{"id":7988,"date":"2023-02-15T20:09:20","date_gmt":"2023-02-15T20:09:20","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=7988"},"modified":"2023-02-15T20:09:20","modified_gmt":"2023-02-15T20:09:20","slug":"cantareata-cheala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2023\/02\/15\/cantareata-cheala\/","title":{"rendered":"C\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103<\/em><\/strong>"},"content":{"rendered":"\n

            Dup\u0103 cum se \u0219tie, piesa a fost jucat\u0103 pentru prima dat\u0103 \u201e\u00een mai 1950 la Th\u00e9\u00e2tre des Noctambules<\/a> \u00een regia t\u00e2n\u0103rului Nicolas Bataille<\/a>. Dup\u0103 un num\u0103r mare de interpret\u0103ri a devenit una dintre cele mai jucate piese din Fran\u021ba<\/a>, primind premiul Moli\u00e8re d’honneur<\/a>\u201d.  <\/p>\n\n\n\n

            Este surprinz\u0103tor cum, p\u00e2n\u0103 la ora nou\u0103 diminea\u021ba, doamna Smith a \u00eenfulecat at\u00e2tea m\u00e2nc\u0103ruri, dintre cele mai s\u0103\u021bioase \u2013 toate din traista aceleia\u0219i patrii: \u201eUite c\u0103 s-a f\u0103cut ora nou\u0103. Am m\u00e2ncat sup\u0103, pe\u0219te, cartofi cu sl\u0103nin\u0103, salat\u0103 englezeasc\u0103. Copiii au b\u0103ut ap\u0103 englezeasc\u0103. \u00een seara asta am m\u00e2ncat bine. \u0218i asta fiindc\u0103 locuim la marginea Londrei iar numele nostru e Smith\u201d. Harta urban\u0103 (strada \u00een sine) se poate reconstitui de la acela\u0219i nivel culinar. A arunca o privire asupra mediului, a\u0219a cum \u00ee\u0219i permite doamna Smith, \u00eenseamn\u0103 a-l cufunda \u00een sorturi de ulei, la \u00eendem\u00e2na unei gospodine precum este ea; pesemne, efectueaz\u0103 incursiuni rare \u00een ora\u0219, de\u0219i le-ar dori mai frecvente \u0219i de o durat\u0103 mai mare, dar nu are sus\u021binere, \u00een primul r\u00e2nd, din partea so\u021bului, pierdut \u00een lecturi, apoi, din perspectiva rolului \u00een care s-a compl\u0103cut, mereu \u00een seama speran\u021bei de\u0219arte c\u0103 tempoul existen\u021bial i se va schimba (faptul nu depinde numai de ea \u00eens\u0103\u0219i). Turnurile ora\u0219ului, zidurile de sticl\u0103 etc. par afundate \u00een ulei: \u201eDOAMNA SMITH: <\/strong>Cartofii sunt foarte buni cu sl\u0103nin\u0103, uleiul de salat\u0103 nu era r\u00e2nced. Uleiul de la b\u0103canul din col\u021b e de calitate mult mai bun\u0103 dec\u00e2t uleiul de la b\u0103canul de vizavi, ba e mai bun chiar \u015fi dec\u00e2t uleiul de la b\u0103canul din capul str\u0103zii. Dar nu vreau s\u0103 spun c\u0103 uleiul lor ar fi prost\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Debutul piesei deriv\u0103 din atmosfera comediei O scrisoare pierdut\u0103<\/em>, c\u00e2nd personajul mai agitat este supravegheat din col\u021b de un aparent devorator de gazete. Oricum, domnul Smith nu este un bun interlocutor, pentru c\u0103 el nu are vorbe: \u201eDomnul Smith plesc\u0103ie\u201d, iar cititul (presupus nu \u00een ad\u00e2ncime) poate fi o masc\u0103 a incapacit\u0103\u021bii lui de a se antrena \u00een dialog.   <\/p>\n\n\n\n

