german.<\/p>\n\n\n\n A\u0219tept\u00e2ndu-l pe Godot <\/em>transmite un sentiment irepresibil de melancolie. Cei doi vagabonzi (\u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului) nu au dec\u00e2t o singur\u0103 solu\u021bie de a se salva de la ororile propriilor destine, anume s\u0103 se angajeze, fie numai prin dialog, \u00een existen\u021ba acelora care le tranziteaz\u0103 orizontul \u0219i le acord\u0103 pu\u021bin\u0103 aten\u021bie.<\/p>\n\n\n\n Romanul F<\/em> este ca un aparat de cinematograf care proiecteaz\u0103 pe ecran un film compus numai din scene absurde. De asemenea, personajele au o rutin\u0103 definitorie prin care pot marca lectorul c\u0103r\u021bii. E de remarcat viziunea futurist\u0103 a lui D. R. Popescu.<\/p>\n\n\n\n EUGEN IONESCU<\/p>\n\n\n\n Eugen Ionescu a avut obsesia solitudinii. Absurdul pieselor \u00ee\u0219i reg\u0103se\u0219te resursa \u00een starea aceasta de singur\u0103tate pe care, \u00een via\u021ba de zi cu zi, a mascat-o \u00eentr-un fel.<\/p>\n\n\n\n Personajele din C\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103<\/em> nu sunt interesate s\u0103 fie auzite de c\u0103tre conlocutori. Preocuparea lor este s\u0103 vorbeasc\u0103 despre orice le este la \u00eendem\u00e2n\u0103. Fiindc\u0103 poart\u0103 dorul ie\u0219irilor \u00een ora\u0219, pe care nu-l colind\u0103, \u00eent\u00e2i din comoditate, apoi din incapacit\u0103\u021bi fizice neprecizate, ini\u021biaz\u0103 discu\u021bii despre meseria\u0219ii activi ai urbei, \u00eent\u00e2lni\u021bi \u00een rarele ocazii de perindare; so\u021bii Smith \u00ee\u0219i \u00eendreapt\u0103 aten\u021bia \u00eenspre un precupe\u021b preferat, originar din cu totul alt\u0103 parte a Europei, nicidecum din Londra, c\u0103ruia i-au depistat o \u00eenclina\u021bie mai accentuat\u0103 spre munc\u0103 \u0219i pe care \u0219i-l dau lor \u00een\u0219i\u0219i drept model de abnega\u021bie pragmatic\u0103. Pentru a-\u0219i augmenta opiniile, se refer\u0103 la fiul lor care ar fi apreciat c\u00e2ndva, \u00eentr-un timp nedefinit, anumite preparate culinare, ie\u0219ite din m\u00e2inile celui glorificat pentru iscusin\u021b\u0103. Referin\u021ba la propriul fiu are un efect dublu asupra psihicului lor: pe de o parte, scap\u0103 de presiunea autismului caracteristic, despre care sunt con\u0219tien\u021bi c\u0103 nu le face bine, dar \u0219i l-au asumat drept instinct primar, garant al sedentarismului \u00een care se complac; pe de alt\u0103 parte, aluzia filial\u0103 reprezint\u0103 eticheta lor de normalitate.<\/p>\n\n\n\n De asemenea, psihologia protagoni\u0219tilor din drama Lec\u021bia<\/em> este proprie auti\u0219tilor. A\u0219a-zisul profesor pred\u0103 o singur\u0103 lec\u021bie, bazat\u0103 pregnant pe instinctul s\u0103u de uciga\u0219, anume de ce s-ar face vinovat\u0103 victima lui, de o culp\u0103 abstract\u0103, nefondat\u0103. El \u00ee\u0219i tr\u0103deaz\u0103 cognomenul \u201eprofesor\u201d, pentru c\u0103 nu are \u00een plan s\u0103 confere lec\u021bii adev\u0103rate, ci s\u0103 ucid\u0103, s\u0103 caute un motiv pentru a-\u0219i anula eventuala remu\u0219care. Eleva nu b\u0103nuie\u0219te pe cine are \u00een fa\u021b\u0103, \u00eentruc\u00e2t nu-\u0219i dore\u0219te nimic, dec\u00e2t s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 preceptele necesare accederii la admitere. Ea are un obiectiv clar \u0219i altceva din jur nu o intereseaz\u0103, este ca un acrobat pe s\u00e2rm\u0103. Cea care percepe faptele \u0219i nuan\u021bele comportamentului profesorului este slujnica; devine complice la crime din dou\u0103 motive: fie are nevoie prea mare de bani (de suma pe care i-o ofer\u0103 angajatorul ei), fie consimte ea \u00eens\u0103\u0219i la crime, \u00een numele cine \u0219tie c\u0103rei porniri de care, totu\u0219i, nu e capabil\u0103 s-o comit\u0103, mul\u021bumindu-se numai cu asistarea la ceea ce ea \u00eens\u0103\u0219i ar \u00eentreprinde, anume s\u0103 ucid\u0103. Este de luat \u00een calcul \u0219i varianta ca ea, slujnica, s\u0103 fie extaziat\u0103 s\u0103 \u00eentre\u021bin\u0103 cur\u0103\u021benia, iar dereticarea locului unei crime s\u0103-i confere satisfac\u021bia total\u0103 a propriei datorii (satisfac\u021bie concordant\u0103 m\u0103surii a ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een cas\u0103).