Vinerea trecut\u0103, \u00een timp ce Liviu J. m\u0103 \u00eentreba, la telefon, dac\u0103 i-am citit cartea, iar eu \u00eei spuneam c\u0103 nu, pentru c\u0103 nici nu am luat-o din ma\u0219in\u0103: \u201eIa stai s\u0103 m\u0103 uit! Poate o \u0219i prezint undeva\u201d, am descoperit c\u0103 am pan\u0103 la roata din spate, pe st\u00e2nga. Mi-a pierit entuziasmul, devenind preocupat de felul \u00een care voi manipula compresorul din portbagaj (nu-l mai folosisem niciodat\u0103). Am \u00eencheiat convorbirea cu Liviu, c\u0103ruia, \u00eentre timp, \u00eei venise \u00een minte o solu\u021bie, \u00eentruc\u00e2t \u0219i-a depanat bicicleta, de c\u00e2teva ori: \u201eVezi c\u0103 este o past\u0103 care\u201d…<\/p>\n\n\n\n
Am intrat \u00een cas\u0103, am deschis televizorul, pentru a urm\u0103ri meciul Craiovei (eu \u021bin cu ambele echipe Craiova) \u0219i l-am sunat pe Tavi Marcu. (\u00cel \u00eent\u00e2lnisem, ultima dat\u0103, \u00een parcarea din fa\u021ba blocului s\u0103u: \u021binea compresorul, identic cu al meu, \u00een m\u00e2n\u0103, pentru a verifica presiunea din pneuri). M-a asigurat c\u0103 este o nimica toat\u0103, c\u0103, indiferent c\u00e2t de l\u0103sat este cauciucul, compresorul \u00eel ridic\u0103. Apoi, am discutat, timp de o or\u0103. \u00centre altele, Tavi a f\u0103cut o constatare inedit\u0103: standardul de via\u021b\u0103 este superior celui din anii nou\u0103zeci. Dup\u0103 calculele lui, raportate la pre\u021burile unei ma\u0219ini medii \u0219i ale benzinei, suntem cu peste cincizeci la sut\u0103 mai sus dec\u00e2t atunci (adic\u0103 ne-am permite mai multe, este mai bine \u00een prezent). \u201eGol!\u201d \u00eel aud. \u201eUnde?\u201d. \u201eA dat Craiova gol\u201d. De\u0219i urm\u0103ream acela\u0219i meci, ac\u021biunea era pe la mijlocul terenului, la televizorul meu. Decalajul provenea de la semnal – mult mai t\u00e2rziu se propulsa la mine. Dup\u0103 aceste mir\u0103ri \u00een duet – eu chiar m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 am \u00een telefon pe Nostradamus (am avut un astfel de g\u00e2nd, nu glumesc!) -, Tavi a schimbat subiectul: cum o ducea el ca student la Mioveni, \u00eenainte de 89, c\u0103 nu-\u0219i putea achizi\u021biona un abonament la special\u0103 (autobuz al fabricii unde lucra), \u00eentruc\u00e2t nu avea buletin de ora\u0219, c\u0103 avea un program strict (de\u0219teptarea la ora \u0219ase diminea\u021ba), c\u0103 st\u0103tea la coad\u0103 s\u0103 ia o p\u00e2ine pe cartel\u0103, cum se oprea curentul electric din senin, c\u0103 nu \u0219tie cum a \u00eendurat frigul, iar, ast\u0103zi, fiul lui cum simte pu\u021bin rece, deschide centrala etc. <\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd l-am auzit vorbind despre frig, mi-am amintit \u0219i eu cum st\u0103team cu picioarele pe caloriferul rece, \u00een sufragerie, a\u0219tept\u00e2nd ora nou\u0103 seara s\u0103 \u201evin\u0103 c\u0103ldur\u0103\u201d. Discu\u021bia