{"id":8037,"date":"2023-02-20T08:56:13","date_gmt":"2023-02-20T08:56:13","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=8037"},"modified":"2023-02-20T08:56:13","modified_gmt":"2023-02-20T08:56:13","slug":"rinocerii-de-eugen-ionescu-analiza-pe-text","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2023\/02\/20\/rinocerii-de-eugen-ionescu-analiza-pe-text\/","title":{"rendered":"Rinocerii de Eugen Ionescu. Analiz\u0103 pe text"},"content":{"rendered":"\n

Rinocerii<\/em><\/p>\n\n\n\n

            \u00centr-o atmosfer\u0103 de pia\u021b\u0103, reg\u0103sim un tic de comportament, dintre acelea avute de Farfuridi \u0219i Br\u00e2nzovenescu din O scrisoare pierdut\u0103<\/em>, dar \u00een alt\u0103 not\u0103, inspirat\u0103 de moravul celui pe care Jean, personajul cu purtare previzibil\u0103, trebuie s\u0103-l \u00eent\u00e2lneasc\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\u201eBERENGER: <\/strong>P\u0103i, dac\u0103-i a\u0219a, nu m\u0103 simt chiar vinovat… de vreme ce \u0219i dumneata…<\/p>\n\n\n\n

JEAN: <\/strong>Nu-i deloc acela\u0219i lucru: mie nu-mi place s\u0103 a\u0219tept. Eu n-am timp de pierdut, \u0219i cum \u0219tiu c\u0103 niciodat\u0103 nu vii la vreme, atunci vin \u00eenadins mai t\u00e2rziu, exact \u00een momentul \u00een care presupun c-ai s\u0103 apari\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Jean este unul dintre aceia \u00een stare s\u0103 vr\u0103jeasc\u0103 vorbele. Dintr-odat\u0103, omul din fa\u021ba lui se transform\u0103 \u00een acel p\u0103m\u00e2nt \u00eensetat, totul pornind de la senza\u021bia de sete pe care conlocutorul Berenger, nume care-i confirm\u0103 starea de b\u0103utor inveterat, \u0219i-o recunoa\u0219te: \u201eJEAN: <\/strong>Ai \u00een\u021beles foarte bine. Vorbeam de c\u00e2t \u00ee\u021bi e de uscat g\u00e2tlejul: e un p\u0103m\u00e2nt care soarbe mult\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Jean se dedic\u0103 unei realit\u0103\u021bi virtuale care-l avantajeaz\u0103; pretinde c\u0103 nu s-ar fi dus la ziua lui Auguste, un prieten comun, chiar dac\u0103 ar fi fost invitat. Dac\u0103 \u0219i-ar fi exprimat regretul c\u0103 nu a fost invitat, ar fi consim\u021bit la un statut inferior celui pe care-l de\u021bine Berenger \u00een fa\u021ba lui. Duelul de personalitate, ini\u021bial p\u0103r\u00e2nd c\u00e2\u0219tigat de Jean, apoi, prin raportare la aniversara lui Auguste, de c\u0103tre Berenger, este \u00eentrerupt de apari\u021bia unui rinocer, apari\u021bie care determin\u0103 reac\u021bii de team\u0103, din partea negustorilor \u0219i a clien\u021bilor. \u00cen larma creat\u0103, o femeie \u00ee\u0219i str\u00e2nge la piept pisica, semn al adeziunii acesteia la via\u021ba de tip casnic.  <\/p>\n\n\n\n

            Goana rinocerului prin ora\u0219 este par\u021bial justificat\u0103 de podoaba din filde\u0219 purtat\u0103 de \u201eDomnul B\u0103tr\u00e2n\u201d care este foarte elegant. \u00cen registrul absurd al piesei, r\u0103t\u0103cirea animalului s\u0103lbatic \u00een civiliza\u021bie are o cauz\u0103,  fie \u00een faptul c\u0103 a fost deposedat de corn (din care s-ar fi confec\u021bionat bijuteria) \u0219i acum umbl\u0103 bezmetic \u0219i \u00een zadar s\u0103-l recupereze, fie \u00een reprezentarea simbolic\u0103 a lumii moderne, la care a recurs autorul, pentru c\u0103 nu se mai \u0219tie diferen\u021ba dintre s\u0103lb\u0103ticia propriu-zis\u0103 \u0219i urbanism.<\/p>\n\n\n\n

            Interpelarea imaginii rinocerului schimb\u0103 rela\u021biile din urbe. \u201eDomnul B\u0103tr\u00e2n\u201d \u00eencearc\u0103 s\u0103 se aga\u021be de v\u00e2rsta gospodinei, iar ceilal\u021bi, de energia inspirat\u0103 de animal. Revenirea la ordinea anterioar\u0103, prin rearanjarea lucrurilor, comport\u0103 lentoare, ca un mecanism care a fost uns cu mult ulei, iar p\u00e2n\u0103 la a func\u021biona fluent, are nevoie de rodaj.  <\/p>\n\n\n\n