            Av\u00e2nd un orizont restr\u00e2ns, cei doi analizeaz\u0103 atent detalii pe care oamenii \u00een general nu le iau \u00een seam\u0103 (\u0219i nici nu prezint\u0103 relevan\u021b\u0103 pentru niciun fel de existen\u021b\u0103): propriile gesturi cresc exorbitant \u00een ochii lor pentru c\u0103 nimic nu le concureaz\u0103. Eugen Ionescu pune \u00een centru detalii m\u0103runte care se dezvolt\u0103 sub privirea personajelor, precum plantele, din udatul ploilor. Problemele de conduit\u0103 culinar\u0103, precum faptul c\u0103 domnul Smith m\u0103n\u00e2nc\u0103 mai pu\u021bin ca alt\u0103dat\u0103, \u00eei transmit so\u021biei o schimbare de ordin interior, fa\u021b\u0103 de ea \u00eens\u0103\u0219i; astfel, \u00eei pretinde o explica\u021bie: \u201eCum \u00ee\u021bi explici? De obicei, tu e\u0219ti cel care m\u0103n\u00e2nc\u0103 mai mult. Nu pofta de m\u00e2ncare \u00ee\u021bi lipse\u0219te \u021bie\u201d. Tonul de adresare este asem\u0103n\u0103tor felului \u00een care Veta (din O noapte furtunoas\u0103<\/em>) \u00ee\u0219i manifest\u0103 mofturile fa\u021b\u0103 de Chiriac.<\/p>\n\n\n\n

            Absurdul (care, \u00een aceast\u0103 secven\u021b\u0103, determin\u0103 depresie, o not\u0103 bacovian\u0103) este ameliorat de umor. Doamna Smith se r\u0103zbun\u0103 pe companion, subliniind \u00een treac\u0103t, de\u0219i are dispozi\u021bie colocvial\u0103, un defect al acestuia, platitudinea: \u201e\u0218i totu\u0219i, supa era poate un pic prea s\u0103rat\u0103. Avea mai mult\u0103 sare ca tine. Ha! ha! Ha!\u201d. Limbajul domnului Smith este plesc\u0103itul (el este men\u021binut la un stadiu vegetativ, semn al indolen\u021bei fa\u021b\u0103 de orice s-ar \u00eent\u00e2mpla, chiar un cataclism).<\/p>\n\n\n\n

            \u00cen aparen\u021b\u0103, aceast\u0103 oper\u0103 se adreseaz\u0103 unui public atras de subiecte gen magazin, precum pe vremuri, la noi, vehicula \u201eFormula As\u201d. Astfel, sunt men\u021bionate propriet\u0103\u021bile iaurtului, ca \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 re\u021bet\u0103: \u201eIaurtul e ideal pentru stomac, rinichi, apendicit\u0103 \u0219i apoteoz\u0103. Mi-a spus-o doctorul Mackenzie\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Doamna Smith nu este un personaj f\u0103r\u0103 cultur\u0103, din sfera comediilor semnate de Caragiale, dimpotriv\u0103: e doldora de informa\u021bie, dar bate c\u00e2mpii cu sens, \u00een primul r\u00e2nd, pentru a verifica interesul pentru discu\u021bie, al b\u0103rbatului, apoi, fiindc\u0103 are apetit colocvial pe care-l manifest\u0103 chiar \u00een lipsa unui conlocutor adecvat; simultan cu acestea, verific\u0103 nivelul de cultur\u0103 al so\u021bului prin strecurarea unei vocabule discordante ca \u201eapoteoza\u201d, \u00eentr-un dialog despre cu totul altceva, dec\u00e2t semnifica\u021bia plenar\u0103, definitiv\u0103 a acestui substantiv cu form\u0103 superlativ\u0103. \u00cen avalan\u0219a de am\u0103nunte descoperim poate numai o femeie cu memorie foarte bun\u0103 \u0219i nu aflat\u0103 \u00een posesia unui bagaj substan\u021bial de cuno\u0219tin\u021be.  <\/p>\n\n\n\n