m-a indus unui mediu bizar, similar celui din romanul O mie nou\u0103 sute optzeci \u0219i patru<\/em> de George Orwell. De fapt, chiar \u00een acel an eram. <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n \u00centre timp, trimisesem mesaj amicului Alex B., dar, pentru c\u0103 nu-l citise devreme (am expediat mesajul pe la 14,30), m-a sunat la 20,46: \u201eHai! c\u0103 vin la tine. M\u00e2ine, am meseria\u0219 la lucru \u0219i nu \u0219tiu dac\u0103 pot sc\u0103pa\u201d etc. \u201eEu sunt \u00een pat, m-am \u00eenc\u0103lzit \u0219i nu m\u0103 ridic nici de-al naiba. Unde mai e deschis la vulcanizare, la ora aceasta?\u201d. \u201eHai, m\u0103, c\u0103 este. Uite, la ASCET\u201d. \u201e\u0102\u0219tia nu au deschis nici s\u00e2mb\u0103ta, pe zi, darmite acum\u201d. <\/p>\n\n\n\n A r\u0103mas s\u0103 m\u0103 ajute a doua zi. Care zi, evident, a venit, ca toate din calendar, dar \u0219i Alex a sosit, pe la ora unsprezece. <\/p>\n\n\n\n Era ploaie \u0219i rece. <\/p>\n\n\n\n Am \u00eencercat, \u00eent\u00e2i, cu aparatul meu, conectat la brichet\u0103. Nimic. Am verificat compresorul \u0219i la bricheta ma\u0219inii lui Alex: era bun (\u0219i nou); pentru a-l conecta la ma\u0219ina lui Alex, aveam nevoi de o \u00eenn\u0103dire, executat\u0103 cu dib\u0103cie, bine\u00een\u021beles, de c\u0103tre amicul meu. \u201e\u021aii a\u0219a!\u201d \u00eemi indica, de zor, pozi\u021bia degetelor. \u201eDac\u0103 m\u0103 pi\u0219c\u0103, \u00eei dau drumul\u201d. \u201eNu, pentru c\u0103 se face scurtcircuit \u0219i mi se afum\u0103 siguran\u021bele\u201d. <\/p>\n\n\n\n Cauciucul s-a umflat, Alex B. s-a dezumflat: \u201eC\u00e2t de dep\u0103\u0219i\u021bi suntem!\u201d mi se adreseaz\u0103. \u201eNu suntem \u00een stare nici m\u0103car o siguran\u021b\u0103 s\u0103 schimb\u0103m\u201d (se referea la siguran\u021ba de la ma\u0219ina mea. A constatat el c\u0103 ar fi ars\u0103). \u201eDep\u0103\u0219it e\u0219ti tu. Eu mi-am asumat c\u0103 sunt perimat \u00een acest domeniu, dar tu, o legend\u0103 a fizicii, nu ai voie\u201d. A t\u0103cut, z\u00e2mbind. <\/p>\n\n\n\n \u201eS-a oprit\u201d m-a semnalat, panicat. \u201eCe presiune este, de 1,8? La presiunea aceasta, scrie \u00een prospect, se opre\u0219te \u0219i, din acest moment, mai am \u0219apte minute s\u0103 ajung la vulcanizare sau opt kilometri de parcurs\u201d. <\/p>\n\n\n\n Alex B. era surprins de informa\u021biile precise pe care le declaram. <\/p>\n\n\n\n Am s\u0103rit \u00een ma\u0219in\u0103, i-am mul\u021bumit \u0219i am \u00eentins-o. Atunci, am observat c\u0103 purtam am\u00e2ndoi geci de f\u00e2\u0219. <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 vreo doi kilometri, m-am uitat \u00een oglinda retrovizoare… Eram urm\u0103rit, \u00eendeaproape, de Alex B. <\/p>\n\n\n\n Am ajuns la vulcanizare… Era un singur lucr\u0103tor, pe care abia l-am scos din\u0103untru (o camer\u0103 curat\u0103, cu un tonomat de cafea, pe st\u00e2nga). Parc\u0103 avea degetele prinse \u00een display-ul telefonului. P\u0103rea u\u0219or ciufut. <\/p>\n\n\n\n Imediat ce am descins \u00een\u0103untrul vulcaniz\u0103rii, am fost tatonat de Alex B., pe care l-am prezentat drept o legend\u0103 a fizicii. \u201eOh! Fizica!