ALEXANDRU MACEDONSKI<\/p>\n\n\n\n
\u00cen Prima verba<\/em> (1872), Alexandru Macedonski \u00ee\u0219i revel\u0103 pre\u021buirea pentru persoanele apropiate, c\u0103rora le datoreaz\u0103 formarea. Evident, prima dintre acestea este mama, care are parte de o \u201ededica\u021biune\u201d. Graba de a-\u0219i clama aprecierea deconspir\u0103 o stare a poetului, anume aceea de \u00eendoial\u0103 cu privire la drumul lui liric, iar, pentru a-\u0219i lua o piatr\u0103 de pe inim\u0103, \u00ee\u0219i deschide volumul cu Dedica\u021biune iubitei mele mume<\/em>. Ast\u0103zi, apar tot mai multe teorii privitoare la realizarea unui cyborg, prin montarea creierului muribundului \u00eentr-un calculator. Pe atunci, \u00een viziunea lui Macedonski, versurile de\u021bineau un rol vital, ca orice organ \u00een corpul uman, respectiv de a exprima g\u00e2ndurile \u0219i tr\u0103irile sale cele mai puternice. El se vede pe sine \u00eensu\u0219i \u00een versuri, deta\u0219at material \u00een corpul poemului. Concep\u021bia asupra atribu\u021biei literaturii, de a fi totuna cu inima celui care scrie, vine dintr-o seriozitate, specific\u0103 marilor autori, fa\u021b\u0103 de faptul de a scrie (fiind convins c\u0103 opera \u00eel reprezint\u0103 pe de-a-ntregul): \u201eMam\u0103, aste versuri prime\u0219te de la mine, \/ De\u0219i pot ca s\u0103 moar\u0103 de cum vor ap\u0103rea; \/ Muri-vor pentru lume, iar nu \u0219i pentru tine \/ C\u0103ci ele sunt o parte din inimioara mea\u201d (Dedica\u021biune iubitei mele mume<\/em>). Franche\u021bea de a distinge rolul c\u0103r\u021bii ca obiect este, de asemenea, inhibatoare pentru a o mai complementa cu sensuri: \u201eDe\u0219i aceast\u0103 carte, uitat\u0103, aruncat\u0103, \/ \u00cen casele str\u0103ine prin col\u021buri va z\u0103cea\u201d \/ \u00cen cas\u0103-mi p\u0103rinteasc\u0103 cu grij\u0103 a\u0219ezat\u0103 \/ La locul de onoare vei fi o! Cartea mea\u201d.<\/p>\n\n\n\n Tot dup\u0103 cum se consider\u0103 parte imanent\u0103 a operei, la fel, Alexandru Macedonski, poet caracterizat de elan belicos, se substituie ca voce poporului c\u0103ruia \u00eei apar\u021bine \u0219i \u00eei subliniaz\u0103 drepturile, \u00een fa\u021ba unei st\u0103p\u00e2niri despotice. Fruste\u021bea (o atitudine atribuit\u0103, de regul\u0103, lui Tudor Arghezi \u00een volumul lui cel mai bun, Flori de mucigai<\/em>) \u00ee\u0219i reg\u0103se\u0219te spa\u021biu larg \u00een versurile urm\u0103toare, a c\u0103ror tres\u0103ltare romantic\u0103 imit\u0103 baterea \u00een v\u00e2nt a flamurii:<\/p>\n\n\n\n \u201eBucure\u0219tiul nostru, vechia capital\u0103, _____<\/p>\n\n\n\n Popor Rom\u00e2n, nu cumva vei pl\u00e2nge? (O voce<\/em>)<\/p>\n\n\n\n Inima, simbol al dragostei filiale, se \u00eentrevede, ca \u00eentr-o vitrin\u0103, \u00een poemul pe care i-l dedic\u0103 mamei, iar ubicuitatea sufletului \u00eel face s\u0103 cread\u0103 \u00een