Vinerea trecut\u0103, \u00een timp ce Liviu J. m\u0103 \u00eentreba, la telefon, dac\u0103 i-am citit cartea, iar eu \u00eei spuneam c\u0103 nu, pentru c\u0103 nici nu am luat-o din ma\u0219in\u0103: \u201eIa stai s\u0103 m\u0103 uit! Poate o \u0219i prezint undeva\u201d, am descoperit c\u0103 am pan\u0103 la roata din spate, pe st\u00e2nga. Mi-a pierit entuziasmul, devenind preocupat de felul \u00een care voi manipula compresorul din portbagaj (nu-l mai folosisem niciodat\u0103). Am \u00eencheiat convorbirea cu Liviu, c\u0103ruia, \u00eentre timp, \u00eei venise \u00een minte o solu\u021bie, \u00eentruc\u00e2t \u0219i-a depanat bicicleta, de c\u00e2teva ori: \u201eVezi c\u0103 este o past\u0103 care\u201d…<\/p>\n\n\n\n
Am intrat \u00een cas\u0103, am deschis televizorul, pentru a urm\u0103ri meciul Craiovei (eu \u021bin cu ambele echipe Craiova) \u0219i l-am sunat pe Tavi Marcu. (\u00cel \u00eent\u00e2lnisem, ultima dat\u0103, \u00een parcarea din fa\u021ba blocului s\u0103u: \u021binea compresorul, identic cu al meu, \u00een m\u00e2n\u0103, pentru a verifica presiunea din pneuri). M-a asigurat c\u0103 este o nimica toat\u0103, c\u0103, indiferent c\u00e2t de l\u0103sat este cauciucul, compresorul \u00eel ridic\u0103. Apoi, am discutat, timp de o or\u0103. \u00centre altele, Tavi a f\u0103cut o constatare inedit\u0103: standardul de via\u021b\u0103 este superior celui din anii nou\u0103zeci. Dup\u0103 calculele lui, raportate la pre\u021burile unei ma\u0219ini medii \u0219i ale benzinei, suntem cu peste cincizeci la sut\u0103 mai sus dec\u00e2t atunci (adic\u0103 ne-am permite mai multe, este mai bine \u00een prezent). \u201eGol!\u201d \u00eel aud. \u201eUnde?\u201d. \u201eA dat Craiova gol\u201d. De\u0219i urm\u0103ream acela\u0219i meci, ac\u021biunea era pe la mijlocul terenului, la televizorul meu. Decalajul provenea de la semnal – mult mai t\u00e2rziu se propulsa la mine. Dup\u0103 aceste mir\u0103ri \u00een duet – eu chiar m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 am \u00een telefon pe Nostradamus (am avut un astfel de g\u00e2nd, nu glumesc!) -, Tavi a schimbat subiectul: cum o ducea el ca student la Mioveni, \u00eenainte de 89, c\u0103 nu-\u0219i putea achizi\u021biona un abonament la special\u0103 (autobuz al fabricii unde lucra), \u00eentruc\u00e2t nu avea buletin de ora\u0219, c\u0103 avea un program strict (de\u0219teptarea la ora \u0219ase diminea\u021ba), c\u0103 st\u0103tea la coad\u0103 s\u0103 ia o p\u00e2ine pe cartel\u0103, cum se oprea curentul electric din senin, c\u0103 nu \u0219tie cum a \u00eendurat frigul, iar, ast\u0103zi, fiul lui cum simte pu\u021bin rece, deschide centrala etc. <\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd l-am auzit vorbind despre frig, mi-am amintit \u0219i eu cum st\u0103team cu picioarele pe caloriferul rece, \u00een sufragerie, a\u0219tept\u00e2nd ora nou\u0103 seara s\u0103 \u201evin\u0103 c\u0103ldur\u0103\u201d. Discu\u021bia m-a indus unui mediu bizar, similar celui din romanul O mie nou\u0103 sute optzeci \u0219i patru<\/em> de George Orwell. De fapt, chiar \u00een acel an eram. <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n (Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Vinerea trecut\u0103, \u00een timp ce Liviu J. m\u0103 \u00eentreba, la telefon, dac\u0103 i-am citit cartea, iar eu \u00eei spuneam c\u0103 nu, pentru c\u0103 nici nu am luat-o din ma\u0219in\u0103: \u201eIa stai s\u0103 m\u0103 uit! Poate o \u0219i prezint undeva\u201d, am descoperit c\u0103 am pan\u0103 la roata din spate, pe st\u00e2nga. Mi-a pierit entuziasmul, devenind preocupat … Continu\u0103 lectura Pana<\/span>