            Interferen\u021ba replicilor confer\u0103 o not\u0103 umoristic\u0103 textului, \u00een genul expresiei populare: \u201eUnde dai \u0219i unde crap\u0103\u201d. \u00cen afar\u0103, ele se aud distorsionat, dezlipite de sensul propriu, dar \u00een ansamblul interior, pe scen\u0103, se \u00eenscriu \u00een logica fireasc\u0103 a discu\u021biilor dintre actan\u021bi. Calamburul semantic nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, autorul av\u00e2nd ocazia de a-\u0219i afirma indirect opiniile despre societate. Dintre imput\u0103rile implicite, cele mai multe marcate de interven\u021bia Logicianului, ar fi: ira\u021bionalitatea, deghizarea caracterului sub hainele de strad\u0103, inep\u021bia. \u00cendemnul gospodinei c\u0103tre b\u0103tr\u00e2n, de a-\u0219i pune p\u0103l\u0103ria pe cap, \u00eel asigur\u0103 de ghicirea inten\u021biei acestuia de a o \u00eenso\u021bi, nu mai este necesar s\u0103 pozeze \u00eentr-un domn reveren\u021bios, chelneri\u021ba anun\u021b\u0103, absolut accidental, dispari\u021bia ra\u021biunii, indivizii preocupa\u021bi de carte sunt v\u0103zu\u021bi drept animale rapide (celeritatea denot\u0103 \u0219i h\u0103ituire), iar cei care stau de vorb\u0103 cu ei, ni\u0219te retrograzi c\u0103rora a\u0219a le trebuie, s\u0103 \u00eent\u00e2lneasc\u0103 intelectuali, pentru c\u0103 nu au binevoit s\u0103 cumpere de la tejgheaua lor, a celor care fac aprecierea; fapte m\u0103runte, precum protejarea pisicii la s\u00e2n, devin rarit\u0103\u021bi seculare. Fiind trecut\u0103 \u00een bra\u021bele Logicianului pentru o clip\u0103, at\u00e2t c\u00e2t \u00eei este necesar gospodinei s\u0103-\u0219i adune lucrurile de pe jos, felina este numit\u0103 comet\u0103 care mai poate \u0219i zg\u00e2ria. Replicile \u00eent\u00e2rziate, venite din mai multe unghiuri, s\u0103rite ca a\u0219chiile din trunchi, dau impresia unor locuitori u\u0219or auti\u0219ti:<\/p>\n\n\n\n

\u201eCHELNERI\u0162A: \u00ce\u021b<\/strong>i st\u0103 mintea-n loc!<\/p>\n\n\n\n

DOMNUL B\u0102TR\u00c2N (<\/strong>c\u0103tre Gospodin\u0103): <\/em>Doamn\u0103, v\u0103 rog s\u0103-mi face\u021bi onoarea de a-mi permite s\u0103 v\u0103 ajut s\u0103 aduna\u021bi lucrurile de pe jos!<\/p>\n\n\n\n

FEMEIA (<\/strong>c\u0103tre Domnul B\u0103tr\u00e2n): <\/em>V\u0103 mul\u021bumesc. Pute\u021bi s\u0103 v\u0103 pune\u021bi p\u0103l\u0103ria, v\u0103 rog. Doamne, ce spaim\u0103 am tras.<\/p>\n\n\n\n

LOGICIANUL: <\/strong>Spaima e ira\u021bional\u0103. Ra\u021biunea trebuie s\u0103-nving\u0103 spaima.<\/p>\n\n\n\n

CHELNERI\u0162A: <\/strong>Nu se mai vede.<\/p>\n\n\n\n

DOMNUL B\u0102TR\u00c2N (<\/strong>c\u0103tre Gospodin\u0103, ar\u0103t\u00e2nd spre Logician<\/em>): Prietenul meu e logician.<\/p>\n\n\n\n

JEAN (<\/strong>lui Berenger)<\/em>: Ce ziceai?<\/p>\n\n\n\n

CHELNERI\u0162A: <\/strong>Da’ fug repede animalele-astea!<\/p>\n\n\n\n

GOSPODINA (<\/strong>c\u0103tre Logician): \u00ce<\/em>nc\u00e2ntat\u0103 de cuno\u0219tin\u021b\u0103, domnule.<\/p>\n\n\n\n

B\u0102C\u0102NEASA (<\/strong>B\u0103canului): <\/em>A\u0219a-i trebuie. N-a cump\u0103rat de la noi!<\/p>\n\n\n\n

JEAN (<\/strong>c\u0103tre Patron \u0219i Chelneri\u021b\u0103<\/em>): Ce zicea\u021bi?<\/p>\n\n\n\n

GOSPODINA: <\/strong>Eu. \u00een orice caz, nu i-am dat drumul pisicii!<\/p>\n\n\n\n

PATRONUL (<\/strong>la fereastr\u0103, ridic\u00e2nd din umeri): Nu vezi \u00een fiece zi chestii de-astea!<\/p>\n\n\n\n

GOSPODINA (<\/strong>c\u0103tre Logician, \u00een timp ce Domnul B\u0103tr\u00e2n str\u00e2nge lucrurile de pe jos<\/em>): Vre\u021bi s\u0103 fi\u021bi amabil \u0219i s\u0103 \u021bine\u021bi dumneavoastr\u0103 pisica un pic?<\/p>\n\n\n\n

CHELNERI\u021aA (<\/strong>lui Jean): <\/em>A\u0219a ceva nu mi-a mai fost dat s\u0103 v\u0103d!\u201d.<\/p>\n\n\n\n

LOGICIANUL (<\/strong>Gospodinei)<\/em>: Sper c\u0103 nu zg\u00e2rie!<\/p>\n\n\n\n

PATRONUL (<\/strong>lui Jean): <\/em>E ca o comet\u0103!\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            \u0218irul de evenimente nu presupune existen\u021ba a ceva limpede, a unei concluzii, de a\u0219a ceva duce dorul \u00eentregul ora\u0219:<\/p>\n\n\n\n

