*Articol ap\u0103rut \u00een revista \u201eLuceaf\u0103rul de diminea\u021b\u0103\u201d, Nr. 6 \/ 2020<\/p>\n\n\n\n
Prima reprezenta\u021bie a piesei C\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103<\/em> de Eugen Ionescu a avut loc la Th\u00e9\u00e2tre des Noctambules<\/a> din Paris, \u00een ziua de 11 mai 1950, regizor fiind Nicolas Bataille<\/a>. Dup\u0103 un num\u0103r mare de interpret\u0103ri, \u201ea devenit una dintre cele mai jucate piese din Fran\u021ba, primind premiul Moli\u00e8re d\u2019honneur<\/a>\u201d.<\/p>\n\n\n\n Debutul piesei deriv\u0103 din atmosfera comediei O scrisoare pierdut\u0103<\/em>, c\u00e2nd personajul mai agitat este supravegheat din col\u021b de un aparent devorator de gazete. \u00cen C\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103<\/em> (oper\u0103 afiliat\u0103 absurdului), Eugen Ionescu schimb\u0103 rolurile: personajul tumultuos, domnul Smith, cite\u0219te ziarul, \u00een timp ce doamna Smith, exponentul presupus rezervat, \u201ec\u00e2rpe\u0219te ciorapi engleze\u0219ti\u201d. Reperele spa\u021biale \u0219i temporale sunt vag precizate: \u201eInterior burghez englezesc, cu fotolii engleze\u0219ti. Sear\u0103 englezeasc\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n So\u021bii Smith analizeaz\u0103 atent detalii pe care oamenii \u00een general nu le iau \u00een seam\u0103 (\u0219i nici nu prezint\u0103 relevan\u021b\u0103 pentru niciun fel de existen\u021b\u0103). Problemele de conduit\u0103 culinar\u0103, precum faptul c\u0103 domnul Smith m\u0103n\u00e2nc\u0103 mai pu\u021bin ca alt\u0103dat\u0103, \u00eei transmit so\u021biei o schimbare de ordin interior, fa\u021b\u0103 de ea \u00eens\u0103\u0219i; astfel, \u00eei pretinde o explica\u021bie: \u201eCum \u00ee\u021bi explici? De obicei, tu e\u0219ti cel care m\u0103n\u00e2nc\u0103 mai mult. Nu pofta de m\u00e2ncare \u00ee\u021bi lipse\u0219te \u021bie\u201d.<\/p>\n\n\n\n Doamna Smith bate c\u00e2mpii cu sens, \u00een primul r\u00e2nd, pentru a verifica interesul pentru discu\u021bie al b\u0103rbatului, apoi nivelul de cultur\u0103 al acestuia, rostind vocabula \u201eapoteoza\u201d, \u00eentr-un dialog despre cu totul altceva dec\u00e2t semnifica\u021bia plenar\u0103, definitiv\u0103 a acestui substantiv cu form\u0103 superlativ\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00cen spatele oric\u0103rei forme de absurd, exist\u0103 un indiciu realist al situa\u021biilor. De exemplu, doctorul Mackenzie \u2013 Kung probeaz\u0103 pe sine opera\u021bia de ficat la care \u00eel va supune, mai t\u00e2rziu, pe domnul Parker. Doctorul scap\u0103 de la aceea\u0219i opera\u021bie, datorit\u0103 medicamentelor luate \u00een prealabil, pe c\u00e2nd pacientul Parker a murit: \u201eDOAMNA SMITH: <\/strong>doctorul Mackenzie-King, care \u00eei \u00eengrije\u0219te pe copiii vecinilor no\u0219tri, familia Johns. E un medic bun. Po\u021bi s\u0103 ai \u00eencredere \u00een el. Nu recomand\u0103 dec\u00e2t medicamentele pe care le-a \u00eencercat pe pielea lui. \u00eenainte s\u0103-l opereze pe Parker, s-a operat el \u00eensu\u0219i de ficat, cu toate c\u0103 nu era deloc bolnav\u201d. Dar faptului plauzibil (tratamentul medicamentos) i se suprapune altul, de natur\u0103 absurd\u0103, clamat