{"id":8048,"date":"2023-02-21T11:29:01","date_gmt":"2023-02-21T11:29:01","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=8048"},"modified":"2023-02-21T17:06:50","modified_gmt":"2023-02-21T17:06:50","slug":"alice-in-tara-minunilor-analiza-literara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2023\/02\/21\/alice-in-tara-minunilor-analiza-literara\/","title":{"rendered":"Alice \u00een \u021bara minunilor. Analiz\u0103 literar\u0103"},"content":{"rendered":"\n

Alice \u00een \u021bara minunilor<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Erijat \u00eentr-un \u201eins\u201d misterios din cauza leneviei \u00een care se complace, fa\u021b\u0103 de copiii care-l \u201e\u00eemboldesc\u201d s\u0103 le spun\u0103 pove\u0219ti, autorul se proiecteaz\u0103 ini\u021bial \u00eentr-o instan\u021b\u0103 liric\u0103, adecvat\u0103 conexiunii posibile cu interlocutorii lui ghidu\u0219i; ba, mai mult, pentru a g\u0103si o m\u0103sur\u0103 explicabil\u0103 a ponderii fizice din cauza c\u0103reia l\u00e2nceze\u0219te, el se consider\u0103 expiat de propriu-i corp, un glas al acestuia \u0219i at\u00e2t. Dimensiunea metafizic\u0103 pe care o accept\u0103 e permeabil\u0103 viziunilor extravagante. A-\u0219i imagina el despre sine c\u0103 este un glas \u00eei d\u0103 putere s\u0103 rela\u021bioneze linear cu al\u021bi semeni, repera\u021bi la acela\u0219i nivel, de vibra\u021bie sonor\u0103, altfel, c\u00e2mpul discu\u021biei se \u00eenchide, iar povestea (pe care ar istorisi-o) s-ar alfa \u00een continuare \u00een sertar. Stadiul de voci la care ader\u0103 \u00eei permite, cel pu\u021bin pe durata istorisirii, s\u0103 abandoneze propria-i identitate, de om matur, serios, captiv al convenien\u021belor de tot felul, pentru alta solicitat\u0103 de copii, un povestitor cu fantezie.\u00a0<\/p>\n\n\n\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Reveria este alt mijloc de rela\u021bionare, \u00een lipsa impedimentului creat de inegalitatea de v\u00e2rst\u0103 \u00eentre interlocutori. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, se ajunge la o conven\u021bie cu ascult\u0103torii micu\u021bi: ei trebuie s\u0103 v\u00e2sleasc\u0103 mai departe, \u00een timp ce el, maturul, Gulliver \u00een \u021bara piticilor, se va aduna din starea-i vacilant\u0103, pentru a expune povestea mult a\u0219teptat\u0103. \u00cen plus, glasurile copilelor cople\u0219esc pe acela auctorial, extrem de \u00eend\u0103r\u0103tnic ini\u021bial: \u201eO, cruzi micu\u021bi! \/ \u00cen \u0103st ceas molcom, \/ \u00cen ast\u0103 tihn\u0103 \u0219i visare \/ Pe-un ins topit, ce-abia r\u0103sufl\u0103, \/ S\u0103-l \u00eemboldi\u021bi la un basm mare! \/ Dar cum s\u0103 \u00eenving\u0103 bietu-i glas, \/ Unite c\u00e2nd \u00ees trei gl\u0103scioare?\u201d. Tonul de interpelare este similar aceluia avut de Ion Barbu, \u00een Dup\u0103 melci<\/em> \u0219i \u00een debutul artei poetice, Riga Crypto \u0219i lapona Enigel<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