             \u00cen spatele oric\u0103rei forme de absurd, exist\u0103 un indiciu realist al situa\u021biilor (ciud\u0103\u021benia, traductibil\u0103 prin absurd, se instaureaz\u0103 de la rostirea cuv\u00e2ntului \u201eapoteoz\u0103\u201d \u00eenainte). De exemplu, doctorul Mackenzie \u2013 Kung probeaz\u0103 pe sine opera\u021bia de ficat la care \u00eel va supune, mai t\u00e2rziu, pe domnul Parker. Doctorul scap\u0103 de la aceea\u0219i opera\u021bie, datorit\u0103 medicamentelor luate \u00een prealabil, pe c\u00e2nd Parker a murit: \u201eDOAMNA SMITH: <\/strong>doctorul Mackenzie-King, care \u00eei \u00eengrije\u0219te pe copiii vecinilor no\u0219tri, familia Johns. E un medic bun. Po\u021bi s\u0103 ai \u00eencredere \u00een el. Nu recomand\u0103 dec\u00e2t medicamentele pe care le-a \u00eencercat pe pielea lui. \u00eenainte s\u0103-l opereze pe Parker, s-a operat el \u00eensu\u0219i de ficat, cu toate c\u0103 nu era deloc bolnav\u201d. Dar faptului plauzibil (tratamentul medicamentos) i se suprapune altul, de natur\u0103 absurd\u0103, clamat de femeie drept cauz\u0103 a mor\u021bii pacientului: \u201ePentru c\u0103 opera\u021bia a reu\u0219it la doctor \u0219i n-a reu\u0219it la Parker\u201d. Replica univoc\u0103 (seac\u0103) \u00eel deconcerteaz\u0103 pe domnul Smith care mar\u0219eaz\u0103 \u0219i el pe detalii elucubrante, care-i sunt improprii, dar pe care le ad\u00e2nce\u0219te, formul\u00e2nd paralogisme: \u201eDOMNUL SMITH: <\/strong>Un doctor con\u0219tiincios trebuie s\u0103 moar\u0103 odat\u0103 cu bolnavul, dac\u0103 nu se pot vindeca \u00eempreun\u0103. Un comandant de nav\u0103 piere o dat\u0103 cu vaporul, \u00eenghi\u021bit de valuri. Nu-i supravie\u021buie\u0219te\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Dezbaterea este caragialian\u0103 \u0219i favorizeaz\u0103 schimbul de roluri, femeia revenind la realitate, \u00een timp ce so\u021bul se las\u0103 prad\u0103 viziunilor aproape eroice, pentru c\u0103 se \u00eenchipuise pe sine \u00eentre acei onorabili c\u0103pitani de vas. Cel pu\u021bin \u00een latura aceasta a dialogului, domnul Smith este corespondentul conului Leonida, iar doamna Smith, al Efimi\u021bei. Femeia redimensioneaz\u0103 dialogul la realitatea curent\u0103, prin observa\u021bii, precum: \u201eNu po\u021bi s\u0103 compari un bolnav cu un vapor\u201d; \u00een mod surprinz\u0103tor, domnul Smith \u00ee\u0219i duce mai departe viziunea, prin compara\u021bii regresive (de nivel celular), ajung\u00e2nd la atom, corpuscul indivizibil, infinit de mic, considerat \u201ea fi ultimul element constitutiv al corpurilor\u201d, ceea ce \u00eenseamn\u0103 a fi g\u0103sit cu abilitate componenta comun\u0103 vapoarelor \u0219i fiin\u021belor: \u201eDOMNUL SMITH: <\/strong>De ce nu? Vaporul are \u0219i el bolile lui; oricum, doctorul t\u0103u e s\u0103n\u0103tos ca un vapor; un motiv \u00een plus pentru care trebuia s\u0103 piar\u0103 \u00een acela\u0219i timp cu bolnavul, la fel ca doctorul \u0219i vaporul lui\u201d. Replica: \u201evaporul are \u0219i el bolile lui\u201d comport\u0103 similitudini cu discursul demagogic \u021binut de Ca\u021bavencu (\u201ep\u00e2n\u0103 \u0219i chiar Austria-\u0219i are fali\u021bii <\/strong><\/em>s\u0103i, \u00een fine oricare na\u021biune, oricare popor\u201d etc.).<\/p>\n\n\n\n

