Ast\u0103zi, dup\u0103 ani de zile, am fost, din nou, pieton, prin ora\u0219ul meu.<\/p>\n\n\n\n
Mi-am \u00eent\u00e2lnit un confrate, pe Calea Bucure\u0219ti. Am mers \u00een c\u0103utarea unui refugiu, pe care l-am descoperit \u00een cap\u0103tul str\u0103zii, pe st\u00e2nga: o veritabil\u0103 gr\u0103din\u0103 de var\u0103, delimitat\u0103 de trotuar, printr-un \u0219ir de tuia.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen a\u0219teptarea cafelei comandate, am schimbat c\u00e2teva cuvinte cu administratorul \u2013 Coco\u0219il\u0103 este numele lui \u2013 care-mi p\u0103rea cunoscut dup\u0103 figur\u0103, precum \u0219i eu, lui \u2013 \u00eemi confirm\u0103. dar la acest capitol ne-am \u0219i oprit, fiindc\u0103 amicul meu \u00eel interogheaz\u0103 pe seama sursei de zarzavaturi etc.<\/p>\n\n\n\n
Am r\u0103mas stupefiat, cel pu\u021bin eu, care am p\u0103\u021bit-o, c\u00e2ndva: am aflat cum se coc mai devreme unele legume, prin utilizarea acidului din baterie\u2026 Brrr!<\/p>\n\n\n\n
Mi-am notat c\u00e2teva idei asupra emisiunii pe care o voi inaugura s\u0103pt\u0103m\u00e2na viitoare.<\/p>\n\n\n\n
Mi-am luat r\u0103mas-bun de la amicul meu.<\/p>\n\n\n\n
Am mers singur, cale de doi kilometri.<\/p>\n\n\n\n
La ma\u0219in\u0103, am ajuns \u00een spinare cu toate v\u00e2rstele mele, de prin anii nou\u0103zeci, p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, un pachet de euri variate.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen dreptul Teatrului de copii, mi-au venit \u00een minte mai multe secven\u021be, suprapuse, f\u0103r\u0103 vreun sens anume: \u00een anul 1990, am participat o singur\u0103 dat\u0103, la un cenaclu, \u00eempreun\u0103 cu Aurelian Dinculescu\u2026 Am luat cuv\u00e2ntul \u0219i l-am criticat pe cel care citise. To\u021bi cei de fa\u021b\u0103 au spus c\u0103 am dreptate \u0219i i-au recomandat respectivului s\u0103 respecte ce i-am spus.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o diminea\u021b\u0103, tot prin acei ani, nou\u0103zeci, am \u00eencercat s\u0103 m\u0103 comport ca un american din filme: m-am dus s\u0103 beau un lapte acru \u2013 se deschisese un lacto-bar, \u00een locul fostei libr\u0103rii. Eu pentru carte venisem\u2026 Totu\u0219i, nu m-am sim\u021bit \u00een largul meu, dar nu-mi pot explica de ce, \u00eentruc\u00e2t respectasem rutina cinematografic\u0103: \u00een\u0103l\u021bat pe un scaun de bar, \u00eemi aruncasem ochii pe o revist\u0103, dar, probabil, nu eram american adev\u0103rat. Mai avea s\u0103 curg\u0103 democra\u021bie.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen locul fabricii lui Drug\u0103, au r\u0103s\u0103rit blocuri – p\u00e2n\u0103 \u00een cer. Totu\u0219i, cu for\u021ba imagina\u021biei, repun fabrica la loc \u0219i retr\u0103iesc unele momente.<\/p>\n\n\n\n
Era un magazin de p\u00e2ine, la care se f\u0103cea un ditamai r\u00e2nd (tot prin anii 90 \/ 91). Atunci, l-am \u00eent\u00e2lnit pe Liviu, o cuno\u0219tin\u021b\u0103: avea alur\u0103 de anii \u0219aptezeci – p\u0103r de hipiot, de\u0219i el era un tip foarte lini\u0219tit. Era mai mare dec\u00e2t mine cu vreo \u0219aisprezece – \u0219aptesprezece ani. Mi se pl\u00e2ngea, \u00eentre altele, c\u0103 so\u021bia l-a p\u0103r\u0103sit, pentru un \u021b\u00e2\u0219ti-b\u00e2\u0219ti etc. Totu\u0219i, am re\u021binut \u0219i ceva interesant din discu\u021bia cu el (m\u0103 plictisisem enorm, \u00eens\u0103 m\u0103 for\u021bam s\u0103-l ascult, altceva mai bun de f\u0103cut la coad\u0103, nu aveam – mai era \u0219i rud\u0103, prin alian\u021b\u0103, cu unchiul meu): c\u0103 p\u00e2inea se men\u021bine proasp\u0103t\u0103 la frigider. <\/p>\n\n\n\n
Tot \u00een acela\u0219i spa\u021biu, func\u021biona \u0219i un magazin de dulciuri. O singur\u0103 dat\u0103, am cump\u0103rat eugenii de la o muncitoare care lucra \u00een fabric\u0103 \u0219i avea dreptul la nu \u0219tiu c\u00e2te eugenii s\u0103 ia acas\u0103, dar nu erau ca pentru oamenii de r\u00e2nd, ci umplute cu un strat enorm de crem\u0103. Un gust nemaipomenit. Nu \u0219tiu de ce nu se prepar\u0103 ast\u0103zi produsele care imit\u0103 eugenia (pr\u0103jitur\u0103 popular\u0103), dup\u0103 re\u021beta aceasta. <\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u00cen dreptul unui bloc, g\u00e2ndul meu \u021binte\u0219te apartamentul unui cunoscut, care s-a apucat s\u0103 scrie romane, la senectute. I-am \u00eemprumutat un studiu asupra acestui gen literar, de la care a luat ce a vrut. Romanele lui sunt dedicate momentelor importante din istoria na\u021bional\u0103. Cu toate acestea, cartea pe care a conceput-o cel mai bine este despre aventuri – pagini extrem de captivante. M\u0103 \u00eentreb oare de ce nu a continuat s\u0103 se dedice acestui tip de literatur\u0103 – s-ar fi priceput extraordinar! A cotit-o spre a\u0219a-zisa literatur\u0103 serioas\u0103, c\u00e2nd aproape tema nu conteaz\u0103, dac\u0103 textul este bun. O carte pentru copii bine scris\u0103 este peste alta cu subiect grav. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ast\u0103zi, dup\u0103 ani de zile, am fost, din nou, pieton, prin ora\u0219ul meu. Mi-am \u00eent\u00e2lnit un confrate, pe Calea Bucure\u0219ti. Am mers \u00een c\u0103utarea unui refugiu, pe care l-am descoperit \u00een cap\u0103tul str\u0103zii, pe st\u00e2nga: o veritabil\u0103 gr\u0103din\u0103 de var\u0103, delimitat\u0103 de trotuar, printr-un \u0219ir de tuia. \u00cen a\u0219teptarea cafelei comandate, am schimbat c\u00e2teva cuvinte … Continu\u0103 lectura Din nou, pieton…<\/span>