            Glasurile \u201ecelor micu\u021bi\u201d stabilesc, de pe acum, tiparul personajului, precum ursitoarele ureaz\u0103 nou-n\u0103scutului traiectul \u00een via\u021b\u0103. Fa\u021b\u0103 de situa\u021biile anterioare, sugerate \u00een discurs, c\u00e2nd ascult\u0103torii se mul\u021bumeau cu o teap\u0103 anume a \u201en\u0103zdr\u0103v\u0103niilor\u201d (despre care li se istorisea), acum vor mai mult, o poveste cum nu li s-a mai spus. Pentru aceasta, este nevoie de o transfigurare complex\u0103 a autorului, de un efort substan\u021bial, \u00een primul r\u00e2nd, de abandonare a propriului eu, apoi, de \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are a dou\u0103 tipuri de fic\u021biuni, una favorizat\u0103 de \u201et\u0103cerea profund\u0103\u201d care s-a l\u0103sat, prin complicitatea copiilor curio\u0219i, dornici s\u0103 asculte, alta, \u201en\u0103scut\u0103 de vis\u201d, de acea reverie inspirat\u0103 de aspectul naturii \u00een amurg. Cu alte cuvinte, Lewis Carroll se autodefine\u0219te pe sine ca autor: sut\u0103 la sut\u0103 inspira\u021bie \u0219i deloc efort, pentru c\u0103, la v\u00e2rsta pe care o resimte, nu s-ar mai fi dedat scrisului. Prin urmare, pretinde a fi ascultat, precum Homer \u00een Antichitate, iar ceea ce roste\u0219te se va re\u021bine (ori nu) prin ceea ce a impresionat urechea auditoriului. Pentru a sc\u0103pa definitiv de eventualele acuze c\u0103 basmul n-a pl\u0103cut, Lewis Carroll distribuie la propriu firul nara\u021biunii personajului f\u0103urit: \u201eAlice! \u00cen m\u00e2na-\u0163i bl\u00e2nd\u0103 ia \/ Copil\u0103rescul basm \u0219i-l pune \/ L\u00e2ng\u0103 curatele-\u021bi vis\u0103ri\u201d. Aceast\u0103 predare a prerogativelor unei instan\u021be fictive face parte din cutuma realiz\u0103rii epopeilor. Homer s-a abandonat pe deplin vestalelor, fapt care semnaleaz\u0103 nevoia de a se fi despov\u0103rat de limitele personale, de care ar fi fost \u00eenvinov\u0103\u021bit, dar \u0219i pentru a fi mai credibil \u00een tot ce expune, \u00een sensul c\u0103 nara\u021bia nu-i apar\u021bine lui, fiindu-i transmis\u0103 \/ inspirat\u0103 de entit\u0103\u021bi superioare, la mod\u0103 atunci, muzele at\u00e2t de invocate: \u201eC\u00e2nt\u0103, zei\u021b\u0103, m\u00e2nia ce-aprinse pe Ahil Peleianul, \/ Patima crud\u0103 ce-Aheilor mii de amaruri aduse\u201d (Iliada<\/em>, C\u00e2ntul I<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

            Alice, eroina c\u0103r\u021bii, \u00eensum\u00e2nd \u00eensu\u0219irile copilelor dornice s\u0103 aud\u0103 o poveste inedit\u0103, se abandoneaz\u0103 lumii reale, dintr-un sentiment de curiozitate, dar \u0219i datorit\u0103 instruc\u021biei adecvate v\u00e2rstei pe care o are. De exemplu, nu l-ar fi urmat pe iepura\u0219, dac\u0103 nu ar fi remarcat vestimenta\u021bia acestuia extrem de bizar\u0103 (o veste g\u0103zduind un ceas de buzunar). Dintre viet\u0103\u021bi, omul de\u021bine capacitatea de a estima timpul. C\u00e2nd alta se raporteaz\u0103 la timp, este clar c\u0103 este demn\u0103 de luat \u00een seam\u0103 \u0219i de spionat, fapt pe care Alice \u00eel realizeaz\u0103, asum\u00e2ndu-\u0219i riscul de a purcede \u00een lumea exemplarului care s-a folosit de tehnic\u0103 (pentru a-\u0219i calcula unele acte, precum statul la suprafa\u021b\u0103). Propriu iepura\u0219ului alb este numai \u201efuga peste c\u00e2mp\u201d \u0219i cobor\u00e2tul \u00een vizuin\u0103, iar ceea ce-l diferen\u021biaz\u0103 de regn \u0219i-i unicizeaz\u0103 condi\u021bia: \u201eochii de m\u0103rgean\u201d, vesta \u201ecu buzunare\u201d \u0219i ceasul \u201epe care s\u0103-l scoat\u0103 din buzunar\u201d. \u00cen consecin\u021b\u0103, abilit\u0103\u021bile neobi\u0219nuite sunt mai numeroase, de unde \u0219i propor\u021bia fabuloas\u0103 a romanului, precump\u0103nitoare aceleia realiste; perspectiva obiectiv\u0103 se \u00eenchide, odat\u0103 cu plutirea lin\u0103 a b\u0103rcii \u00eenspre cas\u0103, \u00een spate cu soarele asfin\u021bind, \u00een timp ce alta spectacular\u0103 se deschide \u00een mod paradoxal, \u00een subteran, livrat\u0103 de cuvinte.<\/p>\n\n\n\n