           Domnul Smith \u00ee\u0219i ia subiectele din ceea ce-i trece lui prin cap, nicidecum din ziare. Vrea numai s\u0103 dea aceast\u0103 impresie, a influen\u021bei pe care jurnalele o au asupra lui. Doamna Smith ia de bun orice aude \u00een conversa\u021bie. Data la care un anume Bobby a decedat e mereu schimbat\u0103. C\u00e2nd diferen\u021ba \u00eentre datele vehiculate e foarte mare, domnul Smith aduce un argument logic al discrepan\u021bei, de fapt, face o sum\u0103 a presupusurilor emise \u00een tandem cu so\u021bia \u0219i roste\u0219te rezultatul. Nu conteaz\u0103 distan\u021ba dintre ziua mor\u021bii \u0219i a \u00eenhum\u0103rii lui Bobby, important e ceea ce se re\u021bine \u00een general de la o \u00eenmorm\u00e2ntare, aparen\u021ba mortului: \u201eDOMNUL SMITH: <\/strong>Era cel mai frumos cadavru din Marea Britanie! Nu-\u0219i ar\u0103ta deloc v\u00e2rsta. S\u0103racul Bobby, murise de patru ani \u0219i tot mai era cald. Un adev\u0103rat cadavru viu. \u0218i ce vesel era!\u201d. Chiar \u00eentr-un dialog absurd, cum este acesta, transpare \u00eensemn\u0103tatea cuv\u00e2ntului \u00een sine, a logosului capabil s\u0103 insufle via\u021b\u0103. Atractivitatea piesei de aici porne\u0219te, de la minimala conexiune cu veracitatea \u0219tiut\u0103 de to\u021bi, leg\u0103tur\u0103 pe care o marcheaz\u0103 logosul, a c\u0103rui polisemie influen\u021beaz\u0103 identitatea celor despre care se vorbe\u0219te. Numele \u201eBobby\u201d determin\u0103 lumea s\u0103 aplice aceea\u0219i etichet\u0103 \u00eentregului clan, to\u021bi reprezentan\u021bii neamului fiind privi\u021bi \u0219i taxa\u021bi prin filtrul primului Bobby (amintit \u00een pies\u0103), a\u0219a cum a fost el receptat de contemporani. Spectatorii au fost fascina\u021bi de transpunerea pe scen\u0103 a credin\u021bei \u00een via\u021ba de apoi, a desfiin\u021b\u0103rii unei astfel de grani\u021be dintre lumi. V\u0103duva \u201eBobby\u201d \u00ee\u0219i duce mai departe via\u021ba, \u00een acela\u0219i ritm presupus de mariaj. So\u021bul \u00eensu\u0219i pare a exista dincolo de moarte, preg\u0103tit s\u0103-\u0219i reia traiul de la cap\u0103t, prin c\u0103s\u0103toria cu aceea\u0219i femeie, \u00een seama unui sentiment puternic de loialitate care a fascinat publicul, devenit mai \u00eencrez\u0103tor \u00een valoarea unui asemenea reper (ca fidelitatea). El nu se \u00eentrevede ca o fantom\u0103, ci \u00een continuare ca om, pentru care moartea a survenit ca o delimitare a muncii anterioare, de comis-voiajor, de cea prezent\u0103, de a-\u0219i relua locul printre cei vii, cu abnega\u021bia specific\u0103 unui tat\u0103 devotat. \u0218i vederile asupra cazului epic sunt inversate, pentru c\u0103, \u00een optica femeii Smith, condolean\u021bele se transmit mortului. Consisten\u021ba detaliar\u0103 a dialogului ofer\u0103 iluzia unei vie\u021bi ancorate \u00een realitate, c\u0103 so\u021bii Smith coboar\u0103 \u00een strad\u0103, socializ\u00e2nd cu restul lumii, c\u0103 sunt cunoscu\u021bi \u00een r\u00e2ndul concitadinilor etc., c\u0103 pun ei lucrurile la punct. Inten\u021bia ultim\u0103, de a rea\u0219eza lucrurile, este justificat\u0103 \u00een lumina altui sens, convex scenei, c\u0103 \u201esunt unii care o confund\u0103 (pe d-na Bobby, n.n.) cu mortul \u0219i-i prezint\u0103 condolean\u021be\u201d, dar confuzia se \u00eent\u00e2mpl\u0103 din cauza importan\u021bei apelativului, identic pentru to\u021bi membrii familiei, a cuv\u00e2ntului \u00een sine: \u201eDOAMNA SMITH: <\/strong>S\u0103raca Bobby.<\/p>\n\n\n\n

