{"id":8588,"date":"2023-04-27T05:34:02","date_gmt":"2023-04-27T05:34:02","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=8588"},"modified":"2023-04-27T06:01:16","modified_gmt":"2023-04-27T06:01:16","slug":"studiu-in-lucru-prima-verba-de-alexandru-macedonski","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2023\/04\/27\/studiu-in-lucru-prima-verba-de-alexandru-macedonski\/","title":{"rendered":"Studiu \u00een lucru. Prima verba de Alexandru Macedonski"},"content":{"rendered":"\n

\u00cen Prima verba<\/em> (1872), Alexandru Macedonski \u00ee\u0219i revel\u0103 pre\u021buirea pentru persoanele apropiate, c\u0103rora le datoreaz\u0103 formarea. Evident, prima dintre acestea este mama, care are parte de o \u201ededica\u021biune\u201d (pentru tat\u0103, are catrenul La defunctul meu p\u0103rinte<\/em>). Graba de a-\u0219i clama recuno\u0219tin\u021ba deconspir\u0103 o anume stare de \u00eendoial\u0103 cu privire la drumul lui liric, despre care nu-\u0219i d\u0103 seama dac\u0103 este sau nu de durat\u0103, iar, pentru a-\u0219i lua o piatr\u0103 de pe inim\u0103, \u00ee\u0219i deschide volumul cu Dedica\u021biune iubitei mele mume<\/em>. Ast\u0103zi, apar tot mai multe teorii privitoare la realizarea unui cyborg, prin montarea creierului muribundului \u00eentr-un calculator. Pe atunci, \u00een viziunea lui Macedonski, versurile de\u021bineau un rol vital (ca orice organ \u00een corpul uman), respectiv de a exprima g\u00e2ndurile \u0219i tr\u0103irile sale cele mai puternice. El se vede pe sine \u00eensu\u0219i \u00een versuri, deta\u0219at material \u00een corpul poemului. Concep\u021bia asupra atribu\u021biei literaturii, de a fi totuna cu inima celui care scrie, vine dintr-o seriozitate, specific\u0103 marilor autori, fa\u021b\u0103 de faptul de a crea (fiind convins c\u0103 opera \u00eel expune pe de-a-ntregul): \u201eMam\u0103, aste versuri prime\u0219te de la mine, \/ De\u0219i pot ca s\u0103 moar\u0103 de cum vor ap\u0103rea; \/ Muri-vor pentru lume, iar nu \u0219i pentru tine \/ C\u0103ci ele sunt o parte din inimioara mea\u201d (Dedica\u021biune iubitei mele mume<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

            Tot dup\u0103 cum se consider\u0103 parte imanent\u0103 a operei, la fel, Alexandru Macedonski, poet caracterizat de elan belicos, se substituie ca voce poporului \u0219i \u00eei subliniaz\u0103 drepturile, \u00een fa\u021ba unei st\u0103p\u00e2niri despotice. Fruste\u021bea (o atitudine atribuit\u0103, de regul\u0103, lui Tudor Arghezi \u00een volumul lui cel mai bun, Flori de mucigai<\/em>) \u00ee\u0219i reg\u0103se\u0219te spa\u021biu larg \u00een versurile urm\u0103toare, a c\u0103ror exaltare romantic\u0103 imit\u0103 baterea \u00een v\u00e2nt a flamurii:<\/p>\n\n\n\n

\u201eBucure\u0219tiul nostru, vechia capital\u0103,
Vai! Se st\u0103p\u00e2ne\u0219te c-o for\u021b\u0103 brutal\u0103,
C\u0103ci Rom\u00e2nul nostru este obosit
\u0218i \u00een lan\u021buri grele \u0219ade l\u0103n\u021buit!
O Rom\u00e2ne unde-i vitejia ta,
C\u00e2nd Rom\u00e2nul singur, zece \u00eenvingea!