de femeie drept cauz\u0103 a mor\u021bii pacientului: \u201ePentru c\u0103 opera\u021bia a reu\u0219it la doctor \u0219i n-a reu\u0219it la Parker\u201d. Aceast\u0103 explica\u021bie minimal\u0103 \u00eel deconcerteaz\u0103 pe domnul Smith care ajunge s\u0103 formuleze paralogisme, precum: \u201eUn doctor con\u0219tiincios trebuie s\u0103 moar\u0103 odat\u0103 cu bolnavul, dac\u0103 nu se pot vindeca \u00eempreun\u0103. Un comandant de nav\u0103 piere o dat\u0103 cu vaporul, \u00eenghi\u021bit de valuri. Nu-i supravie\u021buie\u0219te\u201d. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, el se las\u0103 prad\u0103 viziunilor aproape eroice, pentru c\u0103 se \u00eenchipuie pe sine \u00eentre acei onorabili c\u0103pitani de vas. Femeia redimensioneaz\u0103 dialogul la realitatea curent\u0103, prin observa\u021bii, precum: \u201eNu po\u021bi s\u0103 compari un bolnav cu un vapor\u201d, \u00een timp ce so\u021bul \u00ee\u0219i duce mai departe viziunea, prin compara\u021bii regresive (de nivel celular), ajung\u00e2nd la atom, corpuscul indivizibil, infinit de mic, considerat \u201ea fi ultimul element constitutiv al corpurilor\u201d, ceea ce \u00eenseamn\u0103 a fi g\u0103sit cu abilitate componenta comun\u0103 vapoarelor \u0219i fiin\u021belor (\u201eDe ce nu? Vaporul are \u0219i el bolile lui; oricum, doctorul t\u0103u e s\u0103n\u0103tos ca un vapor; un motiv \u00een plus pentru care trebuia s\u0103 piar\u0103 \u00een acela\u0219i timp cu bolnavul, la fel ca doctorul \u0219i vaporul lui\u201d).<\/p>\n\n\n\n Nonsensul comic este cheia \u00een care trebuie citit\u0103 antipiesa C\u00e2nt\u0103r<\/em>ea\u021ba cheal\u0103.<\/em><\/p>\n\n\n\n So\u021bii Martin, afla\u021bi \u00een vizit\u0103 la familia Smith, au nevoie de miracol \u00een via\u021ba lor (coinciden\u021ba e o form\u0103 a miracolului \u0219i ar fi \u00een stare s-o mimeze nonstop). \u00cen fiecare zi, ei descoper\u0103 c\u0103 sunt c\u0103s\u0103tori\u021bi, interpreteaz\u0103 acest rol (tema a fost preluat\u0103 de cinematografia american\u0103 \u0219i dezvoltat\u0103 \u00een filmul \u00cen fiecare zi, m\u0103 \u00eendr\u0103gostesc de tine<\/em>). Ini\u021bial, se tatoneaz\u0103 ca doi necunoscu\u021bi, pe care micile coinciden\u021be \u00eei intimizeaz\u0103, totul finaliz\u00e2ndu-se printr-un semnal de identificare, de dragoste, conferit, de regul\u0103, de domnul Martin, \u00een calitate aproximativ\u0103 de pe\u021bitor. B\u0103t\u0103ile inimii, puternice \u00een astfel de momente de recunoa\u0219tere, sunt imitate mecanic, pentru public, prin sunetele pendulei, tocmai pentru a se ilustra dimensiunea enorm\u0103 la care ambii \u00ee\u0219i tr\u0103iesc simularea. Reproducerea pulsului ridicat, a sunetului ritmului cardiac printr-un mecanism semnific\u0103 \u00eenstr\u0103inarea omului de sine, \u00eempachetarea umanit\u0103\u021bii \u00een duduitul societ\u0103\u021bii industriale din acei ani postbelici. Acest soi de vizionarism, c\u0103 omul va depinde tot mai mult de sectorul mecanic, multe dintre activit\u0103\u021bi \u0219i pl\u0103ceri fiindu-i \u00eendeplinite cu ajutorul aparatelor, a contribuit la succesul dramaturgiei lui Eugen Ionescu. Alt motiv al succesului interna\u021bional a fost maniera de a alterna planul general (cu tot ce implic\u0103, de la modul casnic de existen\u021b\u0103, p\u00e2n\u0103 la numirea \u00een conversa\u021bie a unor produse achizi\u021bionate din comer\u021bul stradal) cu acela intim, ca \u00een situa\u021bia so\u021bilor Martin care v\u0103d dragostea altfel, mereu prin ocolire, prin reluarea diurn\u0103 a reg\u0103sirii.