DOMNUL SMITH: <\/strong>Vrei s\u0103 zici s\u0103racul Bobby.<\/p>\n\n\n\n

DOAMNA SMITH: <\/strong>Nu, eu m\u0103 g\u00e2ndeam la so\u021bia lui. O chema Bobby, la fel ca pe el, Bobby Watson. Fiindc\u0103 aveau acela\u0219i nume, nici nu-i puteai deosebi c\u00e2nd \u00eei vedeai \u00eempreun\u0103. Abia dup\u0103 moartea lui s-a putut afla cu adev\u0103rat care-i unul \u015fi care-i altul. Dar p\u00e2n\u0103 \u0219i-n ziua de azi mai sunt unii care o confund\u0103 cu mortul \u0219i-i prezint\u0103 condolean\u021be. Tu o cuno\u0219ti?\u201d.          <\/p>\n\n\n\n

            Nonsensul comic e cheia \u00een care trebuie citit\u0103 antipiesa C\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103<\/em>: \u201eDOMNUL MARTIN<\/strong>, dup\u0103 ce a cugetat \u00eendelung, se ridic\u0103 \u00eencet \u0219i, f\u0103r\u0103 s\u0103 se gr\u0103beasc\u0103, se \u00eendreapt\u0103 spre Doamna Martin, care, surprins\u0103 de aerul solemn al Domnului Martin, se ridic\u0103, la r\u00e2ndul ei, foarte \u00eencet; Domnul Martin, cu aceea\u0219i voce t\u0103r\u0103g\u0103nat\u0103, monoton\u0103, vag c\u00e2nt\u0103toare: <\/em>Atunci, stimat\u0103 doamn\u0103, cred c\u0103 nu mai \u00eencape nici o \u00eendoial\u0103, ne-am mai v\u0103zut, iar dumneavoastr\u0103 sunte\u021bi chiar so\u021bia mea… Elizabeth, te-am reg\u0103sit!<\/p>\n\n\n\n

Doamna Martin se apropie de Domnul Martin f\u0103r\u0103 s\u0103 se gr\u0103beasc\u0103. Se \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 f\u0103r\u0103 vreo expresie. Pendula bate o dat\u0103, foarte tare. B\u0103taia pendulei trebuie s\u0103 fie at\u00e2t de puternic\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103-i fac\u0103 pe spectatori s\u0103 tresar\u0103. So\u021bii Martin n-o aud.<\/em><\/p>\n\n\n\n

