O concesie: de la planul de a z\u0103misli pe Adam, Dumnezeu ajunge la al doilea, echivalent complet\u0103rii naturii umane, cu, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, o parte de trup exclus\u0103, dar de baz\u0103 pentru ridicarea Evei. Esen\u021ba nun\u021bii. Lui Adam i se va oferi un sprijin potrivit \u00een st\u0103p\u00e2nirea gr\u0103dinii \u0219i a sentimentului solitudinii, care l-ar fi \u00eentristat \u00eentr-un spa\u021biu al fericirii; se evit\u0103 astfel antinomia unicit\u0103\u021bii. Demersul creator deschide virtualit\u0103\u021bi multiple, \u00eentre care leg\u0103tura cu natura interzis\u0103, dar invocat\u0103. Transplantul coastei s-a produs perfect, dar \u00een m\u0103duv\u0103, leg\u0103tura cu interiorul masculin precedent nu e total destr\u0103mat\u0103. Spiritul femeii \u00eemprumut\u0103, prin coast\u0103, nelini\u0219tea de a se reg\u0103si, totu\u0219i, \u00eentr-un trup n\u0103scut din ideea consol\u0103rii.
Timpurile diferite \u00een care au fost crea\u021bi b\u0103rbatul \u0219i femeia, provoac\u0103 virtualitatea p\u0103catului. Adam deschide ochii pe Creator. Comunic\u0103 direct. \u00cen plus, beneficiaz\u0103 de statutul de st\u0103p\u00e2n asupra vie\u021buitoarelor, pe care le \u0219i nume\u0219te. Nu poate fi ispitit cu starea de st\u0103p\u00e2n. Eva oscileaz\u0103 \u00eentre dou\u0103 tipuri de porunci. De ce n-ar urma un sfat rostit atractiv? A fost creat\u0103 pentru afectarea singur\u0103t\u0103\u021bii, poate chiar a unicit\u0103\u021bii lui Adam.
Expresia \u201easem\u0103narea cu Dumnezeu\u201d poate fi tradus\u0103 prin faptul c\u0103 avem destin; desigur, destin terestru, pierdut \u00een v\u0103mile c\u0103tre via\u021ba de apoi. Ie\u0219irea crea\u021biei din m\u00e2inile autorului, se produce \u0219i prin r\u0103sfr\u00e2ngerea capacit\u0103\u021bii enorme de inova\u021bie. Sau Dumnezeu, st\u0103p\u00e2nind destinul, \u00eel p\u0103streaz\u0103 \u00een afara timpului, ca s\u0103 ni-l confere, la un moment dat, pentru des\u0103v\u00e2r\u0219irea inten\u021biilor noastre predominante? O dilem\u0103 care se rezolv\u0103 \u00een virtutea principiului \u201ecrede \u0219i nu cerceta\u201d.
Prepozi\u021bia \u201edup\u0103\u201d confirm\u0103 rolul secund al subiectului uman. Imediat, o tendin\u021b\u0103 permanent\u0103 de a recupera \u0219i limita prototipul suprem. Pentru noi, destul de greu pentru c\u0103 trebuie s\u0103 evit\u0103m modelul Adam \u0219i s\u0103 avem ab\u021binerea cerut\u0103. Asem\u0103narea, oric\u00e2t de mare, nu exercit\u0103 originalul. De aceea e un compromis. Dumnezeu ia fire omeneasc\u0103, pentru a o \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi. Un model irepro\u0219abil \u00eentr-o natur\u0103 cu sc\u0103deri.
La Empedocle, \u00eent\u00e2lnim principiul \u201easem\u0103n\u0103torul cunoa\u0219te pe asem\u0103n\u0103tor\u201d. Noi \u00eens\u0103 \u00eel cunoa\u0219tem pe Asem\u0103n\u0103tor, \u00eentr-un mod interior. Aproape intuitiv. O amintire a mecanismelor interne mo\u0219tenite, dar \u201ea\u0219ezate\u201d \u00een primul om de El. Creierul poate tr\u0103da. Con\u0219tiin\u021ba confer\u0103 m\u0103sura abaterilor \u0219i face transferul, la judecat\u0103, \u00eenspre iezer sau iarb\u0103. \u201eEidola\u201d eterne, \u00een rug\u0103ciuni sau invoca\u021bii, p\u0103trund printre atomii no\u0219tri, rezult\u00e2nd senza\u021biile de Dumnezeu c\u0103rora le vor c\u0103dea prad\u0103 prezentul \u0219i sl\u0103biciunile noastre din acest timp. Abandonare a individualit\u0103\u021bii pentru o re\u00eentrupare \u00een dualismul celest-terestru. Cade o limit\u0103 \u00een comunicarea pentru apropiere prin rug\u0103ciune ori fapt\u0103.