\u201eLOGICIANUL: <\/strong>Silogismul cuprinde o propozi\u021bie principal\u0103, una secundar\u0103 \u0219i concluzia.<\/p>\n\n\n\n

DOMNUL B\u0102TR\u00c2N: <\/strong>Ce concluzie?\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Goana rinocerului pe str\u0103zi a rede\u0219teptat sentimentele de revolt\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, oamenii se g\u00e2ndesc s\u0103 dea curs unor impulsuri, intime naturii lor, nu pentru o cauz\u0103 \u00eenalt\u0103, ci pentru a se proteja de incursiunile animalelor s\u0103lbatice, precum \u00een comuna primitiv\u0103 (c\u00e2nd una dintre solu\u021biile ingenioase, de a evita atacul fiarelor, \u00eensemna construirea locuin\u021belor lacustre). Efectul replicilor \u00eent\u00e2rziate \u00eel constituie \u0219i acela c\u0103 \u201eautorit\u0103\u021bile locale au sc\u0103pat de la gr\u0103dina zoologic\u0103\u201d. \u0218ocul a l\u0103sat urme \u00een psihologia masei. O bun\u0103 bucat\u0103 de vreme, orice discu\u021bie va fi marcat\u0103 de eveniment. <\/p>\n\n\n\n

            Fa\u021b\u0103 de cei doi amici, Lache \u0219i Mache, din schi\u021ba lui Caragiale, care se sus\u021bin reciproc, numai o gelozie unduioas\u0103 desp\u0103r\u021bindu-i temporar, Jean \u0219i Berenger \u00ee\u0219i desfiin\u021beaz\u0103 unul altuia ideile despre urbea \u00een care tr\u0103iesc; mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, primul, sim\u021bindu-se descoperit, nu rezist\u0103 replierii \u00een discu\u021bie,  a convivului s\u0103u, de la un aparent delir geografic, la o expertiz\u0103 asidu\u0103 a ceea ce el, Jean, denot\u0103 din punct de vedere atitudinal. Tema pe care ei o dezbat este banal\u0103 \u0219i inutil\u0103, pe unde a h\u0103l\u0103duit p\u00e2n\u0103 \u00een prezent rinocerul, dar spaima creat\u0103 este de propor\u021bie colosal\u0103. \u00cen logica absurd\u0103 a unuia, se \u00eenscrie cel\u0103lalt, absolutiz\u00e2nd-o \u00eentr-un mod care exaspereaz\u0103 pe ini\u021biator. Dialogul angajeaz\u0103 elemente de optic\u0103 ingenioas\u0103, dar sufocate de paradoxe. Jean vorbe\u0219te despre nomazi, despre interdic\u021bia accesului acestora \u00een ora\u0219, formulat\u0103 de prim\u0103rie (conform p\u0103rerii lui: \u00een categoria \u201enomazi\u201d intr\u0103 orice vietate mobil\u0103), \u00ee\u0219i descrie localitatea drept o \u201eCastilia Mic\u0103\u201d, numai pentru a anula opinia conlocutorului s\u0103u cu privire la habitatul inorogului. \u00cen finalul secven\u021bei, Berenger, desperat c\u0103 nu i se admite nimic din ceea ce a opinat, sublimeaz\u0103 tot ceea ce i s-a imputat, printr-o afirma\u021bie menit\u0103 s\u0103 \u00eencheie subiectul: \u201eAtunci, ce s\u0103 mai zic? Poate c-o fi stat ascuns sub o piatr\u0103… Sau \u0219i-o fi f\u0103cut cuib pe-o crac\u0103 uscat\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Orice tr\u0103s\u0103tur\u0103 psihic\u0103 pomenit\u0103 \u00een conversa\u021bie este afiliat\u0103 exemplarelor animaliere, nu \u00een mod sarcastic, de c\u0103tre emi\u021b\u0103torul mesajului, ci de c\u0103tre destinatar, care \u00eentoarce \u00eempotriva lui \u00eensu\u0219i noima subiectului, fiind \u00eenc\u0103 marcat, de\u0219i nu recunoa\u0219te, de un asemenea fapt imprevizibil, precum imixtiunea rinocerului \u00een urbe. C\u00e2nd i se repro\u0219eaz\u0103 a fi \u201e\u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat\u201d, Jean a g\u0103sit o analogie a lui ca om cu asinul, dar este o eroare de percep\u021bie a spiritului discu\u021biei, eroare care-i apar\u021bine: \u201eBERENGER: <\/strong>Ei, nu, c\u0103 e\u0219ti \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat.<\/p>\n\n\n\n

JEAN: <\/strong>M\u0103 faci \u0219i cat\u00e2r pe deasupra. Nu vezi c\u0103 m-ai insultat?<\/p>\n\n\n\n

BERENGER: <\/strong>Dar a\u0219a ceva nici nu mi-a trecut prin minte<\/p>\n\n\n\n