DOMNUL MARTIN: <\/strong>Donald, tu e\u0219ti, darlingl<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            So\u021bii Martin au nevoie de miracol \u00een via\u021ba lor (coinciden\u021ba e o form\u0103 a miracolului \u0219i ar fi \u00een stare s-o mimeze nonstop). \u00cen fiecare zi, ei descoper\u0103 c\u0103 sunt c\u0103s\u0103tori\u021bi, interpreteaz\u0103 acest rol (tema a fost preluat\u0103 de cinematografia american\u0103 \u0219i dezvoltat\u0103 \u00een filmul \u00cen fiecare zi m\u0103 \u00eendr\u0103gostesc de tine<\/em>). Ini\u021bial, se tatoneaz\u0103 ca doi necunoscu\u021bi, pe care micile coinciden\u021be i-ar intimiza, totul finaliz\u00e2ndu-se printr-un semnal de identificare, de dragoste, conferit, de regul\u0103, de domnul Martin, \u00een calitate aproximativ\u0103 de pe\u021bitor. B\u0103t\u0103ile inimii, puternice \u00een astfel de momente de recunoa\u0219tere, sunt imitate mecanic, pentru public, prin sunetele pendulei, tocmai pentru a se ilustra dimensiunea enorm\u0103 la care ambii \u00ee\u0219i tr\u0103iesc simularea. Reproducerea pulsului ridicat, a sunetului ritmului cardiac printr-un mecanism semnific\u0103 \u00eenstr\u0103inarea omului de sine \u00eensu\u0219i, \u00eempachetarea umanit\u0103\u021bii \u00een duduitul societ\u0103\u021bii industriale din acei ani postbelici. Acest soi de vizionarism, c\u0103 omul va depinde tot mai mult de sectorul mecanic, multe dintre activit\u0103\u021bi \u0219i pl\u0103ceri fiindu-i \u00eendeplinite prin aparate, a contribuit la succesul vast al dramaturgiei lui Ionescu. Alt motiv al succesului interna\u021bional a fost maniera de a alterna planurile general, cu tot ce implic\u0103, de la modul casnic de existen\u021b\u0103, p\u00e2n\u0103 la numirea \u00een conversa\u021bie a unor produse achizi\u021bionate din comer\u021bul stradal, cu acela intim, ca \u00een situa\u021bia so\u021bilor Martin care v\u0103d dragostea altfel, mereu prin ocolire, prin reluarea diurn\u0103 a reg\u0103sirii.<\/p>\n\n\n\n

            O iluzie este \u0219i exuberan\u021ba a\u0219a-zisei reg\u0103siri mimate de cuplul Martin, iluzie cerut\u0103 de am\u0103nunte, de evolu\u021bia discu\u021biei \u0219i este plauzibil\u0103 \u00eentr-un punct, al faptului c\u0103 ambii so\u021bi au revela\u021bia numelui lor mic, pe care se strig\u0103 de acum \u00eenainte. A se apela diferit, de la numele mare la prenume, este, de asemenea, tot o ajustare a perspectivei, o cotitur\u0103 \u00een text menit\u0103 s\u0103 atrag\u0103 aten\u021bia, ei \u00een\u0219i\u0219i se privesc altfel, se concentreaz\u0103 mai mult unul asupra celuilalt, fapt care atest\u0103 existen\u021ba dragostei reale.<\/p>\n\n\n\n

            Intriga propriu-zis\u0103 a piesei, de\u0219i mul\u021bi o neag\u0103, este de filon erotic. Eugen Ionescu insist\u0103 pe imaginea unui posibil adulter, a triunghiului conjugal, importat din O scrisoare pierdut\u0103<\/em>, rolurile fiind distribuite astfel: domnul Smith \u2013 \u00eencornoratul, c\u0103pitanul de pompieri \u2013 tipul bine, doamna Smith \u2013 femeia fatal\u0103. Domnul Smith se erijeaz\u0103 \u00een Trahanache, \u00een b\u0103rbatul care ignor\u0103 eviden\u021ba, deturn\u00e2nd discu\u021bia de la esen\u021b\u0103 la silogism (prin abordarea, \u00een context, a unei probleme false care, \u00een mod normal, nu ar trebui s\u0103 fie obiectul aten\u021biei nim\u0103nui, dar pentru cei de fa\u021b\u0103 devine subiect capital): DOMNUL SMITH: <\/strong>Domnule c\u0103pitan, permite\u021bi-mi \u0219i<\/p>\n\n\n\n

mie s\u0103 v\u0103 pun c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n

POMPIERUL: <\/strong>V\u0103 rog.<\/p>\n\n\n\n

DOMNUL SMITH: <\/strong>Atunci c\u00e2nd v-am deschis \u0219i v-am v\u0103zut, chiar dumneavoastr\u0103 a\u021bi sunat?<\/p>\n\n\n\n