_____

Popor Rom\u00e2n, nu cumva vei pl\u00e2nge?
Asta mai lipse\u0219te, c\u00e2nd lan\u021bul ne str\u00e2nge.
S\u0103 vedem Rom\u00e2nul pl\u00e2ng\u00e2nd ca femei
\u00cen loc c-a lui spad\u0103 s\u0103 scoat\u0103 sc\u00e2ntei,
S\u0103 \u00eenoate-n s\u00e2nge omor\u00e2nd pe ho\u021bi
S\u0103 gonim din \u021bar\u0103 pe tiranii to\u021bi!\u201d<\/p>\n\n\n\n

(O voce<\/em>)<\/p>\n\n\n\n

            Inima, simbol al dragostei filiale, se \u00eentrevede, ca \u00eentr-o vitrin\u0103, \u00een poemul pe care i-l dedic\u0103 mamei, iar ubicuitatea sufletului \u00eel face s\u0103 cread\u0103 \u00een propria-i putere de semnalare a oric\u0103rei injusti\u021bii. Av\u00e2ntul patriotic este, \u00eentr-adev\u0103r, anacronic, pentru c\u0103 stadiul militant al romantismului rom\u00e2nesc se \u00eencheiase:<\/p>\n\n\n\n

\u201eAv\u00e2nt\u0103-te, suflet, prin dulce c\u00e2ntare
\u0218i spune la lume, c\u00e2nd este tr\u0103dare,
Ca s-o de\u0219tept\u0103m!
C\u0103ci dulcea-ne \u021bar\u0103 tr\u0103dat\u0103 greu este;
Rom\u00e2ne, la arme! Poetu-\u0163i d\u0103 veste,
Cu to\u021bi s\u0103 lupt\u0103m!\u201d<\/p>\n\n\n\n

(Strig\u0103tul inimii<\/em>)<\/p>\n\n\n\n

            Fa\u021b\u0103 de aceste valori morale, p\u0103rin\u021bii \u0219i patria, c\u0103rora le d\u0103ruie\u0219te sufletul \u0219i inima, \u00een mod necondi\u021bionat, Macedonski nu se \u00eendep\u0103rteaz\u0103, \u00een nicio \u00eemprejurare, ci le va purta mereu cu sine.<\/p>\n\n\n\n

De-a lungul vie\u021bii, oriunde a c\u0103l\u0103torit, Macedonski a avut imboldul de a se integra destina\u021biilor (r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo, precum, mai t\u00e2rziu, \u00een Fran\u021ba), pentru a evita infamia insuportabil\u0103 a concitadinilor. C\u00e2nd mutarea nu i-a reu\u0219it, s-a av\u00e2ntat \u00een peripluri fictive. Jinduia s\u0103 apar\u021bin\u0103 t\u0103r\u00e2murilor exotice, dar nu oricum.  Orgoliul lui nem\u0103surat \u00eel orienta c\u0103tre un statut de vaz\u0103 \u00een comunitate. La Vene\u021bia, descoper\u0103 (nu America!) via\u021ba obi\u0219nuit\u0103 a oamenilor. Inspirat de c\u00e2ntecele locului, care-i r\u0103sun\u0103 armonios \u00een auz, va pretinde condotierului s\u0103-l conduc\u0103 \u00eenspre idealul lor (al gondolierilor) cel mai \u00eenalt, reprezentat de \u201eSignora Margarita\u201d, care \u201ee Doamna cea mare, cea nobil\u0103\u201d, conform notei din subsolul paginii:<\/p>\n\n\n\n

Gondoleta mea iubit\u0103,
Taie valul furtunos,
E Signora[1]<\/a><\/sup> Margarit\u0103
P-acel mal \u00eentunecos!!!<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
    \n
  1. Espresiunea Signora nu se usiteaz\u0103 numai pentru a zice Doamn\u0103 ci \u00eenc\u0103 vorbind despre o dam\u0103 mare E una Signora<\/em> \u00een gura unui italian va se zic\u0103 e o dam\u0103 mare; prin urmare \u00een ultima strof\u0103 a Gondolierului fraza: E Signora Margarit\u0103 \u00eensemneaz\u0103 E Doamna cea mare, cea nobil\u0103 etc. (Gondolierul<\/em>)<\/li>\n<\/ol>\n\n\n\n