JEAN: Dumneata n-ai minte!\u201d.<\/p>\n\n\n\n

           Conversa\u021biile ating un anumit prag al contextului, dar \u0219i de la aceast\u0103 limit\u0103 \u00eenainte, se anim\u0103. Spre exemplu, c\u00e2nd nu par a mai exista resurse minimale de respect \u00eentre vorbitori pentru a face posibil\u0103 continuarea, dialogul se regenereaz\u0103 de la maleabilitatea unuia dintre ei. Berenger consimte c\u0103 nu are minte, \u00een ideea de a ajusta irascibilitatea celuilalt, dar, dimpotriv\u0103, \u00eel inspir\u0103 \u00een debitarea ofensei p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t: \u201eJEAN: <\/strong>Sunt lucruri care le trec prin minte chiar \u0219i celor lipsi\u021bi de minte\u201d. Odat\u0103 cu aceast\u0103 remarc\u0103, absurdul piesei atinge alt nivel, de impunere a unei realit\u0103\u021bii subtile, \u00eentr-un perimetru presupus gol. Dificultatea cade tot \u00een sarcina celui lezat, care ar trebui s\u0103-\u0219i explice de ce o idee nociv\u0103 partenerului de dialog nu-\u0219i putea face loc \u00eentr-un cap presupus \u201ef\u0103r\u0103 minte\u201d. Cu alte cuvinte, Berenger este for\u021bat s\u0103 recurg\u0103 la introspec\u021bie. Dimensiunea interioar\u0103 nu este exploatat\u0103 suficient, fiindc\u0103 sunt rediscutate evenimentele din perspectiva rutinei locuitorilor, de ce nu ar fi fost ei periclita\u021bi de goana rinocerului \u201eprin ora\u0219 ziua-n amiaza mare\u201d (la acea or\u0103, oamenii se aflau la slujb\u0103, \u00een biseric\u0103). Disputa verbal\u0103 dintre cei doi \u00eenceteaz\u0103 la vederea lui Daisy, o t\u00e2n\u0103r\u0103 dactilograf\u0103, care ia cu adev\u0103rat min\u021bile lui Berenger. Acesta uit\u0103 de sine, se ridic\u0103 \u00een picioare \u0219i, din neaten\u021bie, vars\u0103 paharul de b\u0103utur\u0103 \u201epe pantalonii lui Jean\u201d. Gestul tr\u0103deaz\u0103 considera\u021bie pentru persoana \u00eentrez\u0103rit\u0103, pentru Daisy, reprezint\u0103 o mostr\u0103 de luciditate, de control asupra sie\u0219i \u00eensu\u0219i, un efort de a nu-\u0219i deconspira viciul fa\u021b\u0103 de o persoan\u0103 pe care o apreciaz\u0103, dup\u0103 cum recunoa\u0219te, dar din punctul de vedere al lui Jean, nu este dec\u00e2t un semn c\u0103 b\u0103utura \u00eel poate distruge \u00een mod treptat \u0219i iremediabil: \u201eAi v\u0103zut ce va s\u0103 zic\u0103 b\u0103utura: nu mai e\u0219ti st\u0103p\u00e2n pe mi\u0219c\u0103rile tale, nu mai ai for\u021b\u0103-n m\u00e2ini, e\u0219ti ame\u021bit, n\u0103uc. \u00ce\u021bi sapi singur groapa, prietene, te pierzi complet\u201d.     <\/p>\n\n\n\n

            \u201eCuplul de amici\u201d ajunge s\u0103 dezbat\u0103 dou\u0103 modalit\u0103\u021bi de cunoa\u0219tere, ra\u021bional\u0103 \u0219i dionisiac\u0103, al c\u0103ror scop comun ar fi despov\u0103rarea omului de problemele diurne. Berenger \u00ee\u0219i justific\u0103 viciul tocmai prin efectul pe care-l resimte c\u00e2nd bea, anume c\u0103 partea spiritual\u0103 devine preponderent\u0103, Jean, dimpotriv\u0103, sus\u021bine cauza ab\u021binerii, a limpezimii, care lui \u00eei aduce sentimentul siguran\u021bei \u0219i al bucuriei de a-\u0219i tr\u0103i via\u021ba. Transpar defini\u021bii ale singur\u0103t\u0103\u021bii \u0219i ale societ\u0103\u021bii sub raport cantitativ (\u201esolitudinea sau multitudinea\u201d).<\/p>\n\n\n\n

            Interven\u021bia iterativ\u0103 a Logicianului \u00een prim-plan este caracterizat\u0103 de aceea\u0219i sfor\u021bare, de a l\u0103muri pe B\u0103tr\u00e2n ce este acela un silogism: \u201eToate pisicile sunt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisic\u0103\u201d. Replicile lui, ca ale unui spiridu\u0219 care sufl\u0103 \u00een urechile maturilor diverse r\u0103spunsuri, completeaz\u0103 dialogul celorlal\u021bi doi prieteni, de\u0219i temele sunt diferite. Derularea \u00een paralel a discu\u021biilor indic\u0103 existen\u021ba aceluia\u0219i nivel de cultur\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\u201eLOGICIANUL (<\/strong>Domnului B\u0103tr\u00e2n): <\/em>Dar face\u021bi un efort de g\u00e2ndire, z\u0103u a\u0219a. Haide, concentra\u021bi-v\u0103!<\/p>\n\n\n\n

JEAN (<\/strong>lui Berenger)<\/em>: F\u0103 un efort de voin\u021b\u0103, z\u0103u a\u0219a. Hai, concentreaz\u0103-te!<\/p>\n\n\n\n

DOMNUL B\u0102TR\u00c2N (<\/strong>Logicianului): <\/em>Nu v\u0103d.<\/p>\n\n\n\n

BERENGER (<\/strong>lui Jean): <\/em>Nu v\u0103d, chiar nu v\u0103d cum.<\/p>\n\n\n\n