            Lewis Carroll se redescoper\u0103 pe sine copil, cu ocazia explor\u0103rii, de c\u0103tre Alice, personajul \u00een care se dedubleaz\u0103, a universurilor din spatele u\u0219ilor \u00eenchise. Tot ce a tr\u0103it \u00een sine \u0219i nu a avut curajul de a spune maturilor din jurul lui, Lewis Carroll o face acum, relev\u00e2nd astfel fantezia specific\u0103 oric\u0103rui copil.<\/p>\n\n\n\n

           Mai exist\u0103 un motiv subtil pentru care Alice are acces la vizuin\u0103, anume dragostea copilei pentru animale. De\u0219i aflat\u0103 sub tensiunea generat\u0103 de acomodarea cu noul mediu, ea \u00ee\u0219i exprim\u0103 \u00eengrijorarea pentru Dina, pisica ei: \u201eSper c\u0103 n-au s\u0103 uite, la ora ceaiului s\u0103-i pun\u0103 \u0219i Dinei lapte \u00een farfuriu\u021b\u0103. Dina, dr\u0103gu\u021ba mea, ce bine ar fi fost s\u0103 fii \u0219i tu cu mine aici! \u0218oareci m\u0103 tem c\u0103 nu-s \u00een v\u0103zduh, dar poate c-ai putea prinde c\u00e2te-un liliac \u2014 \u0219tii, liliecii aduc foarte mult cu \u0219oarecii. Dar oare pisicile m\u0103n\u00e2nc\u0103 lilieci?\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Alice \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te destinul lui Prichindel, din basmul fra\u021bilor Grimm, de a vedea lucrurile de la scar\u0103 minor\u0103; anomalia ei nu este congenital\u0103, precum \u00een cazul arhetipului men\u021bionat, ci dob\u00e2ndit\u0103, \u00een urma \u00eengurgit\u0103rii b\u0103uturii din sticlu\u021ba etichetat\u0103 cu mesajul hortativ: \u201eBea-m\u0103!\u201d. De fapt, minimizarea trupeasc\u0103 este \u00een concordan\u021b\u0103 deplin\u0103 cu propria-i voin\u021b\u0103 de avansare \u00eentr-un perimetru fastuos, de\u0219i liliputan, mai degrab\u0103 propriu iepura\u0219ului n\u0103stru\u0219nic, dec\u00e2t unei copile. Juste\u021bea g\u0103sirii unui instrument, precum luneta, ca al doilea termen al compara\u021biei, faciliteaz\u0103 metamorfoza: \u201eAh, ce bine ar fi s\u0103 m\u0103 pot str\u00e2nge ca o lunet\u0103! Cred c\u0103 n-ar fi prea greu, dac\u0103 a\u0219 \u0219ti cum s\u0103 \u00eencep”. Cheia adaptabilit\u0103\u021bii la dimensiunile \u0219i atmosfera spa\u021biilor \u00een care s-a trezit catapultat\u0103 este reprezentat\u0103 de propria-i minte, pliat\u0103 pe solu\u021bii ad-hoc. Reducerea dimensiunilor corporale dezvolt\u0103 paradoxal, ca \u00eentr-o secven\u021b\u0103 factual\u0103 de tip oximoronic, ideea posibilei extinc\u021bii, dar f\u0103r\u0103 aer tragic, dimpotriv\u0103, destul de ludic; \u00een orice caz, momentul este crucial, de preschimbare a atitudinii inocente din fa\u021ba misterului, cu alta de elucidare, evitabil\u0103 \u00een opinia lui Lucian Blaga exprimat\u0103 astfel \u00een lucrarea Filosofia stilului<\/em>: \u201eDatoria noastr\u0103 \u00een fa\u021ba unui adev\u0103rat mister nu este s\u0103-l l\u0103murim, ci s\u0103-l ad\u00e2ncim a\u0219a de mult, \u00eenc\u00e2t s\u0103-l prefacem \u00eentr-un mister \u0219i mai mare\u201d.       Devansarea instinctului de conservare de c\u0103tre o copil\u0103 echivaleaz\u0103 unui act eroic pe care Alice \u00eel produce \u00een mod firesc, ajung\u00e2nd la estim\u0103ri filosofice de felul: \u201e<c\u0103ci, mai \u0219tii \u2014 \u00ee\u0219i zicea \u2014 te pomene\u0219ti c\u0103 m\u0103 sf\u00e2r\u0219esc de tot, ca o lum\u00e2nare. Stau \u0219i m\u0103 \u00eentreb: cum a\u0219 fi atunci?> \u0218i \u00eencerca s\u0103-\u0219i \u00eenchipuie cam cum arat\u0103 oare flac\u0103ra unei lum\u00e2n\u0103ri, dup\u0103 ce s-a stins lum\u00e2narea \u2014 fiindc\u0103 nu-\u0219i amintea s\u0103 fi v\u0103zut vreodat\u0103 a\u0219a ceva\u201d. Compara\u021bia este caracterizat\u0103 de naivitate, \u00een aparen\u021b\u0103, pe c\u00e2nd, \u00een realitate, suscit\u0103 \u00eentreb\u0103ri multiple (\u0219i duce imagina\u021bia oric\u0103rui lector \u00een direc\u021bii pe care altfel acesta niciodat\u0103 nu le-ar fi tatonat).<\/p>\n\n\n\n