POMPIERUL: <\/strong>Da, eu.<\/p>\n\n\n\n

DOMNUL MARTIN: <\/strong>Era\u021bi la u\u0219\u0103? A\u021bi sunat ca s\u0103 intra\u021bi?<\/p>\n\n\n\n

POMPIERUL: <\/strong>Nu neg.<\/p>\n\n\n\n

DOMNUL SMITH, <\/strong>so\u021biei lui, victorios: <\/em>Vezi? Am avut dreptate. C\u00e2nd se aude soneria \u00eenseamn\u0103 c\u0103 sun\u0103 cineva. Nu po\u021bi spune c\u0103 domnul c\u0103pitan nu-i cineva.<\/p>\n\n\n\n

DOAMNA SMITH: <\/strong>Asta \u00een nici un caz. \u00ee\u021bi repet \u00eens\u0103 c\u0103 eu vorbeam doar despre primele trei d\u0103\u021bi, fiindc\u0103 a patra nu se pune la socoteal\u0103.<\/p>\n\n\n\n

DOAMNA MARTIN: <\/strong>Dar c\u00e2nd a sunat prima oar\u0103, dumneavoastr\u0103 era\u021bi?<\/p>\n\n\n\n

POMPIERUL: <\/strong>Nu, nu eram eu.<\/p>\n\n\n\n

DOAMNA MARTIN: <\/strong>P\u0103i, vede\u021bi? Suna \u0219i nu era nimeni.<\/p>\n\n\n\n

DOMNUL MARTIN: <\/strong>Poate era altcineva?<\/p>\n\n\n\n

DOMNUL SMITH: <\/strong>St\u0103tea\u021bi de mult la u\u0219\u0103?<\/p>\n\n\n\n

POMPIERUL: <\/strong>De trei sferturi de or\u0103.<\/p>\n\n\n\n

DOMNUL SMITH: \u0218<\/strong>i n-a\u021bi v\u0103zut pe nimeni?<\/p>\n\n\n\n

POMPIERUL: <\/strong>Pe nimeni. Sunt sigur.<\/p>\n\n\n\n

DOAMNA MARTIN: <\/strong>A\u021bi auzit soneria a doua oar\u0103?<\/p>\n\n\n\n

POMPIERUL: <\/strong>Da, nici atunci n-am fost eu. \u0218i tot nu era nimeni.<\/p>\n\n\n\n

DOAMNA SMITH: <\/strong>Uraaa! Am avut dreptate.<\/p>\n\n\n\n

DOMNUL SMITH, <\/strong>so\u021biei lui: <\/em>Nu te gr\u0103bi. (Pompierului:) \u0218<\/em>i ce f\u0103cea\u021bi la u\u0219\u0103?<\/p>\n\n\n\n