LOGICIANUL: <\/strong>Trebuie s\u0103 vi se spun\u0103 totul.<\/p>\n\n\n\n

JEAN: <\/strong>Trebuie s\u0103 \u021bi se spun\u0103 totul\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Rinocerul a perturbat realitatea \u00eentr-o anumit\u0103 direc\u021bie, conversa\u021biile \u00eenchegate ulterior nefiind altceva dec\u00e2t vibra\u021bii ale acestei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, \u00eens\u0103 niciun fel de coliziune nu a fost consemnat\u0103. C\u00e2nd apare a doua oar\u0103, bietul animal derutat strive\u0219te \u00een goan\u0103 o pisic\u0103. Urbea \u00eentreag\u0103 vuie\u0219te despre caz, manifest\u00e2nd compasiune exagerat\u0103 fa\u021b\u0103 de st\u0103p\u00e2na felinei. La un moment dat, femeia \u00eens\u0103\u0219i nu mai \u0219tie dac\u0103 mimeaz\u0103 durerea sau e sincer\u0103 \u00een supliciu, pentru c\u0103 la c\u00e2te aten\u021bii prime\u0219te, fie un pahar de ap\u0103, fie de whisky etc., din partea patronilor de magazine, nu se mai poate retrage subit, v\u0103z\u00e2ndu-\u0219i mai departe de drum, ci molcom, cu vorbe de recuno\u0219tin\u021b\u0103. <\/p>\n\n\n\n

            Coordonatele spa\u021biale din actul secund sunt moderne. Biroul editurii etaleaz\u0103 o asemenea dotare, exhaustiv\u0103, de comptoar american: \u201eUn birou din administra\u0163ia unei \u00eentreprinderi particulare – de exemplu, dintr-o mare editur\u0103 de publica\u0163ii juridice. In fundal, \u00een centru, o u\u015f\u0103 mare cu dou\u0103 canaturi, deasupra c\u0103reia at\u00e2rn\u0103 o t\u0103bli\u0163\u0103 cu indica\u0163ia: \u015eEF SERVICIU. In fund, pe st\u00e2nga, l\u00e2ng\u0103 u\u015fa \u015fefului, m\u0103su\u0163a cu ma\u015fina de scris a lui Daisy. La peretele din st\u00e2nga, \u00eentre o u\u015f\u0103 ce d\u0103 afar\u0103 pe scar\u0103 \u015fi m\u0103su\u0163a lui Daisy se afl\u0103 o alt\u0103 mas\u0103, pe care se g\u0103se\u015fte condica de prezen\u0163\u0103, unde func\u0163ionarii semneaz\u0103 la venire. Apoi, la st\u00e2nga, tot \u00een prim-plan, o u\u015f\u0103 d\u0103 spre scar\u0103; se v\u0103d ultimele trepte ale sc\u0103rii, partea de sus a balustradei \u015fi un mic palier. In prim-plan, o mas\u0103 cu dou\u0103 scaune. Pe mas\u0103: \u015fpalturi, o c\u0103limar\u0103, tocuri<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Despre felin\u0103 se discut\u0103 \u00een cele de mai sus birouri, se dezbat am\u0103nunte care, \u00een mod obi\u0219nuit, \u021bin de identitatea unui om. Viziunea auctorial\u0103 e maximal\u0103 asupra universului mic. \u00cenv\u0103\u021b\u0103torul Botard respinge autenticitatea \u0219tirii furnizate de ziar, pe considerentul c\u0103 nu s-a precizat dac\u0103 este \u201episic\u0103 sau motan\u201d ori omiterea i se pare trunchiere a realit\u0103\u021bii, semn c\u0103 faptul nu s-a \u00eent\u00e2mplat. Dornic s\u0103 conteste eviden\u021ba, adreseaz\u0103 \u00eentreb\u0103ri (\u201e\u0218i ce culoare avea (pisica, n.n.)? De ce ras\u0103 era? Nu sunt rasist, ba \u00eenc\u0103 sunt antirasist\u201d), face afirma\u021bii extensibile \u00een silogism (\u201ePoate c-a fost vorba de-un purice strivit de un \u0219oricel\u201d). De fapt, obiectivul lui este s\u0103 epateze, modalitate care-i permite s\u0103-\u0219i devanseze statutul de pensionar. Pentru a-\u0219i etala autoritatea investigatoare, pe care este convins c\u0103 a ob\u021binut-o din \u00eend\u0103r\u0103tnicia de a nu fi crezut \u00een posibilitatea ca ziua \u00een amiaza mare, un pachiderm s\u0103 dea n\u0103val\u0103 \u00een ora\u0219, de a ignora m\u0103rturisirile echipei redac\u021bionale, Botard recurge la no\u021biuni, precum polite\u021bea, rasismul, galanteria etc., no\u021biuni pe care le perverte\u0219te prin raportarea la eventualitatea unui asemenea eveniment, fiindc\u0103 sunt inadecvate. Cu aceea\u0219i ironie \u0219fichiuitoare \u00eel abordeaz\u0103 \u0219i pe Berenger, angajatul care a \u00eent\u00e2rziat la program (tot ceea ce va sus\u021bine Berenger nu ar fi dec\u00e2t rodul imagina\u021biei sale bogate, nicidecum adev\u0103r existen\u021bial).<\/p>\n\n\n\n

            Doamna Boeuf intr\u0103 \u00een birou cu probabilitatea imposturii: so\u021bul, deghizat \u00een rinocer, ar fi alergat-o p\u00e2n\u0103 la redac\u021bie. C\u00e2nd femeia se convinge c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, urm\u0103ritorul ei este propriul so\u021b, r\u0103spunde chem\u0103rii \u0219uierate a acestuia \u0219i i se arunc\u0103 \u00een spinare, pe fereastra deschis\u0103, l\u0103s\u00e2ndu-i nedumeri\u021bi pe redactori (care trateaz\u0103 episodul din perspectiv\u0103 mitic\u0103, v\u0103z\u00e2nd \u00een femeie o vajnic\u0103 descendent\u0103 a amazoanelor): \u201eDe jos, se aude mugetul tandru al rinocerului.<\/em><\/p>\n\n\n\n