    C\u00e2nd \u021binta nu exist\u0103, fiind numai o fata morgana, chinul interior se dezl\u0103n\u021buie. \u0218i pentru un scop irealizabil, precum apropierea de prototipul femeii perfecte, poetul se consum\u0103 p\u00e2n\u0103 la epuizarea de sine. De\u0219i, anterior, \u00ee\u0219i d\u0103ruia sufletul \u0219i inima, pentru prosl\u0103virea mamei ori a patriei, f\u0103r\u0103 a cunoa\u0219te vreo urm\u0103 de vl\u0103guial\u0103, totu\u0219i, \u00een dragoste, o resimte. Rutina \u00eei este perturbat\u0103 de apari\u021bia unei asemenea tr\u0103iri, dar speran\u021ba este resortul care-l anim\u0103, precum pe robot, ultimele impulsuri electrice ale bateriei:<\/p>\n\n\n\n

    \u201eA mea privire tot r\u0103t\u0103ce\u0219te,
    \u00cen dep\u0103rtare m\u0103 uit mereu;
    \u0218i zi \u0219i noapte nu s-odihne\u0219te
    Sufletul meu!

    Este departe a mea iubit\u0103,
    \u0218i c\u0103tre d\u00e2nsa ochiu-mi \u00eendrept,
    C\u0103ci \u0219i via\u021ba mi-este sf\u00e2r\u0219it\u0103
    Din al meu piept!\u201d<\/p>\n\n\n\n

    (Ea e departe<\/em>)<\/p>\n\n\n\n

                Numai simpla constatare a veracit\u0103\u021bii (t\u00e2n\u0103ra tr\u0103ie\u0219te \u00een alt\u0103 parte) devine semn al dezastrului. Psihoza desp\u0103r\u021birii anuleaz\u0103 chiar posibilitatea re\u00eent\u00e2lnirii accidentale; extrem de sensibilizat de c\u0103tre eveniment (separa\u021bia), poetul se teme de orice, precum de soarta cinic\u0103 \u2013 femeia s\u0103-l caute \u0219i el s\u0103 nu mai tr\u0103iasc\u0103:<\/p>\n\n\n\n

    \u201eC\u0103ci poate m\u00e2ine de va veni,
    Afla-va ‘n locu-mi o piatr\u0103 rece!
    Nu voi a mai fi!\u201d.<\/p>\n\n\n\n

    \u00cen solitudine, suvenirele, care-i ofereau o m\u00e2ng\u00e2iere minimal\u0103, nu se etaleaz\u0103 dec\u00e2t \u00een latura de obiecte, nicidecum evocatoare ale unor momente fericite. C\u00e2nd sunt contemplate, aproape ca ni\u0219te icoane, nu vor transmite altceva dec\u00e2t nostalgii, ale lor \u00eensele, dup\u0103 str\u0103lucirea \u00eemprejur\u0103rilor care le-au pecetluit destina\u021bia, vitrina din camera poetului. Sinecdoca (ac\u021biunea \u00eentoars\u0103 dinspre om, c\u0103tre lucruri) creeaz\u0103 o fals\u0103 impresie c\u0103 suvenirele s-au animat \u0219i mi\u0219un\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eencetare:<\/p>\n\n\n\n

    \u201eDar sunte\u021bi triste, voi suvenire,
    Ce pe la ochiu-mi umbla\u021bi mereu,
    C\u0103ci regreta\u021bi acea fericire
    Sufletul meu!\u201d   <\/p>\n\n\n\n