POMPIERUL: <\/strong>Nimic. St\u0103team. M\u0103 g\u00e2ndeam la o groaz\u0103 de lucruri\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            \u00cen schi\u021ba CFR<\/em>, de I. L. Caragiale, doi \u201eneispr\u0103vi\u021bi, \u00eentr-o ber\u0103rie, \u00ee\u0219i satisfac imagina\u021bia scabroas\u0103 \u00eenchipuindu-\u0219i ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eentre t\u00e2n\u0103ra so\u021bie a comeseanului lor, un magazioner cam cherchelit, \u0219i mai-marele acestuia, \u0219ef de gar\u0103, afla\u021bi pe timp de noapte singuri \u201e\u00een cupeu de servici, sepa\u2019at, ca\u2019va-s\u2019zic\u0103\u201c. Numai c\u0103 so\u021bia \u0219i \u0219eful, dup\u0103 cum se \u0219tie, sunt sor\u0103 \u0219i frate\u201d (Dan Cristea, \u201eLuceaf\u0103rul de diminea\u021b\u0103\u201d, nr. 2 \/ 2020, p. 2). La fel \u0219i \u00een piesa lui Ionescu, suspansul se rezolv\u0103 printr-o r\u0103sturnare de situa\u021bie: pompierul \u0219i-a urm\u0103rit iubita, pe Mary, o fat\u0103 \u00een cas\u0103 (precum Safta din Conu Leonida fa\u021b\u0103 cu reac\u021biunea<\/em>). Extazul aproape istericos al celorlal\u021bi, la vederea unei demonstra\u021bii de iubire \u00eentre cei doi, se reflect\u0103 \u00een solicit\u0103rile care i se vor tot aduce pompierului s\u0103 istoriseasc\u0103 diverse \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din sfera lui de activitate: \u201eMary se arunc\u0103 de g\u00e2tul Pompierului.<\/em><\/p>\n\n\n\n

MARY: <\/strong>Ce fericit\u0103 sunt c\u0103 te rev\u0103d… \u00een sf\u00e2r\u0219it!<\/p>\n\n\n\n

DOMNUL \u0219i DOAMNA SMITH: <\/strong>Oh!<\/p>\n\n\n\n

DOMNUL SMITH: <\/strong>E prea de tot, chiar aici, la noi, la marginea Londrei.<\/p>\n\n\n\n

DOAMNA SMITH: <\/strong>Nu se face!…<\/p>\n\n\n\n

POMPIERUL: <\/strong>Ea mi-a stins primele focuri.<\/p>\n\n\n\n

MARY: <\/strong>Eu sunt micu\u021bul lui jet de ap\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Calambururile finale contrasteaz\u0103 cu \u00eenceputul, asist\u0103m la un fel de concurs al reac\u021biilor \u2013 care dintre ei imit\u0103 verosimil c\u00e2ntecul p\u0103s\u0103rilor, un vorbit care a dat \u00een ciripit \u0219i despre care nu se mai crede c\u0103 \u00eenceteaz\u0103: \u201eDOMNUL MARTIN: <\/strong>Bizar, bazon, bizon!<\/p>\n\n\n\n

DOMNUL SMITH: <\/strong>A, e, i, o, u, a, e, i, o, u, a, e, i, o, u, i!<\/p>\n\n\n\n

DOMNUL MARTIN: <\/strong>B, c, d, f, g, 1, m, n, p, r, s, t, v, w, x, z!\u201d. Finalul reactiveaz\u0103 contextul ini\u021bial, dar cu so\u021bii Martin la pupitru, semn al asem\u0103n\u0103rii culturale dintre cele dou\u0103 cupluri: \u201eCuvintele \u00eenceteaz\u0103 brusc. Din nou lumin\u0103. Domnul \u015fi Doamna Martin stau a\u0219eza\u021bi la fel ca so\u021bii Smith la \u00eenceputul piesei. Piesa re\u00eencepe cu so\u021bii Martin, care rostesc exact replicile so\u021bilor Smith din prima scen\u0103, \u00een vreme ce cortina coboar\u0103 \u00eencet<\/em>\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

            Dup\u0103 cum se \u0219tie, piesa a fost jucat\u0103 pentru prima dat\u0103 \u201e\u00een mai 1950 la Th\u00e9\u00e2tre des Noctambules \u00een regia t\u00e2n\u0103rului Nicolas Bataille. Dup\u0103 un num\u0103r mare de interpret\u0103ri a devenit una dintre cele mai jucate piese din Fran\u021ba, primind premiul Moli\u00e8re d’honneur\u201d.               Este surprinz\u0103tor cum, p\u00e2n\u0103 la ora nou\u0103 diminea\u021ba, doamna … Continu\u0103 lectura C\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103<\/em><\/strong><\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-7988","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7988","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7988"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7988\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7989,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7988\/revisions\/7989"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7988"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7988"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7988"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}