DOAMNA BOEUF: <\/strong>Am venit, puiule, am venit.<\/p>\n\n\n\n

DUDARD: <\/strong>A aterizat c\u0103lare pe spinarea lui.<\/p>\n\n\n\n

BOTARD: <\/strong>Ca o amazoan\u0103!<\/p>\n\n\n\n

VOCEA DOAMNEI BOEUF: <\/strong>Haide acas\u0103, dragule, s\u0103 ne-ntoarcem la noi acas\u0103.<\/p>\n\n\n\n

DUDARD: <\/strong>Au plecat \u00een galop.<\/p>\n\n\n\n

Dudard, Berenger, Botard \u0219i Papillon revin \u00een scen\u0103 \u0219i se a\u0219az\u0103 la fereastr\u0103<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Impactul \u00eendreapt\u0103 piesa c\u0103tre filonul absurdului. Se vorbe\u0219te de existen\u021ba a numero\u0219i rinoceri \u00een localitate, \u00eens\u0103 nu se poate elucida c\u00e2\u021bi dintre ei sunt numai ipostaze ale unor b\u0103rba\u021bi pu\u0219i pe \u0219otii care, inspira\u021bi de traiectoria imprevizibil\u0103 prin ora\u0219 a exemplarului s\u0103lbatic, se comport\u0103 \u00een acord cu pl\u0103cerea proprie de a crea panic\u0103 \u00een r\u00e2ndul concitadinilor, ascunz\u00e2ndu-\u0219i identitatea \u00een spatele unor m\u0103\u0219ti (reproduceri ale unor capete de rinoceri). Nici Botard nu mai este \u00eenc\u00e2ntat c\u0103 a avut dreptate a nu da crezare informa\u021biilor multiple despre a\u0219a-zisa invazie a rinocerilor, pentru c\u0103 \u00eens\u0103\u0219i realitatea \u00eel dep\u0103\u0219e\u0219te, nu-\u0219i poate explica atitudinea at\u00e2tor b\u0103rba\u021bi dornici s\u0103 joace rolul unor animale pretins fioroase, mai mult conchide c\u0103 s-a c\u0103utat un pretext de a izbucni, de c\u0103tre indivizii cu spirit de revolt\u0103.<\/p>\n\n\n\n

            Orice e aberant \u00een urbe \u00eencepe s\u0103 fie imitat. Tot mai mul\u021bi oameni se comport\u0103 ca ni\u0219te rinoceri, iar gestul doamnei Boeuf de a s\u0103ri pe geam, pentru a-i face pe plac so\u021bului a\u0219tept\u00e2nd-o jos \u00een postura jucat\u0103 de rinocer, de asemenea este copiat. Angaja\u021bii editurii ies pe fereastr\u0103, sub supravegherea pompierilor chema\u021bi pentru a le masca fapta ca expresie a \u00eenclina\u021biei lor de a se revolta, de a produce un act insolit cel pu\u021bin o dat\u0103, au chef s\u0103 se despart\u0103 de statutul lor oficial de lucr\u0103tori onorabili, de formatori de opinie, \u00eentr-un mod mai pu\u021bin incriminatoriu: cheam\u0103 pompierii din postura celor care sunt periclita\u021bi, nu neap\u0103rat c\u0103 ar fi, ci pentru a se refula, a dep\u0103\u0219i o etichet\u0103. Redevenirea de sine are loc \u00een cas\u0103, la domiciliul fiec\u0103ruia.<\/p>\n\n\n\n

            Ceea ce se putea interpreta despre protagoni\u0219ti, \u00een baza impresiei l\u0103sate, este dat peste cap, \u00eentors la 180 de grade. Rolurile sunt inversate. Ceea ce \u00een viziunea unuia era valabil, aici, la locul de munc\u0103 ori acas\u0103, este inadecvat \u0219i viceversa. \u00cen momente de cump\u0103n\u0103, au reac\u021bionat diferit fa\u021b\u0103 de cum sunt ei \u00een realitate, acum \u00eens\u0103 ambii devin circumspec\u021bi. Berenger este marcat de vina b\u0103utului, viciu pentru care a fost incriminat \u00een discu\u021bia din pia\u021b\u0103, este \u0219i mai controlat \u00een atitudine, pentru a nu-\u0219i agasa prietenul cu m\u0103runte observa\u021bii de context, cunosc\u00e2ndu-i reac\u021biile anterioare, dar, spre surprinderea lui, tot ce i-a imputat amicul antagonic este acceptat \u0219i chiar \u00eensu\u0219it de c\u0103tre acesta, Jean vorbindu-i de parc\u0103 ar fi el, Berenger, cel de la terasa din pia\u021b\u0103. C\u00e2nd dialogul se acutizeaz\u0103, ei adopt\u0103 un ton echidistant, specific oamenilor de \u0219tiin\u021b\u0103, naturalist Un indiciu al reconcilierii \u0219i al pruden\u021bei este faptul c\u0103 nu-\u0219i mai recunosc unul altuia glasurile:<\/p>\n\n\n\n