\u201d a reac\u021bionat manipulantul. \u201eAm dat-o \u00een bar\u0103\u201d, m-am g\u00e2ndit. \u201eI-oi fi adus aminte de \u0219coal\u0103 acestui t\u00e2n\u0103r \u0219i nu i-o fi pl\u0103cut cartea\u201d. Atmosfera a fost \u00eenseninat\u0103 de amicul meu, relat\u00e2nd o poveste scurt\u0103 (parc\u0103 mi-ar fi auzit g\u00e2ndurile): \u201eToat\u0103 lumea c\u00e2nd aude de profesori, a\u0219a reac\u021bioneaz\u0103, fiindc\u0103 profesorul ce face? \u00ce\u021bi cere s\u0103 \u00eenve\u021bi \u0219i s\u0103 te despar\u021bi de preocup\u0103rile mai lejere\u201d. \u201eNu, recunoa\u0219te t\u00e2n\u0103rul, dac\u0103 \u00eenv\u0103\u021bam, nu a\u0219 fi ajuns aici\u201d. Auzindu-l, mi-a p\u0103rut r\u0103u \u0219i i-am vorbit despre c\u00e2t de important\u0103 este munca lui. Am fost completat de Alex B.: \u201eAcum, noi suntem ferici\u021bi, datorit\u0103 muncii dumneavoastr\u0103\u201d. \u201eDar tu, m-am adresat lui Alex, nu ai stresat elevii, niciodat\u0103\u201d. \u201eNu am pus presiune pe ei, cum pune\u021bi dumneavoastr\u0103 \u00een roat\u0103, adaug\u0103 Alex B., fiindc\u0103, \u00een facultate, aveam un profesor care ne spunea, mereu, c\u0103, datorit\u0103 fizicii, a fost iubit de mama lui. Cum o veni \u0219i asta? m\u0103 g\u00e2ndeam. Ne-a dat explica\u021bia pe loc. Mama era vitreg\u0103. La \u0219edin\u021ba cu p\u0103rin\u021bii, eram l\u0103udat de profesoara de fizic\u0103 \u0219i mama era \u00eenc\u00e2ntat\u0103\u201d. <\/p>\n\n\n\n Secven\u021ba a sunat ca un paradox; era \u0219i profund\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 sens, \u00eens\u0103, oricum, de \u021binut minte, prin morala subtil\u0103: dragostea de carte supline\u0219te orice – aduce \u00een bra\u021bele vitrege c\u0103ldura sufleteasc\u0103 a mamei biologice. <\/p>\n\n\n\n Mai conteaz\u0103 ce a urmat?<\/p>\n\n\n\n Mi-am luat r\u0103mas-bun de la Alex B., care se gr\u0103bea, fiind a\u0219teptat de me\u0219terul din cas\u0103. Eu am pl\u0103tit, bucuros s\u0103 las ciubuc. Am ascultat Elvis \u00een ma\u0219in\u0103 \u0219i am f\u0103cut un raid prin ora\u0219. Ploaia \u00eencetase. La orizont, razele soarelui \u021beseau o draperie aurie. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Vinerea trecut\u0103, \u00een timp ce Liviu J. m\u0103 \u00eentreba, la telefon, dac\u0103 i-am citit cartea, iar eu \u00eei spuneam c\u0103 nu, pentru c\u0103 nici nu am luat-o din ma\u0219in\u0103: \u201eIa stai s\u0103 m\u0103 uit! Poate o \u0219i prezint undeva\u201d, am descoperit c\u0103 am pan\u0103 la roata din spate, pe st\u00e2nga. Mi-a pierit entuziasmul, devenind preocupat … Continu\u0103 lectura Pana<\/span>