<\/p>\n\n\n\n Piesa are \u0219i un substrat esoteric, iar profesorul este posibil s\u0103 se considere un vame\u0219 al sufletelor \u00eenspre lumea de apoi, iar activitatea femeii \u00een cas\u0103 ar echivala, \u00een aceast\u0103 cheie de interpretare, cu bra\u021bul justi\u021biei imanente, eleva pl\u0103tind pentru cine \u0219tie ce p\u0103cat al vreunuia dintre ascenden\u021bii ei (\u00een viziunea psihopatului), de\u0219i, din unele didascalii \u0219i replici, se poate reconstitui ceremonialul cre\u0219tin de \u00eenmorm\u00e2ntare, antagonic unor astfel de idei de vendeta a sor\u021bii, peste ani \u0219i asupra altuia dec\u00e2t persoana care a produs p\u0103cate.<\/p>\n\n\n\n \u00cen piesa Rinocerii<\/em>, vuietul turmei dezl\u0103n\u021buite pe str\u0103zi este ecoul solitudinii stranii tr\u0103ite de c\u0103tre autor, \u00eens\u0103 pare o stare ademenitoare, pentru c\u0103 un birocrat se arunc\u0103 pe fereastr\u0103 \u00een calea iure\u0219ului s\u0103lbatic, sper\u00e2nd a se ag\u0103\u021ba de spinarea unui animal, precum dinaintea institu\u021biei, ap\u0103ruse una dintre colege, urcat\u0103 pe rinocer, st\u0103p\u00e2n\u0103 a furiei acestuia, imagine impozant\u0103 \u0219i \u00een oglind\u0103 a mon\u0219trilor antici, jum\u0103tate om, jum\u0103tate animal, chiar a ceea ce englezii numesc \u201eherianthrope\u201d. Cei doi comeseni, pe care momentul invaziei rinocerilor \u00een ora\u0219 \u00eei prinde la teras\u0103, devin aten\u021bi la micile detalii care marcheaz\u0103 contextul neverosimil.<\/p>\n\n\n\n Arta lui Eugen Ionescu este aceea de a rata posibilul, din cauza dicteului automat care-l duce, ini\u021bial, \u00eentr-o lume despre care nu se mai scrisese \u0219i, deodat\u0103 situat aici, de a se apuca s\u0103 o ilustreze, \u00een am\u0103nuntele ei maximale, \u00een stare s\u0103 timoreze pe orice lector, deprins cu firescul lucrurilor.<\/p>\n\n\n\n Succesul pieselor lui provine de la dialog, a c\u0103rui vigoare de\u0219teapt\u0103 din reverie, fie pe spectator, fie pe cititor, dintr-un motiv c\u00e2t se poate de simplu: visul (cel tr\u0103it aievea \u0219i nu avut \u00een somn), de pream\u0103rire personal\u0103 sau de reu\u0219it\u0103 \u00eentr-o aspira\u021bie etc., fiind de o amploare inferioar\u0103 celui elaborat de Eugen Ionescu, e \u00eenglobat \u0219i erodat de spectacolul viu de pe scen\u0103. \u00cen mecanismul replicilor nemaiauzite, care transform\u0103 personajele mo\u021b\u0103ind ca ni\u0219te zombi, \u00een vedetele care atrag aten\u021bia tuturor celor din sal\u0103, pentru c\u00e2t dureaz\u0103 reprezenta\u021bia, este prins elanul oniric \u0219i, astfel, niciun privitor nu mai consimte la propria-i evaziune fic\u021bional\u0103, e mul\u021bumit c\u0103 s-a liberat, chiar dac\u0103 numai temporar, de sub tirania g\u00e2ndurilor \u0219i n\u0103dejdilor sale, fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile interioare fiind preluate \u0219i deconspirate de piesa \u00een rulaj. Nu mai este nimic de f\u0103cut, dec\u00e2t a se minuna de jocul actorilor \u0219i de a se preface a nu fi aspirat niciodat\u0103 la fantasme.<\/p>\n\n\n\n Spectatorul \/ cititorul se confrunt\u0103 cu v\u00e2rful oric\u0103rui vis pe care l-ar fi putut n\u0103scoci vreodat\u0103 cu mintea, mica lui poveste se reg\u0103se\u0219te \u00eentr-o ram\u0103, care este scena.<\/p>\n\n\n\n Certitudinea propriei biografii, al c\u0103rei specific, rezident \u00een Fran\u021ba, este, \u00een mod paradoxal, generator de aporii, implic\u0103 un sentiment de regret, din partea autorului, anume \u2013 de a nu se fi reg\u0103sit originar \u00een \u021bara \u00een care tr\u0103ie\u0219te \u0219i, de la un astfel de status existen\u021bial, apare nevoia de a notifica na\u021bionalitatea personajelor, de\u0219i o cauz\u0103 a manierei ar fi inten\u021bia de a ajuta cititorul s\u0103 le \u00een\u021beleag\u0103 mai lesne ac\u021biunile \u0219i vorbele.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Am \u00eenceput studiul la Urmuz din curiozitate. Mul\u021bi \u00eel consider\u0103 cel mai mare scriitor rom\u00e2n. Din lucrarea cu Algazy&Grummer, singura imagine care mi-a r\u0103mas, imagine generic\u0103 pentru semnifica\u021bia textului, este a unui om cu plisc din lemn care st\u0103 la tejghea. De c\u00e2te ori intr\u0103 vreun client \u00een pr\u0103v\u0103lie, Algazy, personajul configurat mai sus, plesc\u0103ie mecanic, … Continu\u0103 lectura Prefa\u021b\u0103 la cartea despre Absurd…<\/span>
\n\n\n\n
\n\n\n\n