            La orice transformare fizic\u0103, Alice urm\u0103re\u0219te s\u0103-\u0219i men\u021bin\u0103 identitatea de sine intact\u0103. C\u00e2nd pl\u00e2nge, din cauza grijii pentru propriile-i picioare de care se distan\u021base prea mult, \u00een\u0103l\u021b\u00e2ndu-se peste m\u0103sur\u0103, lacrimile v\u0103rsate sunt de propor\u021bii exorbitante, astfel c\u0103, \u00een jurul ei, se formeaz\u0103 o balt\u0103 (corpul reac\u021bioneaz\u0103 adecvat noilor dimensiuni dob\u00e2ndite). Teroarea de umed este reprimat\u0103 de aceea a recluziunii pe care a resim\u021bit-o \u00eensu\u0219i Noe, cu ocazia potopului mitic. Alimentele reprezint\u0103 motivul plauzibil pentru alungirea sau retractilitatea unui corp \u00een formare, explica\u021bie median\u0103 domeniilor \u0219tiin\u021bific \u0219i fantastic.        <\/p>\n\n\n\n

            Spa\u021biul subteran este mai degrab\u0103 unul al sor\u021bii, prev\u0103zut cu diverse indicii alipite borcanelor cu dulce\u021buri (dulce\u021buri dorite de copii \u00een general); la un loc, indiciile hortative \u00eendeplinesc proprietatea lui Procust, de a conferi un barem dup\u0103 care dimensiunile corporale devin \u00eencadrabile noilor spa\u021bii. Este de remarcat diferen\u021ba arhicunoscut\u0103: \u00een cazul lui Alice, modific\u0103rile anatomice se produc din interior, ca efect al degluti\u021biei unor alimente magice, pe c\u00e2nd manopera lui Procust asupra neferici\u021bilor c\u0103l\u0103tori este brutal\u0103 \u0219i implacabil\u0103, pe deplin exterioar\u0103. <\/p>\n\n\n\n