\u201eHomoiosis\u201d are \u0219ans\u0103 de realizare prin Katharsis. Dup\u0103 Socrate, func\u021bia principal\u0103 a acestei st\u0103ri dezirabile, este \u201ede izgonire a r\u0103ului din suflet\u201d, iar un mijloc bun de cur\u0103\u021bire \u2013\u00eentreb\u0103rile. Katharsis ne-ar dep\u0103rta de de faptul asem\u0103n\u0103rii, dar tot n-ar putea \u00eenfr\u00e2nge compromisul primar (dup\u0103 asem\u0103narea…), marcat \u00een physis. Transfigurarea materiei, prin \u201elucrul\u201d sufletului, \u00eentr-o aparen\u021b\u0103 luminoas\u0103 \u0219i ve\u0219nic\u0103, s-a \u00eent\u00e2mplat, \u00eens\u0103, la Iisus.. Esen\u021ba L-a des\u0103v\u00e2r\u0219it \u0219i L-a \u00een\u0103l\u021bat (re\u00een\u0103l\u021bat). C\u0103derea din Eden pe p\u0103m\u00e2nt e chiar trupul.
Natura e alt compromis, \u00eens\u0103 al spiritului vast. \u00cen schimbul m\u0103rginirii \u00een trup, va crea acestuia nemul\u021bumire \u0219i speran\u021b\u0103. Ofer\u0103 m\u0103re\u021bie. Prime\u0219te, \u00een replic\u0103, un corp de legi pe care, dac\u0103 nu le cunoa\u0219te, se poate rata din condi\u021bia de transfug.
Omul atenteaz\u0103 la autoritatea poruncii supreme, nu prin prosl\u0103virea autodetermin\u0103rii, ci, mult mai r\u0103u, supun\u00e2ndu-se puterii de disimulare a unei creaturi de rang inferior. Condi\u021bia lui va fi interferat\u0103 de tr\u0103s\u0103turile \u0219arpelui. Acestea, de fapt, \u00eel coboar\u0103 din Eden. \u00cen apropierea Domnului, se insinueaz\u0103 o rocad\u0103 a rolurilor. S-a distrus inocen\u021ba ignoran\u021bei care asigura o comunicare fluid\u0103 \u00eentre principiul divin \u0219i cel uman. Primii oameni savurau o stare de contempla\u021bie. Timp aveau cele st\u0103p\u00e2nite de ei. Animalele asigurau impresia de mi\u0219care. Comportau v\u00e2rste \u0219i aparen\u021be variate, ca s\u0103 nu determine sentimente de monotonie \u00een crea\u021bie. I-ar fi plictisit de rai. Cuplul princeps a fost cobor\u00e2t \u00een timp. A completat panorama animalelor cu o not\u0103 de ra\u021biune. Ratio dob\u00e2ndit\u0103, nu oferit\u0103. Blaga, \u00een Trilogia cunoa\u0219terii, este \u00eendrept\u0103\u021bit s\u0103 fie deplorat de cunoa\u0219terea paradisiac\u0103. Marele Anonim a instituit censura transcendental\u0103 \u00eentre universul criptic \u0219i om. Cunoa\u0219terea de tip luciferic apropie omul modern de starea contemplativ\u0103 atemporal\u0103 a lui Adam \u0219i cu aceast\u0103 stare asupr\u0103-i, va tr\u0103i amploarea misterelor, \u00een\u021beleg\u00e2nd evadarea lui Adam, sub presiunea esen\u021belor \u0219i a autorit\u0103\u021bii divine manifestante \u00een timp \u0219i-n descenden\u021bi. \u00cen suflet, imaginea raiului. Motivul devenirii \u0219i cauza dihotomiei.
Schimbarea (metabolys) \u2013 o conciliere a aparen\u021belor unei v\u00e2rste cu suflul nou al alteia. O asumare a acestui suflu de c\u0103tre vechea aparen\u021b\u0103. Un acord cu devenirea. Materia, f\u0103r\u0103 apel la ratio, se ofer\u0103 transform\u0103rii, sau, prin perisabilitatea mediului care-l con\u021bine, spiritul consimte, dincolo de ethos-ul specific, la \u00eentoarcere \u00een albia ini\u021bial\u0103.
Logos-ul, care la Plotin \u00eensemna \u201elumina arhetipal\u0103\u201d, de\u0219i \u00eenregistreaz\u0103, nu are mijloace de a opri devenirea. Provoac\u0103 sufletului suferin\u021ba schimb\u0103rii. Dup\u0103 felul individului, fie orientat, prin biseric\u0103 \u0219i prin \u0219coal\u0103, c\u0103tre spa\u021biul etern, putem discuta despre persoane care \u0219tiu s\u0103 primeasc\u0103 superior transformarea, deci tr\u0103s\u0103turile c\u0103p\u0103tate vor exprima devenirea, fie numai supus v\u00e2rstelor, f\u0103r\u0103 cuno\u0219tin\u021be sau credin\u021b\u0103, iar noi ne vom referi numai la sensul propriu al schimb\u0103rii. Tr\u0103s\u0103turile fizice se modific\u0103 (sunt influen\u021bate de trecerea vremii) p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd le permite natura. C\u00e2nd expansiunea transform\u0103rii nu mai e posibil\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt, dup\u0103 extinc\u021bie, va continua \u00een alte cadre, \u0219i nu va mai fi obiectual\u0103. Metamorfozei \u00eei repugn\u0103 dimensiunile noi materiale \u0219i va pretinde, pentru manevr\u0103, masa anterioar\u0103, refugiindu-se \u00eentr-un punct, eventual ADN. \u00cens\u0103 niciodat\u0103 devenirea. Ceea ce este recuperabil \u0219i, mai ales, transformabil la o fiin\u021b\u0103, con\u021bine datele lumii de apoi.