\u201eBERENGER (<\/strong>intr\u00e2nd<\/em>): Bun\u0103, Jean.<\/p>\n\n\n\n

JEAN (<\/strong>din pat<\/em>): C\u00e2t e ceasul? Nu trebuia s\u0103 fii la birou?<\/p>\n\n\n\n

BERENGER: <\/strong>E\u0219ti \u00eenc\u0103-n pat? Nu e\u0219ti la birou? Scuz\u0103-m\u0103, poate te deranjez.<\/p>\n\n\n\n

JEAN (<\/strong>tot cu spatele): Ciudat. Nu-\u021bi recunosc vocea.<\/p>\n\n\n\n

BERENGER: <\/strong>Nici eu nu-\u0163i recunosc vocea.<\/p>\n\n\n\n

JEAN (<\/strong>tot cu spatele): Ia loc.<\/p>\n\n\n\n

BERENGER: <\/strong>E\u0219ti bolnav? (Jean r\u0103spunde printr-un morm\u0103it<\/em>.) Am venit s\u0103-\u021bi spun c-am fost un stupid s\u0103 m\u0103 sup\u0103r pe tine dintr-o chestie ca aia.<\/p>\n\n\n\n

JEAN: <\/strong>Ce chestie?<\/p>\n\n\n\n

BERENGER: <\/strong>P\u0103i… ieri…<\/p>\n\n\n\n

JEAN: <\/strong>Ce ieri? Ieri, unde?<\/p>\n\n\n\n

BERENGER: <\/strong>Ai uitat? Apropo de rinocer, de nenorocitul \u0103la de rinocer.<\/p>\n\n\n\n

JEAN: <\/strong>Ce rinocer?<\/p>\n\n\n\n

BERENGER: <\/strong>Rinocerul… sau, m\u0103 rog, nenoroci\u021bii \u0103ia de rinoceri de i-am v\u0103zut…<\/p>\n\n\n\n

JEAN: <\/strong>Ah, da. mi-aduc aminte… dar cine \u021bi-a spus c\u0103 rinocerii sunt nenoroci\u021bi?<\/p>\n\n\n\n

BERENGER: <\/strong>Eh, vorba vine…<\/p>\n\n\n\n

JEAN: <\/strong>Bine. Atunci s\u0103 nu mai vorbim despre asta.<\/p>\n\n\n\n

BERENGER: <\/strong>E\u0219ti foarte dr\u0103gu\u021b\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Seria de rinoceri de pe str\u0103zi reproduce la scar\u0103 horror celebrele curse de tauri din Pamplona: \u201eBerenger se repede la fereastr\u0103 – aceasta este figurat\u0103 pur \u0219i simplu printr-o ram\u0103, cu fa\u021ba la sal\u0103. E la cap\u0103tul puterilor, gata s\u0103 se pr\u0103bu\u0219easc\u0103 \u0219i abia reu\u0219e\u0219te s\u0103-ngaime<\/em>\ud83d\ude42 Doamne Dumnezeule, Doamne Dumnezeule! (Cu un mare efort \u00eencalec\u0103 fereastra, apoi trece \u0219i cel\u0103lalt picior, e gata s\u0103 sar\u0103, c\u00e2nd se retrage \u00eenfrico\u0219at: \u00een aceea\u0219i clip\u0103, prin fosa de orchestr\u0103 defileaz\u0103 \u00een mare vitez\u0103 o mul\u021bime de coarne de rinocer. Berenger se retrage iute \u0219i prive\u0219te pe fereastr\u0103<\/em>\ud83d\ude42 Al\u021bii! O turm\u0103 \u00eentreag\u0103 de rinoceri traverseaz\u0103 strada! O armat\u0103 de rinoceri coboar\u0103 bulevardul! (Prive\u0219te \u00een toate p\u0103r\u021bile<\/em>) Pe unde s\u0103 ies? Pe unde s\u0103 ies? M\u0103car dac\u0103 s-ar mul\u021bumi s\u0103 m\u0103r\u0219\u0103luiasc\u0103 doar prin mijlocul drumului! Dar v\u0103d c\u0103 invadeaz\u0103 \u0219i trotuarele! Pe unde s\u0103 ies de-aici!\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Dezarmant de autentic, \u00een condi\u021biile actualei pandemii, devine al III-lea act. \u00cenc\u0103 o dat\u0103, se confirm\u0103 abilitatea marilor spirite, indiferent de perimetrul curentului literar c\u0103ruia i s-au dedicat, de a imagina at\u00e2t de realist probleme capitale, chiar biblice, precum apocalipsa. Eugen Ionescu pune \u00een termeni absurzi ipoteza unei pandemii, dar \u00eencadrabili perfect \u00een experien\u021ba societ\u0103\u021bii moderne. Berenger tr\u0103ie\u0219te spaima de a nu se transforma \u00een animal, \u00een urma contract\u0103rii unui virus din pia\u021b\u0103. C\u00e2nd tu\u0219e\u0219te, vrea asigur\u0103ri de la Dudard, oaspetele s\u0103u, c\u0103 \u201ea tu\u0219it ca un om\u201d (\u0219i nu ca un rinocer), c\u00e2nd are dureri de cap, \u00eentreab\u0103 dac\u0103 nu are cumva un cucui, semn c\u0103 \u00eei vor cre\u0219te coarne de rinocer etc. Spaima transfigur\u0103rii devine motiv de a consuma alcool \u00een continuare, av\u00e2nd impresia \u00eendep\u0103rt\u0103rii de problem\u0103, prin \u00eentre\u021binerea viciului, dar se libereaz\u0103 temporar de vina c\u0103 bea f\u0103r\u0103 motiv, acum \u00eel de\u021bine \u0219i \u00een fa\u021ba lui \u00eensu\u0219i s-a reabilitat; \u00ee\u0219i etaleaz\u0103 numai pl\u0103cerea de a bea, \u00een speran\u021ba de a nu fi interpretat\u0103 dependen\u021b\u0103 (de alcool), turn\u00e2nd lini\u0219tit, f\u0103r\u0103 a se mai feri, coniac \u00een pahar \u0219i lui Dudard:<\/p>\n\n\n\n