propria-i putere de semnalare a oric\u0103rei nedrept\u0103\u021bi:<\/p>\n\n\n\n \u201eAv\u00e2nt\u0103-te, suflet, prin dulce c\u00e2ntare (Strig\u0103tul inimii<\/em>)<\/p>\n\n\n\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Fa\u021b\u0103 de aceste valori morale, p\u0103rin\u021bii \u0219i patria, c\u0103rora le d\u0103ruie\u0219te sufletul \u0219i inima, \u00een mod necondi\u021bionat, Macedonski nu se \u00eendep\u0103rteaz\u0103, \u00een nicio \u00eemprejurare, ci le va purta mereu cu sine. De-a lungul vie\u021bii, oriunde a c\u0103l\u0103torit, Macedonski a avut imboldul de a se integra destina\u021biilor, pentru a evita infamia insuportabil\u0103 a concitadinilor. C\u00e2nd mutarea nu i-a reu\u0219it la propriu, s-a av\u00e2ntat \u00een peripluri fictive. Jinduia s\u0103 apar\u021bin\u0103 t\u0103r\u00e2murilor exotice, dar nu oricum. \u00a0Orgoliul lui nem\u0103surat \u00eel orienta c\u0103tre un statut de vaz\u0103 \u00een comunitate. La Vene\u021bia, descoper\u0103 (nu America!) via\u021ba obi\u0219nuit\u0103 a oamenilor. Inspirat de c\u00e2ntecele locului, care-i r\u0103sun\u0103 armonios \u00een auz, va pretinde condotierului s\u0103-l conduc\u0103 \u00eenspre idealul lor cel mai \u00eenalt, reprezentat de \u201eSignora Margarita\u201d, care \u201ee Doamna cea mare, cea nobil\u0103\u201d, conform notei din subsolul paginii:<\/p>\n\n\n\n Gondoleta mea iubit\u0103, ALEXANDRU MACEDONSKI \u00cen Prima verba (1872), Alexandru Macedonski \u00ee\u0219i revel\u0103 pre\u021buirea pentru persoanele apropiate, c\u0103rora le datoreaz\u0103 formarea. Evident, prima dintre acestea este mama, care are parte de o \u201ededica\u021biune\u201d. Graba de a-\u0219i clama aprecierea deconspir\u0103 o stare a poetului, anume aceea de \u00eendoial\u0103 cu privire la drumul lui liric, iar, pentru a-\u0219i lua … Continu\u0103 lectura Studiu (\u00een lucru)<\/span>
Vai! Se st\u0103p\u00e2ne\u0219te c-o for\u021b\u0103 brutal\u0103,
C\u0103ci Rom\u00e2nul nostru este obosit
\u0218i \u00een lan\u021buri grele \u0219ade l\u0103n\u021buit!
O Rom\u00e2ne unde-i vitejia ta,
C\u00e2nd Rom\u00e2nul singur, zece \u00eenvingea!<\/p>\n\n\n\n
Asta mai lipse\u0219te, c\u00e2nd lan\u021bul ne str\u00e2nge.
S\u0103 vedem Rom\u00e2nul pl\u00e2ng\u00e2nd ca femei
\u00cen loc c-a lui spad\u0103 s\u0103 scoat\u0103 sc\u00e2ntei,
S\u0103 \u00eenoate-n s\u00e2nge omor\u00e2nd pe ho\u021bi
S\u0103 gonim din \u021bar\u0103 pe tiranii to\u021bi!\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u0218i spune la lume, c\u00e2nd este tr\u0103dare,
Ca s-o de\u0219tept\u0103m!
C\u0103ci dulcea-ne \u021bar\u0103 tr\u0103dat\u0103 greu este;
Rom\u00e2ne, la arme! Poetu-\u0163i d\u0103 veste,
Cu to\u021bi s\u0103 lupt\u0103m!\u201d<\/p>\n\n\n\n
Taie valul furtunos,
E Signora[1]<\/a><\/sup> Margarit\u0103
P-acel mal \u00eentunecos!!!<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n\n