            Protagonista este dus\u0103 cu z\u0103h\u0103relul, am\u0103nunt superior cazului \u00een care fetei i-ar fi fost desemnat un anumit curriculum, precum oric\u0103rui om \u00een general, \u0219i pentru care ea nu ar fi avut niciun soi de implicare sau de adeziune. \u00censu\u0219i Iisus Hristos, pentru a produce influen\u021ba decisiv\u0103 asupra istoriei omenirii, a trebuit s\u0103 \u00eendure autoritatea unui fatum care nu-i apar\u021binea de drept \u0219i de care nu ar fi avut nevoie \u00een calitatea lui primordial\u0103 de fiu al lui Dumnezeu, dar pentru a \u00eennobila firea uman\u0103 cu tenacitate divin\u0103, a consim\u021bit la dualitate (firea omeneasc\u0103 \u00een simbioz\u0103 cu aceea dumnezeiasc\u0103).<\/p>\n\n\n\n

            E foarte posibil ca Alice s\u0103 stea \u00een continuare pe mal, \u00een compania p\u0103pu\u0219ilor \u0219i numai imagina\u021bia s\u0103-i zburde, iar dulce\u021burile s\u0103 aib\u0103 asupra ei un efect puternic, furniz\u00e2ndu-i energia necesar\u0103 abdic\u0103rii de la realitate. De fapt, copila nu coboar\u0103 \u00eentr-o vizuin\u0103 propriu-zis\u0103, ci \u00een propriul sine, precum Harap \u2013 Alb, a c\u0103rui insinuare \u00een f\u00e2nt\u00e2n\u0103 anun\u021b\u0103 \u00eenceputul maturiz\u0103rii, al unei introspec\u021bii la care este constr\u00e2ns de fapta cinic\u0103 a Sp\u00e2nului (este pre\u021bul pl\u0103tit pentru naivitatea derizorie de a crede c\u0103 se afl\u0103 \u00een \u021bara sp\u00e2nilor, c\u00e2nd, \u00een realitate, un singur sp\u00e2n \u00eei ie\u0219ea \u00een cale pentru a-i fura identitatea).<\/p>\n\n\n\n

            Alice scruteaz\u0103 subsolul terestru, estimat ca metafor\u0103 pentru natura interioar\u0103, datorit\u0103 propensiunii ferme de a se autocunoa\u0219te. Dezideratul unei asemenea etape este justificat din mai multe motive: copila este curioas\u0103, curajoas\u0103, are o \u00een\u021belepciune precoce, paralel\u0103 cu spontaneitatea ludic\u0103, \u0219i este \u00eendemnat\u0103 la a se lansa \u00een lumi necunoscute de c\u0103tre aparen\u021bele bizare din realitate, care parvin altui univers. Nevoia de certitudine asupra misterelor este laitmotivul c\u0103r\u021bii. Cunoa\u0219terea de sine nu este de tip paradisiac, din cauza v\u00e2rstei, c\u00e2nd primeaz\u0103 inocen\u021ba \u0219i curiozitatea. Copila se confrunt\u0103 cu no\u021biunile \u201elatitudine\u201d \u0219i \u201elongitudine\u201d, fiindc\u0103 nu le-a \u00een\u021beles la \u0219coal\u0103 \u0219i de aici dificultatea de a se controla \u00een metamorfoze, ea nu-\u0219i explic\u0103 sie\u0219i valabilitatea conceptelor; b\u00e2lb\u00e2iala pe tema aceasta find surplusul de incertitudine pe care-l \u00eendur\u0103.   <\/p>\n\n\n\n