\u201eDUDARD: <\/strong>…Dovede\u0219te-\u021bi singur c\u0103 ai voin\u021b\u0103. Uite, de exemplu, nu mai bea coniac… Asta o s\u0103 te fac\u0103 mai sigur pe gesturile dumitale.<\/p>\n\n\n\n

BERENGER: <\/strong>Nu vrei s\u0103 m\u0103-n\u021belegi. \u00ce\u021bi repet: asta m\u0103 scap\u0103, m\u0103 fere\u0219te de un r\u0103u \u0219i mai mare. Este un risc calculat. C\u00e2nd nu vor mai exista epidemii, n-o s\u0103 mai beau. Deja luasem aceast\u0103 hot\u0103r\u00e2re \u00eenaintea evenimentelor de acum. A\u0219a c\u0103 o am\u00e2n. Provizoriu\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Eugen Ionescu prezint\u0103 consecin\u021bele unei boli psihice, declan\u0219ate de o psihoz\u0103 general\u0103. Imaginea hiperbolic\u0103 exterioar\u0103 duce la magnitudinea eului interior (al unuia dintre martorii invaziei rinocerilor):<\/p>\n\n\n\n

\u201eBERENGER: <\/strong>Migren\u0103? S\u0103 nu vorbim de migren\u0103. Nu mai vorbi de migren\u0103.<\/p>\n\n\n\n

DUDARD: <\/strong>E \u0219i foarte normal s\u0103 ai dureri de cap, dup\u0103 toate emo\u021biile prin care ai trecut<\/p>\n\n\n\n

BERENGER: <\/strong>\u00cemi revin foarte greu.<\/p>\n\n\n\n

DUDARD: <\/strong>Atunci nu-i nici o mirare c\u0103 te doare capul.<\/p>\n\n\n\n

BERENGER (<\/strong>fuge la oglind\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i scoate iar\u0103\u0219i bandajul): Nimic… \u0218tii, uite-a\u0219a \u00eencepe.<\/p>\n\n\n\n

DUDARD: <\/strong>Ce s\u0103-nceap\u0103?<\/p>\n\n\n\n

BERENGER: <\/strong>…Mi-e team\u0103 s\u0103 nu devin altcineva\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Prin aten\u021bia acordat\u0103 am\u0103nuntelor minore, care sunt amplificate la maximum, precum ar fi sub lup\u0103, drama Rinocerii<\/em> se \u00eencadreaz\u0103 \u00een suprarealism.<\/p>\n\n\n\n

            Finalul consemneaz\u0103 imposibilitatea nun\u021bii dintre Berenger, constant terifiat de ideea singur\u0103t\u0103\u021bii, \u0219i Daisy, \u00eentruc\u00e2t vederile lor asupra vie\u021bii nu coincid; de asemenea, pentru a ajunge la un asemenea pas major precum c\u0103snicia, se \u00eempiedic\u0103 ei \u00een\u0219i\u0219i \u00een fapte insignifiante, dar care-i consum\u0103 \u0219i le insufl\u0103 ur\u0103 mutual\u0103.  <\/p>\n\n\n\n

            Toate personajele piesei sunt at\u00e2t de bine integrate lumii imaginate de autor, \u00eenc\u00e2t devine aproape imposibil a le g\u0103si un echivalent \u00een literatur\u0103. Cu toate acestea, Berenger aduce aminte, prin profilul psihologic, de aliena\u021bii \u00eensingura\u021bi din Zbor deasupra unui cuib de cuci<\/em>. Jean, interlocutorul s\u0103u preferat, exercit\u0103 asupra lui o influen\u021b\u0103 masiv\u0103 \u0219i-l constr\u00e2nge monstruos, nu prin interferen\u021b\u0103 nemijlocit\u0103 (de cele mai multe ori numai prin faptul c\u0103 exist\u0103, c\u0103 s-a manifestat c\u00e2ndva extrem de antagonic), s\u0103 se \u00eenchid\u0103 \u00een sine ca un apucat, p\u00e2n\u0103 la implozia a tot ceea ce a str\u00e2ns \u00een el despre un eveniment aproximativ \u0219ocant.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Rinocerii             \u00centr-o atmosfer\u0103 de pia\u021b\u0103, reg\u0103sim un tic de comportament, dintre acelea avute de Farfuridi \u0219i Br\u00e2nzovenescu din O scrisoare pierdut\u0103, dar \u00een alt\u0103 not\u0103, inspirat\u0103 de moravul celui pe care Jean, personajul cu purtare previzibil\u0103, trebuie s\u0103-l \u00eent\u00e2lneasc\u0103: \u201eBERENGER: P\u0103i, dac\u0103-i a\u0219a, nu m\u0103 simt chiar vinovat… de vreme ce \u0219i dumneata… JEAN: … Continu\u0103 lectura Rinocerii de Eugen Ionescu. Analiz\u0103 pe text<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-8037","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8037","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8037"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8037\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8038,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8037\/revisions\/8038"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8037"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8037"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8037"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}