<\/p>\n\n\n\n Intriga propriu-zis\u0103 a piesei este de factur\u0103 erotic\u0103. Domnul Smith deturneaz\u0103 discu\u021bia de la esen\u021b\u0103 (de ce la o or\u0103 inadecvat\u0103 \u00eei sun\u0103 cineva la u\u0219\u0103, iar dup\u0103 ce i se r\u0103spunde, cel care ac\u021bioneaz\u0103 soneria, dispare), la silogism, prin abordarea, \u00een context, a unei probleme false, dar care, pentru cei de fa\u021b\u0103, devine subiect capital: dac\u0103 sunetul soneriei anun\u021b\u0103 sau nu prezen\u021ba unei persoane. Suspansul se rezolv\u0103 printr-o r\u0103sturnare de situa\u021bie: pompierul, cel care a sunat la u\u0219\u0103, totu\u0219i c\u0103uta pe cineva acolo, la familia Smith, pe Mary, pe iubita lui, un fel de fat\u0103 \u00een cas\u0103, precum Safta din Conu Leonida fa\u021b\u0103 cu reac\u021biunea<\/em>. Extazul aproape istericos al celorlal\u021bi, la vederea unei demonstra\u021bii de iubire \u00eentre cei doi (care se \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103), se reflect\u0103 \u00een solicit\u0103rile care i se vor tot aduce pompierului de a nara diverse \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din sfera lui de activitate.<\/em> Calambururile atest\u0103 existen\u021ba unui concurs al reac\u021biilor \u2013 care dintre ei imit\u0103 verosimil c\u00e2ntecul p\u0103s\u0103rilor, un vorbit care a dat \u00een ciripit \u0219i despre care nu se mai crede c\u0103 \u00eenceteaz\u0103: \u201eDOMNUL MARTIN: <\/strong>Bizar, bazon, bizon!<\/p>\n\n\n\n DOMNUL SMITH: <\/strong>A, e, i, o, u, a, e, i, o, u, a, e, i, o, u, i!<\/p>\n\n\n\n DOMNUL MARTIN: <\/strong>B, c, d, f, g, 1, m, n, p, r, s, t, v, w, x, z!\u201d.<\/p>\n\n\n\n Finalul reactiveaz\u0103 contextul ini\u021bial, dar cu so\u021bii Martin \u00een prim-plan, semn al asem\u0103n\u0103rii culturale dintre cele dou\u0103 cupluri: \u201eCuvintele \u00eenceteaz\u0103 brusc. Din nou lumin\u0103. Domnul \u015fi Doamna Martin stau a\u0219eza\u021bi la fel ca so\u021bii Smith la \u00eenceputul piesei. Piesa re\u00eencepe cu so\u021bii Martin, care rostesc exact replicile so\u021bilor Smith din prima scen\u0103, \u00een vreme ce cortina coboar\u0103 \u00eencet\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" *Articol ap\u0103rut \u00een revista \u201eLuceaf\u0103rul de diminea\u021b\u0103\u201d, Nr. 6 \/ 2020 Prima reprezenta\u021bie a piesei C\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103 de Eugen Ionescu a avut loc la Th\u00e9\u00e2tre des Noctambules din Paris, \u00een ziua de 11 mai 1950, regizor fiind Nicolas Bataille. Dup\u0103 un num\u0103r mare de interpret\u0103ri, \u201ea devenit una dintre cele mai jucate piese din Fran\u021ba, primind premiul Moli\u00e8re d\u2019honneur\u201d. Debutul piesei … Continu\u0103 lectura C\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103 de Eugen Ionescu. Articol*<\/span>