            Etajul narativ nu este diferit de cel \u00eent\u00e2lnit \u00een Micul prin\u021b<\/em>, deopotriv\u0103 reg\u0103sim acelea\u0219i elemente care asigur\u0103 fluen\u021ba evenimentelor, precum ivirea obstacolului (cum scamatorul scoate iepura\u0219ul din p\u0103l\u0103rie) \u0219i dep\u0103\u0219irea acestuia prin iscusin\u021ba instant\u0103 a eroului. Spontaneitatea e tr\u0103s\u0103tura moral\u0103 cea mai important\u0103 a lui Alice, precum \u0219i compasiunea pentru vie\u021buitoarele \u00eent\u00e2lnite, de care, \u00een mod normal, s-ar fi distan\u021bat.<\/p>\n\n\n\n

            Fa\u021b\u0103 de personajele urmuziene, care ac\u021bioneaz\u0103 numai \u00een virtutea dot\u0103rilor mecanice, fiindc\u0103 acestea le asigur\u0103 interac\u021biunea, iar nu pornirea interioar\u0103, Alice se transform\u0103 din agrementul inocent de a se cunoa\u0219te ea pe sine \u00eens\u0103\u0219i.<\/p>\n\n\n\n

            Personajele lui Caroll au elemente umane, precum abilitatea de a comunica ori de a participa empatic la evenimentul c\u0103ruia Alice \u00eei face fa\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

            Imboldul c\u0103l\u0103toriei \u00een universuri inaccesibile (\u00een aparen\u021b\u0103), imbold de care este animat\u0103 Alice, se reg\u0103se\u0219te \u00een lirica arghezian\u0103 pentru copii, \u00eens\u0103 atribuit unui om maturizat care nu-\u0219i propune contorsion\u0103ri \/ detorsion\u0103ri corporale, pentru a accede la sectoare spa\u021biale, variate ca m\u0103rime, ci o dispozi\u021bie sufleteasc\u0103 anterioar\u0103, propice explor\u0103rii unui peisaj rustic, nedotat cu monumentalitatea formal\u0103 a zidurilor sau figurinelor: \u201eF\u0103-te, suflete, copil \/ \u0218i strecoar\u0103-te tiptil \/ Prin porumb cu mo\u021b \u0219i ciucuri, \/ Ca s\u0103 po\u021bi s\u0103 te mai bucuri\u201d (Creion<\/em>); sufletul de\u021bine acelea\u0219i posibilit\u0103\u021bi motrice, indiferent de v\u00e2rst\u0103. Pentru o asemenea incursiune \u00een mediul rural, eul liric este dispus a se debarasa de toat\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura adus\u0103 de c\u0103r\u021bi, pentru a nu retr\u0103i nostalgia t\u00e2n\u0103rului \u00eenv\u0103\u021b\u0103cel, din Floare albastr\u0103<\/em>, dup\u0103 un moment la care nu mai are acces: ceea ce nu s-a repurtat \u00een poemul eminescian, sper\u0103 Tudor Arghezi s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103. Nostalgia locului natal este evident\u0103 \u0219i \u00een lirica semnat\u0103 de Lucian Blaga sau Ion Pillat, dar f\u0103r\u0103 solu\u021bia ferm\u0103, formulat\u0103 de Arghezi care mai sper\u0103 \u00eentr-o re\u00eenviere, precum a lui Iisus, \u00een mediul de ba\u0219tin\u0103. S\u0103rb\u0103toarea pe care o c\u00e2nt\u0103 este Pa\u0219tele, c\u00e2nd influen\u021ba magic\u0103 a icoanelor domin\u0103 satul. \u00cen\u0219i\u0219i aceia reprezenta\u021bi pe icoane duc p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t sfin\u021birea locurilor, din cel pu\u021bin dou\u0103 motive contrastante, fie oamenii au depopulat c\u0103minele, chema\u021bi de profesii la ora\u0219, locul lor fiind luat de \u00eengeri, fie (s\u0103tenii) sunt at\u00e2t de credincio\u0219i, \u00eenc\u00e2t distan\u021ba dintre cer \u0219i p\u0103m\u00e2nt este anulat\u0103: \u201eLa toate lucarnele \u0219i balcoanele \/ Au scos din cer \u00eengerii icoanele \/ \u0218i-au aprins pe sc\u0103ri \/ Candele \u0219i lum\u00e2n\u0103ri\u201d (De Pa\u0219ti<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