                Deja supus unei anume forme de cinism: \u00een a\u0219teptarea diminu\u0103rii durerii, \u00eens\u0103\u0219i via\u021ba i se scurge, pe nesim\u021bite, din trup, poetul nu mai are dec\u00e2t o ultim\u0103 consolare, parte a credin\u021bei religioase, c\u0103 sufletul \u00eei va \u201ezbura la Dumnezeu\u201d (Desperarea<\/em>), \u00een sfera exuberant\u0103 a raiului. Totu\u0219i, \u00eenainte de a-\u0219i fi \u00eencheiat socotelile pe acest p\u0103m\u00e2nt (atunci c\u00e2nd va fi s\u0103-i sune ceasul, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, dar el este prudent \u0219i se exprim\u0103 despre sine, pentru a l\u0103sa o urm\u0103 important\u0103 a propriei personalit\u0103\u021bi), ne sugereaz\u0103 ideea c\u0103 via\u021ba are farmec \u0219i merit\u0103 tr\u0103it\u0103; dintre pl\u0103cerile care l-au captivat, inserate \u00eentr-un discurs liric pus \u00een oglind\u0103 cu pastelurile senine ale lui Vasile Alecsandri, se opre\u0219te asupra celor mai simple, care \u00eenc\u00e2nt\u0103 omul \u00eenc\u0103 din preistorie:<\/p>\n\n\n\n

    \u201eS\u0103 \u0219ed l\u00e2ng\u0103 un arbor, s\u0103 c\u00e2nt \u0219i s\u0103 privesc!
    S-ascult a filomelei c\u00e2ntare-armonioas\u0103,
    \u0218-a celorlalte paseri concertul \u00eengeresc!

    S-aud murmurul dulce al apei cristaline,
    Ce printre flori \u0219i iarb\u0103 se scurge-nceti\u0219or;
    S\u0103 v\u0103d razele lunii pl\u0103cute, \u0219-argentine,
    Venind s\u0103 se reflecte \u00een micul r\u00e2u\u0219or;\u201d<\/p>\n\n\n\n

    (Prin selbea-ntunecoas\u0103<\/em>)<\/p>\n\n\n\n

    Laba de leu a marelui poet \u00een devenire st\u0103p\u00e2ne\u0219te spa\u021biul celest, ni-l apropie, \u00een mod neb\u0103nuit de mult, iar firescul faptului artistic surprinde \u0219i trebuie s\u0103 fi fost insolit cititorilor vremii lui Macedonski. Nou\u0103 \u00een\u0219ine, celor de ast\u0103zi, domina\u021bi de problematica omului de geniu, reliefat\u0103 genial de Eminescu \u00een Luceaf\u0103rul<\/em>, ne st\u0103 pe buze s\u0103 afirm\u0103m: Wow! Ce aproape este cerul (nici m\u0103car nu am observat p\u00e2n\u0103 acum), \u00eentindem m\u00e2na \u0219i-l atingem:<\/p>\n\n\n\n

    \u201eS\u0103-mi v\u0103d deasupra frun\u021bii plutind str\u0103lucitoare
    A stelelor lumine, ici-colo peste cer,
    \u0218i-n juru-mi umbra nop\u021bii a\u0219a de-nc\u00e2nt\u0103toare,
    Ce-n lume r\u0103sp\u00e2nde\u0219te t\u0103cere \u0219i mister\u201d.  <\/p>\n\n\n\n

    \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Volumul de debut, Prima verba<\/em>, de\u0219i ignorat de mul\u021bi dintre criticii \u0219i istoricii literari, este rotund, cu aplec\u0103ri \u00eenspre o tem\u0103 interesant\u0103, aceea a rolului literaturii de a salva, de la completa dispari\u021bie, palpita\u021bia interioar\u0103, dar \u0219i \u00eenspre\u00a0cele fundamentale, precum via\u021ba, iubirea, c\u0103l\u0103toria \u0219i moartea. \u00a0\u00a0<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    \u00cen Prima verba (1872), Alexandru Macedonski \u00ee\u0219i revel\u0103 pre\u021buirea pentru persoanele apropiate, c\u0103rora le datoreaz\u0103 formarea. Evident, prima dintre acestea este mama, care are parte de o \u201ededica\u021biune\u201d (pentru tat\u0103, are catrenul La defunctul meu p\u0103rinte). Graba de a-\u0219i clama recuno\u0219tin\u021ba deconspir\u0103 o anume stare de \u00eendoial\u0103 cu privire la drumul lui liric, despre care … Continu\u0103 lectura Studiu \u00een lucru. Prima verba de Alexandru Macedonski<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-8588","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8588","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8588"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8588\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8590,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8588\/revisions\/8590"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8588"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8588"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8588"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}