Dumnezeu prive\u0219te dincolo de istorii. Totu\u0219i, a creat omul. Unda ap\u0103rut\u0103 prin mi\u0219carea m\u00e2inilor Lui, a imprimat firii umane un destin de credin\u021b\u0103 salutar. Iisus a fost ceea ce a g\u00e2ndit Dumnezeu pentru noi. E Adam perfect.
Ideea coastei \u00eendep\u0103rtate nu a fost \u201eplinit\u0103\u201d cu nimic. B\u0103rbatul are nostalgia \u00eentregului. Nunta \u2013 o refacere a sinelui. Prin nunt\u0103 se repet\u0103 situa\u021bia primar\u0103 de \u00eenso\u021bire. Adam \u0219i Eva, prelungi\u021bi \u00een descenden\u021bi, se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 Domnului , preg\u0103ti\u021bi de supunere \u0219i de rec\u00e2\u0219tigare, prin credin\u021ba \u00een ei \u0219i \u00een modelul Iisus, a fericirii din Eden, de\u0219i la o scar\u0103 modern\u0103.
\u00cen cartea lui Tobit, descoperim fatumul nun\u021bii. Fatum comunicat de \u00eenger \u0219i \u00eemplinit prin \u00eentreprinderile lui deloc discre\u021bionare. Excep\u021bia, al c\u0103rei echivalent lexical poate fi \u201eminune\u201d, are un atribut multiplu: de determinare a evenimentelor pe un traiect semnificant, \u0219i de exersare a func\u021biei de f\u0103uritor al istoriei, de c\u0103tre Dumnezeu. Dar istoria deriv\u0103 din fapte personale, asupra c\u0103rora se r\u0103sfr\u00e2nge \u00eenclina\u021bia c\u0103tre bine sau r\u0103u a indivizilor. Determinarea pornirilor semnaleaz\u0103 asupra unui ethos mai mult sau mai pu\u021bin deschis spre Dumnezeu.
Sfatul \u0219i \u00eendemnul \u00eengerului c\u0103tre Tobit de a o lua pe Sara de so\u021bie, e o interven\u021bie \u00een timp a voin\u021bei maxime, pentru declan\u0219area unei surse de iubire \u00een pieptul lui Tobit, spre \u00eemprosp\u0103tare \u0219i \u00eent\u0103rire a unei ramuri etnice alese.
Nunta nu este un act la voia \u00eent\u00e2mpl\u0103rii \u0219i, dup\u0103 cum deprindem, nici la voia oamenilor, ci un prilej de conexiune \u00eentre inim\u0103 \u0219i izvorul dumnezeiesc de iubire care abia a\u0219teapt\u0103 s\u0103 scalde cu unde noi pere\u021bii cordului. Nunta ofer\u0103 omului ocazia de a-\u0219i previziona c\u0103snicia. Bucuria evenimentului \u00eel face sensibil la fiorii viitorului.
\u00cen mine \u00eensumi descop\u0103r virtualit\u0103\u021bi multiple. Pacea interioar\u0103 mi-o asigur printr-un compromis cu natura mea. Dac\u0103 sunt gesturi de r\u0103utate \u00een jur, sau de f\u0103\u021b\u0103rnicie, trec mai departe, \u00een speran\u021ba, precum Diogene \u00een agora, cu lampa \u00een m\u00e2n\u0103, c\u0103 m\u0103 voi refugia \u00een dialoguri civilizate cu alt\u0103 cuno\u0219tin\u021b\u0103. Ofer situa\u021biei gestul meu de indiferen\u021b\u0103 ca s\u0103 recap\u0103t, de la structura sufleteasc\u0103 proprie, m\u0103sura atitudinii ei precedente, o m\u0103sur\u0103 dubl\u0103, respectarea a ceea ce sunt.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O concesie: de la planul de a z\u0103misli pe Adam, Dumnezeu ajunge la al doilea, echivalent complet\u0103rii naturii umane, cu, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, o parte de trup exclus\u0103, dar de baz\u0103 pentru ridicarea Evei. Esen\u021ba nun\u021bii. Lui Adam i se va oferi un sprijin potrivit \u00een st\u0103p\u00e2nirea gr\u0103dinii \u0219i a sentimentului solitudinii, care l-ar fi … Continu\u0103 lectura De ce a gre\u0219it Eva? Articol din anul 2007<\/span>