            Nu mila fa\u021b\u0103 de animalul \u00eemb\u0103tr\u00e2nit e \u021binta lui Arghezi \u00een A fost<\/em>, pentru c\u0103 textul este scris sub form\u0103 informativ\u0103, f\u0103r\u0103 accente de jale, ca un jurnal versificat al ultimelor secven\u021be din via\u021ba lui Zdrean\u021b\u0103. Principalul obiectiv este s\u0103 ofere copiilor o lec\u021bie, aceea a timpului care trece iremediabil: \u201eMai afla\u021bi \u0219i nu e bine \/ C\u0103 ce fuse nu mai vine. \/\/ Vremea deap\u0103n\u0103 \u0219i toarce \/ \u0218i ce-a fost nu mai se-ntoarce\u201d. Autorul, dimpreun\u0103 cu ei, se vindec\u0103 de chin. A se pune \u00een r\u00e2nd cu ei, pentru a suporta \u00een solidaritate trecerea vremii, de a coresponda prin poezie cu lectorii lui mai mici, certific\u0103 oralitatea stilului, bazat\u0103 la Arghezi, spre deosebire de Creang\u0103, numai pe acest tip de comunicare direct\u0103 cu lectorii, nu \u0219i prin alte forme conexe, precum jovialitatea sau zicerile populare, care, de\u0219i exist\u0103 \u00een lirica arghezian\u0103, totu\u0219i au o scar\u0103 extrem de restr\u00e2ns\u0103 de reprezentare \u0219i cu alt sens, de subliniere a unor sentimente profund umane.<\/p>\n\n\n\n

            Ca un spirit mare, Tudor Arghezi nu exploreaz\u0103 numai spa\u021biul terestru. C\u00e2nd are ocazia, pune scara \u00een spinare \u0219i escaladeaz\u0103, precum un simbria\u0219, cosmosul. Prima \u021bint\u0103 este luna, fiind vizibil\u0103 \u0219i familiar\u0103. Av\u00e2ntul de a urca este at\u00e2t de pregnant, \u00eenc\u00e2t, de cele mai multe ori, scara este fixat\u0103 mai sus dec\u00e2t ar fi necesar sau, c\u00e2nd este sprijinit\u0103 adecvat estim\u0103rii, timpul dedicat efortului a expirat \u0219i analiza astrului devine imposibil\u0103, temerarului r\u0103m\u00e2n\u00e2ndu-i pe vestm\u00e2nt numai urma c\u0103ut\u0103rii, praful de pe stele. <\/p>\n\n\n\n

\u201eCel care a utilizat pentru prima dat\u0103 sintagma \u201eteatrul absurdului\u201d este Martin Esslin, referindu-se la opera a patru dramaturgi: Samuel Beckett, Eugen Ionescu, Jean Genet \u0219i Harold Pinter\u201d (Daniela Magiaru, Dramaturgul ludens<\/em>, www.aurora-magazin.at<\/a> Sursa:  http:\/\/truffalatrees.blogspot.com\/2011\/02\/2-absurdul-in-literatura-romana.html<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alice \u00een \u021bara minunilor \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Erijat \u00eentr-un \u201eins\u201d misterios din cauza leneviei \u00een care se complace, fa\u021b\u0103 de copiii care-l \u201e\u00eemboldesc\u201d s\u0103 le spun\u0103 pove\u0219ti, autorul se proiecteaz\u0103 ini\u021bial \u00eentr-o instan\u021b\u0103 liric\u0103, adecvat\u0103 conexiunii posibile cu interlocutorii lui ghidu\u0219i; ba, mai mult, pentru a g\u0103si o m\u0103sur\u0103 explicabil\u0103 a ponderii fizice din cauza c\u0103reia l\u00e2nceze\u0219te, … Continu\u0103 lectura Alice \u00een \u021bara minunilor. Analiz\u0103 literar\u0103<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-8048","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8048","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8048"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8048\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8055,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8048\/revisions\/8055"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8048"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8048"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8048"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}